862 matches
-
pentru condiția umană, obiectul cognoscibil să fie orice obiect al experienței din această lume. Putem, în schimb, remarca faptul că, în oricare dintre variante, condiția de posibilitate a cunoașterii rămâne de neatins pentru cunoaștere, astfel încât cunoașterea conține prin definiție o reflexivitate incompletă, și, astfel, o componentă ahileică: ea nu poate construi adevărul și falsul prin enunțuri compuse despre condiția de posibilitate a rostirii adevărului, fie că este vorba despre inteligibile în general, fie că este vorba doar despre Bine, ci se
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
umane, după ce și-au ales destinul: ele beau din apa uitării, iar astfel peste suflete se așterne uitarea celor văzute în lumea inteligibilă și a destinului ales, astfel încât contactul cu inteligibilul rămâne de domeniul unei reamintiri eventuale și al unei reflexivități incomplete prin natura ei umană. Prin urmare, condiția umană este o situare originară într-o uitare constitutivă, din care poate ieși numai natura de exemplu didactic a lui Er sau filosoful. Domeniul inteligibil, a cărui natură este simplă și a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
absenței naturii odiseice în raport cu adevărul, devine firească și întemeiată metafizic: „avem nevoie de un conducător”. El este cel care exercită primatul lui a ști asupra lui a fi, fiindcă natura lui odiseică știe ceea ce natura ahileică a celorlalți este, grație reflexivității ei incomplete pe care a întemeiat-o Platon în cele trei forme de mai sus. Cetatea proiectată pare astfel să polarizeze cele două componente ale spiritului pe care filosoful le descria sub avataruri diverse în câteva secvențe disparate ale operei
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
poeți despre zeii geloși, mincinoși și dezmățați corup sufletul cetățenilor, făcându-i să se îndoiască de practicarea virtuții și, implicit, de legitimatea conducătorului lor în peisajul cetății proiectate. Prin urmare, pentru ca suveranul cetății să poată fi filosoful care să asume reflexivitatea tuturor celorlalți, toți ceilalți trebuie să accepte aceste atribute ale zeilor. Aceasta înseamnă că despre zei nu se pot scorni minciuni, ei nu sunt supuși dezbaterii, iar cunoașterea lor este la fel de simplă și adevărată, de indiscutabilă și de principială ca
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a. Din această perspectivă, a te achita doar de ceea ce îți este propriu înseamnă a nu reflecta niciodată la sensul a ceea ce faci din perspectiva alternativelor, caracteristice doar omului democratic, ci, dimpotrivă, să delegi pe un altul cu propria ta reflexivitate. Pornind de la acest sens al dreptății, am putea construi un nou sens al mitului păstorului Gyges, fără ca acest nou sens să fie incompatibil interpretărilor recepte: într-adevăr, mitul poate însemna faptul că omul, în afara caracterului public al dreptății, este o
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sub un nume analogic comun. Având sub ochi această structură problematică, am încercat să o recunoaștem în Republica: rezultatul a fost descoperirea a două principii funcționale în dialog - unul al primatului lui a ști asupra lui a fi, celălalt al reflexivității incomplete. Aceste două principii au făcut ca ahileicul și odiseicul, înțelese acum drept niște componente ale spiritului, să fie distribuite social de Platon: de partea supușilor, ahileicul cu lipsa lui de reflexivitate completă, garantat de corespondența cu atributele divinului și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a ști asupra lui a fi, celălalt al reflexivității incomplete. Aceste două principii au făcut ca ahileicul și odiseicul, înțelese acum drept niște componente ale spiritului, să fie distribuite social de Platon: de partea supușilor, ahileicul cu lipsa lui de reflexivitate completă, garantat de corespondența cu atributele divinului și legitimat ontologic de schema cunoașterii inteligibilului și de mitul eshatologic din finalul textului; de partea suveranului, filosoful odiseic, care își asumă binele și conștiința restului și care legitimează minciuna politică, instituie eugenia
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este foarte posibil ca sentimentul de oroare în fața modelului platonician să provină din faptul că omul modern a dobândit o conștiință a persoanei pe care omul antic nu o avea decât în maniere mult mai relative. Cu toate acestea, principiul reflexivității incomplete pare ilustrabil în domeniul psihologiei sociale la fel de limpede, poate, ca și pentru Platon. Problema impersonalului și a maselor care gândesc prin delegație este un fenomen cunoscut și care pare inerent lumii noastre, nu neapărat moderne. De exemplu, E.R. Dodds
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un adevărat magnet social, o plăcere a mulțimii și un instinct natural al ei. Mutatis mutandis, cuvintele lui Dodds seamănă surprinzător cu discursul marelui inchizitor al lui Dostoievski, care sesizează același instinct al masei de a-și încredința cuiva insuportabila reflexivitate completă pe care i-o cere libertatea. Desigur, nu trebuie să cădem pradă unui comparatism vetust, luând afirmația romancierului drept universală sau drept exegeză platoniciană, însă profunzimea tulburătoare a observației sale, dincolo de reflectarea crizei conștiinței rusești de la finele secolului al
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
înțelege dacă este totuși odios, deși e plăcut, ca alții să gândească în locul tău, tot așa cum acceptăm faptul că rațiunea și voința decid în numele sensibilității. Credem într-adevăr că Platon a gândit dialogul său ca pe o distribuție socială a reflexivității. Dacă ar fi gândit-o chiar în termenii simbolici ai ahileicului și ai odiseicului, ar însemna că Ulise, regele, este camuflat cu arma unui stilist de geniu în text: în mitul lui Er, sătul de celebritate, Ulise alege viața viitoare
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ar însemna că Ulise, regele, este camuflat cu arma unui stilist de geniu în text: în mitul lui Er, sătul de celebritate, Ulise alege viața viitoare a particularului anonim. Dar indiferent de această coincidență, este limpede că tocmai criteriul distribuției reflexivității este cel care face să șovăie judecata asupra receptării modelului Republicii: pe de o parte, am înțeles că un regim în care suveranul preia conștiința celorlalți poate deveni un regim abuziv, pe de altă parte, acceptăm ca un instinct natural
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a se sustrage judecății opiniei publice, cu atât mai mult cu cât ele se slăbesc reciproc. Elitele politice și organizaționale au ca funcție principală integrarea diverselor programe într-un consens acceptabil. Elitele intelectuale, artistice și religioase aduc un element de reflexivitate indispensabil oricărei ordini sociale; ele sunt producătoare de sens. Un anumit echilibru al sistemului social este asigurat atunci când există o convergență a influențelor exercitate de diferite elite. Când nu putem vorbi despre așa ceva, ne găsim într-o situație de criză
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
difuzia tehnologică antrenează schimbări organizaționale în toate sferele și la toate nivelurile, schimbări orientate spre flexibilizare și adaptabilitate într-un mediu global în continuă schimbare. În sfârșit, ca epifenomen al proceselor sus-menționate, globalizarea socială semnifică expansiunea geografică a interacțiunilor și reflexivității sociale, uniformizarea stilului de consum (life style), creșterea mobilității populaționale cu intensificarea fenomenului migraționist, dezvoltarea unor mișcări sociale transnaționale (inclusiv teroriste) și, în general, comprimarea spațiului și a timpului din punctul de vedere al implicațiilor lor sociale, într-un sfârșit
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
e o metafizică dialectică. Ea are dublul caracter de contemplație și de dialog. Contemplația (adică „teoria”, de la theoreo) nu este la Ilie Moromete doar o stare, o desprindere din actual, nu e pasivitate, ci dimpotrivă e act al conștiinței, e reflexivitate. Ea e, în adevăr, stare și desprindere, dar metodică, adică își determină condiția proprie a meditației la distanță de actual, dar în raport cu el. Înțelepciunea nu mai e la el de tipul „popular” și cu atât mai puțin „pastoral”. Ea e
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Dar, paradoxal, acel ceva care se complace În „Întâmplător” are proprietatea de a Încerca imposibilul... (sau, altfel spus, cunoaște farmecul aventurii). Μ Ceea ce ne Încântă mereu la un copil este disponibilitatea lui de a reacționa, În primul rând, printr-o reflexivitate impregnată de bunătate. Iată un fapt observat de Lucian Blaga: „Un copil voia să scoată peștele din apă, să nu se Înece!”. Μ Adolescența este singura perioadă din viața omului În care fiecare are tendința de a Încerca actul de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
C. Noica Întrebă: „Eu nu știu cum vă iese vouă cafeaua neagră. Am fiert-o o jumătate de oră tot adăugând apă și nu s-a colorat deloc. În schimb, am recuperat boabele”. La observația dlui Liiceanu că trebuiau folosite boabe măcinate, reflexivitatea filosofului, gata să găsească Întotdeauna explicații verosimile, a ripostat: „Dar am crezut că apa fiartă e capabilă să extragă esența cafelei din boaba Însăși”. Μ Fiecare cu odiseea sufletului său: totul depinde de drumul pe care am considerat necesar să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
binele, adevărul, dreptatea au un ocrotitor Într-atât de puternic, Încât le va face, până la urmă, să triumfe). Pentru spiritele mai evoluate, Dumnezeu este mai mult o doctrină, respectiv un sistem de principii explicative privind divinitatea, puterile și atributele acesteia (reflexivitatea reprezintă, de data aceasta, principala caracteristică a credinței lor). Μ Siguranța de sine pe care o manifestăm adesea În raporturile cu cei din jur, uneori chiar cu emfază, provine, printre altele, și din faptul că știm În sinea noastră că
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dea un ritm coerent narațiunii, pe care o împrăștie în secvențe mai apropiate de o fotogramă decât de „scenă”. Liantul îl aduc mai degrabă digresiunile, evadarea din realitatea pe care încearcă să o smulgă memoriei și să o treacă în reflexivitatea care pune laolaltă cuvintele ce o exprimă. Trecutul se naște în această proză ca dintr-un lichid amniotic, și chinurile acestei nașteri construiesc efectul empatic al romanului. Celelalte două romane, Atrium (1974) și Plicul negru (1986), a căror încărcătură din
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
aduce În minte obiectele În absența lor (imaginația, astfel Înțeleasă, e o formă mai puternică și fundamentală a memoriei, sau, În cel mai bun caz, e imaginația reproductivă așa cum o Înțelegea Kant); 2) aceea de a alcătui (În colaborare cu reflexivitatea ce combină idei) din trăsături ale unor realități disparate obiecte noi, producând astfel monștri sau himere (În acest caz, imaginația ne pare a fi doar instrumentul unei ludici, al divertismentului). Or, spune Humboldt, este evident că funcția cu adevărat originantă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
refer la acele cărți care, prin racordarea lor la modele științifice de comprehensiune, să depășească un anume localism tematic și metodologic și să ofere chei de interpretare pertinente, logice și accesibile oricui. Analiza represiunii nu poate produce adevărate momente de reflexivitate (și de asumare a unei anumite memorii, mai mult sau mai puțin afectivă) dacă nu este coroborată cu analiza sistemului care a făcut-o posibilă, Într-un anumit moment și Într-un anume gen de societate. Există deci mai multe
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
stările tulburi, anxioase, vagul sufletesc și și-a pus la punct un stil interogativ din care nu lipsesc aluziile livrești (Iov, Robinson, Clitemnestra, Hamlet, Pandora).” Sigur este faptul că scriitorul își cenzurează drastic orice fior emoțional, afectivitatea fiind sancționată de reflexivitate. Dacă nu e neapărat un cerebral, H. este în orice caz un sentimental bine temperat care, cultivând o metaforă concentrată, lasă uneori impresia de obscuritate. Comentatorii, vorbind despre temele esențiale ale liricii sale - căutarea și arderea -, remarcau gradul înalt de
HURJUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287467_a_288796]
-
reconstrucția metodelor prin care omul în activitatea zilnică descrie, explică și interpretează propria lume, subliniindu-se caracterul dinamic al acestor construcții. Conceptele-cheie ale orientării etnometodologiei sunt: supoziția luată ca de la sine înțeleasă (took for granted), codurile interacțiunii, expresiile indexicale, tipificarea, reflexivitatea, intersubiectivitatea și procesualitatea (realitatea în devenire, ongoing reality). Condensat, tabloul comportamental uman preconizat de etnometodologi s-ar prezenta astfel: • În fragmentele de viață cotidiană, oamenii interacționează pe baza unei strategii ce implică un sistem de coduri de acțiune bazat pe
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
model. Parametrii situațiilor rămânând în limite normale, oamenii în general ajustează prin raționalizări temeiul evenimentelor ce nu se înscriu de la început în supozițiile și codurile existente, forțându-le să se subordoneze coerenței de ansamblu. La nivelul cunoașterii comune operează deci reflexivitatea, ceea ce ar reprezenta corespondentul empiric cotidian al raționalității științifice. Reflexivitatea înseamnă strategii cognitive angajate în practicile curente, inclusiv prezumția că, pentru aceleași date, indivizi diferiți acordă aceleași înțelesuri (principiul intersubiectivității). Important este de reținut că pentru etnometodologirealitatea fundamentală este tocmai
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ajustează prin raționalizări temeiul evenimentelor ce nu se înscriu de la început în supozițiile și codurile existente, forțându-le să se subordoneze coerenței de ansamblu. La nivelul cunoașterii comune operează deci reflexivitatea, ceea ce ar reprezenta corespondentul empiric cotidian al raționalității științifice. Reflexivitatea înseamnă strategii cognitive angajate în practicile curente, inclusiv prezumția că, pentru aceleași date, indivizi diferiți acordă aceleași înțelesuri (principiul intersubiectivității). Important este de reținut că pentru etnometodologirealitatea fundamentală este tocmai cea rezultată din desfășurarea supozițiilor, a codurilor și reflexivității. Realul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
științifice. Reflexivitatea înseamnă strategii cognitive angajate în practicile curente, inclusiv prezumția că, pentru aceleași date, indivizi diferiți acordă aceleași înțelesuri (principiul intersubiectivității). Important este de reținut că pentru etnometodologirealitatea fundamentală este tocmai cea rezultată din desfășurarea supozițiilor, a codurilor și reflexivității. Realul este construit mereu de actorii sociali în procesul interacțiunii la nivel simbolic. Viața de familie apare astfel nu ca o realitate în sine, ci ca o desfășurare mereu dinamică a interacțiunii (simbolice) dintre membrii săi. • Miza etnometodologică pe emergența
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]