201 matches
-
funcționărimii sau al micilor negustori, acești „tineri libertini, copii pierduți ai nobilimii” se aliniază sub stindardul de luptă al lui Louis Stanislas Fréron, ziarul Oratorul poporului. Membru al Ordinului Cordelierilor, publicist și politician, Fréron e omul „Terorii albe” declanșate de regaliști În timpul Restaurației, radical și crud, dar, mai apoi, spre deruta tuturor, un moderat Îndemnând la Împăciuire și iertare, sancționând excese. În cafeneaua aleasă de Muscadini drept cartier general al luptei antiiacobine, numele său este pronunțat cu cel mai mare respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
romanocatolic persecutat și zdruncinat de revoluția franceză. De asemenea, reacționează împotriva constituționalismului acei puțini Portughezi conștienți, în care instinctul politic a rămas viu și care înțeleg că Regele renunțând la suveranitate, țara se va împărți în două partide, demoliberali și regaliști. În sfârșit, marea masă a poporului, legată încă de instituțiile tradiționale, se păstra impermeabilă față de toate aceste înnoiri; amorfă și mută, masa aceasta portugheză - care se împăcase de bine de rău cu șapte veacuri de regalitate tradițională - nu reacționa față de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a cotoarelor. Mă duseră cu gândul la vechea armată britanică, armata imperială, abandonată și lăsată în urmă, continuând să stea în formație. Pe măsură ce coboram, soldații-cărți deveniră tot mai bătrâni - oamenii lui Wellington, gătiți în foi de aur scorojit făcând loc regaliștilor înalți și tăcuți, cu înscrisuri înflorate și abia lizibile pe fiecare spate bătut de vremi. După un timp, cărțile dispărură cu totul, fiind înlocuite de manuscrise in-folio îngălbenite, legate cu panglici de mătase putrede. — Scout, unde mama dracului suntem? — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era la curent cu planurile lor și le-a sprijinit. Revolta militară a eșuat însă din nou. Deși a existat un oarecare sprijin din Macedonia și din partea marinei, Atena nu a putut fi cucerită. Această acțiune a întărit considerabil poziția regaliștilor. Guvernul aflat sub conducerea lui Tsaldaris și a Partidului Populist avea acum o justificare perfectă ca să-i îndepărteze pe partizanii lui Venizelos din posturile oficiale de stat și din armată. Venizelos, care părăsise țara, a fost condamnat la moarte. Noile
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
armată. Venizelos, care părăsise țara, a fost condamnat la moarte. Noile alegeri au avut loc în iunie 1935. Deoarece partidul lui Venizelos nu a participat, Partidul Populist a repurtat o victorie clară. Singura provocare a fost aceea a Partidului Unionist Regalist al generalului Ioannis Metaxas, care a obținut însă numai o mică parte a voturilor. Tsaldaris a vrut apoi să organizeze un plebiscit asupra chestiunii revenirii regelui. I s-au opus generalii regaliști, care voiau să realizeze restabilirea monarhiei într-un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
partide monarhiste au obținut 143 de locuri, iar cele cinci republicane 141. Echilibrul era deținut de cei 15 reprezentanți comuniști. Acest partid, care jucase pînă atunci un rol minor pe scena politică grecească, avea deci o poziție decisivă. Cu toate că nici regaliștii, nici republicanii nu erau entuziasmați în privința cooperării cu comuniștii, nu au putut ajunge la o înțelegere între ei. Miza era controlul asupra împărțirii posturilor, inclusiv a celor din armată și din administrație. Liberalii erau conduși de Themistoklis Sofoulis, care îl
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
britanici și pentru protejații lor. Au fost practic depuse multe eforturi în vederea stabilirii contactelor dintre reprezentanții rezistenței și guvernul din emigrație. Toate acestea au eșuat din cauza permanentelor obiecții ale partidelor de stînga împotriva revenirii imediate în țară a regelui. Poziția regaliștilor a fost grav prejudiciată în aprilie 1944 în urma revoltelor izbucnite în cadrul unităților militare și navale grecești din Egipt. În ciuda multelor suspiciuni existente la vremea aceea, aceste acțiuni nu au fost organizate nici de EAM, nici de KKE, deși atît membrii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a securității și justiției, precum și cea în privința sindicatelor și a șomajului." 5 În general, consilierii britanici colaborau cu și încurajau elementele progresiste și moderate ale scenei politice grecești, cum erau partidele conduse de Papandreou, Plastiras și Sofoulis. Totodată, dreapta și regaliștii au reușit să-și întărească influența asupra poliției și a Gărzii Naționale nou înființate. Mîna fermă a Marii Britanii era marcată de intensificarea criticilor din partea stîngii și adesea a Statelor Unite, al căror guvern rămăsese în mare parte neimplicat în evenimentele din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
control evenimentele din mediul rural. Deși ELAS (Armata Populară de Eliberare Națională) depusese armele specificate în acord, membrii ei păstraseră totuși multe arme. Au reapărut în același timp toate vechile resentimente și uri din timpul războiului. Atît comuniștii cît și regaliștii, ca și alte facțiuni, organizaseră detașamente înarmate. Și-a făcut reapariția și brigandismul grecesc tradițional. Existau deci mari posibilități de răzbunări și represalii în nume personal. Avantajul era totuși de partea elementelor aripii drepte din guvern. Operațiunea de reinstituire a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
însuflețiți de o dorință de subversiune totală, de o furie iconoclastă. Nimic nu scapă revoltei lor, nici artele ori creația, considerate prea convenționale, nici politica sau moravurile. "Fără pictori, fără literați, fără muzicieni, fără sculptori, fără religii, fără republicani, fără regaliști, fără imperialiști, fără anarhiști, fără socialiști, fără bolșevici, fără politicieni, fără proletari, fără democrați, fără burghezi, fără aristocrați, fără armate, fără poliție, fără patrii, ajunge cu toate imbecilitățile astea, fără nimic, fără nimic, fără NIMIC NIMIC NIMIC NIMIC!86" strigă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
discuție cu autoarea, iulie 1997. 108 Dominique Desanti, dialog cu autoarea, 29 noiembrie 1996. 109 Dominique Desanti, op. cit. Locuitor din Vendée (Vandeea), departament al Franței care a rămas în istorie prin Revolta din Vandeea (1793-1796), o mișcare contrarevoluționară în care regaliștii s-au înfruntat cu republicanii (n. trad.). Parc public din Paris (n. trad.). 110 Pierre de Chantenay, op. cit. Lucienne Boyer (1903-1983) a fost una dintre cele mai populare cântărețe franceze din perioada interbelică. Cel mai mare succes al său a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
devenit în întregime și dincolo de alianțe partizane, rege al României. El nu mai este aventurierul războinic din 1878, ci un rege-patriarh. Revoluția și apoi reforma înclină spre conservatorism. Regalitatea română merge pînă la a face figură de model pentru cîțiva regaliști francezi. Așa se face că, în 1914, contele de Montesquieu afirmă în primul capitol din cartea sa Note despre România, intitulat "O țară salvată de monarhie": "Efectele salutare ale noii monarhii nu s-au lăsat așteptate mult timp. În 1878
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
obținere a mărturiilor, denunțurilor și spovedaniilor religioase. Datorită tuturor acestor probleme interne, până la declanșarea unui război civil nu mai era decât un singur pas. în anul 1641 au avut loc o serie de mișcări interne și de conspirații între tabăra regaliștilor și cea a suporterilor parlamentului. Figura care s-a remarcat pe parcursul acestor ani ca un antiregalist convins a fost Oliver Cromwell, cel care va prelua conducerea statului după sfârșitul domniei lui Carol întâiul. Opt ani mai târziu, după lupte înverșunate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pierdut vederea. În timpul ceremoniei de înmormântare, de pe data de 6 februarie, deși era o zi frumoasă, vremea s-a stricat brusc, începând să ningă. Catifeaua neagră care îmbrăca sicriul regelui a fost acoperită de un strat gros de nea albă, regaliștii susținând că era un mesaj divin. Toate aceste legende locale nu arată decât că monarhul, după execuția sa, a devenit un simbol, fiind mult mai respectat și iubit după moartea, decât a fost în timpul vieții. După acest eveniment, Anglia a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fiul regelui, viitorul Carol al II-lea, se zbătea în sărăcie în Franța. În timp ce tânărul rege căuta sprijin în Europa, pentru noua ordine socială instaurată în Anglia, cel mai mare pericol îl reprezenta Irlanda, datorită coaliției dintre catolicii irlandezi și regaliștii englezi. Cromwel își declarase aversiunea față de Irlanda. El motiva acest comportament prin faptul că era un oponent înflăcărat al bisericii romano catolice, pe care o considera imorală, încălcând legile Bibliei prin situarea papei pe o poziție egală cu cea a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
se străduie prea mult în explicațiile sale. De multe ori, încercând să întărească nota de autenticitate, autorul apocrif atrage atenția prin aceste titluri ieșite din tipologia canoanelor clasice. La foarte scurt timp de la încoronare, parlamentul - format în mare parte din regaliști și adepți ai confesiunii anglicane - s-a reunit în încercarea de a decide în primul rând religia oficială a țării și, de asemenea, pentru a anula o serie de taxe și impozite impuse de Carol întâiul. Astfel, biserica anglicană a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Anglia și Franța au declanșat o adevărată cursă pentru descoperirea de noi teritorii, în timp ce pe bătrânul continent se desfășura competiția pentru ocuparea poziției de putere centrală. Spania și Portugalia intraseră în declin economic, Anglia era focalizată pe luptele interne între regaliști și republicani, Olanda se axa pe dobândirea unei poziții fruntașe în ceea ce privea supremația asupra Noilor Teritorii și a comerțului maritim, iar Germania, după Războiul de 100 de ani, era fărâmițată în zeci și zeci de state. Pe un astfel
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
și înțelege să lucreze pe cont propriu, iar într-o țară de milenar democratism izbânda lui e apropiată, când inteligența românului găsește un punct psihologic vulnerabil. Spyros e crunt venizelist și românul îl provoacă în fața femeii: "- Recunosc... că acest înfocat regalist a fost mai tare ca mine!" Indignat, grecul protestează: "- Eu, regalist?... Trăiască Venizelos! Cu el e toată Grecia!" Popi, constantinistă fanatică, dezgustată de politica lui Spyros, cade în brațele românului. F. ADERCA F. Aderca e un umorist impenetrabil, plin de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de milenar democratism izbânda lui e apropiată, când inteligența românului găsește un punct psihologic vulnerabil. Spyros e crunt venizelist și românul îl provoacă în fața femeii: "- Recunosc... că acest înfocat regalist a fost mai tare ca mine!" Indignat, grecul protestează: "- Eu, regalist?... Trăiască Venizelos! Cu el e toată Grecia!" Popi, constantinistă fanatică, dezgustată de politica lui Spyros, cade în brațele românului. F. ADERCA F. Aderca e un umorist impenetrabil, plin de sarcasm. Punctul săude vedere e umanitar, internaționalist. Emoția e înlocuită cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai este victorios și scîrțîielile minore devin mijloace de blocare; apar tulburări și nemulțumiri. Tulburare religioasă cu reluarea conflictului cu papa, căruia i se confiscă statele în 1809 și care refuză să dea *investitura canonică episcopilor favorizînd astfel apropierea dintre regaliști și catolici. Tulburare economică și socială ca urmare a Blocadei continentale, a dificultăților de aprovizionare, a creșterii apăsării impozitelor indirecte, "drepturile reunite": au loc răzmerițe la Caen în 1812, trebuie împușcați oameni pentru a da exemple și burghezia începe să
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de către Cele o Sută de Zile, întoarcerea la putere a lui Napoleon urmată de înfrîngerea de la Waterloo) este însoțită de violențe. În sud-est și în sud-vest, sute de bonapartiști au fost masacrați. Alegerile se fac în acest climat, în care regaliștii "mai regaliști decît regele", ultraregaliștii, doresc să fie condamnați partizanii Celor o Sută de Zile. Ele desemnează, la sfîrșitul lui august 1815, după spusele lui Ludovic al XVIII-lea, o "Cameră de negăsit". Guvernul impune votarea de legi excepționale. Mareșalul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nord-vest, rece și umed, care suflă în rafale asupra vestului Franței. (n.trad.) 9 La jeunesse dorée tineri din burghezia bogată care, după Thermidor, au luat parte la reacțiunea împotriva Terorii. (n. trad.) 10 Les Muscadins nume dat, în timpul Revoluției, regaliștilor care se distingeau printr-o eleganță căutată, prin extravaganță. (n. trad.) 11 Culegere de circulare ale Ministrului de Interne 12 Abolirea pauperismului 13 Marianne supranume al Republicii franceze, reprezentată printr-un bust de femeie cu capul acoperit de o bonetă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în prefața Teatrului său etc.), așa încît teoriile lingvistice devin un reflex al luptelor naționale și sociale. 1 Scrieri, I, p. 267. 2 "Romînia literară", p. 226. 3 Eliade în "Curier de ambe sexe", 1844, Literații români, are această clasificare: "regaliști", "juste-milieu" și "radicali". Eminescu denumește și el curente lingvistice cu termeni politici. Vezi mai departe capitolul consacrat lui. Și de aceea "liberalii" în politică au fost și "liberali", cum zice C. Negruzzi, sau "radicali", cum zice Asachi și Eliade, în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Palat �ntruc�ț consideră Coroană drept un bastion �n fă? a politicianismului egoist al partidelor politice. Se punea problema: era oare Iorga un monarhist sau pur ? i simplu era palatist? R? spunsul lui a fost c? nu era nici una, nici altă, ci �regalist�! A explicat c? a �ncercat s? fie un slujitor dezinteresat al Coroanei pentru binele comun. Coroană era simbolul na? iunii. �ntr? un editorial intitulat Cum s? fii loial regelui, el scria: ��n fă? a Coroanei, respect urm? toarele principii: 1) Nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
plecase în Anglia să-și recupereze bijuteriile. Nu a reușit, în schimb, autoritățile franceze au acuzat-o de imoralitate, de vina de a fi adeptă a regalității, (izbucnise revoluția în 1789). Contesa du Barry a fost acuzată că a găzduit regaliști în castelul ei, i s-au imputat relații cu o țară inamică, cu Anglia, iar în 1793 a fost adusă pe eșafod unde a implorat grațierea, dar a fost ghilotinată. Același destin de condamnare la moarte prin ghilotinare l-au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]