708 matches
-
fost declarată închisă de guvernul liberal. În anii următori, 1926-1930, oamenii politici români au reactivat problema dinastică, stabilind contacte cu prințul exilat. După moartea regelui Ferdinand, survenită la 20 iulie 1927, Mihai a devenit rege și a intrat în funcțiune Regența, alcătuită din prințul Nicolae, Patriarhul României, Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan. După moartea liderului liberal Ion I.C. Brătianu, la 24 noiembrie 1927, conducerea PNL a fost preluată de fratele său, Vintilă Brătianu. Dispariția lui Ionel Brătianu se va face repede
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
4 ianuarie 1926 avusese loc un act politic și personal al Regelui Ferdinand, care căzuse victima unui "odios și sumbru complot moral", fruntașul georgist aprecia că hotărârile din acea zi puteau să fie revizuite 96. Componența "hibridă și inegală" a Regenței și politica "agresivă și amenințătoare" a Partidului Liberal față de de această instituție duseseră, în opinia georgiștilor, la "deplina descalificare a factorului constituțional tricefal". În aceste condiții, reîntoarcerea lui Carol "devenise o necesitate de stat", iar gestul lui Gheorghe Brătianu de
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Iuliu Maniu. Creșterea cheltuielilor bugetare, sporirea impozitelor, împrumuturile contactate in străinătate în condiții dezavantajoase pentru statul român au fost numai câteva din măsurile prin care noua guvernare a dezamăgit opinia publică. Au avut loc evenimente care au dus la compromiterea Regenței. Componența ei a fost completată după moartea lui Gheorghe Buzdugan, în octombrie 1929, prin alegerea lui Constantin Sărățeanu. În realitate, noul regent a fost impus de Iuliu Maniu, care urmărea să obțină, astfel, controlul asupra acestei instituții. Lipsa de interes
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Constantin Sărățeanu. În realitate, noul regent a fost impus de Iuliu Maniu, care urmărea să obțină, astfel, controlul asupra acestei instituții. Lipsa de interes față de problemele de stat manifestată de prințul Nicolae, care dorea reîntoarcerea lui Carol, a diminuat autoritatea Regenței, contribuind la întărirea curentului carlist. Restaurația monarhică era dorită de tot mai mulți oameni politici. Obligat să-și onoreze jurământul de credință față de regele Mihai și față de Regență, premierul, Iuliu Maniu, nu putea să accepte fățiș Restaurația. Totuși, unele evenimente
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
manifestată de prințul Nicolae, care dorea reîntoarcerea lui Carol, a diminuat autoritatea Regenței, contribuind la întărirea curentului carlist. Restaurația monarhică era dorită de tot mai mulți oameni politici. Obligat să-și onoreze jurământul de credință față de regele Mihai și față de Regență, premierul, Iuliu Maniu, nu putea să accepte fățiș Restaurația. Totuși, unele evenimente au demonstrat că, în anumite condiții, o parte din membrii guvernului ar fi adoptat o atitudine pozitivă față de posibilitatea revenirii lui Carol în țară. Iuliu Maniu trimisese un
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Te duce cu gândul la un Rembrandt furios. Doamna du Deffand, care citea Memoriile în manuscris, găsea că au un stil „abominabil“. La fel gândea probabil și Duclos, care le citea și el, pentru a scoate de acolo detalii asupra Regenței, a cărei istorie a scris-o într-o limbă exemplar de searbădă: citim un Saint-Simon edulcorat, asistăm la spectacolul grației care strivește vigoarea! Prin limpezimea lui care usucă toate sevele, prin refuzul de a accepta orice ar fi insolit sau
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
este bătaia de joc mușcătoare, furibundă, degenerată în sis tem și mergând până la marginea distrugerii de sine. În 1726, Doamna du Deffand a însoțit-o pe marchiza de Prie în exilul ei din Normandia, ca să-i țină companie. În Istoria Regenței, Lemontey povestește că „cele două prietene își trimiteau una alteia, dimineață de dimineață, cuplete satirice pe care le compuneau fiecare pe seama celeilalte“. Într-o societate în care clevetirea răutăcioasă era de rigoare și unde oamenii nu dormeau de spaima singu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
un chip extravagant și scandalos, să amestece în petrecerile sale vorbele cele mai nelegiuite și să găsească un rafinament excesiv din a-și alege, pentru dezmățurile lui cele mai deșănțate, cele mai sfinte zile, cum i s-a întâmplat în timpul regenței sale cu precădere în Vinerea Mare și în zilele cele mai respectabile. Cu cât cineva era mai înrăit, mai vechi și mai excesiv în impietate și în desfrâu, cu atât se bucura mai mult de consi derația lui, și l-am
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ăParis, 1807 -Fontenay-aux-Roses, 1874). Fiu de medic, debutează ca avocat în 1830 și se afiliază partidului republican. Orator de talent, devine unul dintre primii deputați radicali, iar în 1843 lansează Reforma, organ al radicalismului. La 24 februarie 1848 împiedică stabilirea regenței ducesei de Orléans pentru fiul său și numește un guvern provizoriu din care face parte. Este sprijinitorul sufragiului universal. Candidat la președinția Republicii, pierde în fața lui Ludovic Napoleon. Compromis într-o revoltă împotriva Adunării Legislative, se expatriază la Londra. Formează
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Auguste de Bourbon, duce du Maine, fiul lui Ludovic al XIV lea și al doamnei de Montespan. Celebră pentru întrunirile politice ținute în castelul Sceaux; l-a antrenat pe soțul său în conspirația lui Cellamare, care avea drept scop trecerea regenței din mâinile lui Filip de Orléans - în timpul minoratului lui Ludovic al XV-lea - în mâinile lui Filip al V-lea al Spaniei. Acțiunea ducesei este o reacție împotriva lui Filip de Orléans, care, printr-o lovitură de stat, îl elimină
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
minoratului lui Ludovic al XV-lea - în mâinile lui Filip al V-lea al Spaniei. Acțiunea ducesei este o reacție împotriva lui Filip de Orléans, care, printr-o lovitură de stat, îl elimină pe ducele du Maine din Consiliul de regență, ignorând prescripțiile testamentare lăsate de Ludovic al XIV-lea. Dar complotul a fost descoperit, iar participanții exilați. MAINTENON, FRANÇOISE D’AUBIGNÉ, marchiză de ăNiort, 1635-Saint-Cyr, 1719). Nepoată a lui Agrippa d’Aubigné. Se căsătorește cu poetul Scarron, care o lasă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
La moartea unchiului său ă1715), din cauză că urmașul legitim la tron era încă nevârstnic, este desemnat regent, calitate pe care a deținut-o până la moartea sa ă1723). Din 1717 se sprijină în guvernare pe cardinalul Dubois, numit în 1722 prim-ministru. Regența s-a caracterizat printr-o relaxare generală a moravurilor ca reacție la austeritatea regimului precedent. Miniștrii au fost înlocuiți prin câte un consilier. Și pe plan extern politica regentului a fost opusă celei a lui Ludovic al XIV-lea, ceea ce
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
1702 își dă demisia, ceea ce îl irită pe monarh. Întors la Curte, se situează pe pozițiile conservatoare ale nobilimii cu ascendență seculară, contestând cu tenacitate privilegiile celor înnobilați recent și revendicând respectarea strictă a ierarhiei protocolare. Intră în Consiliul de regență ă1715), dar ascensiunea lui politică nu durează și este trimis ambasador în Spania pentru a fi îndepărtat de la Curte. După majoratul lui Ludovic al XV-lea și după moartea regentului, Saint-Simon, căzut în dizgrație, se retrage definitiv la castelul său
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
August, în fruntea cavaleriei sale și a infanteriei din orașele sale, îl învinge la Bouvines, în apropiere de Lille, la 27 iulie 1214. Scurta domnie a lui Ludovic al VIII-lea (1223-1226), căsătorit cu Blanche de Castille, care va asigura regența în timpul minoratului fiului lor Ludovic al IX-lea, este perioada pătrunderii capețiene în sudul regatului: Ludovic al VIII-lea face un mare turneu în regiunea Languedoc pentru a afirma drepturile regelui asupra principatelor meridionale imediat după cruciada împotriva albigenzilor dintre
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
un război civil, Fronda, care se termină cu triumful autorității monarhice. Ludovic al XIII -lea și Richelieu (1610-1643) Tulburările de la începutul domniei. Ludovic al XIII-lea neavînd decît nouă ani la mortea tatălui său, regina mamă Maria de Medici exercită regența. Dar, fără experiența treburilor statului, ea se lasă dominată de anturajul său, mai ales de sora ei de lapte Leonora Galigai și de soțul acesteia, Concini, ambițios, cinic și avid, care este făcut mareșal și marchiz de Ancre și devine
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Ludovic al XIII-lea îi rămîne totuși fidel și continuă, cu același personal ministerial, mai ales cu italianul Mazarin, aceeași politică, atît în interior cît și în exterior. Înainte de a muri, la 14 mai 1643, regele are timp să organizeze regența fiului său în vîrstă de cinci ani, în folosul unui Consiliu de regență care să o asiste pe Ana de Austria. Mazarin și Fronda Încă de pe 18 mai regina face ca parlamentul de la Paris să-i acorde regența deplină și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ministerial, mai ales cu italianul Mazarin, aceeași politică, atît în interior cît și în exterior. Înainte de a muri, la 14 mai 1643, regele are timp să organizeze regența fiului său în vîrstă de cinci ani, în folosul unui Consiliu de regență care să o asiste pe Ana de Austria. Mazarin și Fronda Încă de pe 18 mai regina face ca parlamentul de la Paris să-i acorde regența deplină și totală. În realitate, ea este fără experiență politică și se lasă cu totul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să organizeze regența fiului său în vîrstă de cinci ani, în folosul unui Consiliu de regență care să o asiste pe Ana de Austria. Mazarin și Fronda Încă de pe 18 mai regina face ca parlamentul de la Paris să-i acorde regența deplină și totală. În realitate, ea este fără experiență politică și se lasă cu totul pe mîna lui Mazarin, cardinal fără să fie preot, care are un enorm ascendent asupra ei. Mai suplu decît Richelieu, dar avînd aceleași talente, același
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
critique) (1695) ale lui Pierre Bayle (1647-1706) și Conversații despre pluralitatea lumilor (Entretiens sur la pluralité des mondes) (1686) de Fontenelle anunță mișcarea "luminilor". 19. Franța lui Ludovic al XV-lea și a lui Ludovic al XVI-lea (1715-1789) După Regență și după experiența financiară a lui Law (1715-1723), guvernul cardinalului Fleury (1726-1743) înseamnă o perioadă de pace în exterior și de prosperitate economică în interior. Sfîrșitul domniei lui Ludovic al XV-lea (1743-1774) este marcat de două războaie grele, de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de prosperitate economică în interior. Sfîrșitul domniei lui Ludovic al XV-lea (1743-1774) este marcat de două războaie grele, de creșterea deficitului financiar și de agitația parlamentelor. Ludovic al XVI-lea, rege în 1774, este constrîns să convoace stările generale. Regența (1715-1723) Reacția. La moartea lui Ludovic al XIV-lea, strănepotul său, în vîrstă de cinci ani, devine Ludovic al XV-lea. În ipoteza acestei eventualități, regele defunct prevăzuse prin testament ca nepotul său, ducele Filip de Orléans, să fie regent
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Ludovic al XIV-lea, strănepotul său, în vîrstă de cinci ani, devine Ludovic al XV-lea. În ipoteza acestei eventualități, regele defunct prevăzuse prin testament ca nepotul său, ducele Filip de Orléans, să fie regent, asistat de un consiliu de regență pe care el să-l conducă, dar în care ducele du Maine, prinț *legitimat, să joace un rol important. Regentul refuză această împărțire a puterii și determină anularea testamentului de către parlamentul de la Paris, care recîștigă, în schimb, dreptul deplin de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
un rol important. Regentul refuză această împărțire a puterii și determină anularea testamentului de către parlamentul de la Paris, care recîștigă, în schimb, dreptul deplin de critică (critica edictelor regale), drept de care Ludovic al XIV-lea îl privase. În multe privințe, Regența este o perioadă de reacție împotriva lungii domnii precedente: reacție politică, cu crearea consiliilor ce înlocuiesc miniștrii și secretarii de stat; reacție religioasă, cu sprijinul acordat janseniștilor; reacție morală, Regentul și "desfrînații" săi dînd exemplul libertinajului și al lipsei de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în mod brutal în beneficiul Statului, a cărui datorie este sensibil redusă. De altfel, "sistemul" a dat o adevărată lovitură de bici economiei franceze: o bogăție mai mobilă a favorizat producția și mai ales marele comerț maritim. Ultimii ani ai Regenței sînt marcați de o întoarcere mai mult sau mai puțin clară la opțiunile și la practicile domniei precedente: abandonarea regimului consiliilor, sau polisinodie, începînd cu 1718, reconcilierea cu Spania lui Filip al V-lea în 1720, reîntoarcerea curții la Versailles
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Moartea lui Colbert 1683 Turcii asediază Viena 1685 Revocarea Edictului de la Nantes 1687 Newton: Principia mathematica 1688-1689 Revoluția engleză 1702-1714 Război de succesiune în Spania 1701 "Marea iarnă" 1715 Moartea lui Ludovic al XIV-lea. Ludovic al XV-lea 1715-1723 Regența ducelui de Orléans. Sistemul lui Law 1726-1743 Cardinalul Fleury prim-ministru 1729 Johann Sebastian Bach: Patimile după Matei 1738 Englezul John Kay inventează suveica mobilă 1740 Începutul războiului pentru tronul Austriei 1742 Dupleix în India 1745 Bătălia de la Fontenoy 1748
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
naționale, 231Cultură savantă și cultură populară, 231 Documente: 1. Comerțul Marsiliei la sfîrșitul perioadei Vechiul Regim, 232 2. Opera filosofilor rezumată de Condorcet, 233 19. Franța lui Ludovic al XV-lea și a lui Ludovic al XVI-lea (1715-1789), 235 Regența (1715-1723), 235 Reacția, 235 Sistemul lui Law, 236 Consecințele sistemului, 237 Franța cardinalului Fleury, 237 Pace și prosperitate, 237 Începuturile Războiului de succesiune a Austriei, 238 Ultima parte a domniei lui Ludovic al XV-lea (1743-1774), 239 Războiul de Succesiune
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]