KorAP: Find »[drukola/base=regent & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...33 >

802 matches

Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817

sau o "brună"! Ce preferați! Bineînțeles, mă refer la bere, nu la altceva (JN, 2007). 4. ASPECTE GRAMATICALE ALE SUBSTANTIVIZARII ADJECTIVULUI La nivel morfologic, adjectivul substantivizat selectează mărcile flexionare proprii substantivului, preluând trăsăturile gramaticale de gen și număr ale numelui regent evocat în discurs: Uninominalul se naște cu forcepsul ("Ziua", 2007) [votul uninominal] Trecerea din extravilan în intravilan se poate realiza și printr-un Plan Urbanistic General al autorităților locale prin care se decide extinderea intravilanului [terenul intravilan/extravilan]. Elipsa substantivului

[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721

grav dintre lumesc și religios. Filosoful român numește locotenența patriarhală, o soluție hibridă și inadmisibilă, o consecință a unor întâmplări mai grave, una dintre ele fiind consimtământul patriarhului de a figura în Consiliul de Regență. Incompatibilitatea dintre funcția de membru regent și calitatea de Patriarh este serios argumentată de Nae Ionescu, prin recursul la canoanele Bisericii care interzic în asemenea cazuri orice responsabilitate lumească. Filosoful român citează ca probe, în acest sens, din Enchiridion, Canonul 6 apostolic, Canonul 81 apostolic și

Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803

determinatori/determinativi (determinanți, Acte, 29; clasa determinanților, DSL, 167; clasa determinatorilor, Acte, 377, 378), indicatoare - indicatori (indicatori de subiectivitate, DSL, 262), jonctive (DSL, 282) - junctori, modificatoare - modificatori (clasa modificatorilor, DSL, 323), prezentative/prezentatori, radicale - radicali, referente - referenți (referenți, Acte, 25), regente - regenți, semnalizatoare - semnalizatori (semnalizatori tematici, GALR, II, 921), semnificante - semnificanți, specificatoare - specificatori (specificatori nominali, DSL, 493) etc. Uneori, variația apare în aceeași lucrare (vezi, de exemplu, în GALR, oscilația între radicali, GALR, I, 562, 566, 568 și radicale, GALR, I

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
determinativi (determinanți, Acte, 29; clasa determinanților, DSL, 167; clasa determinatorilor, Acte, 377, 378), indicatoare - indicatori (indicatori de subiectivitate, DSL, 262), jonctive (DSL, 282) - junctori, modificatoare - modificatori (clasa modificatorilor, DSL, 323), prezentative/prezentatori, radicale - radicali, referente - referenți (referenți, Acte, 25), regente - regenți, semnalizatoare - semnalizatori (semnalizatori tematici, GALR, II, 921), semnificante - semnificanți, specificatoare - specificatori (specificatori nominali, DSL, 493) etc. Uneori, variația apare în aceeași lucrare (vezi, de exemplu, în GALR, oscilația între radicali, GALR, I, 562, 566, 568 și radicale, GALR, I, 13

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846

calcul sporirea efectivelor militare furnizate de aliați. Pentru atingerea obiectivelor propuse, partea germană nu a ezitat să folosească "atuul" reprezentat de problema Transilvaniei. Inițiativa a venit din partea Fuhrer-ului, care, la 29 decembrie 1941, a adresat scrisori personale mareșalului Antonescu și regentului Horthy, solicitându-le creșterea contingentelor militare destinate frontului de răsărit. Antonescu s-a declarat de acord, la 5 ianuarie 1942, cu condiția creșterii contribuției militare a Ungariei. Guvernul maghiar a încercat să reziste cererilor germane, dar fără succes. A fost

PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804

obiectului direct (Frajzyngier, Jasperson 1991, Dixon 1995). Citându-i pe Frajzyngier și Jasperson (1991: 139), Usoniene menționează că, în engleză, propozițiile legate de regentă prin complementizatorul that au o situație specială, în sensul că nu descriu direct evenimentul subordonat predicației regente, așa cum se întâmplă, de altfel, și în cazul structurilor cu verbe to-infinitive81. Totodată, autoarea precizează importanța altor doi factori în stabilirea tipului de percepție exprimat: natura referenților percepuți și corespondența temporală dintre predicația regentă și cea subordonată. În procesul de

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
sau a avea (ori perifraze care conțin verbul a avea)102. Foarte frecvent, subiectul infinitivului, diferit de cel al verbului din matrice, este așezat în poziție postverbală (64-65); alteori este avansat în poziția inițială a enunțului, trecând peste nodul verbal regent (66). În toate contextele de acest tip, verbul a vedea nu mai are valoare perceptuală, glisând către domeniul cognitiv - a vedea "a considera": (64) Sunt abia pe la jumătatea cărții, însă nu văd [PInf a fi [ceva imoral]s în ea

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
cu infinitiv. Odată cu GA I (1966: 232), această poziție sintactică este interpretată ca element predicativ suplimentar, așa cum apare și la Edelstein (1972: 99), exprimând "o notă a numelui, arătând ce acțiuni efectuează acest nume în timpul cât are loc acțiunea verbului regent". GALR II (2008: 194; 301-306) păstrează denumirea de predicativ suplimentar/secundar, menționând totodată și calitatea de propoziție redusă a construcției gerunziale. 117 Verbele de percepție sunt printre puținele verbe din limba română care acceptă o construcție gerunzială în poziția predicatului

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732

interpretarea relativă a timpurilor din propoziția subordonată prin raportare la timpul verbal din regentă (uneori prin raportare la momentul enunțării)", fenomen numit și consecutio temporum. Fenomenul în discuție (manifest și în alte limbi) constă în faptul că verbul unei propoziții regente impune, atît prin proprietățile lexicale, cît și prin timpul redat de forma flexionară, restricții asupra timpului pe care-l poate exprima verbul din propoziția subordonată. De exemplu, verbe de influență, ca a cere și a ordona, presupun o completivă directă

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
lexical, și, prin extindere, analiza discursului. Orice ajustare a morfemelor specifice categoriilor gramaticale ale unui cuvînt în raport cu morfemele altui cuvînt, cu care intră într-o anume relație sintactică, constituie o concordanță (în gen și număr la adjectivul atribut față de substantivul regent, în număr și persoană la verbul predicat în raport cu subiectul său). Gramaticile românești au consacrat pentru a reda acest concept termenul acord, cu precizarea că fenomenul pe care-l vizează se constituie în principiu de organizare sintactică (frastică sau suprafrastică), ce

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
perioadei ca o construcție circulară, echilibrată și unitară a frazei, constînd în inversarea ordinii normale din enunț: după un element / o secvență de elemente subordonate (propoziții / părți de propoziție) care creează tensiune (= protaza), urmează un alt element / secvență de elemente regente care rezolvă tensiunea (= apodoza). Elementul component esențial al perioadei, reluat în diverse forme și distinct de sintagmă sau / și de propoziție, este colonul. În funcție de forma și de întinderea frazei, se disting: a) perioada bimembră (doi coloni: protaza și apodoza), de

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305

citesc următorul text: Este August 1880, și străzile prospere din capătul de vest al Londrei sînt aglomerate de trăsuri cu doamne în micile lor escapade la cumpărături. După-amiaza este caldă și însorită, dar în spatele umbrit al casei de pe strada Regent poți vedea silueta cocoșată a unui cerșetor. În ultimele cuvinte a fost adus în atenție un individ, și observăm introducerea unui personaj important. Dar chiar și fără a citi în continuare, străfulgeră expresia descriptivă, "un cerșetor”. Am cîteva idei despre

Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
relatate relaționează în mod diferit. În Discursul Indirect, ele sînt relaționate semantic mai degrabă hipotactic decît paratactic, așa cum se întîmplă în Discursul Direct. Cu alte cuvinte, propozițiile sînt legate împreună de o regentă: relații de subordonare (propoziția ce relatează fiind regenta); prin contrast, relația din Discursul Direct între propozițiile care relatează și cele relatate este una de coordonare între egali, așadar paratactică. O consecință a acestui fapt este aceea că anumite construcții în Discursul Direct, „viguros paratactice” precum imperativele și exclamativele

Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
atunci Discursul Indirect Liber reprezintă un amestec remarcabil al Discursului Indirect sau al opțiunii naratoriale pentru 1, 2 și 3 (timp gramatical, pronume și inamovabilitate grafologică), dar și o opțiune DD sau caracterologică pentru 4, 5 și 6 (sintaxa propoziției regente - observabilă mai ales în interogative, imperative și exclamații; fără complemenți; deixisul spațiu/timp al personajului și lexic/coloratură). Dar Discursul Indirect Liber nu este pur și simplu a combinație judicioasă de caracteristici DD și DI, nu doar o cale de

Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

complement din subordonată). 6. Acordul sau concordanța pronumelor cu antecedent nominal Încadrarea la acord a concordanței pronumelor anaforice poate pune probleme pentru definirea acordului. Dacă definim acordul ca "manifestare formală a relațiilor sintactice de dependență, constând în impunerea de către termenul regent subordonatului său a obligației de a repeta, integral sau parțial, informația gramaticală a regentului" (DSL, s.v.), rămâne neacoperită de definiție concordanța formală dintre pronume și antecedent, deoarece între cele două unități nu există o relație de dependență sintactică, ci una

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
adjectivul participial are și compliniri de tip verbal (complement de agent, cirumstanțiale temporale, locale etc.), care "slăbesc sudura grupului nominal, în sensul că sustrag participiul de sub controlul substantivului, segmentează sintagma, creând un al doilea centru sintactic, în care participiul e regent [...]. În plus, el poate fi tratat ca nucleu al unei foste atributive, care mai păstrează relativa autonomie a subordonatei, manifestată prin rezistența la acordul cazual" Gruiță (1981: 125). 2.3. Persoana În domeniul nominal sunt două elemente care se acordă

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
marcat prepozițional). Un context de acest tip îl reprezintă propozițiile neinterogative fără antecedent, cu pronume relative, în care relativul ocupă poziția de subiect sau precedă un nominal subiect. Când propoziția relativă neinterogativă este inserată într-o poziție sintactică a propoziției regente unde se atribuie cazul dativ, genitiv sau acuzativ (prepozițional), relativul ajunge să fie marcat pentru dativ, genitiv sau acuzativ. Astfel, cazul relativului este atribuit de un element din propoziția regentă, nu de verbul-predicat al cărui subiect îl constituie: (9) a

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
să aibă același gen și număr). Acest lucru se întâmplă și în alte tipuri de structuri eliptice: (196) - Maria este blondă. - ?Și Ion. este blondă. Prin urmare, acordul la singular cu primul conjunct este acordul normal între adjectiv și substantivul regent, iar înaintea celui de al doilea conjunct trebuie să presupunem o elipsă, apărută prin economie lingvistică (repetarea adjectivului nu este absolut necesară, de vreme ce el poate fi subînțeles). (b) Analiza sintagmatică: al doilea conjunct este un adjunct care se adaugă primului

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
un set de cel puțin patru mașini, dintre care cel puțin două sunt vechi și cel puțin două sunt noi. Exmplele de mai sus arată că trăsătura de număr a adjectivului din sintagma coordonată determină anumite interpretări ale pluralului substantivului regent. Dacă sintagma coordonată implică două adjective la singular, nu se poate ca substantivul regent să desemneze mai mult de două entități. Dacă adjectivele sunt la plural, trebuie ca în setul de entități desemnat de substantivul la plural să corespundă fiecărui

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și cel puțin două sunt noi. Exmplele de mai sus arată că trăsătura de număr a adjectivului din sintagma coordonată determină anumite interpretări ale pluralului substantivului regent. Dacă sintagma coordonată implică două adjective la singular, nu se poate ca substantivul regent să desemneze mai mult de două entități. Dacă adjectivele sunt la plural, trebuie ca în setul de entități desemnat de substantivul la plural să corespundă fiecărui adjectiv cel puțin două entități. Structurile din (226)c, d sunt agramaticale. O explicație

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și neagră. - vs: b. Am cumpărat rochii albe și una neagră. Aceste structuri sunt posibile prin introducerea articolului / pronumelui semiindependent cel: (229) rochiile albe și cea neagră Un alt tip de structură cu adjective coordonate este cea în care substantivul regent este la singular, dar are înțeles de plural. În aceste structuri, lectura de tip colectiv este blocată din motive extralingvistice (o limbă nu poate fi și română, și franceză). Singura lectură posibilă este cea cu elipsă, în care se subînțelege

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
uman. (iii) CI cu trăsătura -animat dacă în aceeași structură avem un complement direct exprimat printr-un substantiv cu articol hotărât care precedă CI (situație rară, în care cliticul are rol dezambiguizator). (iv) în enunțurile emfatice, CI este antepus verbului regent și dublat prin clitic. 2.2.2. DC nu este posibilă Conform GALR (II, 432-436), dublarea complementului indirect nu este posibilă dacă: (i) CI este exprimat prin clitic deictic, antepus verbului (7) Îmi tună și-mi fulgeră. (ii) CI este

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
2007) - adjectivul tradițional a fost confundat cu adverbul omonim, deci a fost folosit invariabil în prezența familiilor regale suedeze și norvegiene (TVR Cultural, 9.XII.2007) - adjectivele coordonate suedeze și norvegiene au fost acordate în gen și număr cu substantivul regent; formele corecte sunt cele de singular, deoarece există o singură familie regală în fiecare țară: familiilor regale suedeză și norvegiană vin și alte formațiuni noroase, cu mai mult sau mai puține ploi (TVR 1, 5.V.2008) - vorbitorul a făcut

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

de stabilitate, numită repaus. Aceste nuanțe se manifestă mai ales în folosirea instrumentală, raportul dintre instrument și acțiune sau dintre instrument și cel care face acțiunea fiind complex. În ipostaza ergativă, în care predominantă este funcția de subiect (termen eminamente regent), avem a face cu un casus trasitivus, care insistă pe depărtare. Această valoare apare, de altfel, și în multe dintre folosirile instrumentale ale cazului. În utilizările obișnuite, cazul instrumental-ergativ redă foarte clar ideea de exterioritate: cele două obiecte rămân exterioare

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

trasee - „A”, „B” și „C” - care au asigurat fluidizarea sensurilor de acces către/de la locul manifestației fără aglomerări inutile și probleme de ordine publică. Anul următor, tot în perspectiva aniversării zilei de 8 iunie, au fost invitați la București prințul regent Paul al Iugoslaviei și dr. Eduard Beneș, președintele Republicii Cehoslovacia. Pentru evitarea acțiunilor subversive la adresa oaspeților, D.G.P. a informat I.G.J. despre traseul oaspeților prin România în perioada respectivă, în scopul de a lua măsurile preventive necesare. Pentru a preîntâmpina eventuale

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]