1,361 matches
-
condus alături de Radbold o armată de frizoni împotriva forțelor de normanzi ale lui Rollo, însă a fost nevoit să bată în retragere în fortărețele sale. În capitulariul de la Quierzy din 877, Reginar apare alături de tatăl său ca fiind unul dintre regenții regali în timup, absenței lui Carol cel Pleșuv, plecat în campanie în Italia. Un anume Reginar apare ca fiind prezent la asediul asupra Parisului în 886, însă este posibil să fie vorba de un unchi sau un nepot al său
Reginar de Lorena () [Corola-website/Science/328523_a_329852]
-
Dessau în 1809. Leopold a fost ridicat la rangul de duce în 1807. El a primit titlul în schimbul unei sume considerabile de bani plătite împăratului cu puțin timp înainte de dizolvarea Sfântului Imperiu Roman în 1806. În 1812 Leopold a devenit regent al ducatului de Anhalt-Köthen în timpul minoratului ducelui Louis Augustus Karl Frederick Emil. Leopold a murit după ce a căzut de pe cal la Schloss Luisium, în apropiere de Dessau, în 1817, la vârsta de 76 de ani. El a fost urmat de
Leopold al III-lea, Duce de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334407_a_335736]
-
În 1276, el s-a căsătorit cu a doua soție, Hedviga, fiica lui Gerard I de Holstein. A fost emisă o anulare papală și o dispensă pentru a doua căsătorie zece ani mai târziu, în 1286. Hedviga a acționat în calitate de regent, probabil între 1290 - 1302 și 1320 - 1327. Valdemar, regele detronat, a reușit cu ajutorul danezilor să-și recâștige provinciile din Gothenland, din partea de sud a regatului iar Magnus a trebuit să recunoască acest lucru în 1277. Cu toate acestea, Magnus le-
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
o înțelegere între rege și nobilimea norvegiană, având loc la Varberg pe 15 august 1343. În încălcarea legilor norvegiene cu privire la moștenirea regală, fiul mai mic a lui Magnus, Haakon, avea să devină rege al Norvegiei, iar Magnus să îi fie regent în timpul minorității sale. Mai târziu în același an, a fost declarat fiul mai mare al lui Magnus, Eric, care avea să devină rege al Suediei după moartea tatălui său. Astfel, uniunea dintre Norvegia și Suedia avea să se rupă în
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
de Eduard al VI-lea al Angliei. Din păcate, regatul tânărului rege era, de obicei, într-o ceartă continuă între nobilii care încercau să-și consolideze poziția în regat. Deși Henric a specificat grupul de oameni care să acționeze ca regenți în timpul minorității lui Eduard, Eduard Seymour, unchiul micuțului rege, a preluat rapid conducerea și s-a autoproclamat Duce de Somerset pe 15 februarie 1547. Somerset avea ca scop unirea Angliei cu Scoția prin căsătoria lui Eduard, cu tânăra regină Maria
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
ibn Ali ibn Hussein al-Hashimi sau Abdul Ilah (în arabă: عبد الإله بن علي بن حسين الهاشمي 14 noiembrie 1913 - 14 iulie 1958) a fost un prinț (emir) arab din familia Hașemită din Hidjaz , regent al Irakului între 4 aprilie 1939 - 23 mai 1953, în timpul copilăriei regelui Faisal al II-lea. Din anul 1943 a deținut titlul de Prinț moștenitor al Irakului, reconfirmat în 1953. a deținut și rangurile militare de Feldmareșal al Armatei Regale
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
luat titlul. Abd al-Ilah a studiat vreme de trei ani la Colegiul Victoria din Alexandria, în Egipt. Când în Irak regele Ghazi I, a murit într un accident de automobil, Abd al-Ilah, în vârstă de 26 ani a fost ales regent al nepotului său,noul rege Faisal al II-lea, care avea doar 4 ani. Din 1943 Abd al-Ilah a fost numit și prinț moștenitor. Se consideră că Nuri Pașa as-Said, Taha al Hashimi și ofițeri naționaliști conduși de colonelul Salah
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
care avea doar 4 ani. Din 1943 Abd al-Ilah a fost numit și prinț moștenitor. Se consideră că Nuri Pașa as-Said, Taha al Hashimi și ofițeri naționaliști conduși de colonelul Salah ad Din Al Sabagh au sprijinit alegerea sa ca regent pentru că vedeau în el o personalitate slabă, ușor de influențat și de manipulat. Ulterior, după 1941, el a sugerat în mai multe rânduri în public necesitatea unor reforme politice, fără ,însă, să le pună în practică, și a încercat să
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
după 1941, el a sugerat în mai multe rânduri în public necesitatea unor reforme politice, fără ,însă, să le pună în practică, și a încercat să limiteze influența lui Nuri as-Said. În 1943 a reușit să obțină pentru rege și regent prerogativa de a demite pe prim miniștri. Nuri as-Said a încercat din acest motiv să propună britanicilor să-l schimbe din funcția de regent, cu emirul Zaid, frate vitreg al regelui Feisal I și al emirului transiordanian Abdallah, a cărui
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
încercat să limiteze influența lui Nuri as-Said. În 1943 a reușit să obțină pentru rege și regent prerogativa de a demite pe prim miniștri. Nuri as-Said a încercat din acest motiv să propună britanicilor să-l schimbe din funcția de regent, cu emirul Zaid, frate vitreg al regelui Feisal I și al emirului transiordanian Abdallah, a cărui candidatură o sabotase înainte. În timpul celui de-al doilea război mondial prințul Abd al-Ilah a fost deposedat de funcția sa de către ofițeri naționaliști pro-germani
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
fostul prim ministru, avocatul Rashid Ali pașa Al Kaylani. Aceștia au dirijat la 1 aprilie 1941 o lovitură de stat pro-hitleristă împotriva regimului irakian care era pro-britanic. După ce a fugit din țară, Abd al-Ilah a fost înlocuit în funcția de regent de către Sherif Sharaf. Sherif Sharaf era un verișor mai în vârstă și foarte evlavios, al regelui Faisal. Regentul detronat și fostul premier Nuri as Said s-au refugiat la Amman ca oaspeți ai emirului hașemit al Transiordaniei,Abdallah I. La
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
de stat pro-hitleristă împotriva regimului irakian care era pro-britanic. După ce a fugit din țară, Abd al-Ilah a fost înlocuit în funcția de regent de către Sherif Sharaf. Sherif Sharaf era un verișor mai în vârstă și foarte evlavios, al regelui Faisal. Regentul detronat și fostul premier Nuri as Said s-au refugiat la Amman ca oaspeți ai emirului hașemit al Transiordaniei,Abdallah I. La 2 mai 1941 Marea Britanie a lansat o ofensivă împotriva rebelilor irakieni. La 26 mai, ziarul New York Times a
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
La 2 iunie „Guvernul de apărare națională” al lui Rashid Ali pașa a fost înlăturat de la putere de către trupele britanice, iar șeful rebel a fugit în Persia.Abd al-Ilah a revenit la Bagdad și a fost repus în funcția de regent. Colaborând cu Nuri as-Said cu multe rezerve, Abd al-Ilah a continuat o politica naționalistă moderată, menținând relații apropiate cu Puterile Aliate. În 1942 prințul a oferit un dineu oficial somptuos în cinstea trimisului președintelui Roosevelt, Wendell Wilkie. În 1945 Abd
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
cinstea trimisului președintelui Roosevelt, Wendell Wilkie. În 1945 Abd al-Ilah a vizitat Statele Unite și a fost cel dintâi șef de stat găzduit de noua pereche prezidențială de la Casa Albă, soții Harry și Bess Truman. Cu această ocazie Abd al-Ilah, ca regent al „Irakului prieten”, a fost decorat cu Legiunea de Merit a Statelor Unite. În 1948-1949 armata irakiană a participat la războiul împotriva Israelului. În anii 1950 și până la moarte Abd-al Ilah a cochetat cu ideea unei uniri a Irakului cu Siria
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
deoarece „este demodat să-ți iubești soția”. În cele din urmă s-a scufundat într-o stare de stupoare mintală. Simptomele din această perioadă au inclus paranoia, automutilarea și halucinațiile. Neglijata Caroline a început o relație cu Johann Friedrich Struensee, regent al Danemarcei. În 1772, mariajul regelui cu Caroline s-a terminat printr-un divorț. Struensee a fost arestat și executat în același an. Christian a semnat arestarea lui Struensee cu indiferență, sub presiunea mamei sale vitrege, Juliana Maria de Braunschweig-Wolfenbüttel
Christian al VII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316339_a_317668]
-
of Manchester, unde studiază dramă. După absolvire, isi continua studiile în pregătirea să de a deveni actor, la London Academy of Music and Dramatic Art. Din 2011, a avut roluri în numeroase piese de teatru clasice la Open Air Theatre, Regent’s Park, Almeida Theatre, Royal Court Theatre, Royal Național Theatre. În februarie 2011 îl regăsim în piesa lui Danny Boyle, Frankenstein, la Național Theatre. Aici interpretează atât rolul lui Victor Frankenstein, cât și rolul Creaturii. Urmează o trecere spre televiziune
Benedict Cumberbatch () [Corola-website/Science/334419_a_335748]
-
de 80 de ani). este al doilea autor consemnat de istorie al unui asasinat cu arma de foc reușit împotriva unei persoane de rang princiar (primul fiind scoțianul James Hamilton care l-a asasinat pe James Stewart Conte de Moray, Regent al Scoției, la data de 23 ianuarie 1570), însă este primul făptaș prins, dovedit, judecat, condamnat și executat pentru un asemenea asasinat. Balthasar Gérard s-a născut într-o familie cu 11 copii. Catolic practicant, într-o perioadă tulbure a
Balthasar Gérard () [Corola-website/Science/330844_a_332173]
-
de sânge (de gradul 5). Au existat zvonuri potrivi cărora Matilda a fost îndrăgostită de ambasadorul englez în Flandra, un saxon pe nume Brihtric, care i-a refuzat avansurile. Oricare ar fi adevărul, mai târziu, când ea a servit în calitate de regent pentru William în Anglia, și-a folosit autoritatea pentru a confisca domeniile lui Brihtric și pentru a-l arunca în închisoare, unde a și murit. Când William se pregătea să invadeze Anglia, Matilda a echipat o navă, "Mora", din banii
Matilda de Flandra () [Corola-website/Science/306919_a_308248]
-
credeau că zeii locali ar putea fi ofensați de respectul arătat unei divinități străine. Budismul a fost acceptat public atunci când clanul Mononobe a fost învins de către clanul Soga în 587 d.H. și a devenit proeminent în timpul domniei Împărătesei Suiko (593-628). Regentul ei, prințul Shōtoku (574-622), este considerat fondatorul adevărat și primul patron al budismului japonez. El a întemeiat o serie de mănăstiri importante, precum Hōryū-ji și Shitennō-ji, după modelul celor chineze. La început budismul a intrat în rivalitate cu șintoismul , religia
Budismul în Japonia () [Corola-website/Science/316896_a_318225]
-
(în ) (n. c. 1551 - 23 aprilie [ 13 aprilie] 1605) a fost între anii 1584-1598 regentul țarului rus Fjodor I care era debil mintal, și a domnit apoi ca țar între anii 1598-1605. Boris Fiodorovici Godunov, s-a născut în anul 1552, fiind fiul unui mic nobil sărac, Fiodorovici Ivanovici Godunov și al Stepanidei Ivanovna. Legenda
Boris Godunov () [Corola-website/Science/313265_a_314594]
-
Hippolyte, Prințesă de Monaco. La 20 mai 1732, el s-a mutat la Hotel Matignon din Paris împreună cu tatăl său și a rămas acolo, chiar și după ce a fost proclamat Prinț de Monaco în 1733. Antoine Grimaldi a acționat ca regent pentru prinț între 1732 și 1784, când Honoré a ales să locuiască la Paris. Această situație a rămas neschimbată o jumătate de secol, până la moartea lui Antoine în 1784, când Honoré al III-lea avea deja 64 de ani. Deși
Honoré al III-lea, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/332709_a_334038]
-
Aripert a fost asociat la conducerea regatului de către tatăl său încă din anul 700. El a fost înlăturat de către fostul rege, Liutpert, care a preluat succesiunea de la Raginpert, însă Aripert a înfrânt atât pe Liutpert la Pavia, cât și pe regentul acestuia, Ansprand la Novara. Capturându-l pe Liutpert, a orchestrat asasinarea acestuia. Ocupând capitala, el l-a silit pe Ansprand să treacă dincolo de Alpi, astfel încât în 703 avea deja puterea consolidată. Din acel moment a condus regatul neîntrerupt, însă domnia sa
Aripert al II-lea al longobarzilor () [Corola-website/Science/325046_a_326375]
-
() (31 martie 1718 - 15 ianuarie 1781) a fost regină a Portugaliei și soția regelui Iosif I. A fost de asemenea regent al Portugaliei. Ea are descendenți variind de la actualul rege al Spaniei, Marele Duce de Luxembourg, regele Mihai I al României, Ducele de Parma (linia Parma a fost înființată de al doilea frate, Filip, Duce de Parma) precum și un pretendent francez
Infanta Mariana Victoria a Spaniei () [Corola-website/Science/317579_a_318908]
-
Ludovic I al Spaniei și Louise Élisabeth d'Orléans; o altă propunere era cea dintre Philippine Élisabeth d'Orléans și Infantele Carol al Spaniei. Philippine Élisabeth și Louise Élisabeth erau amândouă fiicele lui Filip al II-lea, Duce de Orléans, regentul Franței. Ultima căsătorie n-a avut loc, în cele din urmă Philippine a fost trimisă acasă. Regentul care aranjase căsătoriile murise iar noul prim-ministru, Louis Henri Duce de Bourbon se temea de haos în cazul în care tânărul Ludovic
Infanta Mariana Victoria a Spaniei () [Corola-website/Science/317579_a_318908]
-
d'Orléans și Infantele Carol al Spaniei. Philippine Élisabeth și Louise Élisabeth erau amândouă fiicele lui Filip al II-lea, Duce de Orléans, regentul Franței. Ultima căsătorie n-a avut loc, în cele din urmă Philippine a fost trimisă acasă. Regentul care aranjase căsătoriile murise iar noul prim-ministru, Louis Henri Duce de Bourbon se temea de haos în cazul în care tânărul Ludovic XV ar fi murit fără moștenitori de sex masculin. Infanta în vârstă de 7 ani era departe
Infanta Mariana Victoria a Spaniei () [Corola-website/Science/317579_a_318908]