12,047 matches
-
să explicăm de ce noțiunea de reglare, lasă locul, puțin cîte puțin, celei de reglementare/dereglemen-tare. Apoi, vom aborda relațiile dintre Stat și sistemele economice, dintre Stat și globalizare și, în fine, dintre Stat și națiunea modernă. 6.1. Statul, între reglare și reglementare Așa cum am mai arătat, economistul american de origine germană, Robert Musgrave, este cel care a propus o tipologie a funcțiilor eco-nomice ale Statului, astfel: Funcția de afectare, de alocare a resurselor. Se referă mai ales la producția de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
resurselor. Se referă mai ales la producția de servicii noncomerciale ale administrațiilor, cu puternic impact colectiv; Funcția de repartiție, care răspunde unor considerații etice și politice. Este vorba despre repartiția veniturilor și patrimoniilor, care generează, desigur, mecanisme comerciale; Funcția de reglare, ce oferă Statului posibilitatea și responsabilitatea de a acționa conjunctural, de a asigura așa-numita reglare sau stabilizare macroeconomică, un cadru în care, prin politici specifice, principalele variabile macroeconomice sunt aduse în armonie și se potențează reciproc. Analiza economică modernă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Funcția de repartiție, care răspunde unor considerații etice și politice. Este vorba despre repartiția veniturilor și patrimoniilor, care generează, desigur, mecanisme comerciale; Funcția de reglare, ce oferă Statului posibilitatea și responsabilitatea de a acționa conjunctural, de a asigura așa-numita reglare sau stabilizare macroeconomică, un cadru în care, prin politici specifice, principalele variabile macroeconomice sunt aduse în armonie și se potențează reciproc. Analiza economică modernă, mai ales după Keynes, a conferit Statului, dincolo de mijloacele tradiționale de reglementare, și un rol important
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
potențează reciproc. Analiza economică modernă, mai ales după Keynes, a conferit Statului, dincolo de mijloacele tradiționale de reglementare, și un rol important de reglator al conjuncturii economice. Vom vedea în continu-are cum rolul economic al Statului a pendulat între noțiunea de reglare și cea de reglementare, accentele modificîndu-se periodic și de la stat la stat. 6.1.1. De la reguli la reglare "Laissez faire, laissez passer!". Aceasta era doctrina fiziocraților, economiști de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, precursori ai clasicilor și ai neoclasicilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
rol important de reglator al conjuncturii economice. Vom vedea în continu-are cum rolul economic al Statului a pendulat între noțiunea de reglare și cea de reglementare, accentele modificîndu-se periodic și de la stat la stat. 6.1.1. De la reguli la reglare "Laissez faire, laissez passer!". Aceasta era doctrina fiziocraților, economiști de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, precursori ai clasicilor și ai neoclasicilor. Citind această formulă, luăm act de forma ei imperativă. Fiziocrații se adresau suveranului, adică reprezentantului cel mai înalt al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
adresau suveranului, adică reprezentantului cel mai înalt al statului. Generația fiziocraților vorbește prima oară în epocă despre faptul că o dereglementare masivă va avea efecte pozitive asupra comunității. Este logica unui stat minimal, care se rezumă la un cadru de reglări indirecte, prin intermediul pieței. 6.1.1.1. Stat minimal și reglare indirectă În continuarea lucrărilor lui J. Schumpeter și F. Hayek, s-a dezvoltat astăzi, mai ales în S.U.A., un curent de gîndire calificat drept "austriac". Acest adjectiv trimite la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
vorbește prima oară în epocă despre faptul că o dereglementare masivă va avea efecte pozitive asupra comunității. Este logica unui stat minimal, care se rezumă la un cadru de reglări indirecte, prin intermediul pieței. 6.1.1.1. Stat minimal și reglare indirectă În continuarea lucrărilor lui J. Schumpeter și F. Hayek, s-a dezvoltat astăzi, mai ales în S.U.A., un curent de gîndire calificat drept "austriac". Acest adjectiv trimite la originile celor doi fondatori și nu la naționalitatea adepților, care sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
colectiv nu este niciodată mai bine apărat ca atunci cînd fiecare își urmărește interesul său personal. Voinței Statului de reglementare directă a activităților trebuie să-i preferăm ordinea spontană ce rezultă din cooperarea comercială, pe care o vom califica drept "reglare indirectă", în sensul că ea nu este dorită și controlată în mod explicit. Cum remarca Hayek, încrederea acordată încrederii indirecte, fondată pe libertatea de întreprindere și pe jocul concurențial nu provine din căutarea unui echilibru general, care ar fi de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în sens strict. El pune aici, între altele, chestiunea justiției sociale și conchide asupra necesității menținerii Statului într-o poziție minimală, consistînd în a elabora reguli valabile pentru toți. Înțelegem astfel de ce ideea de reglementare se opune aici celei de reglare, care presupune intervenția Statului. În 1976, Hayek a mers chiar pînă la a preconiza denaționalizarea monedei. Putem într-adevăr considera că Statul posedă o putere monetară exorbitantă, mai ales dacă el controlează și banca centrală. Pe această cale, el poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ai crizei de la începutul anilor 1930. În fapt, dincolo de opoziția fundamentală a tezelor lui Hayek și Keynes, ambele înregistrează efecte perverse. Această noțiune a fost definită ca fiind rezultatul neintenționat al unor decizii individuale raționale. L-am constatat în cazul reglării indirecte, care constituie, într-o anumită măsură, un efect pervers pozitiv. Dar există și efecte negative. Odată cu chestiunea indivizibilităților și externalităților, am întîlnit deja situații în care producția anumitor bunuri, calificate drept colective, nu putea fi asigurată prin inițiativa privată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
care constituie, într-o anumită măsură, un efect pervers pozitiv. Dar există și efecte negative. Odată cu chestiunea indivizibilităților și externalităților, am întîlnit deja situații în care producția anumitor bunuri, calificate drept colective, nu putea fi asigurată prin inițiativa privată și reglarea indirectă a concurenței. Odată cu noțiunea de efecte perverse, principiul însuși al raționalității actorilor întîmpină un obstacol major: contrar a ceea ce presupunea A. Smith referitor la manifestarea "mîinii invizibile", agregarea deciziilor individuale coerente nu conduc în mod obligatoriu, sau nu întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
veniturile bolnavilor, pensiile, indemnizațiile șomerilor, sistemul de protecție socială a devenit esențialmente un mijloc de a menține la un anumit nivel veniturile și deci consumul menajelor; În continuare, prin măsuri explicit conjuncturale, s-a umplut de conținut însăși noțiunea de reglare conjuncturală. Principala misiune a politicilor economoce este astăzi aceea de a lua măsuri contra-ciclice, adică decizii care evită supraîncălzirea sau recesiunea, cînd vreuna din cele două amenință. Așa se face că, de la Statul minimal inspirat de lucrările lui Hayek, s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
autorilor, ceea ce importă este modelul de inteligibilitate pe care aceștia îl propun pentru a înțelege modelul de societate în care trăim. Gîndirea keynesiană are prelungiri logice, pe care vom încerca să le urmărim în continuare. 6.1.1.3. De la reglare economică la reglare societală O primă propunere keynesiană, avant la lettre, a fost făcută în 1931 de suedezul G. Myrdal, a propos de egalitatea dintre economii și investiții. Într-adevăr, în logica liberală, orice deficit constituie o prelevare asupra unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este modelul de inteligibilitate pe care aceștia îl propun pentru a înțelege modelul de societate în care trăim. Gîndirea keynesiană are prelungiri logice, pe care vom încerca să le urmărim în continuare. 6.1.1.3. De la reglare economică la reglare societală O primă propunere keynesiană, avant la lettre, a fost făcută în 1931 de suedezul G. Myrdal, a propos de egalitatea dintre economii și investiții. Într-adevăr, în logica liberală, orice deficit constituie o prelevare asupra unei producții private, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
O ilustrare semnificativă a acestei ambiții găsim în lucrarea lui André Vianes, La Raison économique d'Etat. Utilizînd în mod abil noțiunea de efecte adverse, acest autor a dezvoltat ideea că Statul ar fi un "producător de externalități publice de reglare. Ținînd cond de eșecurile sale locale și globale, de bunurile colective, de crize, piața apelează la o intervenție exterioară, fără de care n-ar putea subzista. Dar atunci, nu este vorba doar de a menține în viață o reglare comercială nesigură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
publice de reglare. Ținînd cond de eșecurile sale locale și globale, de bunurile colective, de crize, piața apelează la o intervenție exterioară, fără de care n-ar putea subzista. Dar atunci, nu este vorba doar de a menține în viață o reglare comercială nesigură, intervenția publică are un obiectiv mai larg, constînd în a menține prin intervențiile sale o anumită pace socială. Acordînd aici o creștere a salariului minim, acolo o protecție pentru agricultori, Statul ar permite diverselor categorii sociale să coabiteze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Statul e omnipotent și omniscient, că el poate face totul prin transformarea în cheltuieli a veniturilor, adică a prelevărilor asupra producției și a consumului privat și că poate cunoaște implicațiile deciziilor luate? 6.1.2. Șarmul și ambiguitățile noțiunii de reglare Noțiunea de reglare a fost împrumutată de economia politică de la științele naturii. La origine, noțiunea de reglare este direct legată de cea de laissez faire. Căutarea echilibrului trece prin căi indirecte, deoarece urmîndu-și interesul personal ar contribui fără să știe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și omniscient, că el poate face totul prin transformarea în cheltuieli a veniturilor, adică a prelevărilor asupra producției și a consumului privat și că poate cunoaște implicațiile deciziilor luate? 6.1.2. Șarmul și ambiguitățile noțiunii de reglare Noțiunea de reglare a fost împrumutată de economia politică de la științele naturii. La origine, noțiunea de reglare este direct legată de cea de laissez faire. Căutarea echilibrului trece prin căi indirecte, deoarece urmîndu-și interesul personal ar contribui fără să știe la promovarea interesului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a prelevărilor asupra producției și a consumului privat și că poate cunoaște implicațiile deciziilor luate? 6.1.2. Șarmul și ambiguitățile noțiunii de reglare Noțiunea de reglare a fost împrumutată de economia politică de la științele naturii. La origine, noțiunea de reglare este direct legată de cea de laissez faire. Căutarea echilibrului trece prin căi indirecte, deoarece urmîndu-și interesul personal ar contribui fără să știe la promovarea interesului general. Intervenționismul statal se fondează, din contra, pe principiul unei acțiuni directe, în general
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
știe la promovarea interesului general. Intervenționismul statal se fondează, din contra, pe principiul unei acțiuni directe, în general mînată de dorința de stabilizare, deci avînd în spate un proiect de societate. În acest din urmă curent se înscrie și Școala Reglării care, așa cum o indică și numele, se străduiește să gîndească funcționarea economiilor liberale într-un cadru cuprinzător, ținînd seama de aspecte economice, dar și sociale și istorice. 6.1.2.1. Două reglări capitaliste majore Robert Boyer, unul dintre autorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
din urmă curent se înscrie și Școala Reglării care, așa cum o indică și numele, se străduiește să gîndească funcționarea economiilor liberale într-un cadru cuprinzător, ținînd seama de aspecte economice, dar și sociale și istorice. 6.1.2.1. Două reglări capitaliste majore Robert Boyer, unul dintre autorii cei mai importanți ai acestei școli, definește reglarea ca pe o "conjuncție a mecanismelor ce concură la reproducția de ansamblu, ținînd cont de structurile economice și de formele sociale în vigoare". Ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
străduiește să gîndească funcționarea economiilor liberale într-un cadru cuprinzător, ținînd seama de aspecte economice, dar și sociale și istorice. 6.1.2.1. Două reglări capitaliste majore Robert Boyer, unul dintre autorii cei mai importanți ai acestei școli, definește reglarea ca pe o "conjuncție a mecanismelor ce concură la reproducția de ansamblu, ținînd cont de structurile economice și de formele sociale în vigoare". Ne aflăm aici în proximitatea științelor naturii, deoarece în biologie reglarea desemnează funcțiile ce permit menținerea unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mai importanți ai acestei școli, definește reglarea ca pe o "conjuncție a mecanismelor ce concură la reproducția de ansamblu, ținînd cont de structurile economice și de formele sociale în vigoare". Ne aflăm aici în proximitatea științelor naturii, deoarece în biologie reglarea desemnează funcțiile ce permit menținerea unui organism într-un stadiu de echilibru interior, atunci cînd este supus la modificări ale mediului sau evoluează. Dar Școala Reglării nu se cantonează în analogie, ci se interesează de asemenea în privința modificărilor ce au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
formele sociale în vigoare". Ne aflăm aici în proximitatea științelor naturii, deoarece în biologie reglarea desemnează funcțiile ce permit menținerea unui organism într-un stadiu de echilibru interior, atunci cînd este supus la modificări ale mediului sau evoluează. Dar Școala Reglării nu se cantonează în analogie, ci se interesează de asemenea în privința modificărilor ce au permis capitalismului să se mențină, mai ales prin mutații de ordin instituțional. Altfel spus, adaptîndu-și regulile de funcționare, reglarea comercială va fi ea însăși transformată. Din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
modificări ale mediului sau evoluează. Dar Școala Reglării nu se cantonează în analogie, ci se interesează de asemenea în privința modificărilor ce au permis capitalismului să se mențină, mai ales prin mutații de ordin instituțional. Altfel spus, adaptîndu-și regulile de funcționare, reglarea comercială va fi ea însăși transformată. Din acest motiv, autorii acestui curent disting trei mari noțiuni, ce oferă un cadru de inteligibilitate mutațiilor capitalismului: Prima noțiune cheie este denumită "regim de acumulare". El se definește prin stadiul tehnicii și al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]