KorAP: Find »[drukola/base=regresiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...19 >

458 matches

Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

a integrității persoanei antrenează o reacție de protecție de tip regresiv din partea acesteia. Această stare de regresiune se traduce prin atitudini infantile care au următoarele caracteristici: reducția temporo-spațială, egocentrismul și starea de dependență. b)Transferul și contra-transferul Transferul este urmarea regresiunii și el se stabilește în cadrul relației „medic-pacient”. Transferul poate fi de două feluri: 1) transfer pozitiv când atitudinile și sentimentele bolnavului sunt transferate asupra medicului curant, față de care acesta capătă o dependență bazată pe încredere cu efecte pozitive; 2) transferul

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
voluntar. Un aspect important care se discută în ceea ce privește psihologia bolnavului este reprezentat prin atitudinea acestuia față de propria sa boală și, corelat cu aceasta, atitudinea bolnavului față de medicul său curant. Le vom analiza în continuare. Atitudinea bolnavului față de boală este în funcție de regresiune. Aceasta depinde de temperamentul individual și de normele modelului socio-cultural. Bolile se agravează dacă bolnavul își concentrează atenția asupra lor printr-o continuă autoanaliză. Dimpotrivă, bolile devin suportabile atunci când bolnavul este puternic motivat de alte griji, sau de o sursă

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
organizării sistemului personalității stă principiul evoluției formulat de H. Jackson. Acest principiu se exprimă prin pulsiunea vitală sau hormé-ul lui C. von Monakow. În condițiile oferite de alterarea proceselor psihice, H. Jackson, consideră tulburările personalității ca pe niște fenomene de regresiune sau disoluție. În sensul acesta sunt menționate următoarele principii în raport cu dinamica organizării și a dezorganizării sistemului personalității, așa cum se poate vedea mai jos. 1) Evoluția este procesul care are un sens ascendent, de la instanțele inferioare, simple, bine organizate și automate

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
complex și voluntar de la simplu și automat Nivel integrativ Nivel instrumental Nivel conativ Sectorul psihic Nivel afectiv Nivel instinctual Nivel vegetativ Sectorul somatic Nivel endocrin Nivel visceral Sistemul personalității DEZINTEGRARE H. Jackson afirmă că „bolile sistemului nervos trebuie considerate ca regresiuni sau disoluții” ale organizării funcționale a sistemului personalității. Pentru J. Delay „orice boală este o revoluție care decapitează ierarhia stabilită substituindu-i forțe anarhice care iau comanda substituind vechea ordine unei noi ordini”. Organizarea personalității este rezultatul unei integrări ierarhice

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
instanțelor superioare voluntare și organizate complex, către instanțele inferioare care au un tip de organizare simplă și un regim automat funcțional. Acest model psihopatologic este ilustrat de sindroamele demențiale și el nu poate fi nici oprit și nici recuperat. 3) Regresiunea Regresiunea apare după completa formare a personalității și ea constă în întoarcerea la etapele funcțional-comportamentale anterioare cronologic din psihobiografia bolnavului respectiv, fiind de fapt vorba de o regresiune funcțională fără a afecta integritatea organizării structurale a sistemului personalității. Aceasta are

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
superioare voluntare și organizate complex, către instanțele inferioare care au un tip de organizare simplă și un regim automat funcțional. Acest model psihopatologic este ilustrat de sindroamele demențiale și el nu poate fi nici oprit și nici recuperat. 3) Regresiunea Regresiunea apare după completa formare a personalității și ea constă în întoarcerea la etapele funcțional-comportamentale anterioare cronologic din psihobiografia bolnavului respectiv, fiind de fapt vorba de o regresiune funcțională fără a afecta integritatea organizării structurale a sistemului personalității. Aceasta are un

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
demențiale și el nu poate fi nici oprit și nici recuperat. 3) Regresiunea Regresiunea apare după completa formare a personalității și ea constă în întoarcerea la etapele funcțional-comportamentale anterioare cronologic din psihobiografia bolnavului respectiv, fiind de fapt vorba de o regresiune funcțională fără a afecta integritatea organizării structurale a sistemului personalității. Aceasta are un caracter reversibil și poate fi corectat. Acest model psihopatologic este ilustrat de sindroamele nevrotice, fobic-obsesive, anxioase, isterice, de dependență (toxicomanii, alcoolism) etc. Din punct de vedere psihanalitic

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
dinamicii acestora în psihopatologie, depinde de cunoașterea organizării acesteia și de înțelegerea dinamicii sale. Aceste aspecte esențiale vor constitui importante repere ulterioare în înțelegerea fenomenelor psihice morbide din sfera psihopatologiei. 7) Dependența Dependența este o stare particulară, caracterizată printr-o regresiune sau o imaturitate, de regulă emoțional-afectivă a persoanei și care duce la instalarea unui tip de comportament subordonat altei persoane. Fenomenul apare frecvent în cursul stărilor de boală, de convalescență sau de handicap, ca o consecință a slăbirii Eului sau

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
vulnerabilitate crescută o reprezintă etapele de criză psiho-biologică (pubertatea-adolescența și menopauza-andropauza), când schimbările psiho-biologice sunt deosebit de marcate și extrem de zgomotoase, solicitând în mod particular dinamica vieții individului. Apariția tulburărilor psihice nu este întâmplătoare. Ea se raportează la factorii de dezvoltare/regresiune ai personalității individuale. Fiecărei etape de viață îi sunt caracteristici factori sanogenetici, de protecție a sănătății mintale și factori morbigenetici de vulnerabilitate a sănătății mintale. Atât factorii sanogenetici,cât și morbigenetici, variază în decursul vieții individului, fapt care explică vulnerabilitatea

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
voit realitatea existentă în virtutea tendințelor proprii. Mitomania este normală la copil care nu poate să facă încă o diferențiere netă între produsul imaginației sale și perceperea și explicarea sau înțelegerea, realității externe. La bolnavii psihici, mitomania este fie rezultatul unei regresiuni infantile (debili, isterici, sociopați), fie o formă particulară de fabulație. E. Dupré consideră tendința la mitomanie ca fiind o trăsătură specifică a „construcției patologice” pe fondul căreia se dezvoltă o structură mintală de tip isteric, un delir de imaginație, presbiofrenia

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
schemei corporale, sunt următoarele: 1) Schema corporală tridimensională, pe care individul o percepe în stare normală, de conștiință clară, ca pe ceva personal, net separată de lumea exterioară prin limitele corpului său. 2) Schema corporală intermediară este o formă de regresiune a schemei corporale tridimensionale, prin „intrarea” fenomenelor viscerale în câmpul conștiinței sale sub formă de cenestezii. Ea constituie forma intermediară de trecere de la normal la patologic în domeniul „imaginii de sine”. În sensul acesta sunt semnalate următoarele aspecte de natură

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
forme de oligofrenie (A. Porot). În cazul demențelor, asistăm la următoarele modificări de ordin psihopatologic: - scăderea atenției; - amnezie antero-retrogradă; - incapacitatea de a prelucra și de a asimila cunoștințe noi; - incapacitatea de a putea mobiliza și dispune de cunoștințele vechi, anterioare; - regresiune afectivă cu sărăcire afectivă; - alterare gravă a comportamentului; - tulburări de limbaj de natură receptivă și expresivă; - dezorientare temporo-spațială și asupra propriei sale persoane. Tulburările de comportament Mulți autori includ în aceeași categorie de tulburări psihice atât manifestările anormale de comportament

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
ca pe o „halucinație a omului privind propria sa sănătate”. J.P. Falret insistă asupra diferenței dintre ipohondria delirantă și ipohondria simplă. S. Freud o include în grupa „nevrozelor actuale”, considerând-o ca pe un exemplu de investire obiectuală și de regresiune narcisică. Ipohondria reprezintă grija exagerată a unei persoane privind starea de sănătate personală în plan fiziologic, somatic sau psihic. Din acest punct de vedere, ea este o „boală imaginară” în cursul căreia individul „inventează” o suferință de care se simte

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
și în cursul perioadelor de maturizare a personalității sau a „crizelor de dezvoltare” (H.J. Weitbrecht 0). Ele sunt „faze de criză psiho-biologică”, neîncadrabile psihologic, în cursul cărora diferite fenomene pot să apară în mod neașteptat, zgomotos, cu un caracter de regresiune a maturizării sau de aspect discordant-disociativ al personalității. H. Tellenbach afirmă că fenomenele endogenului se manifestă în sensurile de „a fi” ale omului: evoluția vieții în ritmicitatea ei, în modul său de desfășurare, în treptele maturizării somatice și psihice a

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
fenomenologic, ca pe o experiență, din punctul de vedere al performanțelor psihologice, ca pe o tulburare de gândire, în sens psihopatologic, ca pe o creație mintală morbidă, în raport cu psihobiografia bolnavului, ca pe un accident ontologic, sau ca o stare de regresiune. J. Suter a arătat că un delir nu apare niciodată în mod spontan, ci el este precedat în evoluția sa de o stare pre-delirantă, în cursul căreia se pregătește „geneza delirului”. Aceasta este „anticipația delirantă”. Pentru E. Hy, în geneza

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
propriilor sale idei delirante (erotice, reformiste, pasionale, de prejudiciu etc.), Treptat se ajunge la o stare de tensiune, de ostilitate deschisă, între persoana bolnavului și lumea exterioară, care se va adânci progresiv, declanșând conflicte sau chiar acte de agresivitate antisocială. Regresiunea personalității Starea de tensiune psihică duce, în timp, la o epuizare internă a forței psihice a bolnavului, precum și la o îngustare și sărăcire intelectuală prin cultivarea exclusivă a preocupărilor delirante. În timp, delirul își pierde din intensitate, se estompează ca

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
soluții” de ieșire din situația-limită, acestea fiind, de regulă iraționale, prin interpretarea eronată a „limitelor” care-i sunt impuse, proiecția existenței bolnavului într-un alt registru al ontologicului, în contradicție cu realitatea obiectivă, logică, întoarcerea în trecut, ca formă de regresiune a gândirii, afectivității, conduitelor și contactelor cu lumea externă, proiecția asupra „celorlalți” și a „lumii” a propriilor sale probleme sufletești conflictuale, adoptarea unei „atitudini mintale” fixe, de tipul unei „încremeniri rigide” într-un prezent perpetuu, inflexibil, în care locul central

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
mai notează și o dizarmonie a dezvoltării inteligenței (noțiunea de heterocronie introdusă de R. Zazzo). Separat de deficienții de intelect, se mai discută și noțiunea de pseudo-debilitate sau falșii debili (F. Dolto), prin carența afectivă, precum și aspectele de pseudo-debilitate prin regresiune, legate de stări nevrotice sau psihotice (Spitz, M. Klein). Debilitatea poate fi influențată negativ și de relațiile părinților cu această categorie de copii, precum și de relațiile acestuia cu mediul care poate produce un blocaj precoce al activităților congnitive. Stările de

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
la această categorie de indivizi, diferite tipuri de reacții, cum ar fi următoarele: reacții de compensare, ostilitate față de anturaj, admirație pentru persoanele mai bine dotate și dorința de „a face” și de „a fi” ca ei, atitudine generală de pasivitate, regresiune, reacții paradoxale în cazurile de eșec sau de reușită, aderență la un model de gratificare infantilă. Clasificarea oligofreniilor Din punct de vedere psihopatologic, în afara observației clinico-psihiatrice, se utilizează, drept criteriu de apreciere psihodiagnostică nivelul QI. În sensul acesta se disting

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
judecată (raționament), pierderea simțului critic și autocritic. Ele sunt legate de aspectul sau de latura operațională a inteligenței sau de activitatea sintetică mintală. Corelat acestor aspecte se notează, în plus, următoarele: dispoziția sau pierderea valorilor etice, indiferență față de valorile logice, regresiunea la un nivel de „viață animală” sau „vegetativă”, sărăcirea Eului până la golirea sa completă de orice conținut. Formele clinice ale demențelor Din punct de vedere psihopatologic, H. Ey distinge două grupe de stări demențiale: demențele organice și demențele vesanice. Le

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
de igienă personală deficitară, activitate dezordonată, colecționarism de obiecte heteroclite și inutile, cu caracter bizar sau chiar absurd, inversarea ritmului somn-veghe, bulimie, deficit de memorie cu uitarea faptelor recente și incapacitatea achiziției unor date noi, în conformitate cu „legile memoriei” (T. Ribot). (Regresiunea mnezică a evoluției se face de la cel mai recent la cel mai vechi, de la cel mai fragil, la cel mai solid. În felul acesta, amintirile din copilărie, cu o mare încărcătură afectivă sunt cel mai bine conservate), dezorientare temporo-spațială, tulburări

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
mai solid. În felul acesta, amintirile din copilărie, cu o mare încărcătură afectivă sunt cel mai bine conservate), dezorientare temporo-spațială, tulburări de limbaj, de tipul afaziei amnestice, tulburarea funcțiilor sintetice de bază (atenție deficitară, percepții sumare și fragmentare), tulburări intelectuale, regresiunea instinctivo-afectivă, tulburări de caracter (iritabilitate, mânie, autoritarism, exaltarea sentimentului de proprietate, sgârcenie, gelozie, tulburări de comportament erotic, reacții impulsive, suicid). Evoluția clinică a demenței senile are caracter progresiv, de la câteva luni, la câțiva ani, sfârșind cu demență intelectuală și stare

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
caracterizate prin „reacții de agresivitate” sau „reacții de fugă” de factură nevrotică și din care fac parte următoarele tipuri de afecțiuni: tulburări cardio-vaculare, hipertensiunea arterială; tulburări emoționale caracterizate prin „reacții de retragere” ale individului sau stări de dependență și de regresiune prin care individul caută să evite situația emoțională psihotraumatizantă, având drept consecință tulburări neurovegetative diferite cum ar fi: diaree, tulburări gastro-intenstinale diferite, astm bronșic etc. Definiție și caracteristici Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că este artificială

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
sau difuz (suferințe nespecificate). Le vom analiza în continuare. Deși aparent de un mare polimorfism, tulburările psihosomatice configurează „sectoare” ale patologiei sau chiar „tablouri clinice” specifice. Dincolo însă de „tablourile clinice” descoperim conflicte, frustrări, traume afective, carențe emoționale, stări de regresiune care explică natura tulburărilor psihosomatice respective. Pentru exemplificarea acestor aspecte menționăm, în continuare următoarele situații (A. Porot): Patologia psihosomatică din sfera digestivă (spasmele esofagiene, gastrice, intestinale sau ale căilor biliare, precum și ulcerul gastro-duodenal) sunt tulburări specifice unui tip de personalitate

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
special, de a fi tratat medical. Corelată cu aspectul de mai sus, este și dorința inconștientă a individului, de „a fi bolnav” pentru a se afla sub ocrotire medicală. Toate aceste aspecte enumerate traduc a anumită imaturitate emoțional-afectivă și o regresiune a Eului, care este „comparată” cu „refugiul în boală”. Rezultă în mod clar, din cele de mai sus, că în situația bolilor autogene sau a celor iatrogene, individul construiește suferințele într-o manieră auto-sugestivă sau hetero-sugestivă. Condiția esențială, primară este

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]