219 matches
-
timporizări, se dezvăluie sensul atotcuprinzător al autorizării, care în structura sa cuprinde, cum știm, părtinirea și ordonarea, cea dintâi adunând, la rându-i, operațiile de împărțire și de favorizare, pe care logos-ul însuși le-a suportat ab initio. Judicativul regulativ este în formă și în structura sa identic judicativului constitutiv; tocmai de aceea, mizând, totuși, pe o diferență între cei doi termeni, trebuie să stabilim "aspectul" care o susține. El a fost în atenția mea mai devreme, atunci când am observat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
totuși, pe o diferență între cei doi termeni, trebuie să stabilim "aspectul" care o susține. El a fost în atenția mea mai devreme, atunci când am observat că operațiile timporizării secunde pot lipsi din structura judicativului, acesta rămânând doar cu funcții regulative; acum ne-a devenit mai clară această absență: ea nu indică, de fapt, o absență ca atare, ci o neîmplinire: în judicativul regulativ, cele trei operații părtinirea, ordonarea și autorizarea sunt, de fapt, la un nivel pre-operațional. (Ceea ce înseamnă, cumva
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atunci când am observat că operațiile timporizării secunde pot lipsi din structura judicativului, acesta rămânând doar cu funcții regulative; acum ne-a devenit mai clară această absență: ea nu indică, de fapt, o absență ca atare, ci o neîmplinire: în judicativul regulativ, cele trei operații părtinirea, ordonarea și autorizarea sunt, de fapt, la un nivel pre-operațional. (Ceea ce înseamnă, cumva, că analitica nu trece de condiția semanticii, iar dialectica, de cea a metafizicii post-ontologice.) În privința diferenței anunțate, luând în seamă ceea ce tocmai a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru un gând, o rostire sau o făptuire. În acest al doilea mod de intervenție, judicativul nu mai este constitutiv nu constituie el însuși "obiectul", în sensul că timpul, timporizând, în-ființează "ceva" devenind el însuși acea ființare ci este doar regulativ, orientând "obiectul" către o bună constituire, în care nu se mai poate afla judicativul însuși ca structură și "substanță" a acelui ceva. De fapt, timpul trebuie să intervină, însă numai în sensul supra-temporal prin care se constituie "obiecte" complexe din
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este legată de înseși "rațiunile" dictaturii judicativului, de originea sa aflată în logos-ul care suportă, cum am aflat deja, împărțirea (adică părtinirea, împreună cu celelalte operații ale celei de-a doua timporizări). Ceea ce am precizat mai sus, legat de judicativul regulativ, are doar o valabilitate formală. De fapt, ceea ce acesta "reglează" este deja constituit obiectual. Căci altfel, în lipsa oricărei constituiri, nu ar mai putea fi vorba despre acte sau operații care structurează și activează judicativul regulativ. În urmare, trebuie stabilit tipul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai sus, legat de judicativul regulativ, are doar o valabilitate formală. De fapt, ceea ce acesta "reglează" este deja constituit obiectual. Căci altfel, în lipsa oricărei constituiri, nu ar mai putea fi vorba despre acte sau operații care structurează și activează judicativul regulativ. În urmare, trebuie stabilit tipul de obiect pe care acesta îl constituie, obiect diferit, desigur, de cel propriu judicativului propriu-zis constitutiv. Analogia cu termenii kantieni corespunzători este vorba despre "constitutiv" și "regulativ" ne-ar putea fi de ajutor. Am numit
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acte sau operații care structurează și activează judicativul regulativ. În urmare, trebuie stabilit tipul de obiect pe care acesta îl constituie, obiect diferit, desigur, de cel propriu judicativului propriu-zis constitutiv. Analogia cu termenii kantieni corespunzători este vorba despre "constitutiv" și "regulativ" ne-ar putea fi de ajutor. Am numit astfel aceste determinări ale judicativului, având gândul la funcționarea dublă a Ideilor rațiunii: constitutivă și regulativă, prima fiind socotită de Kant drept sursă de paralogisme și antinomii, cea de-a doua oarecum
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a unui gând, a unei rostiri, făptuiri (formele raționale intervenind în actul cunoașterii), nu însă și în privința rezultatului: gândurile, rostirile și făptuirile judicativ-constitutive nu sunt, în însăși ființa lor, paralogisme și antinomii (deși, la limită, pot fi). De asemenea, judicativul regulativ se apropie de formele raționale kantiene care intervin doar regulativ în privința funcției lor fundamentale: acestea orientează cunoașterea, judicativul regulativ orientează constituirea unor gânduri, rostiri, făptuiri care nu-și înlăuntrizează total și iremediabil convențiile logos-ului formal, rămânând deschise "influențelor" venite
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în actul cunoașterii), nu însă și în privința rezultatului: gândurile, rostirile și făptuirile judicativ-constitutive nu sunt, în însăși ființa lor, paralogisme și antinomii (deși, la limită, pot fi). De asemenea, judicativul regulativ se apropie de formele raționale kantiene care intervin doar regulativ în privința funcției lor fundamentale: acestea orientează cunoașterea, judicativul regulativ orientează constituirea unor gânduri, rostiri, făptuiri care nu-și înlăuntrizează total și iremediabil convențiile logos-ului formal, rămânând deschise "influențelor" venite dinspre logos-ul ca atare. Dar există o diferență fundamentală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rostirile și făptuirile judicativ-constitutive nu sunt, în însăși ființa lor, paralogisme și antinomii (deși, la limită, pot fi). De asemenea, judicativul regulativ se apropie de formele raționale kantiene care intervin doar regulativ în privința funcției lor fundamentale: acestea orientează cunoașterea, judicativul regulativ orientează constituirea unor gânduri, rostiri, făptuiri care nu-și înlăuntrizează total și iremediabil convențiile logos-ului formal, rămânând deschise "influențelor" venite dinspre logos-ul ca atare. Dar există o diferență fundamentală între cele două rânduri de "fapte" constitutive și regulative
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
regulativ orientează constituirea unor gânduri, rostiri, făptuiri care nu-și înlăuntrizează total și iremediabil convențiile logos-ului formal, rămânând deschise "influențelor" venite dinspre logos-ul ca atare. Dar există o diferență fundamentală între cele două rânduri de "fapte" constitutive și regulative: formele raționale kantiene sunt "ceva" de la bun început: sunt forme a priori ale unei facultăți, rațiunea. Judicativul, în ambele sale ipostaze, nu este "ceva" decât în exercițiul funcțiilor sale formale și alethice; el nu ține de o facultate anume, deși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
facultăți sufletești" diverse, prin habitualități etc. Am putea spune că cele dintâi (formele raționale) au o ființare netimporizată, ceea ce este paradoxal din perspectiva reducției judicative, în vreme ce ipostazele judicativului sunt, înainte de orice, evenimente (constitutive, cum este firesc pentru un eveniment, sau regulative, cum s-ar putea întâmpla atunci când timpul ar fi concentrat doar în funcția sa modelatoare, adică ar fi retras din operarea sa propriu-zis constitutivă). Păstrându-ne în aria analogiilor cu filosofia kantiană, am putea spune că cele două ipostaze ale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
principiile intelectului. Cele constitutive, anume axiomele intuiției și anticipațiile percepției, constituie ca atare obiecte, ceea ce înseamnă, în registru kantian, operare prin deducția transcendentală, adică prin "aplicarea" categoriilor intelectului la un material empiric divers, prin mijlocirea schemelor temporale ale imaginației. Cele regulative, anume analogiile experienței și postulatele gândirii empirice, nu constituie ca atare "obiecte" (fenomene, adică), ci pun în anumite relații obiectele constituite ca atare prin celelalte două principii ale intelectului. Analogia dintre acestea și judicativul constitutiv și regulativ poate fi acceptată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale imaginației. Cele regulative, anume analogiile experienței și postulatele gândirii empirice, nu constituie ca atare "obiecte" (fenomene, adică), ci pun în anumite relații obiectele constituite ca atare prin celelalte două principii ale intelectului. Analogia dintre acestea și judicativul constitutiv și regulativ poate fi acceptată până la un punct; ea își pierde valabilitatea atunci când este vorba despre "obiectul" propriu celor două: judecata, în cazul principiilor kantiene, un "obiect" complex, încă nedefinit, în cazul ipostazelor judicativului. Totuși, am putea reține din analogie o anume
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
își pierde valabilitatea atunci când este vorba despre "obiectul" propriu celor două: judecata, în cazul principiilor kantiene, un "obiect" complex, încă nedefinit, în cazul ipostazelor judicativului. Totuși, am putea reține din analogie o anume indicație privind tipul de obiect ce corespunde regulativului (în genere): judecata. Ar putea fi aceasta obiectul judicativului regulativ, atâta vreme cât ea reprezintă, alături de timp, însăși "originea originară" a judicativului constitutiv? Să ne gândim, poate, la judecată și în alt chip, interpretând-o după o în-ființare care să nu aibă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
două: judecata, în cazul principiilor kantiene, un "obiect" complex, încă nedefinit, în cazul ipostazelor judicativului. Totuși, am putea reține din analogie o anume indicație privind tipul de obiect ce corespunde regulativului (în genere): judecata. Ar putea fi aceasta obiectul judicativului regulativ, atâta vreme cât ea reprezintă, alături de timp, însăși "originea originară" a judicativului constitutiv? Să ne gândim, poate, la judecată și în alt chip, interpretând-o după o în-ființare care să nu aibă direct de-a face cu judicativul constitutiv, ci doar cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ea reprezintă, alături de timp, însăși "originea originară" a judicativului constitutiv? Să ne gândim, poate, la judecată și în alt chip, interpretând-o după o în-ființare care să nu aibă direct de-a face cu judicativul constitutiv, ci doar cu cel regulativ? Să aibă judecata deja, adică încă în orizont judicativ, altă poziție decât cea tocmai precizată? Faptul că logos-ul ca atare, odată retrasă preeminența funcției sale strict formale, reașează toate piesele în acest orizont a fost susținut de la începutul acestei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca atare, odată retrasă preeminența funcției sale strict formale, reașează toate piesele în acest orizont a fost susținut de la începutul acestei lucrări. De fapt, retragerea timpului înțelegând prin aceasta concentrarea sa în funcția modelatoare, supra-temporală devine evenimentul originar pentru judicativul regulativ. Din acest motiv au căpătat sensuri proprii "obiecte" de felul: nimicul, ne-ființa (dar, cumva, și ființa, în diferența ontologică, ori numai aceasta din urmă în sine), toate netimporizate în sensul unei constituiri temporale depline sau, prin urmare, nevizate de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timporizat cum se întâmplă pentru orice ființare, pentru care intervine ființa, care ne-a apărut, la un moment dat, ca fiind timpul însuși constituie verbul timporizat originar. Oricum, din perspectiva reducției judicative, evenimentul care ne-a atras atenția în privința judicativului regulativ este acela al retragerii constitutivității timpului ("retragerii timpului", pur și simplu). Să urmăm calea deschisă de gândul despre acest eveniment, care se anunță a fi inaugural, asemenea oricărui eveniment veritabil. Retragerea timpului, ca eveniment, umple de sens un întreg orizont
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de-a doua timporizare are preeminență în fața celei dintâi, în perspectivă ființială și funcțională, așa încât, fenomenul retragerii timpului, gândit astfel, ca suspendare a timpului primei timporizări, este fenomen originar. Iar dacă el se află într-o legătură necesară cu judicativul regulativ, înseamnă că acesta are aceeași preeminență față de judicativul constitutiv. De fapt, sensul acestor dezvăluiri este următorul: ceea ce se află la începutul oricărei gândiri, rostiri sau făptuiri este regula, în sens funcțional, în primul rând, apoi ființial sau constitutiv. Funcțional, întâi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
preeminență față de judicativul constitutiv. De fapt, sensul acestor dezvăluiri este următorul: ceea ce se află la începutul oricărei gândiri, rostiri sau făptuiri este regula, în sens funcțional, în primul rând, apoi ființial sau constitutiv. Funcțional, întâi, fiindcă acest aspect corespunde judicativului regulativ, dovedit a fi el însuși originar ca ipostază a judicativului; iar ființial sau constitutiv, în al doilea rând, ceea ce dovedește instituirea judicativului constitutiv. Acesta din urmă devine, însă, copleșitor nu dintr-o voință a unui "subiect", dar nici din întâmplare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
făptuirii este înlăuntrizată de acestea. Și nu pare a fi deschisă o altă cale, dacă sensurile celor două aspecte ale regulii corespund sensurilor reducției judicative, deși oricând poate fi deschisă o altă cale. Din cele spuse putem înțelege că judicativul regulativ face parte din structura dictaturii judicativului, dar că aceasta nu-i acoperă întreaga sa potențialitate. Rămâne la adăpostul putinței sale de a fi exercițiul nonconstitutiv al judicativului. De fapt, dacă urmărim îndeaproape istoria logicii, a filosofiei sau a științei (nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acoperă întreaga sa potențialitate. Rămâne la adăpostul putinței sale de a fi exercițiul nonconstitutiv al judicativului. De fapt, dacă urmărim îndeaproape istoria logicii, a filosofiei sau a științei (nu, însă, și a ideologiei), vom observa cu oarecare uimire "lucrarea" judicativului regulativ: gânduri, rostiri, făptuiri cărora li se dau alte sensuri decât cele statuate prin reducția judicativă a dictaturii judicativului, fără a fi vorba însă despre ieșirea de sub autoritatea impusă de aspectele formal și alethic ale judecății și, în urmare, de lucrarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativă a dictaturii judicativului, fără a fi vorba însă despre ieșirea de sub autoritatea impusă de aspectele formal și alethic ale judecății și, în urmare, de lucrarea timporizatoar-constitutivă a timpului. Așadar, încă o dată, nu trebuie socotit, pe această bază, că judicativul regulativ trece dincolo de orizontul dictaturii judicativului. Problema ar fi însuși sensul acestei lucrări a timpului, ceea ce am numit mai sus "evenimentul retragerii timpului". Pentru a diferenția și mai clar între cele două ipostaze judicative constitutivă și regulativă trebuie să așezăm față
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai sus "evenimentul retragerii timpului". Pentru a diferenția și mai clar între cele două ipostaze judicative constitutivă și regulativă trebuie să așezăm față în față evenimente ale celor două, prin care același fapt primește sens: desigur, un sens constitutiv, altul regulativ. Dar, dincolo de diferența de sens, trebuie observată asemănarea de rost dintre ele: ambele ipostaze judicative tind către evidențierea a "ceva": constitutivul, prin în-ființare (în sarcina timpului care timporizează), regulativul, prin "măsurarea" a ceva, adică prin punerea sa într-o măsură
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]