281 matches
-
Hitler. Noul guvern a instaurat dictatura hitleristă, luând o serie de măsuri într-o succesiune rapidă (vezi "Gleichschaltung" pentru detalii). La 27 februarie 1933 Hermann Göring a înscenat incendierea Reichstag-ului, acțiune care a fost urmată imediat de Decretul Incendiului Reichstag-ului, care abroga dreptul ""habeas corpus"" precum și alte legi și drepturi cetățenești. O consolidare mai mare a puterii a fost actul "Gesetz über den Neuaufbau des Reichs" (Legea pentru reconstruirea Reich-ului) de la 30 ianuarie 1934. Acest act a schimbat Germania
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
au fost puse sub controlul administrației centrale. Ultimul act administrativ care a transformat, practic, peste noapte, Germania într-o dictatură, a fost "Ermächtigungsgesetz" (Legea împuternicirii), emisă în martie 1934. Aceasta dădea cancelarului Germaniei aceleași puteri legislative ca și cele ale Reichstag-ului, proclamând că șeful guvernului poate aproba amendamente la constituție în mod arbitrar, și asigurându-i cancelarului puteri speciale în caz de urgență, care suspendau practic toate libertățile civile și transformau Germania într-o țară cu un sigur partid politic
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
fuseseră naționalizate în „Republica de la Weimar” au fost retrocedate foștilor proprietari, fiecare comitet administrativ având ca membru și o bancă care finanța întreaga organizație. Economia germană a trecut, mai târziu, sub conducerea lui Hermann Göring, când, la 18 octombrie 1936, "Reichstag"-ul a anunțat începerea unui plan cincinal pentru a pune economia germană pe o bază necesară producției de război. Planul cincinal s-a terminat, din punct de vedere teoretic, în 1940, dar, din acest moment, Göring și-a făcut o
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
statutul de "oraș liber". El a fost susținut de către editor influent Axel Springer. Ca primar al Berlinul de Vest, Brandt realizat mult în modul de dezvoltare urbană. Hoteluri noi, office-blocuri și apartamente au fost construite, în timp ce atât Schloss Charlottenburg și Reichstag au fost restaurate. Secțiuni ale "Stadtring" Bundesautobahn 100 autostradă orașului interior s-au deschis, în timp ce un program major de locuințe a fost realizată, cu aproximativ 20.000 de locuințe noi construite în fiecare an în timpul sau în birou. [3] La
Willy Brandt () [Corola-website/Science/308570_a_309899]
-
forțele sovietice de sub comanda lui Konev și a lui Jukov au forțat Oderul și au atacat pe direcția Berlinului. Forțelele lui Konev au reușit să intre primele în Berlin, dar Stalin i-a oferit lui Jukov onoarea de a cuceri Reichstagul și a înălța steagul sovietic peste Berlin. Konev a primit ordinul să-și îndrepte armatele spre sud-vest, unde a făcut joncțiunea cu Armata Statelor Unite la Torgau și a participat la înfrângerea unităților fanatice ale SS-ului la finalul insurecției din
Ivan Konev () [Corola-website/Science/306984_a_308313]
-
mai faimos a "Die rote Fahne", ziarul Spartakusbund (Ligii Spartakiste) și mai apoi a Partidului Comunist German. Una dintre cele mai cunoscute imagini ale steagului roșu este cel al steagului roșu cu secerea și ciocanul-steagul URSS-ului arborat pe clădirea Reichstagului de Armata Roșie în timpul Bătăliei Berlinului din 1945. Steagul roșu și culoarea roșie în general au fost adoptate de Partidul Comunist Chinez, fiind în interacțiune într-un mod complex cu înțelesurile pe care chinezii le atribuiau în mod tradițional culorii
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
-și ridice brațele - și o făcea, nu prin inspirație de moment ci prin rezultatul unor calcule psihologice”. Cu toate acestea, cuvintele și acțiunile lui Goebbels nu au avut un mare impact asupra loialității politice a populației Berlinului. La alegerile pentru "Reichstag" din 1928, naziștii au obținut mai puțin de 2% din voturi (prin comparație, Social-Democrații au obținut 33% iar Comuniștii 25%). Goebbels a fost unul dintre cei zece naziști aleși în "Reichstag", lucru care i-a adus un salariu de 750
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
asupra loialității politice a populației Berlinului. La alegerile pentru "Reichstag" din 1928, naziștii au obținut mai puțin de 2% din voturi (prin comparație, Social-Democrații au obținut 33% iar Comuniștii 25%). Goebbels a fost unul dintre cei zece naziști aleși în "Reichstag", lucru care i-a adus un salariu de 750 "Reichsmarks" pe lună și imunitate împotriva urmăririi penale) Chiar dacă "Marea Criză Economică" a dus la un sprijin enorm pentru naziști pe teritoriul Germaniei, Berlinul a rămas conservator, cel mai mare scor
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
acestuia cu Strasser, luptă care a culminat cu expulzarea lui Otto din partid în 1930. În ciuda retoricii sale revoluționare, cea mai importantă contribuție a lui Goebbels pentru partid între anii 1930 și 1933 a fost organizarea campaniilor electorale: alegerile pentru Reichstag din septembrie 1930, iulie și noiembrie 1932 și martie 1933 și campania pentru președinție a lui Hitler (martie-aprilie 1932). S-a dovedit să fie un organizator talentat, folosind coregrafii formate din avioane în turneele de promovare a lui Hitler sau
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
scoruri relativ modeste (6,6% în mai și 3,0% în decembrie) La alegerile din 1930 din cauza problemelor economice din Germania, susținerea naziștilor în rândul cetățenilor a crescut considerabil. Partidul Național Socialist a devenit al doilea partid ca mărime din Reichstag. Peste doi ani naziștii au primit 14 milioane de voturi (37,3%) ceea ce a stabilit NSDAP ca cea mai mare fracțiune parlamentară din Reichstag-ul german. În ianuarie 1933 președintele Germaniei Paul von Hindenburg l-a numit cancelar (prim-ministru
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
rândul cetățenilor a crescut considerabil. Partidul Național Socialist a devenit al doilea partid ca mărime din Reichstag. Peste doi ani naziștii au primit 14 milioane de voturi (37,3%) ceea ce a stabilit NSDAP ca cea mai mare fracțiune parlamentară din Reichstag-ul german. În ianuarie 1933 președintele Germaniei Paul von Hindenburg l-a numit cancelar (prim-ministru) al Germaniei pe șeful partidului nazist, Adolf Hitler. După decesul lui Hindenburg Hitler a accelerat instaurarea regimului totalitar nazist în Germania. Ideologia național-socialismului (ideologia
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
ideologice în cadrul partidului național-socialist. În publicația "Mitteilungen zur weltanschaulichen Lage" ("Comunicări cu privire la situația referitoare la concepția despre lume") al biroului lui Rosenberg Schmitt era acuzat că "împreună cu semi-evreul Jacobi emisese teoria contrară învățăturilor prevalente, că o majoritate național-socialistă în parlament (Reichstag) nu ar avea dreptul să modifice bazele politice ale constituției, de exemplu să elimine principiul democrației parlamentare, chiar dacă ar fi avut majoritatea de două treimi cerută de articolul 76, pentru că, în acest caz, modificarea constituției ar fi constituit o înlocuire
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
fie amendat, fiind preferat denumirea de "statul poporului" decât "stadul federal". Constituția de la Weimar a prevăzut egalitatea în față legilor, libertățile publice, apelul la referendum. Reichul german a devenit o republica cu 17 landuri, iar parlamentul era comus din adunările Reichstag, ales prin sufragiu pentru 4 ani ce vota legile și controla executivul și Reichsrat ce adună reprezentanții landurilor, iar puterea executivă era reprezentată de președintele Reichului ales prin vot universal pentru 7 ani și putea numi guvernul condus de cancelar
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
socialiști (1930) și Frontul Roșu cu trupe paramilitare comuniste cu peste 100 000 de membri, fiind interzis în 1929. Deși dreapta are câștiguri electorale, mișcările extremiste iau amploare. Se formează guverne de coaliție pentru că nici un partid nu obținea majoritate în Reichstag. În 1919-1923 este Coaliția Weimar la guvernare, în 1923-1928-partidele de centru-dreapta, iar în 1928-1930-marea coaliție alcauita inclusiv din socialiști și național-germani. Cabinetele erau minoritare după 1930, fiind numite de președinte, guvernând fără sprijinul parlamentului prin decrete, sumbinand Constituția. Reichstagul a
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
în Reichstag. În 1919-1923 este Coaliția Weimar la guvernare, în 1923-1928-partidele de centru-dreapta, iar în 1928-1930-marea coaliție alcauita inclusiv din socialiști și național-germani. Cabinetele erau minoritare după 1930, fiind numite de președinte, guvernând fără sprijinul parlamentului prin decrete, sumbinand Constituția. Reichstagul a fost dizolvat repetat între 1930-1932, iar instabilitatea ministerială (19 guverne în 13 ani) marca societatea germană. Părea că Republica de la Weimar eșuase. În 1920, Puciul monarhist Kapp este reprimat, iar în 1923, Puciul Halei de Bere al lui Hitler
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
cu 19 milioane de voturi în defavoarea candidatului NSDAP, Adolf Hitler ce a obținut 13 milioane de votuir. În mai 1932 guvernul Bruning a căzut, fiind înlocuit de von Papen, reprezentant al Zentrumului, care a încercat să dizolve de două ori Reichstagul pentru a obține o majoritate. În urmă alegerilor marcate de incidente violente între stânga și național-socialiști, NSDAP a obținut 37 % din voturi-230 locuri în parlament, iar în noiembrie 1932 a înregistrat 33,1%, SPD-20,4%, iar Von Papen a fost
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
august 1934, statul german s-a reorientat de la democrație la dictatură, Hitler deținând întreagă putere. A menținut formal Constituția de la Weimar, iar ideologia nazistă domină statul și societatea, creând premise aparent legale pentru a desființa constituția democratică. După incendierea clădirii Reichstagului, la Berlin, la 27 februarie 1933, SĂ-trupele Partidului Nazist au început primele acțiuni de persecuție împotriva social-democraților și a comuniștilor. Printr-un decret de urgență, Hitler a profitat și a suspendat drepturile politice de baza, legalizând persecuția rivalilor politici și
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
ales la o acceptare si o lipsă de reacție din partea Marilor Puteri. După întrevederea de pa Berchtesgaden naziștii austrieci exploatează imediat, cu armele specifice „drepturile” proaspăt obținute. Hitler se proclamă pe 20 februarie protector al tuturor germanilor, acesta declară în fața Reichstagului: "„ mai bine de 10 milioane de germani trăiesc în 2 state vecine și nu voi tolera niciodată ca aceștia să fie oprimați"”. Noul Șef al Foreign Office-ului făcuse deja pași importanți spre realizarea unei înțelegeri cu Germania. Chestiunea colonială
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
de instabilitate politică și agitații revoluționare care au durat până în 1923. Karl Liebknecht a proclamat republică socialistă de la balconul palatului imperial în noiembrie 1918. În aceeași noapte, Philipp Scheidemann, membru de frunte al SPD, proclama Republică de la Weimar de la balconul Reichstagului. În decembrie 1918, Spartakusbund s-a transformat în Partidul Comunist German (KPD), filiala germană a Internaționalei Comuniste (Comintern). La 1 ianuarie 1919, KPD a încercat să preia controlul Berlinului, în ceea ce a devenit cunoscut că revoltă spartakistă. Această acțiune a
Liga Spartachistă () [Corola-website/Science/303398_a_304727]
-
său a fost atins prin trei succese militare: Bismarck a pregătit personal în linii mari Constituția Confederației Germane de Nord din 1866 să devină Constituția Imperiului German din 1871. Germania se bucura de câteva caracteristici democratice: cea mai importantă era "Reichstagul (Parlamentul)", care, spre deosebire de Parlamentul Prusiei, avea membrii aleși prin sufragiu direct și egal al tuturor cetățenilor germani de sex masculin. Totuși, legile, pentru a fi aprobate, aveau nevoie și de aprobarea "Bundesrat" (Camera federală a deputaților statelor), adunare în care
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
însă, secretarii de stat, (birocrații de frunte ai statului, care se ocupau de unele domenii precum finanțele, afacerile externe sau apărarea), funcționau ca miniștri neoficiali ai portofoliilor respective. Cu excepția perioadelor 1872-1873 și 1892-1894, cancelarul a fost și primul-ministru al Prusiei. "Reichstagul" avea puterea să aprobe, să modifice sau să respingă legi, dar nu avea dreptul la inițiativă legislativă, putere care aparținea exclusiv cancelarului. Forțele militare ale statelor mai mici au fost trecute sub controlul Prusiei, în timp ce armatele regatelor mai mari precum
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
obligat pe Bismark să părăsească postul de cancelar în martie 1890. Partidul Social Democrat din Germania (SPD) s-a dezvoltat până la a deveni cel mai puternic partid socialist din lume, cucerind în ianuarie 1912 o treime din voturile alegătorilor pentru "Reichstag" (palamentul imperial). Totuși, guvernul a rămas in mâinile unor coaliții conservatoare succesive sprijinite de liberalii de dreapta sau de clericii catolici și dependente în mare măsură de bunăvoința kaizerului. Echilibrul european instabil al puterii a fost distrus în momentul în
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
și Preistorie"). În politică, Virchow a reprezentat un punct de vedere liberal, unul din întemeietorii "Partidului progresist" ("Fortschrifttspartei"), fiind și deputat în Consliul comunal al orașului Berlin (1861-1902) și în Camera deputaților din Prusia ("Preußisches Abgeornetenhaus" mai târziu devenită "Deutscher Reichstag", 1862-1902). Virchow a fost un oponent al politicii lui Bismarck, a luptat pentru reducerea cheltuielilor militare, pentru rezolvarea conflictelor prin tratative și pentru crearea unor State Unite ale Europei. Scopul său politic era crearea unei societăți umanistice și a unei medicini
Rudolf Virchow () [Corola-website/Science/299001_a_300330]
-
supusă verificării din partea Curții Constituționale Federale, "Bundesverfassungsgericht". În caz că aceasta decide că legea contravine constituției Germaniei, "Grundgesetz", legea trebuie modificată corespunzător, de obicei până la o dată precizată, dar fără a ieși între timp din vigoare. Sediul Bundestagului se află în incinta clădirii "Reichstag" în Berlin. În zilele noastre "Reichstag" desemnează numai clădirea respectivă, și nu un organ politic actual.
Bundestag () [Corola-website/Science/304597_a_305926]
-
Bundesverfassungsgericht". În caz că aceasta decide că legea contravine constituției Germaniei, "Grundgesetz", legea trebuie modificată corespunzător, de obicei până la o dată precizată, dar fără a ieși între timp din vigoare. Sediul Bundestagului se află în incinta clădirii "Reichstag" în Berlin. În zilele noastre "Reichstag" desemnează numai clădirea respectivă, și nu un organ politic actual.
Bundestag () [Corola-website/Science/304597_a_305926]