255 matches
-
în anorganic, mineralizarea. E un fapt scos în evidență încă de Vladimir Streinu: "Mișcarea poeziei bacoviene nu se ridică din amorfism spre organizare, ci, dimpotrivă, se înscrie ca o cădere din uman în mineral". Daniel Dimitriu precizează: Distrugerea vieții înseamnă reificare, dar și lichefiere, pulverizare a acesteia în vid. Acel proces al mineralizării s-a declanșat chiar de la început. Bineînțeles, el se accentuează pe parcurs, devenind o realitate mascată, subînțeleasă. În Scîntei galbene, de pildă, "Verdele crud", mugurul "alb, și roz
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
spiritului purtător de semnificații, suport al valorilor, existența se desemnifică, se devalorizează. Ca urmare se instituie o lume exclusiv obiectuală, o lume moartă ce nu se poate decît înregistra mecanic pe sine, sugerînd o conștiință care tinde și ea spre reificare ("nu ești decît un biet obiect inoperant" - Scrin), aidoma unei oglinzi: "flacoane cu otravă albastră/ bere acră/ o felie de pîine cu unt// mic dejun în iarbă/ fursecuri/ totul fără miros/ nările îngerului dorm pe o mireasmă/ putredă (...) în spațiul
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
condiția ce li se inculcă de produse ale scriiturii. Nu e vorba de o "comedie a limbajului", ci de insolitul raportului real-imaginar. Termenii alăturați aparțin unor zone total incompatibile, iar, pe de altă parte, "personajele", caricaturi ale realului, denotă automatismele, reificarea ființei umane, alienarea, regresiunea în elementar. Și așa, situate la granița irealității, "paginile" creează lumi grotești-fantastice. Nu-i deloc exagerat când se identifică în "antiprozele" lui Urmuz o conștiință estetică, fără de care nici n-ar intra în discuție. Iar orizontul
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
în versuri de un dinamism imagistic incontestabil. Atras cu deosebire de convulsiile și avatarurile realului, poetul își arogă patosul refuzului tocmai datorită carențelor ontice sau etice pe care le percepe în universul cotidian. Poetul resimte, cu îndoită acuitate, spaima de reificare, angoasa viețuirii într-o lume a obiectelor, din care sensurile autentice s-au retras, făcând loc doar aparențelor mincinoase și formelor măsluite. Lipsa unor repere sigure, a unor criterii riguroase de cunoaștere și asumare a lumii se conjugă cu reacția
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
și se trezește-n bâlci...”. Cert este că poetul are pe deplin conștiința degradării universului; adevărul decade în minciună, frumosul este în disoluție, lucrurile și-au pierdut ponderea semnificativă, ființele sunt anonimizate, lipsite de resursele esențialității, sub spectrul amenințător al reificării și mecanizării. Într-o lume în care valențele adevărului sunt cu totul relative, în care justul și injustul sunt intervertite, iar falsul se substituie imaginii autentice, poetul resimte existența și propria dicțiune în termeni ai revoltei și radicalității, dar și
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
într-un fel de cabotinism al istoriei isterizate. Poetul percepe istoria ca stagnare, ca încremenire în proiect, ca eleatism în care individualitățile se pierd, personalitatea umană este anonimizată, iar destinul colectiv sau acela al ființei private se găsește sub spectrul reificării, al unei mecanici a hazardului imperturbabil. Radicalizarea vocii poetice este incontestabilă aici, iar ieșirea conștiinței lirice din zodia esteticului, și intrarea în zona activismului, a eticului și politicului e ilustrată de aceste versuri alerte, ce trădează urgența și protestul moral
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
desigur, o reducție a existențialului, o sărăcire a complexului uman pe care-l căutăm, reflex, îndărătul scriiturii, ca pe un nucleu al magiei lirice. (...) Intertextualismul ni se înfățișează drept unul din instrumentele de căpetenie ale acestui proces de tehnicizare, de reificare a creației lirice. întrebuințat de optzeciști în chip programatic, el evocă incontestabil o stare-limită a poeziei, funcționând că o tablă de materii care suplinește materia sau că o listă de bucate care ține locul bucatelor. Dacă purismul caută un absolut
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
al "inspirației", al suflului dăruit de muze. În cadrul poeticii moderne, C. Abălută se supune ritualului ei specific. Șovăind asupra "conținutului" personal, se plasează sub semnul condițiilor acute ale poeziei care se răsfrîng în ființă să existențiala, si anume distanțarea, riscul, reificarea, hazardul: "pe scurtătură acestei zile/ pe străzile ce duc în altă parte/ sînt oare același om care pînă mai ieri rîdea/ și punea ușile la respect/ agătîndu-le umbră lor șovăitoare?/ cîndva umblam/ prin toate casele unei străzi/ vorbeam cu oamenii
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
zbiri, / Dacă Tu nu Te-nduri să curmi iadurile și focul / Noi ne jertfim toți și le luăm iubiților noștri locul, / Coborâm la ei să-i alinăm în amarele scrâșniri”. Viziunea apocaliptică va culmina cu spectrul alienării abrutizante și al reificării umanului din Noul apocalips: „Heruvim al lumii pus în jug, / Sufletul împingea căruțe și tractoare; Nu se mai aflau în lume oameni...Ci toți / Scrâșneau prefăcuți în ciocane, strunguri și roți”. Asemenea versuri au fost, după toate indiciile, citite atent
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
mâine cu noi" sau, în altă parte, când ajunge la concluzia că brânză primită ca ajutor din Olanda (în primele luni ale anului 1990) era menită "să deschidă calea berii la cutie". În câteva din aceste cronici, asistăm la o reificare a naratorului, fapt ce dă naștere unor efecte unice: lumea e văzută din perspectiva unei uși, a unui picior de "secretar luichenz" (apar mai peste tot la Ioan Lăcusta aceste "evoluții metonimice de la numele proprii de produs (marca, firma) la
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
ființă. Umilitatea nu reprezintă decît o regie a supraviețuirii. Un truc sfîșietor prin nostalgie. Dar spectacolul de acest gen compensator e, în esența sa, unul baroc. Desigur, un baroc sui generis, epurat de teatralitate, de fast (cu toate că unele inserturi ale reificării somptuoase, ale trăirilor bogat ornamentale nu lipsesc), bizuit pe reducții, pe goluri în locul plinurilor redundante, deși nu mai puțin sugestiv, nu mai puțin sistematic și chiar cochet în cheia sa negativă. Un baroc ce se silește a se opune trecerii
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
a unei hierofanii, consumată însă de expresie. Monica Patriche e o poetă de interior. Motivul apei face repede loc lumii obiectelor care circumscriu existența urbană, dominată de anorganicul prelucrat de om. Expulzarea naturii vii se produce continuu pe calea acestei reificări la care autoarea supune existențialul (o exorcizare laică). Ferindu-se de contactele violente, simțurile se repliază în zona celor delicate, mîngîietoare, capabile a stimula fantezia: „Îmi place să mîngîi lucruri misterioase, / care au mici solzi de cuarț. / Mîngîi catifeaua verde
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
puse în act. Cu o mică licență poetică, a fost tradus, voi, cei vii în loc de tu, cel viu, traducerea corectă, acest tu generic este și un subtil avertisment care se concretizează pe parcursul derulării unui traseu absurd pînă la spectral al reificării umanului. Comicul lui Andresson ca și cel ionescian sau cel al lui Beckett sau, de ce nu, cel al lui Caragiale, mutatis mutandis, nu este deloc inocent. În el transpar angoasa și vidul existențial, astfel că întreg eșafodajul burlesc al regizorului
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
de Ulise și analiza finală de secol XX, desacralizantă a Ziaristului. Conștiința soldaților, câtă e, e repede redusă la tăcere, devenind, printr-o metaforă imposibilă, "piese sau organe în această mașină, în acest trup imens construit pentru luptă...". Pierderea identității, reificare, anihilarea oricărei tresăriri spre comuniunea umană, în numele diktatului patriei abstracte, de fapt al victoriei lui Ulise, un perfecționist al războiului în disprețul și defavoarea literaturii cu care tot îl amenință Ziaristul. Venind din stirpea ilustră a visătorului platonician, sustrăgându-se
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
categoria maselor, este singura cale spre fericire. I. P. Culianu, Reflecții asupra puterii După cum arată I.P. Culianu în eseul său intitulat Reflecții asupra puterii, elementele care se află la originea multiplicării nedefinite a normelor sunt: manipularea totală a maselor prin mass-media; reificarea individului în angrenajul de consum; sentimentul precarității existențiale într-o lume care a devenit un butoi cu pulbere gata să sară în aer în orice clipă; stresul demografic amenințător. În partea a doua a eseului citat se realizează conexiunea puterereligie
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
În acest poem, de pildă, "Terasa, portocalele, pianul" sunt accesoriile de care vor-beam. Ele asigură "debutul", după ridicarea cortinei. Rostogolirea lor este, de fapt, trecerea dintr-o condiție a existenței în alta. Pentru că această poetică a obiectelor comportă riscul unei reificări. Poetul presimte pericolul de a rămâne singur cu lucrurile, și această presimțire îl bântuie, cu puteri mereu sporite. "Salvarea" sa constă tocmai în capacitatea de a capta quiditatea obiectelor, retorica lor asumată și disimulată, care devine, printr-o logică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lui Dumnezeu năvălesc personaje aflate în starea de veghe (Nuanțe). Deloc surprinzător, și somnul devine un infern (Schiță pentru infernul meu). Ne este deja cunoscută agresivitatea obiectelor pe care o resimte poetul în stare de veghe, de unde apare și riscul reificării. Iată că acestea îl amenință și în somn: Terasa, portocalele, pianul s-au rostogolit în somnul meu fabulos. (Episod) În acest caz, obiectele nu mai sunt simple elemente de decor, ci se configurează un acord de destin între poet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
oamenilor ălora... — Draga mea Eva, așa sunt bărbații... Crede-mă! îi spuse Sally. — Dar cu o păpușă gonflabilă... — E ceva simbolic pentru atitudinea de porci șoviniști pe care o au față de femei. Pentru ei nu suntem decât artefacte pentru futut. Reificare. Măcar așa de-acum înainte știi ce simte Henry față de tine. — E îngrozitor, zise Eva. — Sigur că-i îngrozitor. Dominația masculină ne degradează până la stadiul de simple obiecte. — Dar până acum Henry n-a făcut niciodată ceva de genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a lui Point explicatif... Anticiparea câtorva teme din fenomenologia lui das Man din Sein und Zeit: proliferarea mass-media (presa) și efectul ei asupra configurației conștiinței: anonimatul, impersonalul, degajarea de responsabilitate, hipertrofierea abstracției în pofida individualului, mutarea interesului de pe mesager pe mesaj, reificarea conștiinței, apologia obiectivului, a caracterului public - și toate celelalte din câte se hrănește bună parte din filozofia secolului 20. Apoi: rădăcinile biografice ale teoriei măștii: exacta corespondență între o melancolie incurabilă și virtuozitatea de a o ascunde; conștiința "misiunii" sale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al existenței lor (deseori singurul). De o astfel de neînțelegere ne vindecă deseori copiii noștri când ne aplică aceeași măsură. Caracterul este fața pe care o arătăm semenilor o bună bucată de timp (în principiu toată viața); e ca o reificare a noastră, în cadrul căreia transformarea în "statuie" (ce ar indica permanența, consistența noastră) ar fi de dorit. Această față nu poate fi acoperită de o mască; deci, nici "machiată". Ceea ce ar însemna că este "frumusețe rezistentă în timp în afara oricăror
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Sunteți nerăbdători, tu și Ludmila, să vedeți renăscând din cenușă această carte pierdută, dar trebuie să așteptați ca fetele și băieții din grup să distribuie sarcinile: în timpul lecturii, unul va trebui să urmărească reflectarea modului de producție, altul procesele de reificare, sublimarea refulării, codurile semantice ale sexului, metalimbajele trupului, nerespectarea rolurilor în politică și în viața privată. În fine, Lotaria deschide mapa, începe să citească. Gardul de sârmă ghimpată se desface ca pânza de păianjen. Toți urmăresc în tăcere, voi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
altă parte, această absurditate se prezintă ca o alienare permanentă a ființei mele, posibilitate care nu este numai posibilitatea mea, dar și a altora.” În plus, “lipsa de perspectivă deformează conștiințele pe toate planurile”. Aspectul social al acestei crize este reificarea. Și ea acționează ca un flagel, extinzându-se de la societate la viața psihică, morală și spirituală; face să predomine abstractul și cantitativul asupra concretului și calitativului. Relațiile umane pervertite, administrația birocratică, convențiile ce nu țin seama de realitate, formalismul justiției
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
extinzându-se de la societate la viața psihică, morală și spirituală; face să predomine abstractul și cantitativul asupra concretului și calitativului. Relațiile umane pervertite, administrația birocratică, convențiile ce nu țin seama de realitate, formalismul justiției cu legi abstracte sunt exemple de reificare; automatele par să se substituie oamenilor vii într-o lume reificată. Prin dislocarea, dezarticularea limbajului, prin accentul pus pe fantezia creatoare sau deformatoare de lumi, prin sfâșietoarea durere interioară, prin sentimentul unui “immense gouffre” (prăpastie, abis) existențial, prin angoasa, oboseala
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
spre uman, ci invers”. În opoziție cu „creatorul clasic” care „are religia naturalului”, avangardistul pariază pe artefact, pe abstracționism și pe antimimesis. Mai degrabă conformistă este interpretarea, în spirit marxist, a operei urmuziene prin prisma teoriei alienării, ca simptom al „reificării” societății capitaliste: „Orice transcendență morală fiind abolită, această altă față a societății burgheze arătată de Urmuz seamănă cu o împărăție de obiecte agresive, de reacții mecanice, însă violente, în care deci totul, de la eros la crimă și de la negustorie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oameni serioși, e musai să o spun la rîndul meu”) funcționează neabătut. Altminteri, în opinia autorului, meritul lui Urmuz e acela de a fi îmbogățit literatura română cu un cuvînt pe care „limbii noastre îi e greu să îl suporte”: reificarea... Mai reticent față de Urmuz este Al. Piru care, în a sa Istorie a literaturii române de la început pînă azi (Editura Univers, București, 1981, p. 405), îi acordă un scurt medalion unde rezumă plat judecățile călinesciene, adăugîndu-le doar calificativul de „precursor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]