206 matches
-
nu-și da seama că volumul „Amintiri din Samsara” se aseamănă, într-un anume sens, cu...” Amintiri despre viitor”, al lui Erik von Däneken. Acolo se vorbea despre civilizații terestre (cu obârșia în extraterestricitate, probabil...), aparent, dispărute dar cu elemente reiterate, parțial, în civilizația așa-zis „modern-contemporană”. Aici, în cartea lui DAN SANDU, se semnalează, cu o subtilitate amară, elemente reiterate (ba, chiar hiperbolizate!), în prezentul „contemporan”, ale unei „civilizații” pe care doar fraierii o mai considera ca fiind „definitiv revoluta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
lui Erik von Däneken. Acolo se vorbea despre civilizații terestre (cu obârșia în extraterestricitate, probabil...), aparent, dispărute dar cu elemente reiterate, parțial, în civilizația așa-zis „modern-contemporană”. Aici, în cartea lui DAN SANDU, se semnalează, cu o subtilitate amară, elemente reiterate (ba, chiar hiperbolizate!), în prezentul „contemporan”, ale unei „civilizații” pe care doar fraierii o mai considera ca fiind „definitiv revoluta”... ...Definiția pentru Samsara sau samsara : “ciclul de reincarnări sau renașteri din hinduism, budism, jainism, și alte religii înrudite cu acestea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
toți am păstrat levitația primei copilării în memoria nervilor și-a mușchilor noștri. Doar că eu mai am în memorie, fără să înțeleg de când și-n ce fel, configurația exactă-a orașului, căci visul meu cu plutirea deasupra lui, adesea reiterat, nu m-a-nșelat niciodată, și fiecare detaliu și fiecare încrețitură a peplumului de ipsos a fiecărei statui și fiecare fruct de calcar din fiecare corn al abundenței și fiecare scoabă de fier lipită de vreo umflătură din calcanul vreunei case erau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
corp profesoral decisese că e cazul să sărbătorească Ziua Femeii Pe 9 Martie, vasăzică, încercam să o convingem pe învățătoarea noastră că ideea de ieri, aceea de a nu face ore, a fost una extrem de reușită, o experiență care merită reiterată. Și ne-am folosit de un pretext pe care nu l-aș numi neapărat religios, ci sărbătoresc, în sensul că era epurat de sacru. Cu o zi în urmă scrisesem pe tablă, mare, „Ziua femeii“, desenasem un soi de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
memorabil ciclul despărțire-revenire-despărțire, procesul traumatic, adică, al pierderii și al regăsirii, fie și parțiale, de sine. Efectele deloc Întârziate, dar remanente ale dezrădăcinării se confruntă decisiv, dar și terapeutic, la revenirea temporară În vechea Patrie, cu realitatea imposibilei Întoarceri. Despărțirea reiterată Închide cu adevărat abia acum cercul, anume În clipa reajungerii din nou În Israel, domiciliu asumat de data asta În deplină cunoștință și conștiință. „Fusesem un străin care bântuise bolnav prin lume, bolnav Încă, deși starea de epuizare și amețeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
găsit o mai nepotrivită temă de liniștire ca „problema evreiască”, cu inevitabilul ei laitmotiv, mizerul și morbidul antisemitism. O temă redundantă și insolubilă. Biografia nu mă prea ajuta nici ea să glumesc cât aș fi vrut cu vechiul și mereu reiteratul „ghinion...”. Apăsătoare lecție de zădărnicie, s-ar spune, reciclată și fără rost. Am răspuns, totuși, Întrebărilor. Ca să nu dăm Poștei Române și Instituției care o și ne supraveghea prea multă bătaie de cap, Leon prelua În tranșe textul, la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
aciuasem. Evident, nu se gândea la aristocratica familie a lui Tadzio, ci văzuse gențile noastre pline de conserve socialiste. Nu venisem să-i revăd pe Pietro, Alta și Cellino, eroii Actului venețian al lui Camil, care Îmi fascinase tinerețea, ecou reiterat și fabulos al versului eminescian căruia adolescența, sceptică, Îi adăugase un semn de Întrebare: „S-au dus zilele falnicei Veneții?”... Venisem pentru Aschenbach, de a cărui vârstă mă apropiam. Mi-a fost dat, Însă, să mi-o reamintesc, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o singură dată. Trăia cu speranța că anumite piese vor fi cântate În concert așa cum credincioșii Îl așteaptă pe Mesia. Într-o bună zi Dead aveau să cânte Cosmic Charlie, și Matt Larson voia să fie acolo, să vadă creația reiterată. O cunoscuse cândva pe Mountain Girl, soția lui Jerry. ― A fost atât de meseriașă, futu-i! spuse el. Aș fi mort, futu-i, după o femeie ca asta! Dacă aș găsi o gagică la fel de meseriașă ca Mountain Girl, să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ascensorul care cobora cu curajul la pământ și cu vorba „sinucidere“ limpede gravată În priviri, la dispoziția privirii și răbdării clarvăzătorului care ar fi descifrat-o. În sumbre clipe de dor, nici o farmacopee nu este la fel de valoroasă ca simpla și reiterata Natură care, atentă la amăgitoarele chemări ale lui april, se revarsă, abundentă și văratecă, pe șesuri și În trecători. Educat de Înfrângeri, Ricardo a căutat solitudinea rurală și a dat fuga-fuguța la Avellaneda. Vechiul conac al familiei Montenegro și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
protagoniștii și creatorii săi: Londra discuțiilor aprinse despre relația dintre viață și artă. Susținător al taberei „decadente”, pentru care viața e doar o imitație a artei, Wilde Își concepe romanul ca pe un segment dintr-o bătălie canonică, din Înfruntarea reiterată a „tradiționaliștilor” și a „modernilor”. Om vechi obsedat de „lumea nouă” a ideilor, Wilde conferă mitului faustic al vânzării sufletului În schimbul tinereții veșnice doza de sfidare, de poză, de artifical, de ireverențios, de lubric pe care nici unul dintre antemergătorii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
face la noi...) ca să poată dăinui. Tradiția pare a fi astfel timpul povestit, o poveste nece sară pentru a umple discontinuitățile lemnului și ale neamului, ale unei materii și ale unui social care nu pot dăinui fără această poveste mereu reiterată. Poate că de aici ni se trage și faimosul „boicot al istoriei”, care nu este un act de negație, ci doar o așezare diferită într-o temporalitate aflată într-o firească și permanentă renaștere. Poate de aceea mă fascinează și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
De fapt, teama dispariției tradițiilor este o temă consubstanțială modernității. Paricidă, aceasta s-a instituit, după cum se știe, prin înlăturarea Tradiției, oricare ar fi fost ea : Dumnezeu a murit, ne-a anunțat, în acest sens, Nietzsche. Din acest moment, tristețea reiterată periodic a pierderii tradițiilor a devenit expresia unei culpabilități pioase. Cultul tradițiilor, patrimonializarea acestora și instituționalizarea unor mari preoți ai acestui patrimoniu au devenit apoi tot atîtea rituri reparatorii ale acestei culpe originare : iubim tradițiile cu atît mai mult cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
buzele acestui prinț; degeaba va folosi, în discursurile lui, șiretenia; oamenii nu se judecă după vorbe, altfel acestea ar fi un mijloc de a înșela tot timpul. Faptele lor sînt judecate, iar apoi sînt comparate cu discursurile, împotriva acestui examen reiterat, falsitatea și disimularea nu vor reuși nimic, niciodată. Niciodată nu poți juca bine decît propriul personaj; trebuie să ai efectiv caracterul pe care vrei ca lumea să ți-l atribuie; altfel, cel care crede că înșală mulțimea este el însuși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Jitaru) și din Iași (Petrică Ciubotaru, Liviu Suhan, Anca Cristina Ciubotaru, Radu Ștefan, Gabi Lazăr), care au însuflețit, cu harul lor, acest eveniment, amintindu-ne dureros de nemuritorii Ion și Aldea Teodorovici. Ceea ce face Salonul, de altfel, este o continuă, reiterată unire în spațiul culturii, literaturii generale române. El a fost, în fapt, vârful manifestărilor închinate aici, la Iași - Capitala celor trei Uniri, împlinirii a 90 de ani de la Marea Unire (manifestare care s-a deschis la Iași, la Palatul Culturii
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Socialismul? "Lupta de clasă", "Proletari din toate țările, uniți-vă!" Cine cunoaște formula, are impresia că deține o cheie, că înțelege totul și știe să rezolve cele mai complexe probleme prin mijloace nu prea sofisticate. Reduse la cîteva propoziții elementare, reiterate adesea, îndelung, ideile acționează asupra motivațiilor profunde ale actelor noastre și le declamă în mod automat. Aceasta și este funcția sloganurilor, a cuvintelor de ordine turnate în cele mai scurte tipare cu putință. Este și funcția faptelor exemplare sau extraordinare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
somnul destramă conștiința și rațiunea. Sau, ca să spunem lucrurilor pe nume: mulțimile trăiesc ca niște automate. Ele sînt sensibile la ceea ce le frapează memoria și reacționează la aspectul vizibil al unei idei abstracte. Preferă să primească un răspuns simplu, adesea reiterat, pentru a tranșa cît mai ușor o întrebare complexă, un fel de tăiere a nodului gordian. Pe scurt, ideal este să le fie prezentată soluția înainte ca ele să-și fi dat osteneala să asculte problema însăși. Cu alte cuvinte
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Aceste pseudo-întrebări sînt de fapt niște afirmații. Ele îndreaptă spiritul mulțimii într-o direcție unică. Pseudo-răspunsurile mulțimii nu fac decît să reafirme cele spuse deja de orator, căci cea mai puternică afirmație este repetiția. Operează magia cuvintelor, a formulelor certificate, reiterate. Ea se propagă prin contagiune cu rapiditatea unui curent electric și magnetizează mulțimile. Cuvintele evocă imagini precise, de foc ori de sînge, amintiri exaltante ori dureroase ale victoriilor sau înfrîngerilor, sentimente puternice de iubire sau ură. Următorul fragment dintr-un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
va trebui să găsească pe altcineva decât pe Valéry, care se străduiește pe Întreg parcursul intervenției sale să nu Îi aducă nici un omagiu. Într-adevăr, discursul lui Valéry constă Într-un șir interminabil de perfidii la adresa predecesorului său, urmând principiul reiterat al complimentului ambiguu: Publicul i-a purtat o recunoștință infinită ilustrului meu predecesor pentru faptul de a-i fi dat senzația unei oaze. Opera sa nu uimea decât Într-un fel blând și agreabil prin contrastul Înviorător dintre o manieră
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
și de practicile discursive anterioare care au permis subiecților să dobîndească cunoștințe (am văzut mai devreme exemplul cu Popeye). Cît despre operativitatea externă, este vorba de efectele și transformările cunoștințelor; despre acțiunea discursului asupra reprezentărilor și cunoștințelor ce se regăsesc reiterate (confirmare) sau modificate (revizuire). La acest nivel, se poate spune că expansiunea secvenței descriptive se oprește, în fapt, acolo unde autorul său estimează că a spus suficient pentru nevoile de interacțiune, adică în funcție de cunoștințele (reale sau preluate) ale interlocutorului-co-enunțiator și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
zona atlantică, spiritul de care vorbeam a primit un puternic impuls prin Revoluția franceză și prin mutațiile produse de aceasta. Ideea solidarității a prins forme diverse, ajungând a fi preeminent națională în estul continentului, printr-o difuziune relativ lentă, multiformă, reiterată. Ipostaza ei cea mai impunătoare se stinge pare-se abia la acest final de ciclu istoric. Analiștii leagă de regulă amintita idee de aceea a responsabilității asumate de noile elite și în genere de ideile lumii moderne, mai ales de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de a descifra nevrozele prezente, se interesează de detalii referitoare la origini 37". Eco susține că modelele culturale medievale (teme, imagini, narațiuni) s-au conturat după în-cheierea propriu-zisă a acestei perioadei medievale, dar că de atunci au fost în permanență reiterate, remodelate, restructurate sau puse sub semnul întrebării. Astfel, găsind rădăcinile gândirii noastre postmoderne în Evul Mediu, Eco identifică zece tipologii medievale pe care le analizează în prezent postmodernitatea. Ceea ce merită semnalat este faptul că multe din ele au generat modele
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
dimineața la nouă va fi uitat până la prânz și va trebui să fie recitit până la căderea serii. Viețile noastre lăuntrice au nevoie de o structură coerentă care să le fie imprimată, iar cele mai nobile gânduri care ne animă trebuie reiterate pentru a contracara forța constantă și distrugătoare cu care ne lăsăm distrași". (Botton, 2013, p. 123) Jocul ca modalitate de explorare oferă o sugestie importantă pentru aceste repetiții: inventivitatea profesorului este decisivă în reușita repetițiilor, dar și modul de structurare
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mnemonică se va desfășura în paralel cu construirea politico-instituțională a națiunii române. 3.2. Naționalism etnic herderian (1859-1918) 3.2.1. Cadrul politic Continuăm prezentarea sumară a cadrului politic, reluând narativa pe care am suspendat-o în capitolul anterior. Merită reiterat caracterul succint al descrierii de față, care nu se vrea o analiză de istorie politică, ci dorește în schimb să schițeze, prin câteva tușe, tabloul politicii românești între cele două uniri prin care s-a închegat și ulterior consolidat statul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
focar de lumină în barbarie: "dela Daco-Romani au primit creștinismul și Barbarii care au trecut pe aici" (Patrașcanu, 1937, p. 38). Teza apostolatului creștin, a misiunii de civilizare prin botezarea întru credință a barbarilor îndeplinită de poporul român este astfel reiterată. Desigur, aripa critică a istoriografiei interbelice este mai precaută atât cu privire la vechimea creștinismului la români, cât și în privința apostolatului românesc. Din sursă iradiantă a creștinismului, românii sunt redefiniți ca receptori. Masificarea creștinismului în teritoriul Daciei Traiane este datată ca survenind
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sistem uman, în ce context putea avea sens acel comportament. Plecînd de la acest tip de interogație, Bateson și-a dezvoltat teoria "dublei cons-trîngeri" ("double bind"), care implică relații in-tense între două sau mai multe persoane ce se găsesc în situații reiterate. În acest context, se emite un mesaj, o comandă, apoi o alta (adesea non-verbală) care o contrazice pe prima, așa încît e imposibil de decis care este sensul mesajului. Într-o situație de "dublă constrîngere", receptorul mesajului e pus în
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]