1,192 matches
-
trebuie să recupereze acest decalaj prin renormarea ei în condițiile schimbate”. Altfel spus, Fukuyama se referă, în analiza sa, nu doar la cultură ca atare, considerată ca întreg și ca referitoare la opțiuni și preferințe. Pentru a evita un eventual relativism cultural de tip postmodern, se orientează către acele norme și valori ce constituie capitalul social specific unei societăți. Acestea au menirea de a genera încredere interpersonală și cooperare, de a reduce ceea ce economiștii numesc „costuri ale tranzacțiilor” și de a
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
-i sunt specifice acesteia, este nevoie de o „nouă știință socială”, care să fie realistă în raport cu noile configurări și constructivă pe calea stimulării reflexivității modernității noastre de astăzi. Într-o astfel de întreprindere, n-ar fi loc nici pentru un relativism desuet, în care orice cunoaștere și orice valori, indiferent de sorgintea sau impactul lor, ar fi posibile și acceptabile, și nici pentru un deconstructivism filosofic à la Derrida, pentru a sfârși în iraționalism sau în nihilismul lui Nietzsche. Inițiativele „noii
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
competiție unele cu altele în elaborarea politicilor, în aplicarea și evaluarea lor. Raționalitatea structurală este considerată de mulți singura raționalitate tehnico-științifică: pe cât ar fi de omniscientă și omnipotentă, pe atât este de puțin receptivă față de propriile eșecuri. Raționalitatea reflexivă asimilează relativismul și scepticismul în repertoriul de strategii promovate, concomitent cu adoptarea de proceduri sociale ale promovării și cu criteriile etice ale evaluării. Raționalitatea comună este modelată conform cu dominarea raționalității structurale sau a celei reflexive. Este o raționalitate de conformare ce evidențiază
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
2) lo strisciante, mă progressivo, restringimento dell'orizzonte spazio-temporale dentro cui la vită viene pensata, non per vagheggiare una trascendenza trascendente di stampo medioevale, bensì per lanciare la sfidă di una mondanizzazione trascendente, non în reazione ossessiva alle 'derive' del relativismo, mă nella consapevolezza che la saldatura tecno-nichilista all'interno dell'impianto capitalistico possiede una venefica suadenza, în grado di incidere sulla costruzione di immaginari sempre diversificați, la cui caratteristica ricorrente è l'abuso del pathos în funzione di un suo
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
individual at the level of the average mân, independently of whether he is blind or visually healthy. The only thing that matters is that the individual adaptation and that does not disturb the social context 6. According to Fromm, certain relativism is hidden behind this concept, regarding to which none can establish value judgments. Max Weber affirmed, în this regard, that science aș such must be value free and that must assess the phenomenon being studied, without making value judgments; but
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
a pierde prilejul unei pledoarii pentru studiul limbii italiene, în viziunea autorului auxiliar neprețuit pentru înțelegerea originii latine a limbii române. De-a dreptul remarcabilă în capitolul al IV-lea, ( Cestiunea ortografica la români), analiza lui Frollo, inserează exemplele unui relativism extrem către care ar putea conduce orientarea etimologica (cu exemple grăitoare: nătărău, care putea fi scris: nătărău, nătărîu, netereu, netăreu, netărîu, ajungînd ipotetic, în baza legilor analizei combinatorii, la un număr impresionant de variante sau brînză, cuvînt prezent în dicționarul
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
două conflagrații mondiale: versatili și imprevizibili, trădîndu-și aliații, pe scurt niște oameni în care nu se poate pune nici o nădejde în momentele grele. Sub unghiul lucidității, cartea lui Boia este o lecție de gîndire critică, mai precis o mostră de relativism istoric aplicat la perioada începutului de secol XX. Căci a fi critic e a fi relativ. Potrivit autorului, judecata istoriei e relativă la contextul și la motivațiile personajelor, iar nu la valorile morale sau patriotice ale omenirii. Morala nu are
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
și fără apartenențe. Un spirit imponderabil, fără identitate recognoscibilă, care privește trecutul de pe poziția ochiului lui Dumnezeu, netulburat de ranchiuni și nefrămîntat de părtiniri. Optica aceasta distantă îți dă un gust de dezabuzare, căci consecința ei imediată nu e atît relativismul, evident pentru oricine s-a obișnuit să vadă în istorie sursa unor repere pentru viitor, cît scepticismul istoric: o mefiență statornică față de relevanța evenimentelor trecute și o rezervă apriorică față de natura umană. Dacă așa arată istoria, atunci o putem ignora
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
câteva ori constrângerea pe care i-a impus-o destinul de a fi critic. În primul volum de Memorii insistă asupra genezei personalității sale, punând într-o succesiune logică întâlnirea dintre fondul său "natural" (deci profund psihologic) de scepticism și relativism cu influența exercitată extrem de timpuriu de critica și stilul lui Emile Faguet. E. Lovinescu aureolează această miraculoasă întâlnire cu puternica luminozitate a unui eveniment fondator. Descoperirea lui Faguet echivalează cu o revelație, devenind mitul fondator al personalității critice a lui
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
o lapidaritate aparentă, de la un anecdotism spiritual sau numai familiar, de la o cordialitate plebee, critica mea avea să se îndrepte în sensul contrar, al abstracției, al expresiei nude și tecnice, al ordonanței stricte, și, înlocuit printr-un ton de autoritate, relativismul avea să se retragă în planul speculației estetice" (mărturisire tot din cap. X, Memorii I). Tot un fenomen bovaric este deci salvator pentru sensul devenirii criticii lovinesciene. De la o meditație melancolică și lirică, dominată de scepticism și relativism formal, critica
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
de autoritate, relativismul avea să se retragă în planul speculației estetice" (mărturisire tot din cap. X, Memorii I). Tot un fenomen bovaric este deci salvator pentru sensul devenirii criticii lovinesciene. De la o meditație melancolică și lirică, dominată de scepticism și relativism formal, critica lui E. Lovinescu evoluează spre articularea unei concepții și adoptarea unei ideologii. Tonul însuși, lipsit de fermitate și de autoritate, suferă o modificare radicală: angajându-se într-o atitudine ferm antisămănătoristă, critica lui E. Lovinescu devine necesarmente polemică
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
al nestatorniciei lucrurilor, al scurgerii universale, al devenirei". O filosofie mai complexă a creației găsim mai bine formulată tot în Memorii, unde cugetarea merge mai departe de la proclamarea imperativului de independență a criticului și punând în ecuația generală pesimismul și relativismul: "Venită oarecum pe cale deliberativă, hotărârea se adaptează, în realitate, la date temperamentale, după tendința ascunsă ce ne face să ne teoretizăm propriul temperament și se încadrează, așadar, într-o viziune pesimistă și indiferentă, într-un gust sălciu de neant și
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
după părerea mea) egalitate între culturile mari și culturile mici. Privilegiul unui centru dispare, înlocuit de un pluralism creator. Puritatea și gratuitatea valorilor sunt înlocuite de interferența și utilitarismul lor. Cultura de divertisment devine, inevitabil, o alternativă la cultura elitelor. Relativismul se instalează ca principiu decisiv. Valorizarea marginalității și a minorităților implică discriminarea pozitivă, corectitudinea politică, feminismul și multiculturalismul. Acesta e, sumar, peisajul postmodernității care va să vie și la noi. E bine, e acceptabil? Ion Bogdan Lefter crede fără nici o
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
propovăduiesc o mistică a științei și a experienței, adică "se încearcă înțelegerea unei ființe infinite cu mijloace finite". Așadar, transmodernismul deschide calea cunoașterii speciale, prin revelație, iar nu prin "complexele de cultură" asumate de modernism și de postmodernism, în lumina relativismului care însoțește orice schimbare de paradigmă culturală". Demonstrația lui Theodor Codreanu curge convingător, firesc, precum o curățire a grădinii de buruieni și plante uscate în vederea unei noi însămânțări. Autorul amendează fără complexe "un caz de inadecvare terminologică: postmodernismul premodern" în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
corectând spectaculos-senzațional statutul și imaginea poetului. Să nu ne iluzionăm că astfel de preocupări de cerc restrâns motivează interesul pentru lectură, reapropierea de text. Idolatria economicului și iradierea subculturală într-o epocă subjugată de ideologia divertismentului ne aruncă, sub vraja relativismului, în haos axiologic și relaxare morală. Totuși, interesul pentru un mare scriitor, un spirit emblematic, saturat de cultură nu se poate stinge după "istovirea fizică" (G.I. Tohăneanu). Deși prezența (tot fizică) nu mai poate incomoda pe nimeni, foiesc "denigratorii moderni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
moravurilor, al cărei ax este, Îl reprezintă Teoria universală a Dreptului. Morala kantiană Își are fundamentele sale proprii, nefiind o derivare din filosofia teoretică. Este lesne de observat că, pe terenul moralei, pare să domine doctrina empirică, cu scepticismul și relativismul ei. De aceea, Immanuel Kant caută, ca și În teoria cunoașterii, un fundament pe care să Întemeieze o morală universal valabilă. Dacă, În cunoaștere, experiența variabilă nu poate oferi principii care să conducă la cunoștințe sigure și obiective, ci doar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ansamblul dialogurilor lui Platon se plasează sub semnul acestei gândiri, fără de care n-ar mai fi fost același: sofiștii creează, cel puțin din câte putem aprecia, formulează cu acuratețe tezele esențiale contra cărora autorul dialogului Phaidon luptă în mod reactiv: relativismul, individualismul, perspectivismul, omul ca măsură a tuturor lucrurilor, realismul empiric, materialismul fenomenalist, imanența monistă, dispensarea de o lume nevăzută, folosirea agonică a retoricii, scepticismul politic, refuzarea cultului legii, democratizarea culturii, coborârea filosofului în arena publică. Și adică ei n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai sus, nu-i aprecia cine știe ce... -, nu i-ar fi plăcut nici să facă școală cu discipoli fideli și zeloși. Căci hedonismul suportă greu cristalizarea dinamicii sale într-o învățătură rigidă, înțepenită, moartă. Vitalitatea acestei sensibilități care revendica subiectivitatea și relativismul obligă la recunoașterea posterității în infidelități, transformări, reajustări și reformulări, în utilizarea liberă a patronimului său și a anecdotelor sale. Aristip face școală dăinuind, citat în semn de complicitate și de bunăvoință în operele câtorva filosofi ca un punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
analizei, reflecției, gândirii și intelectului de vreme ce trăgea concluzia sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate - de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de altfel, pierdute în cea mai mare parte -, el a și trăit! De asemenea, Aristip a făcut și altceva decât să traverseze istoria filosofiei între două vorbe de duh, deghizat în femeie și parfumat în agora, el a propus un relativism etic, un subiectivism metodologic, un nihilism epistemologic, o patetică senzualistă, o înțelepciune existențială, o politică critică, tot atâtea mici surprize, dacă a te bucura de clipă e de-ajuns! Numai viața și opera concepute în contrapunct pot pune într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului, condamnarea cărnii. Aici regăsim firul călăuzitor al unei scrieri platoniciene a istoriei filosofiei, incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența, materialismul, atomismul, relativismul, ateismul. A vorbi despre Epicur ca un platonician permite aplicarea noțiunilor de suflet și de trup definite după ordinea idealistă, și nu după principiile formulate de filosoful din Samos. -14- Geniul vieții filosofice. Dar dacă opera lui Epicur s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
uniune româno-maghiară, există două handicapuri ce s-au dovedit insurmontabile pentru autoare. În primul rând, utilizează doar o singură categorie de surse - rapoarte ale diplomaților germani și austrieci de la Budapesta și București -, nereușind în destule momente să se distanțeze de relativismul unor opinii întemeiate pe informații indirecte. Iar în al doilea rând, nu cunoaște deloc istorie românească (vina revenindu-i și istoriografiei românești, care nu a reușit de prea multe ori să-și facă cunoscute în exterior rezultatele cercetărilor sale), ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ce fel de înțelepciune? Cea a supraviețuirii? A cumințeniei? A retragerii în turnul de fildeș? Ori a închiderii vinovate a ochilor, a refuzului lucidității?! Depinde de înțelesul pe care-l atribuim acestor concepte și valori. Într-un spațiu dominat de relativism moral, mi-e teamă că „înțelepciunea“ a devenit mai mult o formă de supraviețuire și de salvare pe cont propriu, decât un semn de maturitate. Așa se explică faptul că reprezentanții acestei categorii a intelighenției au preferat un elitism sui-generis
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și economie nimic nu este întâmplător și totul este supus legilor economice. Știința economică este o știință pozitivă, o știință bazată pe legi a căror studiere ne duce la adevăr. Din acest motiv respingem orice tip de negativism, nihilism sau relativism în judecățile despre economie și criza economică. Pe de altă parte trebuie să fim conștienți de complexitatea extremă a legilor sociale și economice. Nu știm încă totul despre oameni și ca atare nu putem ști totul despre manifestările lor, despre
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
au valorile de tip occidental, în primul rând pentru omul occidental. Cât de puternici mai suntem în credințele noastre? Din acest ultim punct de vedere, momentul pare a nu fi unul favorabil, fiind caracterizat, așa cum spune Paul Johnson prin: ascensiunea relativismului moral, declinul responsabilității personale, repudierea valorilor iudeo-creștine și nu în ultimul rând convingerea arogantă că oamenii pot rezolva toate misterele universului doar cu propriul intelect...101. De asemenea, dacă aceste strategii de integrare se vor baza în continuare pe fundamentul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]