277 matches
-
centru" metafizic și nicidecum fizic, și care nu aparține lumii. Acest "centru" este început și sfârșit, fundament și limită, "locul" care îl "conține" nu este nimic altceva decât Ființa Absolută sau Dumnezeu. Nu poate fi atribuită lui Cusanus o concepție relativistă despre spațiu, cum o face, de exemplu, Giordano Bruno și care poate fi găsită, de altfel, și la Aristotel. O asemenea concepție implică negarea înseși a orbitelor și sferelor cerești, ceea ce nu este cazul la Cusanus. El trage totuși concluzia
Nicolaus Cusanus () [Corola-website/Science/302249_a_303578]
-
capătul accelerat al găurii de vierme va ieși prin cel staționar într-un moment anterior intrării sale. De exemplu, luăm două ceasornice la cele două capete ale ei, amândouă indicând anul 2000. După ce este pornit într-o excursie la viteze relativiste, capătul accelerat este adus înapoi în aceeași regiune cu capătul staționar, iar ceasornicul capătului accelerat indică anul 2005, iar cel de la capătul staționar indică anul 2010. Un călător care a intrat prin capătul accelerat va ieși prin capătul staționar când
Gaură de vierme () [Corola-website/Science/302451_a_303780]
-
nu teologică. Secolul al XVII-lea a fost un secol critic și dificil. A constat în crize economice, stagnare demografică, războaie (precum Războiul de 30 de ani sau Războaiele lui Ludovic al XIV-lea). Istoriografia barocă a practicat o istorie relativistă, în sensul că istoricul nu crede că poate relua trecutul, soluția fiind un discurs istoriografic ce ține de sfera moralului și a eticului. Istoria barocului a semnificat exuberanță, morală și erudiție, meritul revenind unor călugări benedictini. Jacques-Benigne Bossuet (n. 27
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
mai multă forță pentru a-l accelera, decât la viteze mai mici. Legea a doua a lui Newton rămâne valabilă, deoarece este o definiție matematică. Dar pentru a fi păstrată în această formă, impulsul relativist trebuie redefinit ca: unde Expresia relativistă ce leagă forța de accelerație pentru o particulă cu masă de repaus nenulă formula 19 care se deplasează în direcția axei the formula 20 este: unde factorul Lorentz Aici, o forță constantă nu mai produce o accelerație constantă, ci o accelerație în
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
care ar fi așadar un mecanism al universului de a împiedica depășirea barierei vitezei luminii. (Ciocnirile cu particulele elementare care lovesc vehiculul la viteze comparabile cu viteza luminii ar transforma orice vehicul - tren, navă spațială - într-un terci, deoarece masa relativistă a acestor particule - masă relativă la vehicul - tinde către infinit pe măsură ce viteza vehiculului tinde către viteza luminii.) Găurile de vierme ar putea în mod teoretic face legătura între diverse puncte din spațiu-timp, aflate în momente foarte diferite (trecut, viitor).
Călătorie în timp () [Corola-website/Science/312531_a_313860]
-
relativității generale. Această teorie a inspirat artista italiană Laura Pesce de a crea sculpturi de sticlă intitulate "world crystal"(vezi de asemenea stânga jos în această pagină). Kleinert este membru senior al facultății pentru proiectul International de Doctorat în Astrofizică Relativistă (IRAP), ce face parte din rețeaua internațională de astrofizică . A fost de asemenea implicat în proiectele European Science Foundation și Cosmology in the Laboratory.
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
volți (10 kV) dând electronilor o viteză de 20% din viteza luminii, iar un microscop electronic cu transmisie poate operala 200 kV, ridicând viteza electronilor la 70% din viteza luminii. De aceea este nevoie să se ia în calcul efectele relativiste. Se poate arăta că lungimea de undă a electronilor este astfel modificată conform relației: formula 19 este viteza luminii. Se observă că primul termen din expresia finală ca este expresia nerelativistă calculată mai sus, iar ultimul termen este un factor de
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
poate arăta că lungimea de undă a electronilor este astfel modificată conform relației: formula 19 este viteza luminii. Se observă că primul termen din expresia finală ca este expresia nerelativistă calculată mai sus, iar ultimul termen este un factor de corecție relativistă. Lungimea de undă a electronilor într-un microscop electronic cu scanare la 10 kV este astfel 12,3 x 10 m (12,3 pm) iar într-un micrsocop cu transmisie, la 200 kV, lungimea de undă este de 2,5
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
ale plasmei trebuie să fie mai mari decât lungimea Debye, respectiv, numărul de particule dintr-un volum Debye trebuie să fie mult mai mare decât 1. Modelul uniparticulă ia în considerare mișcarea unei particule reprezentative din plasmă. Se neglijează efectele relativiste, cele cuantice și, cu unele excepții, gravitația. Poate fi folosit pentru a descrie plasmele cu densități mici, necolizionale. Concentrațiile fiind mici, se pot neglija interacțiunile dintre particule. Mișcarea particulelor încărcate se studiază pe baza ecuației diferențiale a mișcării unde formula 28
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
dintre parametri macroscopici (presiune, temperatură, energie internă, etc.) ai unui sistem termodinamic format dintr-un gaz ideal și parametri microscopici ai constituenților gazului (masa moleculei, viteza medie, energia cinetică medie, etc.) Modelul gazului perfect clasic nu ține cont de efecte relativiste sau de caracterul cuantic al particulelor constituente. Acest aspect limitează aplicabilitatea modelului, în sensul că rezultatele teoriei cinetice a gazului ideal nu mai sunt în concordanță cu observațiile empirice pentru domenii de temperaturi foarte joase sau foarte înalte și nici
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
simple experimente imaginare folosind definițiile newtoniene ale impulsului și energiei, se vede că aceste cantități nu se conservă în relativitatea restrânsă. Ideea de conservare se poate salva făcând câteva mici modificări ale definițiilor acestora pentru a ține cont de vitezele relativiste. În teoria relativității, aceste definiții sunt considerate definiții corecte pentru impuls și energie. Dat fiind un obiect cu masa invariantă "m" călătorind cu viteza "v" energia și impulsul lui sunt date (și definite) de unde "γ" (Factorul Lorentz) este dat
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
cu viteza "v" energia și impulsul lui sunt date (și definite) de unde "γ" (Factorul Lorentz) este dat de unde formula 58 raportul dintre viteză și viteza luminii. Termenul γ apare frecvent în relativitate, și vine din ecuațiile transformărilor Lorentz. Energia relativistă și impulsul relativist sunt legate prin relația numită și "ecuația relativistă energie-impuls". Este interesant de observat că în timp ce energia formula 60 și impulsul formula 61 sunt dependente de observator (variază de la un sistem de referință la altul) cantitatea formula 59 este independentă de
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
de unde "γ" (Factorul Lorentz) este dat de unde formula 58 raportul dintre viteză și viteza luminii. Termenul γ apare frecvent în relativitate, și vine din ecuațiile transformărilor Lorentz. Energia relativistă și impulsul relativist sunt legate prin relația numită și "ecuația relativistă energie-impuls". Este interesant de observat că în timp ce energia formula 60 și impulsul formula 61 sunt dependente de observator (variază de la un sistem de referință la altul) cantitatea formula 59 este independentă de observator. Pentru viteze mult mai mici decât a luminii, γ poate
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
suplimentară stocată și care poate fi eliberată prin reacții nucleare, oferind informații importante utile în dezvoltarea energiei nucleare și, în consecință, a bombei nucleare. Cursurile de fizică introductivă, precum și unele manuale mai vechi despre teoria relativității restrânse definesc o "masă relativistă" care crește cu creșterea vitezei unui corp. Conform interpretării geometrice a relativității restrânse, această definiție nu se mai folosește, iar termenul "masă" este limitat la noțiunea de masă de repaus fiind astfel independentă de sistemul de referință. Folosind definiția relativistă
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
relativistă" care crește cu creșterea vitezei unui corp. Conform interpretării geometrice a relativității restrânse, această definiție nu se mai folosește, iar termenul "masă" este limitat la noțiunea de masă de repaus fiind astfel independentă de sistemul de referință. Folosind definiția relativistă a masei, masa unui obiect poate varia în funcție de sistemul de referință inerțial al observatorului, în același fel în care alte proprietăți ale sale, cum ar fi lungimea, fac același lucru. Definirea unei astfel de cantități poate fi uneori utilă prin
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
această definire simplifică un calcul restricționându-l la un anumit sistem de referință. De exemplu, considerând un corp cu masa de repaus m care se mișcă la o anumită viteză relativ la un sistem de referință al observatorului. Acel observator definește "masa relativistă" a corpului ca fiind: "Masa relativistă" nu trebuie să fie confundată cu "masa longitudinală" și cea "transversală", definite și utilizate în preajma anului 1900 și bazate pe o aplicare inconsistentă a legilor lui Newton: acestea foloseau "f=ma" pentru o masă
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
la un anumit sistem de referință. De exemplu, considerând un corp cu masa de repaus m care se mișcă la o anumită viteză relativ la un sistem de referință al observatorului. Acel observator definește "masa relativistă" a corpului ca fiind: "Masa relativistă" nu trebuie să fie confundată cu "masa longitudinală" și cea "transversală", definite și utilizate în preajma anului 1900 și bazate pe o aplicare inconsistentă a legilor lui Newton: acestea foloseau "f=ma" pentru o masă variabilă, pe când masa relativistă corespunde masei
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
fiind: "Masa relativistă" nu trebuie să fie confundată cu "masa longitudinală" și cea "transversală", definite și utilizate în preajma anului 1900 și bazate pe o aplicare inconsistentă a legilor lui Newton: acestea foloseau "f=ma" pentru o masă variabilă, pe când masa relativistă corespunde masei dinamice a lui Newton în care "p=Mv" și "f=dp/dt". Se observă și faptul că corpul "nu" devine mai masiv în sistemul său "propriu" de referință, deoarece masa relativistă este diferită doar pentru un observator dintr-
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
ma" pentru o masă variabilă, pe când masa relativistă corespunde masei dinamice a lui Newton în care "p=Mv" și "f=dp/dt". Se observă și faptul că corpul "nu" devine mai masiv în sistemul său "propriu" de referință, deoarece masa relativistă este diferită doar pentru un observator dintr-un alt sistem. "Singura" masă independentă de sistemul de referință este masa de repaus. Când se folosește masa relativistă, trebuie să se specifice și sistemul de referință aplicabil dacă nu este evident, sau
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
că corpul "nu" devine mai masiv în sistemul său "propriu" de referință, deoarece masa relativistă este diferită doar pentru un observator dintr-un alt sistem. "Singura" masă independentă de sistemul de referință este masa de repaus. Când se folosește masa relativistă, trebuie să se specifice și sistemul de referință aplicabil dacă nu este evident, sau dedus implicit din formularea problemei. Este evident și că creșterea de masă relativistă nu rezultă din creșterea numărului de atomi al obiectului. În schimb, masa relativistă
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
independentă de sistemul de referință este masa de repaus. Când se folosește masa relativistă, trebuie să se specifice și sistemul de referință aplicabil dacă nu este evident, sau dedus implicit din formularea problemei. Este evident și că creșterea de masă relativistă nu rezultă din creșterea numărului de atomi al obiectului. În schimb, masa relativistă a fiecărui atom și particulă subatomică crește ea însăși. Manualele de fizică folosesc uneori masa relativistă, deoarece ea permite studenților să utilizeze cunoștințele lor de fizică newtoniană
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
relativistă, trebuie să se specifice și sistemul de referință aplicabil dacă nu este evident, sau dedus implicit din formularea problemei. Este evident și că creșterea de masă relativistă nu rezultă din creșterea numărului de atomi al obiectului. În schimb, masa relativistă a fiecărui atom și particulă subatomică crește ea însăși. Manualele de fizică folosesc uneori masa relativistă, deoarece ea permite studenților să utilizeze cunoștințele lor de fizică newtoniană pentru a face mai intuitive anumite concepte, restrângându-le la anumite sisteme de
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
implicit din formularea problemei. Este evident și că creșterea de masă relativistă nu rezultă din creșterea numărului de atomi al obiectului. În schimb, masa relativistă a fiecărui atom și particulă subatomică crește ea însăși. Manualele de fizică folosesc uneori masa relativistă, deoarece ea permite studenților să utilizeze cunoștințele lor de fizică newtoniană pentru a face mai intuitive anumite concepte, restrângându-le la anumite sisteme de referință alese. "Masa relativistă" este consistentă și cu conceptele de "dilatare temporală" și "contracție a lungimii
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
și particulă subatomică crește ea însăși. Manualele de fizică folosesc uneori masa relativistă, deoarece ea permite studenților să utilizeze cunoștințele lor de fizică newtoniană pentru a face mai intuitive anumite concepte, restrângându-le la anumite sisteme de referință alese. "Masa relativistă" este consistentă și cu conceptele de "dilatare temporală" și "contracție a lungimii". Definiția clasică a forței f este dată de Legea a doua a lui Newton în forma ei originală: și aceasta este valabilă în teoria relativității. Multe manuale moderne
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
lui Newton în forma ei originală: și aceasta este valabilă în teoria relativității. Multe manuale moderne rescriu Legea a doua a lui Newton sub forma Această formă nu este valabilă în teoria relativității sau în alte situații în care masa relativistă "M" este variabilă. Această formulă poate fi înlocuită în cazul relativist cu După cum se vede din ecuație, vectorii clasici forță și accelerație nu mai sunt neapărat paraleli în teoria relativității. Totuși expresia tetradimensională care leagă tetraforța formula 70 cu masa de
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]