221 matches
-
prin cultură, pentru a-și salva mesajele și aspirațiile profunde ale unei sensibilități de tip magic, Trifu a pornit o luptă crîncenă cu cei care nu-i împărtășesc valorile, ba chiar, indirect, și cu sine însuși, cel risipit, sceptic și relativist, în edificiul amplu și eteroclit pe care l-a construit de-a lungul a cîtorva decenii. O sinteză a filosofiei și a creației sale, în care lumea lăuntrică se revarsă aluvionar în lumea de afară, în care este angajat totul
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
altă natură, Bochiș a preferat acțiunea lucidă și implicarea nemijlocită, atît bocetului de tranziție cît și tînguirilor pe ruina artistului - demiurg de altădată. Faptul că în creația propriu-zisă este fantast și visător, că în meditațiile implicite asupra artei este uneori relativist, iar alteori de-a dreptul măcinat de îndoieli, nu-l împiedică pe Bochiș de a căuta chiar în ostilitatea din jur, în disfuncțiile de sistem și în nepăsarea oficială (care de multe ori ia forma agravantă a disprețului), argumente pentru
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
struni și astfel asuma o cultură fabuloasă și o înclinație spre detaliu. Lucările sale din domeniul naratologiei cartografiază un teritoriu literar, supunîndu-i variațiile și imprevizibilul unui aparat riguros, cu clasificări limpezi, nuanțate și convingătoare chiar și pentru cei mai sceptici relativiști. Odată cu Opera artei Genette se mută din sfera literaturității pe teritoriul artistic la modul general, dar ambițiile sale rămîn aceleași: de panoramare a unui spațiu ce poate părea copleșitor de vast, prin reducerea sa în categorii construite conform unui aparat
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
pună la îndemînă principalele controverse iscate de chestiunea adevărului, dacă trecem așadar peste tenta de auroră etică din Călăuza rătăciților, vom găsi în volum descrierea unui conflict care separă două poziții adverse și deocamdată ireconciliabile: tabăra absolutiștilor și cea a relativiștilor. Cea dintîi remarcă e că adepții lor nu-și pot argumenta logic opțiunea, preferința pentru una din poziții fiind dictată de o afinitate căreia Blackburn îi spune „temperament”. De la natură unii oameni sunt înclinați să aibă vederi absolutiste, cum alții
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
adevărul, frumosul, binele și sacrul, cărora li se pot găsi criterii ce nu sunt pendinte de epoci. Absolutistul e un apolinic cu apetit pentru echilibru, așadar un patriarh care vrea dogme stabile, dincolo de spectacolul schimbător al modelor. De cealaltă parte, relativistul e un rebel care reduce totul la perspectiva din care privește lucrurile, caz în care există atîtea adevăruri cîte puncte de vedere sînt. Așa se face că opinia unui ins nu poate fi extinsă asupra altora, iar între opinii nu
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
asta pînă cînd vor apărea unele mai precise, și tot așa. Ce numim adevăr e forma schimbătoare pe care o iau iluziile noastre cu privire la realitate. Litigiul devine și mai acut cînd se trece de la științele tari la disciplinele umaniste. Aici relativistul nu vede decît relații de putere și intenții de manipulare, adevărul fiind o chestiune de propagandă subtilă. Rațiunea, ordinea și sacrul - reperele absolutistului - sunt pretexte de dominare a credulilor, căci fidelitatea față de adevăr nu duce la exactitate, ci la hegemonie
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
intoleranță față de păreri opuse. Ca adept al tradiției căruia îi repugnă schimbarea, absolutistul e predispus la melancolii severe în marginea trecutului, fiind deci un atrabilar cu vederi conservatoare, un spirit inert otrăvit de bila neagră a întoarcerii la vestigii. Invers, relativistul e etichetat drept un spirit multiculturalist care corupe standardele morale, bagatelizînd valorile antice spre a pune în loc luciul superficialității și al bunului-plac; un factor dizolvant care folosește marota progresului ca pîrghie de răspîndire a cinismului ateu; o natură nihilistă obsedată
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
beligeranților nu îngăduie efortul de a-l înțelege pe celălalt, potrivit maximei că a-ți pricepe inamicul înseamnă pe jumătate a pactiza cu el, caz în care înclinația spre compromis aduce a trădare. Temperamentul absolutist e tranșant, deci rigid. Cel relativist e maleabil, deci oportunist. Unul crede în principii, celălalt crede în conjuncturi. Pentru unul contează norma care ghidează actul, pentru celălalt contează rezultatul actului. Absolutistul e un scorțos cu vederi universaliste, relativistul e un sarcastic cu apetențe de circumstanță. Cele
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
trădare. Temperamentul absolutist e tranșant, deci rigid. Cel relativist e maleabil, deci oportunist. Unul crede în principii, celălalt crede în conjuncturi. Pentru unul contează norma care ghidează actul, pentru celălalt contează rezultatul actului. Absolutistul e un scorțos cu vederi universaliste, relativistul e un sarcastic cu apetențe de circumstanță. Cele două tabere au în spate o istorie lungă, mergînd pe două filiere: de o parte linia care pleacă din Platon, trece prin Descartes și ajunge la gînditorii idealiști, de cealaltă parte linia
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
prin Descartes și ajunge la gînditorii idealiști, de cealaltă parte linia ce pornește din Protagoras („omul e măsura tuturor lucrurilor“) și merge pînă la Hobbes și Darwin. Azi, deși trofeul nu e adjudecat de vreo tabără, aplombul e de partea relativiștilor, aflați în ofensivă evidentă, în vreme ce absolutiștii bat în retragere, adunîndu-se în fortărețe conservatoare. Simon Blackburn reușește să fie imparțial și didactic, avînd verva unui profesor care știe să explice cu umor distincții dificile. Un volum care face din epistemologie o
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
prin jocul economiei de piață. Concluzia este una singură: muzica și poezia sunt victime colaterale ale unei lumi care și-a redescoperit instinctele primare și încearcă să-și justifice violența și intoleranța prin toate mijloacele, fie absolutismul religios, fie ateismul relativist. Civilizația are puține căi de reacție la noua barbarie. Muzica și poezia rămân cele mai importante. De aceea sunt primele interzise sau supuse ideologizării. Sunt la fel de periculoase ca și cântecul Sirenelor din odiseea homerică.
Muzica înainte de toate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6301_a_7626]
-
nici Tournier nu are dificultăți în a trece de la Spinoza la o carte despre bucătărie. O întrebare precum aceea adresată de TLS scriitorilor mai sus pomeniți este o invitație fățișă la monumentalizare. În paranteză fie spus, mă mir că un relativist ca Rorty i-a dat curs. Dar o monumentalizare cu două nivele: unul impersonal, critic, celăalt confesiv, asumat. A-l declara pe Cervantes drept scriitorul mileniului presupune, în subsidiar, un raționament cu virtuți descriptive și explicative aplicabil al întreaga tradiție
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
încoace. Și asta, fiindcă, după revoluție, toată lumea crede că e voie orice. Iar despre ce nu e voie nu e voie să vorbești decât cu riscul să te trezești bănuit că nutrești nostalgii după cenzura comunistă. Nu sunt un spirit relativist și nu pun în cumpănă ce e voie cu ce nu e voie. Aș pleda mai degrabă pentru o abordare maniheistă a lucrurilor: nu există nici așa, nici altminteri, există doar așa sau altminteri. Umorul lui Caragiale e acela care
Ce nu e voie nu e voie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5819_a_7144]
-
la critică, firește cu rezerva aceleiași experiențe personale și, din necesitatea proiectării de sine, îl presupun valabil și în procesul creațiunii științifice". E oare cu putință o ,,teorie" unică, o sumă estetică supraindividuală, cărora să ne supunem, obedient, cu toții? Luminatul relativist E. Lovinescu respinge o atare teză dogmatică: ,,Estetica se pulverizează, (...) în principiu, în tot atîtea estetice cîți indivizi sînt: punct extrem al unui relativism împotriva căruia orice argumentare rămîne inoperantă". Așadar, personalitatea creatoare sparge calapoadele teoriei ce poftește a o
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
de către Paul Miron) " atelierul de lucru al tinerilor scriitori (condus de Radu Pavel Gheo și Robert Șerban) " Salonul de carte Ovidius. Fără dubiu " vedeta festivalului a devenit rapid Andrei Codrescu. Și spiritul lui Andrei Codrescu. Talentul " dezinvoltura " umorul discret și relativist al poetului american născut la Sibiu a sedus de la-nceput întregul public " susținând tonul și tonusul acestor zile. În Conferința Microsoft de la Universitatea Ovidius " în timpul lansării proaspătului roman Wakefield " în discuțiile cu cititorii " Codrescu a fascinat neîntrerupt prin naturalețea inteligenței
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" - 2006 () [Corola-journal/Journalistic/10266_a_11591]
-
autorul lucrării Gloglocioro, Hröbfroga, Qul. Editori lacomi au vrut să traducă opera lui Loomis În cele mai diverse limbi. În detrimentul propriului buzunar, autorul a refuzat atari oferte cartagineze, care l-ar fi umplut de aur. În această epocă a negativismului relativist, el și-a afirmat, ca un nou Adam, credința În limbaj, În vorbele simple și directe, la Îndemâna tuturor. A fost suficient să scrie bască, pentru a exprima acel tipic obiect de Îmbrăcăminte, cu toate conotațiile sale rasiale. E greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în felul lui: Andrei vorbea cu mâna streașină deasupra gurii, mama curăța stereotip adesea fărâmituri imaginare de pe masă. Mama a rămas esențial un copil în veșnică mișcare și foarte instabil emoțional. Andrei suprapune încă maturizarea cu cinismul. Că este extrem de relativist și postmodern conversațional și prea alba-neagra atitudinal. Aseară mi s-a făcut tare dor de ei. Mi-a șiroit un lung șir de lacrimi amare și chiar am avut senzația că vreau să fug de aici, iar am privit nostalgic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
foiletoniștii noștri interbelici. În capitolul dedicat lui Boz din Études sur la littérature roumaine contemporaine, Ed. Corymbe, Paris, 1937, p. 172 (unde, nota bene, publică și un eseu despre onirismul kafkian al lui Urmuz!), Ion Biberi vede în el un „relativist nunațat”, opus scepticismului radical al congenerului Eugen Ionescu. Mai mult, pentru Biberi, Monsieur Lucien Boz est le critique de la poésie moderniste, lui même poéte par sa sensibilité et par sa tournure spirituelle. În fapt, Lucian Boz a fost primul critic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de aproape de mine. Încă pe jumătate în stare de comă, m-am gândit că suna ca un titlu bun pentru un roman fantastic. Volumul III din seria Prin cețurile Introspecției: Zak trebuie să-i înfrunte pe războinicii sângeroși din tribul Relativiștilor empirici înainte să-și croiască drum către Culmile Sănătății Comparate... —Trebuie să termin cu chestia asta, zisei eu cu glas tare, scuturând din cap pentru a-mi limpezi mintea înainte ca subconștientul meu să mă bage cu adevărat în bucluc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și a semnificațiilor sale actuale ? Pentru un antropolog (fie el și român), răspunsul afirmativ este aproape evidența însăși. Pentru un „intelectual român” s-ar părea însă că o astfel de poziție epistemologică este vina însăși a antropologilor și a altor „relativiști postmoderni”. Există, desigur, o reținere întemeiată față de un asemenea demers într-o asemenea problemă : banalizarea răului, riscul de dizolvare a ororilor într-un mozaic de fapte mărunte și trivial-neutre. Desigur, acest risc există, dar el ține tot de o „manipulare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
173-174]. De aici aten?ia pe care Simmel o acord? fenomenelor microsociale �n ceea ce au ele evolutiv, ceea ce face din el un precursor al sociologiei vie?îi cotidiene ?i, mai larg, al psihosociologiei. De aici punctul s?u de vedere relativist �n dezbaterea deschis? �n Germania asupra continuit??îi sau discontinuit??îi dezvolt?rîi istorice. Esen?ial pentru un sociolog, spune el, este s? sesizeze ac?iunea reciproc? a celor implică?i din spatele realit??ilor masive (stat, societate, clase) care se
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
care sociologul trebuia s? le descopere, sub suprafa?a empiric? a fenomenelor, f?r? a le afecta �efervescen?a� ori contingen?a, printr-o conceptualizare definitiv?, raport�ndu-le constant la �fenomenul social total� (Mauss). Gurvitch predic? un �hiper-empirism dialectic ?i relativist� care leag? experien?a ?i teoretizarea, explică?ia ?i comprehensiunea, �ntr-o �reciprocitate a perspectivelor�, interzic�nd opozi?ia �ntre individual ?i social (Gurvitch, 1950, 1955, 1962). Dar impresionantul edificiu teoretic ?i conceptual astfel elaborat [sub supravegherea fluctuant? (Lefebvre, 1959) a
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
de experimentare, de reședință, de ajutor pentru artiștii aflați în dificultate, de lansare a trupelor de amatori, de proiecte... Voluntarismul cultural se deschide spre relativismul cultural. • Traducerile principiului: legătură socială, egalitate, unanimitate Afișarea unui aspect universalist și a unui aspect relativist prin dreptul cultural nu ar fi suficientă: erijarea culturii în interes general presupune și ca politica să fie în măsură să unifice ceea ce lumea muncii divizează în clase și conflicte. Munca diferențiază și divizează (sarcini, roluri, lupte, deza-filieri), în timp ce cultura
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
criminolog! Cercetarea violenței înseamnă și aceasta: o serie de puncte de vedere, cu discipline diferite care abordează în moduri diferite, contradictorii uneori, ceea ce este înainte de toate un fenomen. În acest sens violența este așa cum îmi apare, nu într-un subiectivism relativist imposibil de susținut, ci, dimpotrivă, în construcții și reconstrucții sociale care se completează și se contestă. Aceste puncte de vedere formează un câmp științific bogat în care pot să apară, să-și replice și să se critice, dar din ce în ce mai puțin
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cazul unei interfețe de tip Josephson În supraconductivitate (efect Josephson În curent continuu, efect Josephson În curent alternativ, etc [4,5]). Obținerea unor astfel de rezultate a impus dezvoltarea unei noi „scale” În teoriile fizice, exemplu, teoria fractalilor spațiu-timp (modelul relativist (SR) [6,7]), În care „scala” macroscopică specifică mărimilor clasice coexistă și este compatibilă simultan, cu „scala ”microscopică specifică mărimilor cuantice. Astfel i) teoriile fizice semi-cuantice, nu trebuie impuse, dar sunt generate ca și tranziții Între diferite „scale” de interacțiune
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Adriana-Roxana STANA, Maricel AGOP () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93113]