221 matches
-
listei sale de canoane, concepțiile moderne sunt înclinate spre un relativism excesiv, inutil, invocând "morișca gustului", tot așa cum scepticii de altădată aminteau dictonul De gustibus non est disputandum. Problema este însă mai complicată decât o prezintă umaniștii absolutist! sau scepticii relativiști. Dorința de a afirma, într-o formă oarecare, obiectivitatea valorilor literare nu implică adoptarea unui canon static, căruia să nu i se poată adăuga nici un nume nou și în cadrul căruia să nu se poată opera schimbări ierarhice. Cu drept cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ea. O spunea recent, într-un interviu publicat de Dilema veche, filozoful și teologul Jean-Yves Lacoste cînd declara abrupt și expresiv : nu mă interesează creștinismul, ci Christos Riscul tîrziu modern este ca, lăsată în grija persoanei, transcendența să se coloreze relativist, să apară drept chestiune de opinie ori de construcție individuală, subordonată subiectivităților limitate la nivelul lor individual. Cum poate fi semnificată în imaginarul public prezența transcendenței veritabile? Cum poate fi pus în evidență caracterul ei suprem obiectiv, obligatoriu, absolut, de vreme ce
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cazul unei interfețe de tip Josephson În supraconductivitate (efect Josephson În curent continuu, efect Josephson În curent alternativ, etc [4,5]). Obținerea unor astfel de rezultate a impus dezvoltarea unei noi „scale” În teoriile fizice, exemplu, teoria fractalilor spațiu-timp (modelul relativist (SR) [6,7]), În care „scala” macroscopică specifică mărimilor clasice coexistă și este compatibilă simultan, cu „scala ”microscopică specifică mărimilor cuantice. Astfel i) teoriile fizice semi-cuantice, nu trebuie impuse, dar sunt generate ca și tranziții Între diferite „scale” de interacțiune
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Adriana-Roxana STANA, Maricel AGOP () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93113]
-
un scenariu alternativ (exotic) de tranziție spre haos prin intermitențe sau bifurcații tangente [12]. Înt-adevăr ecuația (13) de ordinul II, nelineară, diferențială poate fi transformată Într-o ecuație de ordinul I nelineară de forma: 5. Concluzii Utilizând teoria fractalilor (model relativist) ecuațiile care se obțin descriu comportamentul haotic al unei joncțiuni de tip Josephson. Pornind de aici câteva scenarii de tranziție spre haos sunt descrise: prin intermitențe, prin bifurcații etc.
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Adriana-Roxana STANA, Maricel AGOP () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93113]
-
El este idealist și lucid în același timp. Situație, moral vorbind, care-l onorează. Nu mai puțin însă dintre cele mai incomode. Don Quijote putea fi român? Răspunsul este, categoric, negativ. Românul este lucid și sceptic, fără iluzii. Resemnat și fatalist, relativist (se poate spune și așa), contemplativ și abstras, cu o capacitate de rezistență pasivă enormă în straturile profunde ale conștiinței, adaptabil, acrobatic și descurcăreț la suprafață. Capacitatea sa de improvizație, între cârpeală și simulare, este neobișnuit de dezvoltată. Formată într-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nivelul politicilor. Nigel Dower 368 propune trei abordări ale eticii mediului din perspectiva eticii globale. Le discut în continuare dintr-o perspectivă personală. Scepticismul internațional și relativismul. Scepticii sunt realiști și susțin că nu există moralitate în relațiile internaționale, iar relativiștii susțin că nu există datorii globale. Problemele protecției mediului înconjurător nu schimbă nimic fundamental în relațiile internaționale. Regulile și legile dreptului internațional sunt ponderate de interesele naționale privind dezvoltarea. E drept, ideea de dezvoltare durabilă a adus o noutate în
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
tehnologii poluante, deci nu este interesat de eliminarea consecințelor nefavorabile ale activității economice asupra propriilor cetățeni, este greu de crezut că va fi interesat de consecințele acestor activități asupra cetățenilor altor țări și, cu atât mai puțin, asupra generațiilor viitoare. Relativistul va recunoaște că în fiecare societate poate exista o preocupare pentru problemele mediului înconjurător în funcție de regulile morale acceptate, dar nu va fi de acord că are vreo obligație morală pentru a fi interesat de ceea ce se întâmplă în afara societății sale
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
173-174]. De aici aten?ia pe care Simmel o acord? fenomenelor microsociale �n ceea ce au ele evolutiv, ceea ce face din el un precursor al sociologiei vie?îi cotidiene ?i, mai larg, al psihosociologiei. De aici punctul s?u de vedere relativist �n dezbaterea deschis? �n Germania asupra continuit??îi sau discontinuit??îi dezvolt?rîi istorice. Esen?ial pentru un sociolog, spune el, este s? sesizeze ac?iunea reciproc? a celor implică?i din spatele realit??ilor masive (stat, societate, clase) care se
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
care sociologul trebuia s? le descopere, sub suprafa?a empiric? a fenomenelor, f?r? a le afecta �efervescen?a� ori contingen?a, printr-o conceptualizare definitiv?, raport�ndu-le constant la �fenomenul social total� (Mauss). Gurvitch predic? un �hiper-empirism dialectic ?i relativist� care leag? experien?a ?i teoretizarea, explică?ia ?i comprehensiunea, �ntr-o �reciprocitate a perspectivelor�, interzic�nd opozi?ia �ntre individual ?i social (Gurvitch, 1950, 1955, 1962). Dar impresionantul edificiu teoretic ?i conceptual astfel elaborat [sub supravegherea fluctuant? (Lefebvre, 1959) a
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
o eminescologie blazată, neputincioasă, în retragere muzeistică? Cultivăm, "protejându-i" imaginea, caravana unui Eminescu ritualizat și verbalizat la zile fixe, supus jetului festivist? Considerăm valabilă "retrogradarea" sa, părăsind galeria marilor clasici, noile lecturi impunând, prin deplasarea unor accente, un Eminescu relativist, demitizat? Sau sperăm că, prin asaltul interpreților, un "nou Eminescu" se va ivi?" Din toate aceste motive "o istorie a eminescologiei, mereu ademenitoare, obligă la chestionarea acestui pachet problematic /problematizat, fără a ne slei curiozitatea". Adrian Dinu Rachieru nu își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
relativismul moral (post) modern. Conform fundametalismului baptist, Biblia conține în sine totul. Trecutul, prezentul și viitorul sunt prezente deopotrivă în textul revelat. Prin urmare, orice adaptare, modificare sau schimbare a ritualului și a textului creștin în acord cu prezentul postmodern, relativist și desacralizat este refuzată și stigmatizată ca atare. „Fundamentalismul este o reacție Împotriva teologiei liberale și a frecventării bisericii de către oameni puțin interesați de religie.” Plecând de la această primă folosire a termenului, Sandu Frunză detaliază tipologia lui Majid Tehranian privind
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
la Eminescu, Blaga, Iorga, Rebreanu observă ceea ce trebuie. Numește fundamentalismul, de orice fel, o „nebunie logică” și pe Hristos un „mântuitor cosmic”, în sensul dat de Teilhard de Chardin. Îi este dor de oameni ca Paul Zarifopol și Mihai Ralea, relativiști sceptici, eseiști iuți la minte („iuțeala” este un atribut drag lui S.), chiar dacă nu sunt credincioși. Nu îi place în nici un fel „spiritul șmecheresc” și cea mai mare durere a lui este să vadă că lumea merge tocmai spre șmecherie
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
în cea dintâi carte a sa, cu același titlu, din 1938. Se pronunță împotriva metodelor istorice, sociologice, biografice, de fapt împotriva oricărei metode, ca fiind incapabile să conchidă asupra originalității spiritului creator. Metoda are numai valoarea celui care o practică. Relativist, întrucât esența artei ar fi ceva imprecis, iar opera ar avea „un duh inanalizabil”, S. consideră că sarcina criticului este „să deslușească într-o poezie sau într-un roman concretul necategorial al artei, realitatea ei monadică, misterul vibrător cu care
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
toate astea n-aș putea să mă situez ferm, irevocabil, pe poziții partinice. Cu partidul am, în anumite momente, legături etice, nu și teoretice. În ciuda cursurilor pe care le-am efectuat, marxismul meu e difuz. Sînt un eclectic - determinist, providențialist, relativist și sceptic în același timp; nu pot fi un sectar. Aspirația mea a fost mereu aceea de a vedea lucrurile larg, inclusiv din unghiul celui aflat „de partea cealaltă a baricadei”. (Poate de aci „pertinența” - o calitate care nu te
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
resursele pentru a ajunge la separarea instituțională? Care factori din istoria românească recentă constituie impedimente în calea unui asemenea rezultat? Acestea sunt întrebări importante la care trebuie să răspundă specialiștii în istoria recentă a României. David Gress notează că „problema relativiștilor și postmoderniștilor era că voiau să nege atât moralitatea, cât și existența unei cunoașteri în afara culturii, în timp ce-și păstrau propria moralitate antioccidentală imună față de această negare. Dar, potrivit lui Gellner, deși nimeni nu poate fi sigur «dacă într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
conform relației V=Ho * D. Constanta de proporționalitate Ho este numită azi constanta lui Hubble"178. De asemenea, Einstein a emis primele modele cosmologice bazate pe un univers static. Ulterior el este cel care a construit un model de univers relativist, iar conform teoriei relativității se pun în discuție noțiunile până atunci uzuale de spațiu, timp și mișcare. Conform acestei teorii ,,nu trebuie să ne imaginăm o mișcare a galaxiilor în spațiu, ci mai degrabă o dilatare a spațiului însuși. Acesta
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pentru a insista asupra conținutului ei. De acest conținut se vor bucura cititorii la ediția a doua a cărții, corectata, în pregătire la Editură Univers. Bătălia canonica, la limită, e un episod într-un război mai mare, între raționaliști și relativiști. Numai că, în vreme ce războiul continuă, bătălia canonica, așa cum o conduce un Harold Bloom, cred eu, e pierdută. Bloom e o specie, din păcate, pe cale de dispariție. Un cititor frenetic și vorace, măcinat (era să scriu "posedat", urmărită fiind de rateurile
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
intelectuală rortiană, care mie mi se pare mai convingătoare și mai lucida, nu ar ezita să îl denumească așa. Oricui i-ar fi imposibil să tranșeze într-un articol, ba chiar și într-o carte sau mai multe, conflictul dintre relativiști și raționaliști. Mai realizabila și chiar mai interesantă mi se pare, așadar, o confruntare rezumativa, dar pe probleme fundamentale, între cele două demersuri. Rostul acestei confruntări nu e de a adjudeca disputa, ci mai degrabă de a lămuri punctele de
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
nici o certitudine, nici o coerentă internă a unui discurs logic. Este o opinie sau "doxa", care nouă ni se pare a fi veritabilă. Cineva poate să nu fie de acord întru totul cu aceasta. Este totuși susținută de gândirea de tip relativist. O obiecție clasică este faptul că o informație ficționară poate fi coerentă, fără să aibă o legatura destul de mare cu realitatea. Pentru Epicur toate percepțiile noastre senzoriale sunt adevărate, astfel că aisthesis, senzația este criteriul suprem al adevărului. (Sextus Empiricus
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
cercetare la laboratorul de optică al profesorului Eugen Bădărău (1951-1953). În 1953 a fost admis aspirant cu frecvență la Universitatea din București, sub îndrumarea profesorului Șerban Țițeica. Și-a susținut în 1958 teza de doctorat cu titlul " Teoria efectului fotoelectric relativist", care va deveni primul articol din România publicat "in extenso" în Physical Review. Numit lector (1956) la "Catedra de termodinamică, fizică statistică și mecanică cuantică" a Universității din București, a devenit conferențiar (1962) și apoi profesor (1968). Și-a desfășurat
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
de nivel avansat, despre "Reprezentările grupurilor și aplicațiile lor în fizică" (1962-1972) trata amănunțit grupul rotațiilor și grupul Lorentz, grupurile SU(2) și SU(3). Sunt de amintit și elegantele lecții de "Teorie cuantică avansată" (1971-1973). Cercetările asupra efectului fotoelectric relativist din păturile electronice interioare ale atomilor, inițiate odată cu teza de doctorat (1958), au fost completate ulterior (1977) prin calculul corecțiilor radiative. Cercetările asupra proceselor atomice cu doi fotoni au început cu evaluarea nerelativistă, în aproximația dipolară electrică, a amplitudinii de
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
fizica relativistă obținând câteva rezulatate importante: formularea hidrodinamicii relativiste în schema penta-dimensională Klein-Kaluza, a studiat problema relativistă a două corpuri de masă variabilă, a elaborat o metodă nouă de obținere a metricii Schwarzschild folosind transformări infinitezimale, a formulat în termeni relativiști efectul Pinch. Între anii 1923-1931 studiază la Seminarul pedagogic din Cluj, iar între 1931-1935 urmează cursurile Facultății de Științe din cadrul Universității din Cluj. În paralel, între anii 1932-1933 studiază și la Universitatea din Paris. În 1935 după susținerea unor examene
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
particulelor modernă, forțele și accelerația particulelor sunt explicate ca schimb de particule purtătoare de impuls. Cu dezvoltarea teoriei cuantice de câmp și a relativității generale, s-a conștientizat că "forța" este un concept redundant ce rezultă din conservarea impulsului (4-impulsul relativist și impulsul particulelor virtuale din electrodinamica cuantică). Conservarea impulsului, din teorema lui Noether, poate fi calculat direct din simetria spațiului și este, de regulă, considerat mai fundamental decât conceptul de forță. Astfel, forțele fundamentale sunt denumite mai exact "interacțiuni fundamentale
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
echivalentă (inerția). Astfel, este nevoie de mai multă forță pentru a-l accelera, decât la viteze mai mici. Legea a doua a lui Newton rămâne valabilă, deoarece este o definiție matematică. Dar pentru a fi păstrată în această formă, impulsul relativist trebuie redefinit ca: unde Expresia relativistă ce leagă forța de accelerație pentru o particulă cu masă de repaus nenulă formula 19 care se deplasează în direcția axei the formula 20 este: unde factorul Lorentz Aici, o forță constantă nu mai produce o
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
ca "Saga Asiatică". Tema comună care leagă aceste romane este întâlnirea civilizației vestice (europene) cu civilizația Asiei de est, după epoca explorării și până la epoca contemporană. Clavell este numit adeseori unul din primii multiculturaliști. Deși nu s-a considerat un relativist cultural, el a încercat să admire culturile Asiei prin standardele proprii, și nu dintr-un punct de vedere apusean (european). A remarcat adeseori că Vestul are mult de învățat de la Est. Protagoniștii romanelor sale sunt europeni (în general britanici) ajunși
James Clavell () [Corola-website/Science/303600_a_304929]