547 matches
-
lui Lenin revine. Probabil pentru a salva o carte importantă a lui René Girard 59 în contextul nefast al înăspririi cenzurii de după "Tezele din iulie 1971", Paul Cornea recurge la un citat din Lenin. Un nemarxist ca Girard trebuia "explicat", relativizat, așadar Paul Cornea recurge la un artificiu: susțințe în prefața cărții că autorul francez cade în ambiguitate, "ca toți eseiștii care fac critica criticii", este incomod, poate idealist, dar în fond - sugerează P.C. - nici Lenin nu ar fi respins dialogul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ore. Este important deci să înțelegem că nu orice depozit, chiar constituit în monedă, și nu orice activ poate fi socotit ca fiind bani. Considerăm că titanul gândirii economice a secolului XX a intuit corect dinamica economiei moderne atunci când a relativizat puternic termenul de transformare a unui activ sau depozit sub formă lichidă. Drumul creanță-bani sau bani-creanță poate fi parcurs rapid sau mai lent, în funcție de specificul unei economii. Vom continua analiza lui Keynes spunând că termenul respectiv poate fi discutat și
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
judio („Minte de evreu”) - nu exprimă atât inteligența evreului, cât caracterul speculativ al minții sale, un anume fel, specific, de a aborda și de a rezolva o problemă intelectuală <endnote id="(vezi 568)"/>. De altfel, Înțelepciunea populară evreiască preferă să relativizeze situația, prin proverbe de genul „Evreul de-i deștept e deștept și de-i prost e prost” <endnote id="(300)"/>. Caracterul generalizator al stereotipului privind inteligența evreului rezultă cât se poate de limpede dintr-un răspândit proverb românesc : „Grec galanton
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cyberspațiu poate afecta pe oricine, În orice moment, după ce a fost receptată. Accesul la informație nu mai poate fi controlat, regizat, limitat. Spațiul informațional constituit presupune virtuți, dar și... servituți! Comunitatea virtuală de Învățare se adaugă, firesc, la cea reală, relativizând-o, prelungind-o și complicând-o. Ea nu se mai definește prin proximitate fizică. Noul spațiu virtual recuperează câte ceva din notele spațiului real, dar aduce ceva În plus. Posibilitatea de a comunica cu oricine, prin conectivitatea sincronă sau asincronă, ascunde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
de celălalt, de miracolul ieșirii din sine, de proiectarea În altul, de iubirea celui apropiat - ca și a celui Îndepărtat! În această proiecție În/spre altul putem să ne Împlinim și să ne percepem plenitudinea sau limitele reale. Subiectul se relativizează În raport cu altul sau cu diferitele circumstanțe, Își deschide anumite paliere identitare care sunt compatibile cu ale altora. Avem de a face cu o organizare „modulară” a personalității, diferitele module spirituale asamblându-se și activându-se În funcție de numeroase variabile (e nevoie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
pe subiect să fie pe fază, să fie activ și reactiv. Dacă așa stau lucrurile, atunci școala trebuie să pregătească subiecții, Încă de pe băncile ei, să fie În stare să gestioneze efemeritatea, să posede structuri psihocognitive capabile să anticipeze, să relativizeze, să deconstruiască, să creeze formațiuni explicative alternative. Finalitatea educației din orice epocă revendică temporalitatea ca un gaj, un garant al autenticității. Cu cât un lucru este cunoscut mai demult, cu atât devine mai valoros. Școala este chemată să instruiască pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
edificării (aspect până la un punct absolut normal și de Înțeles) și așteaptă Încă „marea” iluminare. Există deja o receptivitate avidă față de adevărul Întors pe dos, un orizont de așteptare ce concordă tocmai cu ceea ce este oferit de către aceste elemente ce relativizează sau contestă: mulți tineri, indiferenți sau insensibili față de religie, așteaptă acest „semn” și se iau după sugestiile lui. În fond, Isus a avut o iubită, de bună seamă și copii; Iuda era „Înțeles” cu acest pretins Mesia pentru „a-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
erau puse În act? Aveam atât discipline „pure”, cât și „impure”, profesori onești, dar și prostănaci. Existau discipline prin excelență ideologice, dar și destule cursuri fără nici o legătură cu marxismul. Aveam parte și de paradoxuri: discipline ideologice prin titulatură, dar relativizate prin intervențiile explicite sau implicite ale unor profesori (culmea, la materialism istoric și chiar la socialism științific, profesorii sau asistenții lor „descoperind” motive sau antecedente ale acestor topici la antici sau moderni sau avansând critici subtextuale la adresa unor ideologi comuniști
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și de civili exaltați. Se trăgea din toate părțile. Euforia nu se putea încă deosebi de teroare, speranța se asocia cu doliul. Ulterior, analiști de toate felurile, din România și din afara ei, au căutat și au găsit argumente pentru a relativiza dimensiunea revoluționară a acelor zile. S-au numărat morții și s-a stabilit că n-au fost destui, s-au identificat complicate scenarii conspiraționiste, s-a vorbit de o lovitură de stat comunistă, de o subtilă manevră sovietică, sau americană
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
bază, dar și de o serie de factori motivaționali. Astfel, în opinia lui Baker (2006), motivele pentru care comunitățile religioase doresc să-și mențină granițele intacte pot fi teologice sau pragmatice. Din perspectivă teologică, schimbarea granițelor poate "amenința, dilua sau relativiza Adevărul". Din punct de vedere pragmatic, modificarea sau desființarea granițelor poate acorda noilor veniți acces la unele resurse limitate (financiare, informaționale etc.) și poate amenința privilegiile pe care le aduce statutul de biserică unică a lui Dumnezeu pe care îl
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
ajutor în descifrarea, selecția, completarea, memorarea sau ignorarea conținuturilor propuse, rămânând doar un suport pentru însușirea asistată a înțelesurilor unui text. Manualul reprezintă o bună ocazie pentru confruntarea cunoștințelor livrești cu interpretările personale. În mod paradoxal, caracterul său normativ este relativizat de mecanismele de negociere care încurajează abordări foarte contextualizate și subiective. Astfel, putem spune că istoria se impune doar prin generozitatea diferitelor sale istorii, care pot cointeresa publicul chiar și în afara lecțiilor de școală. Bibliografie Documente de arhivă Direcția Județeană
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
naționaliste. Intelectualii mai moderați Încercau să depășească asemenea retorici ale adversității. Ei construiau utopia politică a unui spațiu european definit de ideea toleranței și a egalității, care să le permită românilor o integrare simbolică neconcurențială. O „Europă” de acest gen relativiza problema „locului” ocupat În topul imaginar al națiunilor sau cea a „meritelor” câștigate, sub raport istoric sau cultural. Nu Întâmplător promotorul acestei viziuni este Timotei Cipariu XE "Cipariu" , cel care, În primăvara anului 1848, Înlocuiește Imperiul Habsburgic „conservator” cu noua
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
finalul descrierii sale, Mátyási oferă și obișnuita explicație de natură istorică a frumuseții româncelor: Dar cum să nu fie printre ele figuri frumoase, Când poporul român este drojdie romană! În acest fel, imaginea „bunului sălbatic” (În variantă feminină), menită să relativizeze avantajele vieții moderne și să Îi contrapună acesteia utopia unei vieți În afara civilizației, mai autentică și mai valoroasă sub aspect moral, Își găsea o ipostază dintre cele mai convingătoare În portretul idealizat al sătencelor românce. Atitudinea de clasă, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Oțetea și S. Schwann. Chiar dacă nu În toate aceste cazuri putem vorbi de o manifestare a obedienței istoriografice, se remarcă totuși fascinația exercitată de un asemenea subiect, indiferent dacă preferințele autorilor merg sau nu spre ideologia marxistă. Tocmai pentru a relativiza o asemenea atracție - nefirească, totuși, pentru un demers științific —, cred că nu este de dorit nici alunecarea În cealaltă extremă, iar asemenea subiecte pot fi oricând abordate, fără nici un fel de complexe. În contextul ideologic din România de după 1989, un
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
social nonevreiesc. S-au integrat în viața social-politică și culturală a altor națiuni. Faptul acesta nu era însă suficient. Trebuia ca reformatorii „să ajungă la o orientare spirituală diferită de cea a secolelor precedente, adaptată noilor vremuri”. Prin urmare, au relativizat legislația iudaică, considerând-o exclusiv produsul unor contexte politice, sociale și culturale. În viziunea reformatorilor, Tora nu mai este o legislație divină, revelată, așa cum o considerau tradiționaliștii. un prim pas al schimbării a constat în reformarea templului. În 1810, la
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Nu doar lingviștii, psihanaliștii și psihologii analizează acest caracter eterogen fundamental al vorbirii, ci acesta reprezintă subiectul fundamental al operelor unor scriitori importanți precum Dostoievski sau Nathalie Sarraute. "Principiul dialogic", atât de îndrăgit de grupul de lingviști reprezentat de Bahtin, relativizează foarte mult aceste distincții care acum se încearcă a fi evidențiate pentru a putea pune în opoziție formele monologale (povestirea, descrierea, argumentația și explicația) cu forma dialogală și pentru a exclude dialogul din cadrul oricărei reflecții tipologice. Oricare ar fi gradul
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
capcana acestei argumentări sau parodia procesului, ce are clar un aspect eristic, demonstrează că încă trăim într-o lume fără principii, barbară, în care nu se ține seama de cuvînt. Trebuie precizată și clauza destul de ciudată [14] care pare să relativizeze sigurul motiv al Lupului. Trecînd de la o evidența firească care ar putea să-i justifice faptele [15] la un se spune, Lupul demonstrează de fapt că nici nu a fost victima directă a agresiunii arătate în [13]. Edificiul dialectic este
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
motiv, Hipolit evită să proclame caracterul în întregime diabolic al instituțiilor umane, în general, și al puterilor politice, în special. Intenția spuselor sale nu este de a nega acestor structuri „lumești” orice valoare, cum făcuse odinioară Iustin, ci de a relativiza această valoare insistând asupra caracterului său secundar, chiar derivat. În consecință, imperiile trebuie să existe, ca forme de organizare umană, pentru ca planul lui Dumnezeu să poată fi dus la bun sfârșit. Pavel scrisese în 2Tes. 2,6‑7: „Iar acum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Daniel, citatele alternează cu considerațiile de ordin teologic, hermeneutic și pastoral. Mitul Anticristului face parte deci dintr‑o amplă strategie care urmărește trei scopuri principale: să respingă noile atacuri ale milenarismului montanist; să îndemne la martiriu, în limitele rațiunii; să relativizeze autoritatea Imperiului Roman în raport cu Împărăția cerească pe care o va inaugura venirea lui Cristos. Meritul deosebit al lui Hipolit rămâne totuși acela de a fi pus bazele unei „anticristologii” sistematice. În legătură cu aceasta, Norelli scrie în introducerea ediției sale: „O altă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
învățătură - foarte periculoasă, de altfel, la nivel dogmatic - a cvasiidentității diavolului cu Anticrist? O învățătură primejdioasă, întrucât diavolul ar deveni, în acest caz, protagonistul unei întrupări, concurând astfel cu Cristos. Credința într‑o întrupare integrală a diavolului nu numai că relativizează întruparea lui Dumnezeu, ci o și devalorizează, făcând din adversarul acestuia un principiu divin autonom. O lectură atentă a fragmentului din capitolul 14 înlătură o asemenea concepție ultraradicală, vecină cu maniheismul. Anticristul nu este decât o „parte” a „corpului diavolului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și 30 de ani. Între 40 și 49 de ani, infarctul este deja mai frecvent. Frecvența cardiacă urcă până la 180 de bătăi pe minut, frecvența respiratorie atinge 40 pe minut, iar tensiunea ajunge până la 20. Cu toate acestea, trebuie să relativizăm lucrurile, riscul de a muri din cauza unei crize cardiace în timpul unei partide de sex este de 2 la un milion pentru un bărbat și de 12 ori mai mic pentru o femeie! Sexul după 50 de ani nu este periculos
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
alegerea unei valori finale după orizontul de timp explicit și actualizarea fluxurilor de trezorerie și a valorii finale la o rată ținând cont de risc. Orizontul explicit nu trebuie să fie prea scurt (mai mic de cinci ani), astfel Încât să relativizeze importanța rezultatului, dar nici prea lung (peste 10-15 ani), Încât aceste previziuni ale fluxurilor de trezorerie să devină mai degrabă teoretice (Ceddaha, 2007, p. 116). Alegerea perioadei de previziune explicită depinde de numărul de ani considerat necesar pentru ca proiectul sau
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
a nu lăsa în suspensie (în accepția chimică a termenuluiccc problema narcisismului, se cuvine să ne întoarcem la prima scenă. Dacă o recitim, găsim în filigran componentele acestuia. Se cuvine să le recapitulăm cu atenție 77, transpunând în limba română relativizând semnificația configurației în virtutea umorului (evident în descrierea parodică a naturii, voalat sau chiar "la gradul doi" când sunt introduse referințele culturale, inclusiv cele religioase). Neîndoielnic, textul este scripturalizareaddd amintirii unei stări "elaționale privilegiate și unice". Totul pare simplu, sauf que
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
e scos mort de sub fiarele răsucite. Întregul roman e construit cu o supravegheată tehnică a impreciziei. Dacă în prima parte discursul narativ (ascunzător de enigme) e continuu, cea de-a doua și preambulul conțin monologuri fragmentare, care nu numai că relativizează adevărul spuselor, dar îl comunică doar parțial, fără să dezvăluie identitatea vorbitorilor și făcând referiri la personaje încă neintroduse în narație, ca și cum ele ar fi cunoscute. Tehnica susține un climat de semirealitate sau chiar irealitate, halucinant, analog celui din proza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
își cereau iertare și încă și mai puțini făceau - de ce nu în public? - „roade vrednice de pocăință” (Luca 3, 8)2. Procesul comunismului trebuia să întârzie. Logica binară impusă de Evanghelie - „ce este da, da, ce este nu, nu” - trebuia relativizată cu logica modală a carierismului. „Poate”, „dacă”, „s-ar putea” au devenit locuțiuni curente în discursul atâtor ierarhi postdecembriști. Retorica responsabilității colective invocată de avocații consensului politic - „toți am suferit”, „toți suntem vinovați” - era, evident, un medicament „pentru liniștea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]