578 matches
-
o nouă „ofertă religioasă”, abundentă și chiar agresivă (Achimescu, 2002). Apariția sectele a fost favorizată de: 1. cauze sociale: efectele perioadelor de tranziție, multiculturalitatea societății contemporane, secularizarea tot mai accentuată, perceperea tradiționalului în sens peiorativ, tensiunile dintre tradiție și modernitate, relativizarea valorilor consacrate, contrastul dintre lux și sărăcie, lipsa măsurilor autorității, lipsa de orientare contabilă, confuzia între comunitatea bisericească și orânduirile sociale, nepricepere între poliție, ideologii și politică trecătoare; 2. cauze religioase: libertatea religioasă, certurile pentru întâietate, falsele noutăți corelativ negării
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
prezentă a ceea ce a fost, iar viitorul este conținut potențial În prezent. De aceea, Jocho Yamamoto recomandă să se considere că „acum este momentul” și că, Întotdeauna, „momentul este acum”. Ca urmare, nu e nici o distincție de operat sau o relativizare de stabilit Între calitatea unei clipe anume În raport cu alta. Antrenamentul, meditația și acțiunea cea mai obișnuită sunt la fel de importante ca un duel a cărui miză e moartea (sau viața, ca să fim exacți)! Realitatea este o școală care se Înfruntă fără
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
unor posturi centrale. * în socialism se considera că munca este valoarea supremă, sursa dezvoltării personalității și societății. Mira-m-aș ca să nu fi fost la fel și cu o sută, și cu o mie de ani înainte (... și înapoi !). Dar relativizarea ei este, în prezent, în România, absolut vizibilă, pentru că noțiunea în sine nu mai implică efort intens, participare sufletească și conștiință. Nu astăzi și nu în țara noastră. Au venit atâția, de peste mări și țări, comunicând că acolo, în UE
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
introduce un act de injustiție ce perturbă întregul proces educațional (aspectele relaționale, statutare, valorice care întrețin o dinamică normală a clasei de elevi). Problema care se pune este nu de a renunța la subiectivitate, ci la subiectivism, respectiv la o relativizare nețărmurită a actului valorizării în funcție de o multitudine de interese, gusturi, opinii etc. evaluative. Temă de reflecție Alcătuiți o listă de cinci reguli care să conducă la diminuarea subiectivității în evaluarea elevilor la disciplina care o predați. 5.2. Servituțile evaluăriitc
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
de tip "deus ex machina") în favoarea acelor procedee vizând adecvarea mimetică la realitatea ascunsă a sufletului individual, personajele specifice melodramei încep să câștige în complexitate și devin ambigue din punct de vedere moral, în acord cu dizolvarea vechilor ierarhii și relativizarea conceptelor tradițional antinomice de bine și rău. După unii exegeți ai problemei, viziunea melodramatică apare în momentul când vechea lume este pe cale de a se prăbuși, iar relațiile dintre oameni devin idiosincratice și complicate, într-un timp fără eroi, în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fantasmei deja romanțate" supuse analizei, pe urmele lui Freud, de către Marthe Robert), rezultă că, la rigoare, putem "citi" toate romanele criticului într-unul singur în unul și același roman care, după cum el însuși mărturisea, "mă citește pe mine, aproape autobiografic". Relativizarea lecturii în cheie referențial-autobiografică ("aproape") indică, de fapt, accentul pus de Lovinescu pe configurarea unei psihologii sui generis, de factură invariabilă, ceea ce conduce la subordonarea ordinii narative (și, implicit, a "verosimilității") în raport cu principiul (dramatic, teatral) al reprezentării. De aici și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
binecuvânteze pe cel ce mă împilă.” (M. Eminescu) 4. modalizator; printr-o schimbare în plan semantic, prepoziția pe rămâne în sistemul sintactic al limbii nu ca element de relație, ci dezvoltând (în structura prepoziției compuse pe la) o funcție semantic-sintactică, de relativizare (a coordonatelor temporale sau spațiale): Vin pe la ora cinci. vs Vin la ora cinci. Vin pe la moară. vs Vin la moară. Observații: Enunțul „Vino pe la moară.”, cu funcția semantico-sintactică de relativizare a modalizatorului pe, se deosebește și de enunțul „Vino
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în structura prepoziției compuse pe la) o funcție semantic-sintactică, de relativizare (a coordonatelor temporale sau spațiale): Vin pe la ora cinci. vs Vin la ora cinci. Vin pe la moară. vs Vin la moară. Observații: Enunțul „Vino pe la moară.”, cu funcția semantico-sintactică de relativizare a modalizatorului pe, se deosebește și de enunțul „Vino pe la moară.” cu prepoziția compusă pe la, introducând un circumstanțial de loc, expresie a direcției: „Vino pe la moară; pe acolo e mai puțin primejdios.” Latc "La" 1. prepoziție: „Noi reducem tot la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
foarte bine la exploatarea populației de către falsele elite, în timp ce deflația se traduce prin redistribuirea prin intermediul falimentului reglementat legal"1000. Atunci când deținătorul de monedă își pierde încrederea în aceasta, se produce efectul de refuz al muncii și al implicării sociale. Prin relativizarea cu bună știință a poziției celui care muncește în raport cu rezultatele muncii sale se afectează în mod profund și ireparabil problema unei repartiții pe baze meritocratice. Din această cauză marile inflații au fost însoțite de mari mișcări sociale. Inflația îl pune
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
la test, care exprimă starea lui (înțeleasă ca o constantă individuală), și valoarea-etalon a testului (înțeleasă ca o constantă populațională). Tendința de absolutizare a constantului, invariantului și de minimalizare-ignorare a variabilului este evidentă. În nici un test psihologic nu găsim o relativizare a valorii sale diagnostico-prognostice și a duratei de valabilitate (și, respectiv, de stabilitate) a rezultatelor ce se obțin prin aplicarea lui (Anastasi, 1968; Hârnoveanu, 2000). Aceasta a dus la crearea unei încrederi oarbe în instrumentele psihodiagnostice, la fetișizarea lor și
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
radicală a concepției psihodiagnostice (Golu, 1993). Pentru a nu ne îndepărta prea mult de titlul comunicării noastre, ne vom opri doar asupra exigențelor ce decurg din atributul „dinamic-evolutiv”. Prima și cea mai importantă este exigența renunțării la absolutizarea constantului și relativizarea acestuia, cu luarea concomitentă în considerație a variabilului, schimbării în timp a valorilor tuturor coordonatelor de definiție ale sistemului personalității. Atributul „dinamic” presupune numirea într-o schemă operatorie unitară atât a constantului, cât și a variabilului care se relativizează și
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
mare sau mai mic de timp. Această exigență a fost intuită și exprimată de H. Eysenck, încă înainte de a se fi impus în mod autoritar paradigma sistemică. Astfel, autorul respectiv, într-o definiție revizuită a personalității, introduce o notă de relativizare a constantului (stabilului) prin expresia „mai mult sau mai puțin”: „Personalitatea, afirmă el, este o organizare mai mult sau mai puțin stabilă și durabilă a caracterului, temperamentului, intelectului și fizicului individului care determină modul său unic de adaptare la mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
prin expresia „mai mult sau mai puțin”: „Personalitatea, afirmă el, este o organizare mai mult sau mai puțin stabilă și durabilă a caracterului, temperamentului, intelectului și fizicului individului care determină modul său unic de adaptare la mediu”. De la nivelul întregului, relativizarea stabilului se coboară și la nivelul componentelor: „Caracterul denotă sistemul comportamental conativ mai mult sau mai puțin stabil și durabil al persoanei (voința); temperamentul este sistemul său mai mult sau mai puțin stabil al comportamentului afectiv (emoția); intelectul este sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Pronunțat teoretică și pornind de la o arie mai amplă, cartea debutează cu o privire istorică, în căutarea definiției și a unei linii evolutive cu privire la arta narațiunii, comentariile referențiale și discursul narativ. Tranziția de la roman-histoire la roman-recherche s-a făcut prin relativizarea autorului obiectiv și a viziunii omnisciente, prin mijlocirea unor mutații antitradiționale la nivelul agenților epici: personaje, intrigă, timp, spațiu etc. Se aspiră spre un roman total, care să investigheze realitatea din cât mai multe unghiuri, deci spre un realism maximal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
sau justiție, ca bioetică, tehnoetică, etică ecologică sau a globalizării - etica nu iese nicidecum Întărită. Aceasta pentru că, ne spune același autor, nu mai avem o morală; reperele au dispărut, Îndatoririle dispar și moștenim vidul. Altfel spus, asistăm la o dramatică relativizare a valorilor iar valorile morale nu fac excepție. „Amurgul” moralei moderne face loc nu unei etici cu pretenția de universalitate, ci unui pluralism al eticilor, așa zise „minimale” sau „slabe”, Înlăturând orice conținut imperativ. Tipurile acestea de etici „persuasive” ar
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
omenire căreia i s-au uscat vrejii idealurilor este în mare primejdie. Postmodernismele cu elanul lor negator, cu predispoziția lor spre contestare și deconstrucție, au adus omul într-o răscruce. Ultimele secole de raționalism, pozitivism, scientism au culminat cu teribila relativizare a valorilor tradiționale. Deconstrucțiile aduc însă și o sete de reconstrucție, de reinstaurare a ceea ce s-a dovedit indestructibil. Omul simte nevoia să se întoarcă la esență. Simte nevoia să caute ceea ce nu poate fi distrus. Un scriitor de o
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
după rezultatele anterioare ale liderului în obținerea performanțelor răsunătoare. Cu cât acestea au fost mai numeroase, cu atât atribuirea carismei va fi făcută mai ușor. Interpretarea carismei ca rezultat al procesului atribuirii nu trebuie să ne ducă cu gândul la relativizarea și, mai ales, la subiectivizarea excesivă a carismei. Personal, vedem în acest punct de vedere o explicare mai nuanțată și mai realistă a carismei prin considerarea proceselor și interacțiunilor sociale din cadrul grupurilor umane. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
producerea accidentului, nu consideră marja de autonomie de care dispune individul în raport cu deciziile și acțiunile sale; nu ține cont de diversitatea situațiilor de muncă, de cadrul informal etc. Tocmai de aceea, spune autorul, criticile aduse acestor modele ne invită la relativizarea interesului față de respectivul curent de cercetare și la orientarea spre alte tipuri de investigații mai puțin bazate pe abordarea „carteziană” și mai mult pe sistemele de credințe și reprezentări ale indivizilor, spre funcționarea sociocognitivă a operatorilor față de risc și accidente
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mobilizează în întregime, constituind doar un mijloc de a-și câștiga existența, de a câștiga bani, de a stabili contacte umane sau, dimpotrivă, ar putea produce insatisfacție altora pentru care munca reprezintă preocuparea centrală, esențială. O asemenea interpretare nu înseamnă relativizare, ci, credem, nuanțare. Starea de satisfacție/insatisfacție este o stare situațională uneori momentană, mai mult sau mai puțin conștientizată, dependentă de o multitudine de factori printre care un rol aparte îl joacă și cei psihosociali. Un fapt relativ simplu cum
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
munca sa. Aceasta deoarece aceeași muncă, cu același conținut, cu aceleași condiții, poate motiva în mod diferit tocmai în funcție de diversele atribute psihoindividuale ale omului. Fără îndoială că aceste atribute nu trebuie exagerate, încurajate nepermis, astfel încât să se ajungă la o relativizare a conținutului și condițiilor muncii, dar nici trecute cu vederea. În acest sens, psihologului îi revine sarcina de a-i ajuta pe membrii organizațiilor în vederea formării unei imagini adecvate despre propria lor organizație, despre munca pe care o prestează, despre
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pentru viața socială două grave consecințe: 1. să clatine fundamentele ei și 2. să deschidă calea dogmatismelor arbitrare. Aceste două situații au fost și sunt larg resimțite în vremea noastră. Astfel, avem și continuăm să avem, pe de-o parte, relativizarea sau totala dezintegrare a valorilor sociale, având drept trambulină abordarea și analiza lor sociologică, iar pe de altă parte, promovarea unor concepții și ideologii arbitrare garnisite sociologic. În această a doua categorie se încadrează și diferitele sisteme sociologice înregimentate, care
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
care Thackeray, de pildă, le-a întîmpinat cînd a scris istoria la persoana întîi a vieții aventurierului fermecător, însă inacceptabil din punct de vedere moral, Barry Lyndon 322, indică faptul că încă nu fusese dezvolată o sensibilitate pentru perspectivizarea și relativizarea posibilităților acestei forme narative la nivelul celei mai mari părți a publicului victorian. În mod evident, era încă greu pentru majoritatea cititorilor victorieni să privească perspectiva internă la persoana întîi a naratorului Barry Lyndon cu detașare. Thackeray a fost generos
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
vedere, cert este altceva. Faptul că trăim astăzi un permanent sfârșit al lumii. Un sfârșit fără de sfârșit. El numește, printre altele, o criză economică și politică profundă, o stare de anomie generalizată, o anchiloză aproape desăvârșită a instituțiilor, o păguboasă relativizare a valorilor, o vulgarizare a celor sfinte . Actuala campanie electorală este doar o mărturie succintă a marii crizei care ne bântuie (încă). Candidați neconvingători, atacuri la persoană, lipsa de sinceritate și de consistență a dezbaterilor, mitocănia, ambițiile patologice ale unor
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
de personaje), tehnica simetriilor/a repetiției situațiilor dramatice; dramaturgia modernă - teatrul „fără evenimente“ (fabulația se bazează pe un desen epic primordial), logica „acțiunii“ urmărește curba imprevizibilă a vieții interioare; compoziția ia o formă circulară sau sinusoidală, în spirală sau atectonică; relativizarea tuturor convențiilor scenice - tehnici compoziționale în creația lirică: secvențe poetice în relație de opoziție, de simetrie (simetrie conceptuală/simetrie formală) sau de recurență (repetiția cu rol compozițional: refrenul, laitmotivul, anafora, epifora etc.), tehnica paralelismului, a contrapunc tului etc. Structura (fr.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prezent al timpului dramatic, dând impresia de viață în plină desfășurare) este precizat în didascalii și reprezentat prin limbaje scenice (decoruri: seară/dimineață, vară/toamnă; „îmbătrânirea“ personajelor etc.), iar timpul subiectiv este numit ori sugerat în dialogul/în monologul personajelor (relativizare a timpului dramatic, care multiplică planurile temporale ale acțiunii prin evocarea unui timp trecut/proiecția în viitor). - Creațiile lirice fixează, în general, o durată unică, reliefată direct (uneori, chiar în titlu: Sara pe deal, Se bate miezul nopții..., Sfârșit de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]