332 matches
-
acestui text (care a jucat un rol important în recuperarea gânditorului, în a doua jumătate a anilor ’60) poate prilejui atât o întâlnire a generațiilor mai tinere cu un Blaga diferit de cel din manuale, cât și o încercare de relectură critică. Deoarece acum, după ce s-a tipărit romanul de sertar Luntrea lui Caron, putem pune în paralel aceste două opere prozastice, care narează, fiecare în felul ei, câte o etapă dramatică din existența autorului. Reeditarea Hronicului... mai era necesară și
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
Pe de altă parte, situația este diferită și de cea a receptării de primă instanță, printr-o cronică literară, a unui volum de versuri nou. Nu va mai fi vorba de o primă întâlnire cu o carte, ci de o relectură și o revizitare a ei, critică. Surprizele mai puțin plăcute ale cronicarului literar (cărți promovate puternic și care se dovedesc baloane de săpun editorial) sunt excluse, întrucât preselecția, aici, poate fi făcută. Voi alege numai cărți importante, care să onoreze
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
Marius Chivu Poeme de sus în jos este a treia antologie de poezie care i-a apărut Angelei Marinescu, după Var (Cartea Românească, 1989) și Skanderbeg (Vinea, 1999), și, probabil, cea mai selectivă. Impresiile rămân la fel de puternice și la relectură și, pentru început, nu voi face decât să reiau, cu ușoare nuanțări, câte ceva din cele spuse deja de critica literară. Chiar dacă temele, motivele și lexicul sunt aceleași încă de la volumul de debut din 1969, Sânge albastru (Editura pentru Literatură), susținând
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
a concluziilor la care am ajuns constituie nu numai un imperativ asumat, ci mai ales un semn al fidelității mele față de operă. Dacă, la început, apropierea de scrierile bănulesciene a semănat, în ceea ce mă privește, cu o ...căsătorie din interes, relectura și reinterpretarea acestora s-a transformat în--tr-o declarație de dragoste pe care i-o adresez, în postumitate, acestui scriitor aproape uitat. Dacă ar fi să mă proiectez într-un personaj al prozatorului - din postura devotatului îndrăgostit de scrisul lui Ștefan
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
debutul cu sonetul Dorm florile (1914) și plecarea din România, survenită în decembrie 1923, poeziile cuprinse în acest masiv prim volum al seriei de Opere literare, lăsând și o bogată arhivă de inedite. O operă românească amplă, care îndeamnă la relectură și re-evaluare. În fine, volumul care conține toată poezia antumă a lui Fundoianu mai aduce ceva remarcabil în peisajul editorial românesc: conceptul de ediție activă. Colectivul editorial nu a lăsat nimic la voia întâmplării. Textul este însoțit de un aparat
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
de postfață, un excelent studiu mai vechi al lui Ion Pop. Cum se vede, nu voința de a vâna insolitul îi stăpânește pe editori, ci aceea de a ne oferi un instrument filologic, pe cât posibil, complet și util pentru o relectură a operei lui B. Fundoianu. Nu cunosc nici o altă ediție recentă care să facă asta. Păcat doar că, din rațiuni fără legătură cu Fundoianu, proiectul unei ediții complete a operei sale românești și franceze, care să cuprindă și eseurile, studiile
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
tematică a creației ar fi fost respectate, ediția Corneliei Lucia Frișan, vizând obiective mai curând teologice decât filologice, invită, așadar, la o dezbatere pe tema relațiilor ce se stabilesc în interiorul operei complexe a lui Ion Agârbiceanu. Și, implicit, la o relectură a acestui scriitor important al secolului trecut. Ediția de față confirmă, de la bun început, opinia călinesciană privitoare la conținutul „moralizator” al prozelor laice ale lui Agârbiceanu. Scriitorul nu pune pe primul plan tendința, ci expunerea problemelor morale, impunându-și o
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
alta cu notație psaltică, refăcută de Virgil Nanu după broșurile originale, întrucât vechile notații din 1850 și 1852 deveniseră ilizibile, între pp. 223-340. Versiunea integrală de la Editura Compania ne sugerează - desigur, dacă admitem că un colportor este ceea ce colportează -, o relectură indirectă a eroticii antonpannești. De ce nu?, și o încadrare mai precisă a autorului, între discursurile culturale antinomice din care se constituie epoca: unul progresist, puternic, dar fără aderențe la nivelul publicului, cealalt reacționar, muribund, însă dominând încă mentalitatea marii mase
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
Critica e ignorată din start. Ei anunță că nu vor decât să-și amuze cititorii, ceea ce, la drept vorbind, nu reușesc, fiindcă literatura contemporană numai amuzantă nu e, în ciuda recursului disperat la ironie. E o literatură întortocheată, care cere multe relecturi, care ascunde sub aparenta simplitate a stilului un orgoliu nemăsurat, acela de a crea opera perfectă, alcătuită din toate procedeele ce au fost folosite vreodată în istoria literară. Fluxul conștiinței era în primul rând un refuz a ce fusese literatura
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
am spus mai înainte. Citesc cu mare plăcere pe clasici. Îmi place din ce în ce mai mult secolul XIX și prima parte a secolului XX. Am scris în ultimii ani despre Eminescu, Creangă, Arghezi, Ion Barbu, Bacovia, Goga... Ce desfătare. Ce bucurie a relecturii și, prin contagiune, ce bucurie (regăsită) a scriiturii! L.V. Ce tip de texte încurajați în cronicile săptămânale? Care va fi drumul lui Eugen Simion, criticul clar, sistematic și formator de opinie? E.S. Nici despre literatură, nici despre criticul Eugen Simion
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
niciodată înainte în istoria jurnalului personal. O altă noutate, în sfârșit: retrocronologia, faptul că trecutul survine după prezent, se afundă dedesubtul lui, în loc să-l preceadă, așa cum se întâmplă în jurnalele tipărite; el e repede exilat în stadiul de arhivă, descurajând relectura. Ubicuitate, instantaneitate, concizie: e tirania prezentului. Așadar, triumful jurnalului și eclipsa autobiografiei. Desigur, poate să existe un site personal unde se afișează interesele și realizările autorului. Dar se va pune, oare, o autobiografie de trei sute de pagini online, pe internet
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
astfel încât lectorul este, simultan, în posesia conținutului, dar și a aspectului textului diaristic. Ceea ce, desigur, este în măsură să ne spună multe despre sinuozitățile umorilor criticului, ca și despre temperamentul său. Anticipez: jurnalul, în această primă ediție critică, ne sugerează relecturi ale personalității, ca și ale operei criticului. În primul rând, malițioasa imagine a „mediocrității necesare”, pe care a impus-o G. Călinescu, se clatină puternic. E limpede, dimpotrivă, că Titu Maiorescu a fost un spirit complicat, de o netăgăduită adâncime
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
contradicție, pe care și-o asumă și o creează în mod voluntar. Titu Maiorescu a fost, se știe, un scriitor care-și regiza efectele și care s-a preocupat de posteritatea sa. Caietele ce găzduiesc însemnările sale zilnice au suferit relecturi și revizuiri repetate (ultima dată în 1917, cu puțin timp înainte de moarte). Clara Maiorescu, Mite Kremnitz, Ana Maiorescu, apoi fiica scriitorului, Livia Dymsza, ca și ultima sa secretară, Olga Neuman, intervin în jurnal și notează sau comentează diferite pasaje. Ediția
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
asemenea separare între spirit și carne este de neacceptat. În mod similar, Miriam are de reconciliat modelul feminin ascetic-frigid, fixat în schema sacrificiu-victimizare impus de mamă, cu nevoia lui Paul de a avea o parteneră independentă. Romanul oferă, inclusiv la relectură, surpriza unei înțelegeri puțin obișnuite a "problemelor de suflet", iar extraordinarele dialoguri ale lui Lawrence păstrează, în traducere, savoarea întreagă. D.H. Lawrence - Fii și îndrăgostiți, Traducere de Antoaneta Ralian, Editura Polirom, Iași, 2002
Masculin și feminin by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15213_a_16538]
-
literatura universală. Cel mai adesea, marii scriitori cu opere greu comensurabile beneficiază de eseuri interpretative limitate la anumite aspecte. Nu există, după știința mea, cazuri în care un critic să recitească integral opera unui mare scriitor dintre cei pomeniți, iar relectura să se soldeze cu o nouă carte. Dumitru Micu e o excepție de la această regulă. A publicat în 1965 o monografie Arghezi de tip tradițional, Opera lui Tudor Arghezi, în 422 de pagini, și a revenit asupra aceluiași subiect după
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
văd în jur, consolarea și leacul în bemolii traiului patriarhal. Căruia i se potrivește o lectură cu gust de șerbet, din Teodoreanu. Remixat (sic!) de curând, de Angelo Mitchievici și Ioan Stanomir, poate fi, de ce nu, miza unei încercări de relectură. Cruzimea, cel puțin în primul volum, în care nu e contrabalansată de răzbunările vieții, e aceeași din poveștile lui Creangă. Normală, într-un fel, dar conturând o lume destul de brutală. O lume de copii fericiți, care nu au nici o limită
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
cărții, Monica e cea nesuferită. Olguța e voluntară, rebelă, vie, incomparabilă cu această floare de pension care, cu toată delicatețea purtărilor ei, pare că se pune bine cu familia care a primit-o, după ce a ei nu mai există. La relectură, lucrurile apar exact invers. Monica nu se potrivește cu rolul de copil, exact în aceeași măsură în care Olguța nu se potrivește cu rolul de adult. De asta, o serie de morți la care asistă și-n care se implică
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
o deducem de aici, consună cu eticismul ardelean și cu înțelegerea clasicizantă a literaturii, însușită pe filieră germano-austriacă, rafinamentul intervențiilor și comentariilor pe text, ce trădează un fin degustător al poeziei și al „epocilor” ei, îndeamnă istoricul literar la o relectură a poeziei lui Coșbuc. Plagiatele, micile „glumițe” literare nesărate sau sămănătorismele lui întâmplătoare țin mai degrabă de bosa jurnalismului de colportaj, de care se contaminase la Tribuna, iar nu de absența conștiinței artistice. Ediția semnată de Gheorghe Chivu este riguroasă
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
el ne așteaptă în fântână / clopotul avea vocea ei” (I. Tănase, poate chiar 29 sept. 2001). O poezie bună este aceea care te îndeamnă să revii, iar acest volum, care se lasă doar aparent descifrat acceptabil, oferă destule motive pentru relectură. Multe poeme „se lasă greu”, dacă nu le ești fidel și nu revii (cu atât mai mult dacă nu l-ai citit atent pe Naum și nu prea știi cum e cu suprarealismul). Efect și al faptului că, în comparație cu celelalte
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
ales din zona limbajului artificial și pretențios preferat de presa românească de dinainte de 1989 (pentru o investigație asupra prostului gust al publicisticii din epoca totalitară, volumul rămâne de neînlocuit). Mi se pare foarte profitabil să continuăm, intrând și în detalii, relectura acestei cărți fundamentale - care poate constitui un bun prilej de reexaminare a fenomenelor de variație lingvistică din limba română de azi.
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
fost considerate cele mai originale. În ultimul sfert de veac, peste această operă întinsă și variată s-a așternut o uitare la fel de nedreaptă că și laudele de care era copleșită în deceniile 6 și 7. Zaharia Stancu ar merita o relectura fără prejudecăți. Mă voi referi deocamdată la românele sale de tinerețe, ignorate de critică interbelică și postbelică, abia menționate la bibliografie. Taifunul (Națională Ciornei, 1937) este un roman erotic, la persoana întîi, în linia Sebastian, Bonciu, Holban sau Sulutiu. Partea
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
prosovietice ale scriitorului. Admirația tinerilor nu reprezenta încă o resurecție a scriitorului, dar era cu siguranță un început. Îi revine unei ediții meritul de a inaugura cu adevărat a doua posteritate a lui Bogza, atât ca urmare a invitației la relectură pe care o lansează, cât mai ales datorită reconfigurării profilului literar al autorului, pe care o operează. Este vorba despre ediția Geo Bogza - Poemul invectivă și alte poeme. Un eveniment în sine, dacă ne gândim că este poate pentru prima
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
modernismului interbelic, a căror sensibilitate ține, totuși, mai degrabă de secolul al XIX-lea, decât de secolul nostru. Dincolo de inconsecvențele sale, volumul Poemul invectivă și alte poeme reprezintă un pas important în reconsiderarea autorului și, mai ales, o invitație la relectura avangardei. De peste două decenii putem din nou vorbi liber despre acest capitol semnificativ al literaturii noastre interbelice și, prin urmare, e momentul să renunțăm la abordările sentimentale, bazate pe surse de mâna a doua, și să revenim la texte.
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
sau pe sărite (le-am și folosit ca bază documentară în câteva studii), și totuși abia astăzi, zăbovind asupra frumoasei ediții de la Humanitas, am constatat cât de familiară îmi este atmosfera ei. Se prea poate să fie vorba despre consecința relecturii: e firesc să mă simt ca în apă prin paginile unei cărți pe care, cândva am fișat-o. Sigur. Dar eu nu mă refer numaidecât la amănuntele istorice de tot soiul și de toată mâna. Ci, încă o dată, la atmosferă
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
proprie și neavizată - textele în beneficiul imaginilor. Să forțăm cel mult apropieri individuale sau atomiste, iar nu reale decriptări ale scriiturii. Acesta e ingredientul neașteptat al volumului Alexandrei Ciocârlie. Și totuși, clasicii... se detașează net ca fiind altceva decât o relectură pe sărite a unor autori pe criterii uneori fanteziste de similaritate cu unii dintre contemporani. Pindar, Teocrit, Xenofon, Caesar, Tucidide, Plaut, Catul, Pliniu cel Tânăr, Ovidiu, Vergiliu, Petroniu au șansa unor - exact așa! - recenzii. Formidabile și pătrunzătoare. Ochiul este, știm
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]