1,252 matches
-
Kandam să o oprească, deși ea și supuși săi nu sunt capturați, în timp ce Doc, Doyle, Fiskerton și Zon recuperează artefactul. Când Drew află că Naga sunt mistici întunecați Fiskerton distruge relicva. Contrar deciziilor familiei, Doyle o recuperează și o repară. Relicva joacă un rol foarte important în finala sezonului 1 deoarece îl identifică pe Zak ca fiind Kur. Rani Nagi și supușii săi se întorc în primul episod din sezonul 2 ca principalii antagoniști. După ce se află că Zak este Kur
Lista personajelor din Secretele familiei Sâmbătă () [Corola-website/Science/323908_a_325237]
-
forțându-i pe Zak și Fiskerton să-l urmeze înăuntru. Acolo, puterile lui Zak par să fie mai puternice ca oricând și, după o luptă îndelungată, el își folosește supraîncărcate pentru a doborî monstrul. Totuși, odată ce iese din corpul creaturii, relicva detectoare Kur a șerpilor Naga de la Doyle îl indică pe Zak ca fiind creatura pe care o caută familia Sâmbătă. În „Legion of Garuda” („Legiunea Garuda”), este revelat faptul că spiritul rău nu poate fi scos din trupul lui Zak
Lista personajelor din Secretele familiei Sâmbătă () [Corola-website/Science/323908_a_325237]
-
romanic aceasta era un important loc de pelerinaj. Importanța sa se datora faptului că în catedrală se afla o raclă ce conținea tuncia Fecioarei Maria ("Sancta Camisa") pe care o purta când l-a născut pe Iisus. Legenda spune că relicva a fost dăruită în anul 876 de către Carol cel Pleșuv primind-o la rândul său de la Constantinopol sau se spune că a fost dăruită mult mai devreme de Carol cel Mare în urma unei presupuse cruciade la Ierusalim, fapt neconfirmat istoric
Catedrala Notre-Dame de Chartres () [Corola-website/Science/322522_a_323851]
-
în anul 876 de către Carol cel Pleșuv primind-o la rândul său de la Constantinopol sau se spune că a fost dăruită mult mai devreme de Carol cel Mare în urma unei presupuse cruciade la Ierusalim, fapt neconfirmat istoric. Indiferent de origini, relicva a dat orașului Chartes un statut important, sute de pelerini venind de departe pentru a se ruga aici mai ales în ziua de 25 martie de Buna Vestire. După ce catedrala a ars în anul 1020, a fost construită una nouă
Catedrala Notre-Dame de Chartres () [Corola-website/Science/322522_a_323851]
-
clar convingerea că armatele umayyade ar fi cucerit din Japonia la Rin, și chiar și Anglia. Creasy a spus "marea victorie câștigată de Charles Martel ... a dat o lovitură decisivă cuceririi arabe din Europa de Vest, salvând creștinătatea de Islam, [și] conservând relicvele antice și civilizația modernă." Convingerea lui Gibbon că soarta a creștinismului era legată de această bătălie este susținut de alți istorici, inclusiv John B. Bury. Importanța acesteia a scăzut în secolul al XX-lea, atunci când istoricii, cum ar fi Bernard
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
în favoarea mănăstirii Santa Sofia la 11 martie. Santa Sofia era fundația familiei de pe linia lui Pandulf și probabil funcționa că mausoleu familial. Nu se știe din ce motiv, Otto și Pandulf au avut o neânțelegere în anul 1000, posibil asupra relicvelor Sfanțului Bartolomeu, sfânt-patron de Benevento, căruia Otto tocmai îi construise și dedicase o nouă biserică pe Isola Tiberina—San Bartolomeo all'Isola—. În conformitate cu "Annales Beneventani", "Otto rex cum magno exercitu obsedit Benevento" ("Regele cu mare armata a asediat Benevento.") Totuși
Pandulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324902_a_326231]
-
părți contractante și convin să adopte măsuri adecvate în acest scop. ... (11) Pentru scopurile paragrafului precedent, părțile se angajează să coopereze pentru a facilita identificarea și restituirea către proprietarii legali a operelor de artă, obiectelor de artă meșteșugărească și a relicvelor aparținând celuilalt stat, comercializate ilicit pe teritoriile acestora. Părțile își vor acorda reciproc imunitate în cazul reținerii unor lucrări de artă meșteșugărească, obiecte de artă și relicve. ... (12) Părțile vor încuraja cooperarea între muzeele lor pentru a promova criteriile tehnice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205591_a_206920]
-
către proprietarii legali a operelor de artă, obiectelor de artă meșteșugărească și a relicvelor aparținând celuilalt stat, comercializate ilicit pe teritoriile acestora. Părțile își vor acorda reciproc imunitate în cazul reținerii unor lucrări de artă meșteșugărească, obiecte de artă și relicve. ... (12) Părțile vor încuraja cooperarea între muzeele lor pentru a promova criteriile tehnice și științifice, precum și standardele de funcționare și dezvoltare a muzeelor lor și pentru a facilita accesul la cursuri profesionale organizate de părți. ... (13) Pentru realizarea prevederilor paragrafului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205591_a_206920]
-
aproape înrobite de conducătorii lor (potrivit Constituției Poloniei, regele nu era altceva decât un "egal între egali"). Cu timpul însă, idealurile sarmatismului au fost corupte. În secolul al XVIII-lea, Iluminismul în Polonia, sarmatismul a fost adesea privit ca o relicvă ultraconservatoare a trecutului, opus progresului, menit să ducă la decăderea țării. Primele clădiri poloneze în stil baroc au fost deseori proiectate de arhitecți străini (cel mai adesea, italieni). Prima structură în stil baroc în Uniunea statală polono-lituaniană a fost Biserica
Barocul în Polonia () [Corola-website/Science/329183_a_330512]
-
intrat în posesia castelului Melk, care a devenit reședința sa. Relațiile strânse stabilite între familia Babenberg și călugării de la Melk sunt atestate de diverse obiecte de artă și de devoțiune care se află încă în posesia Abației, de exemplu o relicvă a Sfintei Cruci, oferită de margraful Adalbert, sau un mic altar portabil al lui Swanhilde, soția lui Ernest cel Valoros. La 13 octombrie 1014, Henric I a transportat la Melk rămășițele Sfântului Colman, fiu de rege irlandez, mort ca martir
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
din Bruges (Belgia) Câteva (presupuse) picături din ar fi fost aduse, ca relicvă sacră, în secolul al XII-lea de către Thierry d’Alsace (1099-1168), la întoarcerea sa din Palestina, fiind conservate în „Basilica du Saint-Sang” din Bruges. Primele mărturii sunt relatate pentru prima dată în „Chronicon Sancti Bertini”, scrisă în 1380, de Jean
Sfântul Sânge () [Corola-website/Science/304907_a_306236]
-
fiind conservate în „Basilica du Saint-Sang” din Bruges. Primele mărturii sunt relatate pentru prima dată în „Chronicon Sancti Bertini”, scrisă în 1380, de Jean de Long d'Ypres, starețul abației Saint-Bertin din Saint-Omer (Franța). Prima mărturie care descrie mutarea acestei relicve a fost „Commentarii”, redactată între 1538-1552 (patru secole după acest eveniment), de istoricul Jakob De Meyer, din Bruges. Autorul situează sosirea relicvei pe data de 7 aprilie 1150, dar nu face nicio referință la vreun izvor scris. Câteva cercetări științifice
Sfântul Sânge () [Corola-website/Science/304907_a_306236]
-
de Jean de Long d'Ypres, starețul abației Saint-Bertin din Saint-Omer (Franța). Prima mărturie care descrie mutarea acestei relicve a fost „Commentarii”, redactată între 1538-1552 (patru secole după acest eveniment), de istoricul Jakob De Meyer, din Bruges. Autorul situează sosirea relicvei pe data de 7 aprilie 1150, dar nu face nicio referință la vreun izvor scris. Câteva cercetări științifice critice au susținut că relicva provenea probabil de la Constantinopol (Istanbul), unde fusese până atunci păstrată în „Capela Mariei” din palatul imperial. După
Sfântul Sânge () [Corola-website/Science/304907_a_306236]
-
între 1538-1552 (patru secole după acest eveniment), de istoricul Jakob De Meyer, din Bruges. Autorul situează sosirea relicvei pe data de 7 aprilie 1150, dar nu face nicio referință la vreun izvor scris. Câteva cercetări științifice critice au susținut că relicva provenea probabil de la Constantinopol (Istanbul), unde fusese până atunci păstrată în „Capela Mariei” din palatul imperial. După cucerirea Constantinopolului de către latini în 1204, mai multe (presupuse) relicve de la patimile lui Isus au fost aduse în Occident. Flaconul ar fi fost
Sfântul Sânge () [Corola-website/Science/304907_a_306236]
-
nicio referință la vreun izvor scris. Câteva cercetări științifice critice au susținut că relicva provenea probabil de la Constantinopol (Istanbul), unde fusese până atunci păstrată în „Capela Mariei” din palatul imperial. După cucerirea Constantinopolului de către latini în 1204, mai multe (presupuse) relicve de la patimile lui Isus au fost aduse în Occident. Flaconul ar fi fost realizat în Răsărit, dintr-un cristal de munte și a servit ca recipient de transport până la Bruges. Înca se poate vedea destul de distinct sângele coagulat, lipit pe
Sfântul Sânge () [Corola-website/Science/304907_a_306236]
-
anul 828. Evanghelistul, episcop al Aquileei și patriarh al Alexandriei, era venerat de către copți drept fondatorul bisericii lor. Cucerirea musulmană a Egiptului a servit neguțătorilor Rustico da Torcello și Bon da Malamocco drept pretext pentru răpirea osemintelor sfanțului. Conform legendei, relicvele au fost înmânate dogelui Giustiniano Partecipazio (827-29), sub al carui patronat s-a clădit prima biserică, de lemn, închinata evanghelistului. Acest lăcaș a fost distrus într-un incendiu din 976, odată cu palatul dogal. În urma acestor distrugeri se pune piatră de
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
Acest lăcaș a fost distrus într-un incendiu din 976, odată cu palatul dogal. În urma acestor distrugeri se pune piatră de temelie a unei biserici de piatră în plan centrat, a cărei cripta s-a păstrat azi sub bazilica actuala. Prin relicve puterea dogilor a fost consolidată din punct de vedere teologic; "prezenta" primului episcop din Aquileia în oraș a permis emanciparea față de autoritatea patriarhiei din Grado, subordonată de franci Aquileei, si de episcopul de pe insulă Olivolo. Acest episcop nu și-a
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
ca și prin caracter și ironie, el se aseamănă cu Giorgio De Chirico. În 1996 a primit, împreună cu compozitorul Ennio Morricone, Premiul "Città di Roma", pentru cartea "Roma Nostra". Plecând de la date obiective ușor de recunoscut, ca monumentele din Foruri, relicvele de bazilici și porticuri, bucățile de zid, De Luca a reușit să propună o viziune diferită asupra ideii de cetate eternă. Expoziția sa de la Camera Deputaților, Italia (Roma), din 1995, a atras puternic atenția Din acest moment este publicată în
Augusto De Luca () [Corola-website/Science/324480_a_325809]
-
lagună nu era decât un pretext pentru a analiza interferența vibrațiilor luminoase, în eternă schimbare pe apă, pe zidurile colorate și în aerul pur. Pentru Petrașcu, Veneția posedă o noblețe dramatică, o măreție tragică și fastuoasă, "cu străluciri de vechi relicve, ce evocă istoria vechilor palate, cu poezia lor gravă și fascinantă". Într-o dezlănțuire a tonurilor dure, Petrașcu realizează o massă de culori tumultuoase, printr-o juxtapunere insolită a roșului stins, cu tonalități de albastru, cenușiu și brun. Această suprapunere
Gheorghe Petrașcu () [Corola-website/Science/297843_a_299172]
-
Palatul de Justiție de la Paris), din "Île de la Cité", în centrul Parisului. Sfânta Capelă, un exemplu perfect al stilului reionant al arhitecturii gotice, a fost contruită ca un altar pentru Coroana de Spini și un fragment din Crucea Adevărată, o relicvă importantă a patimilor lui Iisus. Ludovic le-a achiziționat în 1239-1241 de la Împăratul Balduin al II-lea al Constantinopolului, în schimbul sumei exorbitante de 135.000 de livre (capela a costat „numai” 60.000). Această achiziție trebuie înțeleasă în contextul fervoarei
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Europa secolului al XIII-lea. Ea a contribuit la reîntărirea poziției centrale a regelui Franței în cadrul creștinătății occidentale, precum și la renumele Parisului, pe atunci cel mai mare oraș din Europa occidentală. Într-un timp în care orașele și conducătorii căutau relicve pentru a își spori reputația și faima, Ludovic reușise să aducă cea mai prețuită relicvă în capitala sa. Achiziția nu a fost deci doar un act de devotament, ci și un gest politic : monarhia franceză încerca să stabilească regatul Franței
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
în cadrul creștinătății occidentale, precum și la renumele Parisului, pe atunci cel mai mare oraș din Europa occidentală. Într-un timp în care orașele și conducătorii căutau relicve pentru a își spori reputația și faima, Ludovic reușise să aducă cea mai prețuită relicvă în capitala sa. Achiziția nu a fost deci doar un act de devotament, ci și un gest politic : monarhia franceză încerca să stabilească regatul Franței ca fiind „Noul Ierusalim”. Ludovic al IX-lea și-a luat foarte în serios misiunea
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
capelă) se raportează la o capelă inclusă într-o reședință regală, construită de Sfântul Ludovic, cu același plan ca Sainte-Chapelle din Paris, care se bate clopotele la orele fixate pentru rugăciune în același timp ca acesteia și care găzduiește niște relicve ale Patimilor. Capela de la Vincennes a fost fondată de Carol al V-lea în 1379 pentru a găzdui un spin a Sfintei Coroane de spini. A fost pusă sub dublul patronaj al Fecioarei Maria și al Sfintei Treimi și deservită
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
Bavaria, soția lui Carol al VI-lea, iar cel nordic, rezervat regelui, poartă stema Ioanei de Bourbon. Spre nord se află o ușă decorată cu Încoronarea Fecioarei, care conduce la sacristia. Aceasta ține și loc de tezaur, destinat pentru păstrarea relicvelor. Bolta navei poartă literele „H” și „K”, inițialele lui Henric al II-lea și a soției sale Caterina de' Medici, precum și o semilună, referitoare a devizei lui Henric al II-lea: „"Cum plena est, emula Solis"” („când este (Luna) plină
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
un regat înfloritor și prosper. Regele Eystein a folosit toată energia și voința pentru a crea o țară puternică și stăbilă. Sigurd a făcut capitala la Konghelle (Kungälv în prezent în Suedia) și a construit un castel puternic acolo, păstrând relicva dăruită de regele Baldwin. În 1123, Sigurd s-a pregătit încă o dată pentru a lupta în numele bisericii, de data aceasta pentru Smaland în Suedia, unde locuitorii au renunțat la credința lor creștină și se închinau din nou foștilor lor zei
Sigurd I al Norvegiei () [Corola-website/Science/326750_a_328079]