500 matches
-
răsfrângă mai departe în menținerea unor diferențe litigioase dintre sud-est și vest, dacă se iau în calcul discuțiile actuale despre primirea Turciei în UE. Se pare că accentuarea declinului capitalismului prin "noua criză financiar-economică" infirmă confruntarea capitalismului neoamerican cu cel renan, dar întărește o idee lansată de M. Albert înaintea actualei crize: "în clipa de față, capitalismul nu mai poate contribui la progresul societății decât dacă se supune unei etici și unor reguli de drept internațional. (sbl.ns)" (18, p. 153
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Iugoslaviei, Alexandru, a decepționat adânc opinia publică internațională. Mica Înțelegere, prin vocea lui Nicolae Titulescu, a condamnat aceste acte, agresive. De asemenea, s-a solidarizat cu Franța în cazul Crizei din martie 1936, determinată de intervenția Germaniei în zona demilitarizată renană. Potrivit art. 42-44 din Tratatul de la Versailles, "Germania nu are voie să trimită trupe, să mențină sau să construiască fortificații atât pe malul stâng, cât și pe cel drept până la o linie situată la 50 km est de Rin. Violarea
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
delirului raționalizator. Unda Luminilor a fost urmată de unda romantică. Ele se înfruntă, se întrepătrund, se transformă reciproc în cursul veacului al XIX-lea. La sfîrșitul secolului, progresele științei și civilizației tehnice readuc certitudinea ineluctabilității progresului istoric. Astfel, unul ca Renan poate vesti în Viitorul științei domnia apropiată a Rațiunii (1890). Credem în venirea Rațiunii universale și nu știm că este vorba de o mixtură în care se amestecă raționalitatea universalistă și raționalizarea eurocentristă. Credem în triumful universal al civilizației, în vreme ce
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
prin amenințarea seculară a cotropirii și s-a cristalizat în rezistența împotriva unor dușmani de moarte. Toate acestea au de-terminat și continuă să determine o "voință de a trăi" na-țională, o "voință de a fi" franceză sau germană, ceea ce Renan numea "spirit" sau "cuget" național. Or memoriile istorice europene nu au în comun decît dezbinarea și războiul. Ele nu au altă moștenire comună în afara dușmăniilor reciproce. Comunitatea noastră de destin nu provine nicidecum din trecutul nostru care o contrazice. Ea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fie încrezători în ei înșiși, să creadă că nu sînt singuri, că sînt membrii unei comunități de credincioși numite Națiune, prin care pot obține nemurirea, trăind natura lor esențială. Naționalismul le cere acestora și liderilor reprezentativi (după cum a arătat Ernest Renan în Qu'est-ce qu'une Nation?) să participe la un plebiscit de fiecare zi. Acest nivel de angajare ideologică de care este dominat naționalismul este susținut de o încăpățînare bovină de a simplifica lucrurile în genul îndemnului lui Bismarck: "Germani
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ele decît niște transgresiuni haotice, niște manifestări anarhice și confuze ale mulțimilor scăpate de sub control. Alții, dimpotrivă, au insistat pe disciplină, pe ceea ce era neschimbat, oficial, deci artificial. "Eden al burghezilor fericiți, distrîndu-se pe căprarii, credincioși prin decrete", le numea Renan. Frumoasa carte pe care Mona Ozouf a consacrat-o acestui subiect 72 vine totuși, de cîțiva ani, să pună la îndoială aceste date ce păreau incontestabile. E o carte care dovedește și evidențiază că e important ceea ce se consideră a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
et Portraits, în "Nouvelle revue" fondată de Juliette Adam în 1879, revistă pe care a editat-o și promovat-o timp de douăzeci de ani în salonul său parizian. În 1883 Bourget a strâns într-o carte articolele despre Baudelaire, Renan, Flaubert, Taine și Stendhal cu titlul Eseuri de psihologie contemporană (1883), iar în 1885 a urmat un al doilea volum: Noi eseuri de psihologie contemporană, cuprinzând articole despre Dumas fiul, Leconte de Lisle, frații Goncourt, Turgheniev și Amiel. Critica literară
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
El desafío del nihilismo. La reflexión metafísica como piedad del pensar, Trotta, Madrid, 2005. Bannour, W. (ed.), Les nihilistes russes, Aubier-Montaigne, Paris, 1974. Barbera, S. și Campioni, G., Il genio tiranno. Ragione e dominio nell'ideologia dell'Ottocento: Wagner, Nietzsche, Renan, prefață de M. Montinari, Angeli, Milano, 1983. Barrow, J. D., The Book of Nothing, J. Cape, Londra, 2000. Battaglia, S., Grande dizionario della lingua italiana, Utet, Torino 1961 ss., la intrarea: "Nichilismo", vol. XI, 1981, col. 423-424. Baudrillard, J., La
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
64-65, 304 Platon / 97, 98, 150, 171172, 207, 271, 284, 303 Plotin / 207 Plutarh / 95 Pöggeler, O. / 33, 314 Proudhon, P. J. / 45 Q Queneau, R. / 208, 231, 295 R Rathenau, W. / 119 Reale, G. / 280, 314 Reid, Th. / 30 Renan, E. / 81, 302 Rickert, H. / 144, 167 Riedel, M. / 25, 33, 314, 319 Rilke, R. M. / 144 Robert de Melun / 26 Rolland, R. / 130 Rosenberg, A. / 167 Rosenkranz, K. / 40 Rossini, G. / 59 Rousseau, J.-J. / 241 Ruggenini, M. / 257
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Personalismul energetic și alte scrieri, studiu, antologie și note de Gh. Al. Cazan, Editura Eminescu, București, 1984. Rădulescu-Motru, Constantin, Psihologia poporului român, Editura Albatros, Buscurești, 1999. Rădulescu-Motru, Constantin, Puterea sufletească, Ediție îngrijită și revizuită de Dumitru Burghelea, Editura Moldova, 1995 Renan, Ernest, "Qu'est-ce qu'une nation?" (comunicare susținută la Sorbona), în ID., Discours et conférences, Calmann-Levy, Paris, 1987. Rezsohazy, Rudolf, La nouvelle utopie. De optimo reipublicae statu, Racine, 2002. Rezsohazy, Rudolf, Les nouveaux enfants d'Adam et Eve: les formes
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
civilisation des moeurs, Calmann-Lévy, Paris, 1973 (prima ediție în germană, 1939). 10 Denys Cuche, op. cit., p. 27. 11 Louis Dumont, L'individu et les cultures, Communications, nr. 43, martie 1986, p. 134. 12 Denys Cuche, op. cit., p. 30. 13 Ernest Renan, "Qu'est-ce qu'une nation?" (comunicare susținută la Sorbona), în ID., Discours et conférences, Calmann-Levy, Paris, 1987. 14 Alfred L. Kroeber, Clyde Kluckhohn, Culture: A Critical Review of Concepts and Definitions, Cambridge, Mass, The Museum, 1952 15 Bernard Valade, "Culture
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
lui Inocențiu al III-lea (cf. Eccleston, conv. XV, nr. 121 și nota 100). Nu s-ar explica, de altfel, entuziasmul Sfântului pentru devoțiunea euharistică a franco-belgienilor, despre care nu putea fi informat decât de persoane ce proveneau din regiunile renane. Această Scrisoare este transmisă integral de H. BOEHMER, Analekten, paginile 94-101; doar parțial de LEMMENS, Testimonia minora, 79-80, și de GOLUBOVICH, Biblioteca bio-bibliografica della Terra Santa, I, 5-6. Ediția critică de HUYGENS, Lettres de Jacques de Vitry, Leiden 1960, 71-78
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
incident, scăderea bucuriei de a vedea, aceasta ar fi, pentru ziua de mâine, înlănțuirea pericolelor. Trista vălurire a vizualului este, poate, tot ce-i rămâne privirii prea protejate, când scheletul și putreziciunea, fetidul și umbra dispar din salubrul orizont cotidian. Renan, Viitorul științei: Va veni o zi când marele artist va fi ceva învechit, aproape inutil". Poate că o umanitate foarte puternică n-ar mai avea cu adevărat nevoie de artiști. În 30000, în marea sărăcie paleolitică, imaginea țâșnește la punctul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Nietzsche mai târziu, pleacă de la postulatul Greciei originare, pilon al demonstrațiilor sale. Și Marx, în elogiul nostalgic al "stadiului social embrionar" și al farmecului nepieritor al acestor "copii normali" care erau grecii. Și Freud, nu mai puțin conservator decât revoluționarul renan în gusturile lui neoclasice. Să nu uităm de alt quiproquo cronologic: apostolii Artei, luând partea drept întreg, au botezat "artă greacă" în principal arta elenistică (cea din cele trei secole care au urmat morții lui Alexandru), ghidându-se, de altfel
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe credincioși litaniile și rugăciunile. Gravura în taille-douce pe cupru, fără folosirea presei cu cilindru, ține, ca și tiparul, de artele metalului și de orfevrerie, în care excelează țările germanice. Primii maeștri anonimi ai dălții Maestrul E.S., de exemplu sunt renani. Acest procedeu va detrona lemnul gravat, principalul mijloc de propagandă și agitație al erei precedente. Propulsor al ilustrației și, prin aceasta, al științelor descriptive (cosmografie, medicină, botanică), tiparul fabrică primul obiect multiplu pe suport metalic (după monedă), mare promotor al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de la originea sa, concepte generale prin sunete semnificative“. Rupând lanțul evoluției, antidarviniștii argumentau capacitatea omului primitiv de a produce limbajul prin apanajul structurii sale superioare, spre deosebire de animale a căror structură le-a permis să emită doar urlete și țipete. Ernest Renan respingea originea naturală a limbajului afirmând că Lucrețiu a exprimat în această privință păreri ingenioase, însă viciate de falsa ipoteză, care preocupa întreaga școală epicuriană, a existenței unei umanități primitive trăitoare în stare de sălbăticie aproape bestială. În consecință el
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
omului originalitatea cuvântului?” În consecință, familiile de limbi sunt considerate a se fi format dintr-o dată în toate elementele lor esențiale, prin acțiunea concertată și spontană a tuturor facultăților omului, ca emanații instantanee ale geniului fiecărei rase. Prezentându-l pe Renan, Zaborowski conchide: „O teorie atât de pur metafizică care exclude pe cum din formarea limbajului, evident că nu este o soluție. Ea nu ne învață nimic. Ea a pierdut orice valoare științifică” (p. 26). Max Müller, mai la curent cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
formarea limbajului, evident că nu este o soluție. Ea nu ne învață nimic. Ea a pierdut orice valoare științifică” (p. 26). Max Müller, mai la curent cu progresele științelor naturii și intrat în polemică cu Darwin, comite aceeași eroare ca Renan: „Cele 400 sau 500 de rădăcini ce rămân ca elemente constitutive ale diferitelor familii de limbi nu sunt nici interjecții și nici imitații. Omul, în statutul lui primitiv și perfect, avea nu doar, ca animalul, puterea de a-și exprima
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
împotriva Romei și, imediat după uciderea lui, a cuceririi Senatului prin forța legiunilor. Pentru a sublinia importanța acțiunii, autorul înșira numele complicilor săi: alți cinci tribuni. În josul foii se afla, mare, semnătura sa: „Lentulus Gaetulicus, dux al legiunilor de la granița renană“, limes al imperiului. Puterea lui militară era, teoretic, enormă. Împăratul simți un fior, ca și cum masa s-ar fi zguduit. „Un laș incapabil“, se gândi furios, „o familie care a trăit din comploturi și conjurații în vremea lui Catilina. Vreun trădător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
feroce?“ Și atunci își aminti că citise în mai multe rânduri că osândiții la moarte în ceasurile pe care le petrec în celula condamnaților se consacră mâncatului. „E ceva - gândea el - ce n-am putut pricepe niciodată!... Ce ne povestește Renan în Stareța din Jouarre e de înțeles... E de înțeles că o pereche de condamnați la moarte, simt înainte de a muri instinctul de a-și supraviețui reproducându-se, dar să mănânci!... Deși da, da, trupul se apără în felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Oare marele poet mexican José Gorostiza (1901-1973) a avut în minte și acest text unamunian când și-a intitulat capodopera poetică Muerte sin fin (1939)? În text: jamón en dulce „șuncă fiartă în vin alb“ sau „șuncă de Paris“. Ernest Renan (1823-1892), istoric și critic francez, promotor al unei abordări pozitive a istoriei, religiei și literaturii. L’Abesse de Jouarre e un text dramatic inclus în volumul Drames philosophiques (1888). Cf.: „Es más: el hombre, por ser hombre, por tener conciencia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în direcția Bilk și cimitirul Wersten. Niciodată nu stăteam jos. Înghesuite unele într-altele, stăteau în picioare persoane de ambe sexe, care nedormite, care cât se poate de treze, care mute, care guralive. Auzeam, miroseam și vedeam ce producea dialectul renan: snoave și cioace, mirosul de haine purtate și - din cauza războiului - mai mult femei decât bărbați. Pe jumătate cu intenție, pe jumătate împins, mă strecuram între fete tinere, eram înghesuit între femei în toată firea. Și dacă nu stăteam imobilizat între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de detalii pentru ceea ce aveam să aștern mai târziu pe hârtie. De îndată ce mic-burghezii din acea suburbie, în civil sau în uniforme brun-căcănii, se distrau unii cu alții și unii împotriva altora, am învățat, condus de mirese însingurate de soldați, dansul renan, foxtrotul, valsul englez; până și tangoul l-am deprins devreme și din cauza asta eram considerat în curând pe ringurile de dans de după război un partener dorit. Acum însă urmam ritmurile unui band de dixieland, care, între Shoeshineboy, Tiger Rag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dar, dacă nimeni nu-ți soluționează cazul, Îți va erupe Vezuviul, ce mai! — Vă invidiez recluziunea de benedictin, don Parodi, dar viața mi-a fost nestatornică. Am căutat lumina În Baleare, culoarea În Brindisi, păcatul elegant În Paris. Și, precum Renan, mi-am făcut rugăciunea pe Acropole. Peste tot am stors zemosul ciorchine al vieții. Reiau firul istoriei. În Pullman, pe când bietul Goliadkin - jidan, la urma urmelor, predestinat persecuțiilor - făcea cu resemnare față neobositei și obositoarei scrime orale a baronesei, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se confirme tovarășului Litvinov că noi nu vom merge la nici un fel de concesii viitoare față de români și în problemele referitoare la pactul sovieto-român” 105. Iată cum gândea Stalin, Litvinov fiind doar un pion al acestuia. Îndeosebi după ocuparea zonei renane de către Germania hitleristă la 7 martie 1936, Stalin și-a dat seama că nu avea nici un motiv să încheie un tratat cu România, deoarece Marea Britanie și Franța nu reacționaseră în urma crizei renane. Era clar că politica de securitate colectivă eșuase
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]