1,643 matches
-
intrat în cameră tocmai răsfoiam un album cu picturile lui Renoir, pe care l-am lăsat deschis pe o măsuță. După ce a ieșit din baie, l-a văzut și l-a răsfoit și el. „Ce ciudat - a spus -în pictura renascentistă culorile de bază erau albastrul și roșul, pe când în cea impresionistă, verdele și movul. Ce diferență între lumile reprezentate! Roșul simboliza pasiune și vitalitate, iar albastrul înțelepciunea fără limite. Însă uite aici, de exemplu - zise, arătându-mi o pictură de
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
în care ilustrarea cu acuratețe a trăsăturilor individuale - fizice și, mai târziu, de caracter - și-a făcut treptat loc în reprezentarea chipurilor timpului, constituie subiectul unei superbe manifestări pe care Metropolitan-ul și muzeele berlineze au organizat-o împreună. „Portretul renascentist de la Donatello la Bellini” reunește peste 150 de lucrări din cele mai importante colecții europene și americane - picturi, desene, sculpturi, monede de bronz -, demonstrând atât lărgirea cercului modelelor, de la capete încoronate la simpli burghezi înstăriți, cât și transformări semnificative de
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
la busturile lui Filippo Strozzi sau la cel al unui alt membru al familiei, Niccolò Strozzi, dăltuit de Mino da Fiesolo (1454), reprezentarea chipului este lipsită de subtilitate. Alături de busturile romane, o altă influență majoră în evoluția portretului în pictura renascentistă a Italiei a fost cea exercitată de arta transalpină. Deși, continuând o tradiție bizantină, chipuri de donatori apar încă de pe vremea lui Giotto, detașarea portretului de pictura de altar, afirmarea sa ca gen artistic independent are loc în Burgundia și
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
printre alte lucrări destul de mediocre, un alt remarcabil tablou al aceluiași pictor: „Fra Teodoro da Urbino în chip de Sfânt Dominic” (1515). Portretul poate fi privit ca un răspuns simetric la bustul sfântului Rossore văzut la începutul periplului printre portretele renascentiste. Dacă Donatello transformă relicvariul medieval conferind chipului caracteristicile unui model din Quattrocento, la Bellini un personaj a cărui identitate este cunoscută este pictat sub semnul unui personaj idealizat cu care dorește să se identifice. Luați împreună, acești doi piloni care
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
E ca și cum ți s-ar cere să deschizi un cufăr ticsit cu antichități apuse, de al căror orizont nu te mai leagă nimic. Perioada aleasă de Radu Drăgan pentru selectarea textelor e socotită drept cea mai fastă din cursul alchimiei renascentiste: ultimii cinci ani din secolul al XVI-lea și primul sfert din veacul al XVII-lea. Ne aflăm acum în apogeul unui fenomen care va suferi treptat o degradare sigură, mergîndu-se pînă la extincția tipului de gîndire reprezentat de alchimie
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
cel al diferenței dintre original și reproducere. O expoziție dedicată desenelor lui Edgar Degas a fost găzduită de cea mai mică dintre noile galerii concepute de Renzo Piano, un cub cu latura de 6 metri, inspirat de modele unor „studioli” renascentiste, replică modernă și subtilă la „grandoarea” arhitecturii lui McKim. Lumina naturală filtrată prin tavan a pus în valoare o serie de douăzeci de desene și două caiete cu schițe ale artistului francez, provenind toate din propria colecție a muzeului și
Morgan Library: arhitectură, colecții, expoziții temporare by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5686_a_7011]
-
ana, Elena Badea Experții care lucrau la restaurarea unei fresce renascentiste despre Invierea lui Iisus, aflată la Vatican, au descoperit un detaliu rămas neobservat vreme de secole, care ar putea fi prima reprezentare europeană despre amerindieni. Într-un articol publicat la 27 aprilie în L'Osservatore Romano, publicația semioficială de la Vatican
Detaliu uluitor descoperit la Vatican, într-o pictură despre Învierea lui IIsus by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56298_a_57623]
-
Nicolae Manolescu Retrospectiva Cranach cel Bătrân de la Palais de Luxembourg din Paris (februarie-mai 2011) dezvăluie câteva consecințe foarte interesante ale unei opțiuni artistice în fața căreia au fost puși nu puțini dintre pictorii renascentiști. Lucas Cranach cel Bătrân a trăit între 1472 și 1553. Cea mai mare parte a timpului și-a petrecut-o la Wittenberg, în slujba prinților electori de Saxa, la comanda cărora a pictat numeroase tablouri cu subiect religios, inspirate atât
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
s-ar fi înghesuit nici dacă ar fi fost o capodoperă!), că era franțuzesc ori că ar fi suprasolicitat mintea obosită a românului care, după o săptămână de muncă încordată, voia altceva decât o povestioară cu prințese nefericite și nobili renascentiști cu maniere de bădărani. Problema era că s-a încheiat o epocă. „Omul recent”, al cărui portret l-a desenat în acvaforte H.-R. Patapievici, a triumfat. De-acum, în epoca fărâmițării și-a creierelor lobotomizate, totul a devenit posibil
Spectacol pentru doi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5482_a_6807]
-
în Muzeu. Așa ar trebui să sune un final fericit? Nu cred că artistul și-a dorit asta, decât poate pentru destinul său fizic. În ceea ce privește opera sa, drumul continuă și nu este deloc unul ușor. Creația acestui artist de stirpe renascentistă a avut la noi un impact major asupra artei, dar și a culturii românești din prima jumătate a secolului al XX-lea, constituind un factor decisiv care a impus schimbarea de canon. Un mod de a măsura notorietatea unui creator
O schiță de portret by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4521_a_5846]
-
despre Gulagul românesc, era nevoie și de o incursiune complementară în istoria literaturii pre-comuniste de(spre) închisoare. Fie și numai pentru a depăși reducționismul perspectivei. Pe firul cronicilor și al documentelor vechi, Mircea Anghelescu coboară în timp pînă la domnitorul renascentist Petru Cercel; un personaj spectaculos, dar puțin cunoscut, este și logofătul brâncovenesc Vlad Boțulescu, care și-a „îmblînzit” prin intermediul scrisului singurătatea celor 18 ani de temniță. Alte exemple, colaterale, sunt desprinse din cronicile lui Muste și ale lui Radu Popescu
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
precedând cu un an monografia lui G. Călinescu, amplificare a celei din 19383; 2. Adâncește unele sugestii furnizate de N. Iorga și G. Ibrăileanu privitor la alăturarea lui Creangă de Homer („homerismul”) și Rabelais, extinsă curajos de autoare spre lumea renascentistă și post-renascentistă, spre Boccaccio și chiar J. Swift, scoțându-l astfel de sub anatema „realismului critic” în care se împotmolise fără folos; 3. Realizează o aplicație în interes estetic a celor două modalități de cercetare care au făcut epocă - stilistica și
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
Pentru prima oară sunt analizate concepte importante aplicate personajelor lui Creangă: grotescul, fabulosul, burlescul, lumea pe dos și mai ales personajul anapoda; aici trebuie identificată contribuția majoră a lucrării; 5. Din dorința de a-l relaționa mai trainic cu spiritul renascentist, se demonstrează obsedant (cu unele riscuri evidente de apreciere) imaginea unui Creangă scriitor satiric, un „geniu satiric”, ceea ce va produce o polemică pe această temă cu Vladimir Streinu, autorul unei monografii apărute postum 5, în care este demontată cu eleganță
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
timp”, totdeauna în determinare grotescă. În loc să ducă spre comic această ipostaziere contradictorie, ca „natură bivalentă a personajului”, un nebun înțelept, autoarea îl conduce spre satiră („un erou atât de potrivit artei satirice”), prin asta spre a fi compatibilă cu viziunea renascentistă, printr-o „reunire de contrarii... și structură dicotomă”, care urmează compoziția antitetică a povestirii. Și Povestea lui Stan Pățitul (1877) are „un personaj hâtru, în dodii”, deci unul tot anapoda, în timp ce în Harap Alb (1877), personajul de acest fel se multiplică
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
tristețea studiată a lui Chateaubriand” (ibid. p. 60). Obsesia dezrădăcinării o conduce la o perpetua căutare. În 1906, Maurice Barrès dedică Voyage de Sparte Annei de Noailles care, asemeni lui Pierre de Ronsard, își descoperă străbunii pe malurile Dunării. Poetul renascentist, Pierre de Ronsard, descendent al banului Mărăcine, scrisese în 1554 Le Bocage, sensibilă elegie adresată prietenului sau Remy Belleau. „ Or, quant à mon ancêtre, îl a tiré să race/ D’où le glacé Danube est voisin de la Thrace.” Anna de
De la obsesia dezrădăcinării la visul Europei Unite by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/3539_a_4864]
-
exclude și realizările estetice remarcabile. Dumas - ca să mă refer doar la el - a extins investigațiile istorice pigmentate cu atitudini romantice până la adâncimi incredibile. Senzația finală e aceea că autorul nu a lăsat neexplorat niciun colțișor din fascinanta poveste a Franței renascentiste și premoderne. În urmă cu câțiva ani, când am publicat Metafizica detectivului Marlowe, m-am aplecat asupra acestui aspect mai degrabă de sociologie literară, constrâns de faptul că deținătorii drepturilor asupra operei lui Raymond Chandler autorizaseră două „intervenții” în aventurile
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
a unei invocații, dar niciodată finalitatea lor... fiindcă Dumnezeu primește toate rugăciunile noastre, dar le direcționează cum știe El, prin tangente care îi aparțin exclusiv...”. Iată ce înseamnă metafizica gestului. Omul nu este Prometeu. Aceasta este o prejudecată de sorginte renascentistă, dar degradată îngrozitor în epocile de dictatură ateistă care susțin teoria individului atotputernic și deplin emancipat. De fapt, pascalian vorbind, omul este suplu și fragil ca o salcie. Puterea lui constă de aceea în capacitatea de-a face niște gesturi
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
îi pun la încercare forța de noutate. De la „scriitorul popular”, așa cum l-au considerat pe Creangă primii săi comentatori, până la „incomodul inefabil” (G. Călinescu), „homericul”, trăind în atmosfera proprie pentru „o seminție omenească începătoare” (G. Ibrăileanu, Vladimir Streinu), omul anapoda, renascentist, ca și personajele sale (Zoe Dumitrescu Bușulenga) sau „ezotericul”, relevând sacerdoții tantrice și ritualuri străvechi (Vasile Lovinescu) distanța de imagine este impresionantă și dezvăluie „forța simbolică și valoarea existențială a sferei imaginilor”8, care s-au așternut în timp, dând
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
Radu Cernătescu În 1505 apărea la Paris o prea puțin cunoscută mărturie despre faima lui Zamolxis în mediile culturale renascentiste. Este vorba de un poem în care numele getului e pomenit alături de legendarii întemeietori ai misterelor antice: Orpheus, fondatorul misterelor orfice, si Eumolpus, întemeietorul misterelor eleusine. Poemul prefațează ediția pariziana a miscelaneului tradus în latină de Marsilio Ficino (1493) și
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
în a cărei cunoaștere Pico della Mirandolaiii vedea garanția întâlnirii sufletului omului cu zeii pe deasupra oricărei religii, promisă trecere a omului de la vederea lui Dumnezeu la îndumnezeire. Resuscitarea mitului lui Zamolxis se cere, așadar, înțeleasă ca parte integrantă a efortului renascentist de regasire a unei credințe primordiale, filosofia de dinainte de filosofie, arhetipul creștinismului adevărat. În numele acestei prisca theologia (sive philosophia), un grup de erudiți din quattrocentoul italian: Filelfo, Plethon, Valla, Ficino, Pico, Zambelli, Alessandri, a îndrăznit să privească dincolo de gardul filosofiei
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
arhetipul creștinismului adevărat. În numele acestei prisca theologia (sive philosophia), un grup de erudiți din quattrocentoul italian: Filelfo, Plethon, Valla, Ficino, Pico, Zambelli, Alessandri, a îndrăznit să privească dincolo de gardul filosofiei grecești, pana foarte departe, în cer. Ei au semnalat omului renascentist că genealogia înțelepciunii umane își are începutul mult mai departe de Platon și de presocratici, undeva în lumea barbara, în locurile spre care „Pythagoras, Empedocles, Democritus, Platon și mulți alți filosofi renumiți au călătorit pe mare pentru a învăța această
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
traducerile lui Ficino și, mai ales, prin Discursul lui Pico. După ce Parisul a fixat-o în erudite versuri, faima filosofului get va trece la anul 1509 în Germania, unde Agrippa începe acum să scrie cele trei cărți ale „bibliei” ocultismului renascentist. În De occulta philosophia, cuplul Zamolxis-Zoroastru capătă statutul de primi autori ai „magiei spirituale”, „cea mai perfectă și superioară știință, cea mai înaltă și sacra filosofie, desăvârșirea nobilei filosofii”viii. Și apologia filosofului Zamolxis nu se oprește aici. Tracul apare
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
ridică un prim semn de întrebare în acceptarea personajului rafaelit că femeia filosof Hypatia. Mai mult, gândirea neoplatoniciana a Hypatiei nu se încadrează în contextul pythagoreic al grupului, care îl are în centru pe bătrânul Pythagoras. Nu la urmă, reprezentările renascentiste și antice ale femeilor din Egiptul greco-roman dovedesc că Hypatia din Alexandria trebuia figurata cu păr negru și ten măsliniu, nu bălaie și cu ten alb că personajul lui Rafael. În opinia noastră, tânărul cu figură sacerdotala, radiind armonia interioară
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
Alexandria trebuia figurata cu păr negru și ten măsliniu, nu bălaie și cu ten alb că personajul lui Rafael. În opinia noastră, tânărul cu figură sacerdotala, radiind armonia interioară a epoptului antic, nu poate fi decât imaginea din mentalul colectiv renascentist a primului autor al străvechii filosofii: Zamolxis, tânărul discipol al lui Pythagoras, cum îl prezintă Iamblichos și Porphyrios, blond, cum îi descrie Herodot pe geți, îmbrăcat că un sacerdot în toga albă cu tiv auriu, având inconfundabilele trăsături efeminate ale
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
sunt cei atrași de viața aristocraților de odinioară, scrie Agerpres. Printre cele mai romantice și atrăgătoare locuri de vacanță, care l-au impresionat și pe prințul Charles al Marii Britanii, se numără domeniul Kalnoki de la Micloșoara. Străvechiul conac construit în stil renascentist a fost renovat de urmașii acestei familii nobiliare care s-au întors în România după 50 de ani. Turiștii care vin aici au parte de dormitoare spațioase, cu mobilă veche și opere de artă, delicii gastronomice și legende legate de
Zona cu cele mai multe castele din România vrea pe lista UNESCO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37323_a_38648]