601 matches
-
hipertensiunii renovasculare, cum s-a crezut multă vreme, ci s-a extins și asupra autoreglării normale a circulației. Dereglările tensionale și hidroelectrolitice fiziologice, din timpul trecerii de la clino- la ortostatism, efort sau restricție sodată, produc variații compensatoare ale secreției de renină și formării de angiotensină. Prin acțiunile sale vasoconstrictoare, aldosterono-eliberatoare și stimulatoare a secreției de catecolamine, sistemul renină-angiotensină contribuie la restabilirea dezechilibrelor hemocirculatorii create. Principalii factori de stimulare (+) și inhibare (-) ai sistemului renină-angiotensină, implicați în autoreglarea circulației sunt menționați în fig
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rol mai mult fiziopatologic, participarea lor fiind limitată în condițiile normale la reglarea și adaptarea circulației locale. Angiotensina este un octapeptid prevăzut cu acțiuni vasoconstrictoare de 40-60 de ori mai puternice decât ale noradrenalinei. Ea rezultă din acțiunea enzimei proteolitice - renina - asupra unui precursor plasmatic de natură alfa2-globulinică, denumit angiotensinogen, și a enzimei de conversie a angiotensinei I inactive în angiotensina II activă. Principala sursă de renină constituind-o aparatul juxtaglomerular de la nivelul arteriolelor aferente ale rinichiului, toate dereglările circulatorii care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
40-60 de ori mai puternice decât ale noradrenalinei. Ea rezultă din acțiunea enzimei proteolitice - renina - asupra unui precursor plasmatic de natură alfa2-globulinică, denumit angiotensinogen, și a enzimei de conversie a angiotensinei I inactive în angiotensina II activă. Principala sursă de renină constituind-o aparatul juxtaglomerular de la nivelul arteriolelor aferente ale rinichiului, toate dereglările circulatorii care produc ischemie renală, inclusiv clamparea arterelor renale, se însoțesc de lansarea acesteia în circulație și de formare crescută de angiotensină. Prin constricția arteriolelor de la nivelul circulației
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
revine secreției de aldosteron, stimulată de către angiotensină. Prin acest dublu mecanism, activitatea sistemului renină-angiotensină participă atât la autoreglarea presiunii sanguine, cât și la realizarea hipertensiunii de cauză renală. Hipotensiunea, scăderea Na+ plasmatic, volumul sanguin și fluxul renal stimulează secreția de renină și formarea de angiotensină, în vederea restabilirii echilibrului tensional și invers. Ischemia renală, produsă de scăderea presiunii arteriale, determină renin-eliberarea, duce la formarea crescută de angiotensină, ale cărei acțiuni vasoconstrictoare și aldosteron-eliberatoare cresc rezistența periferică și volumul sanguin în hipertensiunea arterială
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
are acțiuni vasodilatatoare, hipotensive, diuretice și natriuretice. El participă la reacțiile neuroendocrine compensatoare produse de întinderea fibrelor musculare atriale determinată de întoarcerea venoasă crescută și supraîncărcarea auriculelor în general. În afara acțiunilor inhibitoare asupra resorbției tubulare de sodiu și secreției de renină, ANF inhibă eliberarea de aldosteron și vasopresina, contracarând efectele centrale și periferice ale sistemului renină-angiotensină. Alte peptide prezente în cord (substanța P, neurotensina, VIP) par să participe la autoreglarea umorală a circulației și balanței hidrosaline. II.2.7.4. Endoteliul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vasodilatație hipotensiune, diureză și natriureză. Prin acest mecanism neuro-hormonal complex, atriopeptinul contribuie la scăderea presiunii sanguine (fig. 86). La rândul său, sistemul renină-angiotensină participă pe căi multiple la integrarea reacțiilor neuroumorale ale autoreglării presiunii sanguine. Diversele reacții simpatico-adrenergice activând secreția reninei de la nivelul aparatului juxtaglomerular renal stimulează cascada enzimatică formatoare de angiotensină II activă atât pe cale directă cardiovasculară, cât și indirect pe căi nervoase centrale, hormonale și renale la reglarea hidro-salină de lungă durată (fig. 87). Odată eliberată, renina ca enzimă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
activând secreția reninei de la nivelul aparatului juxtaglomerular renal stimulează cascada enzimatică formatoare de angiotensină II activă atât pe cale directă cardiovasculară, cât și indirect pe căi nervoase centrale, hormonale și renale la reglarea hidro-salină de lungă durată (fig. 87). Odată eliberată, renina ca enzimă, transformă angiotensinogenul hepatic în angiotensină I care este convertită de enzima de conversie pulmonară în hormonul angiotensină II prevăzută cu proprietăți centrale și periferice multiple. În afara acțiunilor directe vasculare, angiotensina II stimulează prin mecanism central ingestia de apă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
agravării unor situații patologice, ca, de exemplu, după depășirea posibilităților de contracarare a hipotensiunii din starea de șoc. În cadrul unor fenomene de feedback negativ, variațiile presiunii arteriale și ale fluxului sanguin renal sunt compensate prin variații corespunzătoare ale secreției de renină. Astfel, scăderea presiunii arteriale și a fluxului sanguin renal determină o hipoxie relativă și creșterea eliberării de renină, cu efecte mediate de angiotensina II (vasoconstrictoare, aldosterono- și catecolamino-eliberatoare), în final determinând redresarea presională. Creșterea fluxului sanguin renal și a natremiei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În cadrul unor fenomene de feedback negativ, variațiile presiunii arteriale și ale fluxului sanguin renal sunt compensate prin variații corespunzătoare ale secreției de renină. Astfel, scăderea presiunii arteriale și a fluxului sanguin renal determină o hipoxie relativă și creșterea eliberării de renină, cu efecte mediate de angiotensina II (vasoconstrictoare, aldosterono- și catecolamino-eliberatoare), în final determinând redresarea presională. Creșterea fluxului sanguin renal și a natremiei, indicatoare de context prohipertensiv, induce scăderea secreției de renină, cu efecte compensatoare hipotensive. Modificând activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron, presiunea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
renal determină o hipoxie relativă și creșterea eliberării de renină, cu efecte mediate de angiotensina II (vasoconstrictoare, aldosterono- și catecolamino-eliberatoare), în final determinând redresarea presională. Creșterea fluxului sanguin renal și a natremiei, indicatoare de context prohipertensiv, induce scăderea secreției de renină, cu efecte compensatoare hipotensive. Modificând activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron, presiunea arterială influențează ambele componente, volemică și vasculară, ale homeostaziei circulatorii, în vederea restabilirii și menținerii sale în limite constante. În felul acesta, autoreglarea cibernetică a presiunii arteriale privește nu numai reglarea neuroreflexă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
viteză maximă la pH = 3,5-4. Combinarea între pepsină și inhibitor este o reacție reversibilă, rezultatul final fiind dependent de pH. Catepsina participă la digestia proteinelor numai la sugar, unde sucul gastric este slab acid. Labfermentul, denumit și presură sau renină gastrică, produce coagularea laptelui prin mecanismul precipitării cazeinogenului solubil, pe care îl transformă în cazeină și paracazeină în prezența Ca++. La omul adult, este în cantitate redusă și acționează la un pH optim de 4,5-5,5. Coagulul cuprinde particule
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
molecule mici, dublate de eliminarea de substanțe toxice și produși finali de degradare metabolică. În afara proceselor de filtrare glomerulară, reabsorbție și excreție tubulară formatoare de urină, rinichii asigură conversia vitaminei D în formă activă și secreția unor enzime importante ca renina și eritropoietina. Rolurile depuratoare și homeostazice multiple ale rinichilor au la bază particularități structurale și funcționale ale parenchimului renal. II.5.1. DATE SUMARE DE MORFOFIZIOLOGIE RENALĂ Unitatea morfofuncțională a rinichiului este. după cum se știe, nefronul, constituit dintr-o componentă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dilata compensator în caz de creștere sau scădere anormală a presiunii sanguine. Reacții similare pot avea loc și la nivelul arteriolei eferente, cu răsunetul corespunzător asupra presiunii și filtrării glomerulare. Fenomenul se produce cu participarea inervației simpatice renale și a reninei secretate de celulele mioepiteliale ale arteriolei aferente preglomerulare. Implicațiile sistemului renină-angiotensină în acest proces au fost discutate. b) Reabsorbția tubulară este cel de al doilea proces renal care contribuie substanțial la formarea de urină finală și la menținerea echilibrului hidroelectrolitic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în ganglionii prevertebrali (celiac, mezenteric superior și aortico-renal) cu neuronii postganglionari eliberatori de noradrenalină. Aceștia sunt denși și prezintă varicozități la suprafața musculaturii netede renale extinzându-se până la nivelul arterelor interlobare, arcuate și interlobulare, inclusiv teritoriul arteriolar juxtaglomerular eliberator de renină. Dintre structurile tubulare inervate de filetele simpatice postganglionare fac parte celulele epiteliale ale tubilor proximali, ramura ascendentă a ansei Henle și ductele colectoare (Jackson, 2004). Sub influența diverselor impulsuri centrale sau periferice, căile eferente simpatice își intensifică secreția bazală continuă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acționează local atât în sens constrictor asupra maculei densa și microcirculației renale, cât și a transportului epitelial mai ales la nivelul tubilor proximali prin intermediul receptorilor alfa1-adrenergici în ambele teritorii. Efectele stimulante asupra celulelor granulare ale aparatului juxtaglomerular (AJG) eliberatoare de renină sunt mediate de receptorii beta1-adrenergici. Neuropeptidul Y potențează ambele acțiuni ale noradrenalinei, iar prostaglandinele, oxidul nitric, histamina și bradikinina le modulează în sens inhibitor. Un rol modulator activator important deține angiotensina II rezultată din metabolizarea angiotensinogenului plasmatic de către renina renală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de renină sunt mediate de receptorii beta1-adrenergici. Neuropeptidul Y potențează ambele acțiuni ale noradrenalinei, iar prostaglandinele, oxidul nitric, histamina și bradikinina le modulează în sens inhibitor. Un rol modulator activator important deține angiotensina II rezultată din metabolizarea angiotensinogenului plasmatic de către renina renală și enzima de conversie pulmonară. Aceasta participă la reglarea activității cardiovasculare și renale prin mecanisme centrale și periferice complexe atât modulatoare, cât și neuromediatoare. II.5.4. REGLAREA FILTRĂRII GLOMERULARE Rinichiul își reglează activitatea prin mecanisme intrinseci realizate de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
diurezei. Creșterea volumului sanguin, de exemplu, stimulând baroreceptorii cardio-pulmonari, stimulează aferențele vagale spre nucleul tractusului solitar, centrii vasomotori și complexul hipotalamo-retrohipofizar secretor de hormon antidiuretic (ADH). Reducerea eliberării de ADH și a descărcărilor eferente simpatice însoțite de scăderea secreției de renină determină creșterea fluxului sanguin renal și ritmul filtrării glomerulare urmate de hipersecreția apei și NaCl, contribuind la restabilirea volemiei normale. Invers, reducerea volumului de sânge produsă de hemoragie, crește secreția de ADH și activitatea simpatică eferentă și reduce excreția de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
efect minim asupra fluxului sanguin renal, filtrării glomerulare și debitului urinar. La realizarea autoreglării glomerulo-tubulare participă sistemul renină-angiotensină de la nivelul aparatului juxtaglomerular. În cazul tendinței la scădere a presiunii arteriale sistemice, reducerea filtrării glomerulare activează prin intermediul maculei densa secreția de renină de la nivelul aparatului juxtaglomerular renal, formatoare de angiotensină II. Sub influența efectelor vasoconstrictoare locale ale angiotensinei se realizează creșterea rezistenței arteriolare eferente și restabilirea presiunii hidrostatice glomerulare și reabsorbția proximală a apei și clorurii de sodiu. Mecanismul de feedback al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
generali? În rândurile ce urmează vom încerca să prezentăm succint anumite aspecte ale acestor observații, lăsând cititorului și, mai ales, timpului să tranșeze exact asupra rolului lor în organism. Până în prezent, sunt unanim acceptați ca produși secretați la nivelul rinichiului: renina, factorul vasodilatator - medulina, eritropoietina și kininogeninele. În deceniul trecut au apărut și unele cercetări care considerau că transportul ionului de sodiu la nivelul tubului proximal ar fi controlat de un anumit hormon, numit natriferina. Datorită capacității de sinteză și eliberare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care considerau că transportul ionului de sodiu la nivelul tubului proximal ar fi controlat de un anumit hormon, numit natriferina. Datorită capacității de sinteză și eliberare a acestor substanțe se atribuie rinichiului rol de glandă endocrină. II.5.6.1. Renina Observații sistematice în legătură cu eliberarea reninei de către rinichi au apărut după descoperirea de către Tigersted și Bergman (1898) a unei substanțe presoare în extractul renal de iepure. Acești cercetători au denumit principiul respectiv renină. Renina este o enzimă proteolitică, cu structură glicoproteică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de sodiu la nivelul tubului proximal ar fi controlat de un anumit hormon, numit natriferina. Datorită capacității de sinteză și eliberare a acestor substanțe se atribuie rinichiului rol de glandă endocrină. II.5.6.1. Renina Observații sistematice în legătură cu eliberarea reninei de către rinichi au apărut după descoperirea de către Tigersted și Bergman (1898) a unei substanțe presoare în extractul renal de iepure. Acești cercetători au denumit principiul respectiv renină. Renina este o enzimă proteolitică, cu structură glicoproteică (g.m. 37 326), elaborată la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rol de glandă endocrină. II.5.6.1. Renina Observații sistematice în legătură cu eliberarea reninei de către rinichi au apărut după descoperirea de către Tigersted și Bergman (1898) a unei substanțe presoare în extractul renal de iepure. Acești cercetători au denumit principiul respectiv renină. Renina este o enzimă proteolitică, cu structură glicoproteică (g.m. 37 326), elaborată la nivelul aparatului juxtaglomerular, descrisă de Goormaghtigh (1939). Este stabilit în prezent că renina se elaborează la nivelul celulelor granulare juxtaglomerulare, dar că eliberarea sa în torentul circulator
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de glandă endocrină. II.5.6.1. Renina Observații sistematice în legătură cu eliberarea reninei de către rinichi au apărut după descoperirea de către Tigersted și Bergman (1898) a unei substanțe presoare în extractul renal de iepure. Acești cercetători au denumit principiul respectiv renină. Renina este o enzimă proteolitică, cu structură glicoproteică (g.m. 37 326), elaborată la nivelul aparatului juxtaglomerular, descrisă de Goormaghtigh (1939). Este stabilit în prezent că renina se elaborează la nivelul celulelor granulare juxtaglomerulare, dar că eliberarea sa în torentul circulator poate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
unei substanțe presoare în extractul renal de iepure. Acești cercetători au denumit principiul respectiv renină. Renina este o enzimă proteolitică, cu structură glicoproteică (g.m. 37 326), elaborată la nivelul aparatului juxtaglomerular, descrisă de Goormaghtigh (1939). Este stabilit în prezent că renina se elaborează la nivelul celulelor granulare juxtaglomerulare, dar că eliberarea sa în torentul circulator poate să fie rezultatul stimulilor veniți de la nivelul diverselor formațiuni ale aparatului juxtaglomerular. Renina, eliberată în sângele circulant, inițiază o cascadă de reacții metabolice (transformarea angiotensinogenului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul aparatului juxtaglomerular, descrisă de Goormaghtigh (1939). Este stabilit în prezent că renina se elaborează la nivelul celulelor granulare juxtaglomerulare, dar că eliberarea sa în torentul circulator poate să fie rezultatul stimulilor veniți de la nivelul diverselor formațiuni ale aparatului juxtaglomerular. Renina, eliberată în sângele circulant, inițiază o cascadă de reacții metabolice (transformarea angiotensinogenului în angiotensină I inactivă și a acestuia în angiotensină II de către enzima de conversie), întrucât ea nu este activă ca atare, ci prin intermediul angiotensinei II (fig. 123). . Complexitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]