568 matches
-
a doua parte începe din nou cu o cerere a lui Sofronios de trecere în revistă (de această însă dată în scris, ceea ce, evident, nu se potrivește cu un dialog) a ereziilor cristologice; acest lucru se face din nou la repezeală, înainte de a se trece la discutarea opiniilor lui Chiril și a actelor conciliului de la Efes. Apoi, în a doua parte, figura lui Sofronios dispare rapid, iar forma nu mai este deloc specifică unui dialog. În fine, așa cum am spus, numai
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acoperă lumea cu propriul corp, se găsește Luna și Ra - Soarele. Ultimul o fecundează cu razele sale pe Hathor - Venus, la fel ca pământul, din care se văd crescând doi arbori. Într-adevăr, templul căruia i s-a fabricat la repezeală o legendă (conform căreia ctitorul și întîiul beneficiar a fost însuși Bachus, căruia i s-a prezis că va cuceri nemurirea datorită binefacerilor oferite omenirii, ajutînd-o să-și uite grijile datorită alcoolului), a ajuns celebru în toată antichitatea clasică. Herodot
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
festă, să-i fie de învățătură, celui rătăcit. Acțiunea, cu mici variații, se încadrează în câteva scheme. Din felul naiv-burlesc cum sunt numite personajele (Pungășescu patriot, avocatul Fleoncănel ș.a.), se observă că autorul era preocupat să contureze tipuri. Confecționate la repezeală, textele sunt superficiale, cu un aer de improvizație, practicând un umor ieftin, bazat pe facile jocuri de cuvinte. Amuzante totuși, înviorate de un duh ghiduș, ele se vor fi urmărit cu plăcere. Comediograful ia în răspăr fie cusururi și năravuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287929_a_289258]
-
încă din timpul arestării) și executanții manipulați (minerii - primitivi, instinctuali, mulți dintre ei neștiind de fapt de ce au invadat capitala, cu excepția lui Miron Cozma și a altor lideri sindicali). Nu în ultimul rând au existat bucureștenii care au maltratat la repezeală alți bucureșteni, dacă aceștia erau bănuiți a fi „golani”, legionari, studenți, intelectuali. Pentru cei din urmă nu există posibilitatea de a fi aduși în fața justiției - rămâne doar propria lor conștiință, în caz că o mai au. Filmul Piața Universității 1990, realizat de
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Au fost înregistrate fotografic, de exemplu, prin mișcarea unei lanterne într-o încăpere întunecoasă, desenele lui Picasso. Curbele trasate, deosebite de ceea ce se vede în desenele făcute de pictor, au demonstrat predominanța factorului motor asupra organizării vizuale. Schițele făcute la repezeală diferă de lucrările îngrijite, ceea ce înseamnă că stilul unui artist sau al unei epoci dezvăluie o stare de spirit sau stări de spirit caracterizate prin modul în care se manifestă libertatea de mișcare a mâinii. Deloc întâmplător, în timpul Renașterii, când
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
scrisul de mână, prin scriitură și care, ca și scrisul de mână, este un fel de diagramă vie de forțe artistice, se poate spune că la Petrașcu picturile în care apare imaginea exterioară a unor edificii par schițate, făcute la repezeală, construite altfel decât seria Interioarelor în care pictorul este atent la detalii. Și unele și altele povestesc însă, într un fel aparte, despre o anume stare de spirit a artistului, despre o anume tendință de apreciere sau refuz a unui
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ale Bisericii lui Hristos, o privește cu dispreț, zicându-i: „Hei, bunico dragă, dușmanii se apropie de noi și Dumnezeul tău este departe foc. Chiar dacă te-ar auzi acum ceea ce este imposibil cum crezi că ar putea cineva, așa la repezeală, să-ți înalțe ziduri de apărare în jurul casei?!”. „Dragul meu, răspunse bătrâna cu blândețe, credința mea e neclintită. Dumnezeu poate să ne înconjoare chiar cu ziduri, dacă așa va fi voia Lui Sfântă. Lui mă voi ruga neîncetat”. Dar iată
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
morții creștinești, ca să înviem întru Învierea Ta, întru Nemurirea Ta. * Trecerea liniștită, sfârșitul, cu conștiința datoriei împlinite, față de urmași și față de societatea în care ai trăit, nu sunt rodul unei stări de ultimă clipă, a unei alarme de scăpare la repezeală, unde-o fi, în orice loc. Ci urmarea unor pregătiri din timp făcute, a urmăririi unei ținte bine gândite și definite, pe o cale sigură, trasată și indicată de înaintașii care nu s-au dezis și n-au oscilat bătuți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
folosite: torturi inimaginabile, împrumutate din întunecatul ev mediu, bătăi, uneori până la moartea „subiectului”. Ei bine, când cineva primea „vizita” acestor criminali declarați de către comuniști „apărători ai cuceririlor revoluționare ale poporului muncitor de la orașe și sate”, putea să-și pregătească la repezeală un bagaj minimal pentru următorii ani din viața sa iar în multe, prea multe cazuri, familia împricinatului putea să se pregătească de parastase. Iată cum descrie Emanoil Busuioc arestarea tatălui său: „...în plină campanie agricolă și după ce abia apucasem să
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
dușman de la răsărit, Rusia sovietică. b.Ce s-a întâmplat după 23 august la Vaslui, Bârlad și Huși Noaptea de 22/23 august 1944 a fost una crâncenă la Vaslui. Atât trupele noastre cât și cele germane au realizat la repezeală o ariergardă pe aliniamentul Muntenii de Jos-Deleni-Idrici-Roșiești pentru a zădărnici pentru un timp impetuoasa înaintare a trupelor rusești care începuseră, deja, prăpădul în oraș. Magazinele au fost în mare parte jefuite, iar incendiile cuprinseseră orașul. Toate aceste orori le-am
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
batista înroșită. Și o clipă am rămas împreună în tăcere, ca și cum am fi contemplat, cu răsuflarea tăiată, un uriaș eveniment care tocmai avusese loc. Pe urmă, asemenea oamenilor care într-un moment de criză vorbesc la întâmplare, am bolborosit cu repezeală: — M-ai văzut și înainte, m-ai văzut pe stradă, poate că nu m-ai recunoscut? — Da. Te-am văzut acum vreo trei săptămâni. Te-am recunoscut. Nu te-ai schimbat. Nu am avut forța să-i răspund: „Nici tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mine cu ochii lui întunecați și înguști, umflându-și nările ca două găuri negre. Când nu vorbea, gura lui groasă arăta amenințătoare. Surpriza, sau poate că o nerăbdare iritată, le tăiase parcă orice posibilitate de conversație, așa încât am căutat la repezeală ceva care să mențină cursul discuției. Hotărâsem să plec de îndată ce avea să ia sfârșit cel mai scurt cu putință schimb de replici politicoase. — Ce priveliște frumoasă aveți! — Da, nu-i așa? De fapt am luat casa de dragul priveliștii. — Casa mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să plece. Mă simțeam îndeajuns de tare pentru a-mi traduce în practică hotărârea și, cu toate că, într-un anumit fel, mi-era groază de solitudine, planurile mele nu puteam lua formă decât dacă eram complet singur. M-am îmbrăcat la repezeală și am coborât în bucătărie. Peregrine se și afla acolo, bărbierindu-se. M-a ignorat total, și am ieșit pe pajiște. James se și cățăra pe stânci. Un moment mai târziu am auzit-o pe Lizzie discutând cu Peregrine. Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Balta Brăilei a fost una din perioadele cele mai grele din timpul celor aproape opt ani de pușcărie pe care i-am făcut eu... Era o goană teribilă, și n-aveai voie să te ridici deloc. Toate se făceau la repezeală... Eram împinși permanent de la spate și n-aveai timp să te odihnești nici o clipă... Ni se spunea mereu: Dă-i drumu’! Nu sta pe loc! Lucrează! Era o stare de tensiune nemaipomenită, foarte greu de suportat... Și trebuia să stai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Imediat, parcă făcusem un duș rece ce mă învioră, pe loc scoțând buletinul și deschizând fermoarul de la geantă. Ultimul lucru pe care îl pusesem în geantă înaintă să plec de acasă era trusa de dălți, pe care o vârâsem la repezeală din criză de timp. La vederea acesteia ce era necorespunzător împăturită lăsând să se vadă tăișul câtorva dălți, ofițerul de poliție a făcut un pas puțin înapoi, întrebându- mă mirat ce sunt acestea. Se speriase săracul văzând atâtea dălți, neștiind
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
același obicei ca și mine de a se trezi devreme, la primele ore ale dimineții, am început a discuta vrute și nevrute amintindu- ne în special de petrecerea ce se terminase cu câteva ore în urmă. După ce am făcut un duș la repezeală, am ieșit din baie unde mă gândisem să-l întreb pe colegul meu, câți litri de vin a adus Durac și câți bani avem să-i dăm pentru a împărți totul în mod egal cum era obiceiul de fiecare dată
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ocupanții. Tot atunci, s-au pus în slujba ideologiei momentului și câțiva critici. Cronicile lor au produs un rău și mai mare decât operele oportuniștilor, deoarece aveau funcție publică, de rechizitori. Scrierile „de directivă“ ale câtorva critici tineri numiți la repezeală directori ai artelor în minister și profesori universitari au și trimis artiști la pușcărie, dar pe cei mai mulți i-au nenorocit blocându-i la achizițiile statului, la comenzi și împiedicându-i să expună. Printre acești torționari oficiali ai culturii, cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
altfel.“ Cu un aer de expert într-ale iubirii la prima vedere, de om care știe că tot ce începe iute la fel de iute sfârșește, adjunctul a conchis: „Unii cade cloșcă când nu te aștepți“. Pe șef îl preocupa mai puțin repezeala stagiarilor, cât frecventele greșeli de vorbire și de scriere ale adjunctului Limbășanu. Dar cum îi fusese băgat pe gât ca secretar de partid și ca om al Securității, se prefăcea că nu le observă. Ba chiar îi conveneau. Ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
domolește ipocrit Mitică, așa cum, de altfel, ar face orice partener de afaceri serios, care are asul în mânecă -, dar cum crezi tu că merg lucrurile la Athos? Ca la noi, în cartier, la Biserica Toți Sfinții? Ne spovedim, vericule, la repezeală și după aia ne taie taica părintele chitanță.“ După o clipă de gândire, Costică întreabă încet: „În ce limbă ne spovedim?“ „În românește, în lipovenește, în englezește - spune Mitică -, în ce limbă vrei. Poți să te spovedești și-n islandeză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
îmbăta ca porcul, se bășea în front, scria delațiuni despre superiori la comandament, însă de la un timp avea sclipiri de geniu. Dacă într-o discuție se amintea de Balzac, Clăpocea ridica privirea lui de bou patentat în tavan și, la repezeală, fără să arate că-și muncește cumva memoria sau că ar avea și momente de îndoială, înșira opt-zece titluri de romane de ale marelui scriitor. „Aha, Balzac - spunea dobitocul sinistru -, păi, ia să vedem: Père Goriot, Comedia umană, Gobseck, Pielea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Doamna Potcoavă are un amant pe care-l primește miercurea, de la 16:00 la 18:00, când domnul Potcoavă pleacă la reconversie profesională. Într-o miercuri, domnul Potcoavă termină orele mai devreme și doamna e nevoită să-l vâre la repezeală pe amant în șifonier. Asta se întâmplă la 17:08, oră la care administratorul sună la ușă și vrea să discute cu soțul problema restanțelor. De emoție fiindcă nu a plătit întreținerea de la revoluție, doamna îl bagă pe reconversionatul Potcoavă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a luat, Vom face altul pe râu în jos, Altul mai trainic și mai frumos. Calul alb Fortes fortuna adiuvat (Terențiu) În dimineața de ajun a Anului Nou, țăranul se trezi devreme, stăpânit de o presimțire rea, nelămurită. Îmbrăcă la repezeală hainele îngrămădite pe lavița de la intrare și ieși grăbit afară, în aerul rece al iernii geroase. Cu felinarul aprins în mână merse către adăpostul animalelor, luă un braț de fân uscat și-l împrăștie la botul calului alb ce stătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mărginiți cum suntem, ne raportăm doar la timpul personal, ca și cum ar fi o achiziție sau un „bun” privat. Neputând să ne proiectăm la o temporalitate mai largă, cosmică, divină, intrăm rapid În criză și ne apucă amețeala. Ne mișcăm la repezeală, sorbim timpul pe nerăsuflate, Îl maximizăm, facem mai multe decât ne permit limitele lui. În acest fel, Îl deteriorăm, „ieșim” din timp sau ne „păcălim” prin fabricarea unor iluzii ale eternității (confecționăm strategii de prelungire a vieții, de perpetuare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
necunoscut doar cu speranță. Unii dintre noi am cunoscut spaimă de moarte, a părinților și bunicilor noștri, care au trebuit să fugă peste noapte din nordul Bucovinei, în vara anului 1940... doar cu ce au putut lua pe ei la repezeala în miez de noapte. Apoi, am trăit acele clipe, din vară ploiasa, a marșului plin de entuziasm al trupelor române, hotărâte să readucă la patria mama și restul Bucovinei. Pe unii dintre ei i-am petrecut, cu mintea noastră de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
BOTEZ-RAREȘ, George Emil (20.IV.1877, Roman - 16.IX.1935, București), traducător și publicist. Este, probabil, fiul natural al Anei Botez. Pentru a-și întreține familia, se apucă de traduceri, lucrate la repezeală, lăsându-se pe mâna unor editori avizi de câștig. A semnat mai ales George B. Rareș, dar în periodice, când nu a uzat de numele real în diverse variante (George Emil Botez, Gh. Em. Botez, Gh. Em. Botez-Galați, G.E.B., G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]