317 matches
-
schimb, în magazia creierului, rețeaua de distribuție mergea anapoda. Speranțe și temeri, extrapolări de tot felul și creativitate pe jumătate dezvoltată lunecau la întâmplare dintr-un compartiment într-altul. Ripley, master principal, avea nevoie de mai mult autocontrol. Gândurile ei repezite necesitau o mai mare acuitate pentru a produce combinația dorită. Cu un mic efort, cât și cu o mai mare încredere în ea însăși, ar putea deveni o foarte bună visătoare profesionistă. Oricum, îi plăcea câteodată să-și închipuie această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de comandă, se uită pe ecranul de control cu dușmănie. Avea o poftă irezistibilă să-i dea un pumn părându-i rău că nu l-ar fi primit Ripley în cap. Evident, era pură fantasmagorie. Deși era din fire vioi, repezit, se stăpânea și-și dădea seama că avea nevoie de monitorul de control. Și de Ripley. Ash executa asupra corpului lui Kane o nouă gamă de teste. Ele îi dădură informații suplimentare asupra stării sănătății acestuia; nimic folositor deocamdată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai stăm de vorbă, sau ți-i trimit prin mandat, cum îți convine... Mai e o săptămână și se face două luni de când i-a dat ultima dată. Cumsecade biata Ivona, fată bună, o știe de-o viață : slabă-slabă, și repezită, și cu nasu lung, și-și vopsește blond păru, și-l poartă scurt : cum era la douăj-de ani, așa e și-acuma. Ani de zile a tot venit la lună în casa lor, primea carte poștală de la Ivona și-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de bine nu pleacă niciunu d-acasă, e știut că dacă pleacă bărbatu, tot femeia-i de vină. Să stea, la ce să stea ? S o vază pe Ivona, cu dinții ei de cal și cu nasu lung, slabă și repezită și toată ziua cu țigarea-n gură și cu prietinile la telefon, păi să nu-ți vie să-ți iei câmpii ? Stă pe ziar, pe pungile goale de plastic, și molfăie o bucată de pâine uscată de la cumnată-sa ; că dinții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai mare necazu... Așa că-l bodogăne ea ce-l bodogăne, da vine și-l încheie. Se apleacă, strânge pungile de plastic, le-mpăturește și le pune-n țoașcă. Face toate astea încet, de când a mai îmbătrânit, nu mai e așa repezită. Da nici nu-i vine să plece, nu se ndură... Nu se-ndură, când se gândește că a făcut drumu degeaba. Cap sec, cap sec, își șoptește singură, ocolește burlanu de lângă scară, dă colțul casei și merge spre poartă cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a macaroane am mai mâncat în bucătăria asta ! Cu macaroane l-am făcut mare pe Tudor, mi-a zis odată madam Ioaniu. Și, când m-așed pe scaunu ăsta, parcă m-așed la mine-acasă, uite, parcă-l și văd pe băiat, ce repezit era, și ca lupu-nghițea, tot cu grijă : ba să plece la școală, ba să plece la joacă. Fii atent, îi ziceam io, mestecă cu grijă, că se duce pe partea ailantă. Da el tot ca lupu-nghițea : tot cu grijă să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de toată lumea, o victimă. Întrebările lui banale fuseseră o tentativă de conversație, o nevoie de contact uman, de un zâmbet, de o privire. Poate își spusese că ea, Gabriel, avea o față de femeie bună. Și ea curmase totul, vorbindu-i repezit, aproape brutal. Și acum omul plecase, acel prețios moment nu va mai putea fi niciodată recuperat. Acest gând contribuise și el la lacrimile care-i veniseră în ochi când Brian îi vorbise despre thé dansants. Părintele Bernard stătea la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că Tom dezertase, iritat că se lăsase convins să cânte, iritat pe Pearl că-i oferise prilejul acelei conversații prostești, iritat pe Hattie care i se părea lui a fi o domnișorică țâfnoasă, cu nasul pe sus. Le spuse destul de repezit: — Ar fi mai bine să ne întoarcem! și o luară cu toții pe urmele lui Tom. Tom fugea de rupea pământul dar, simțindu-și respirația tăiată, mai încetini un pic. Pe aleea asfaltată care cobora dinspre Maryville până la locul unde își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțeleagă prin semne și prin pst-pst-uri. Brusc, Chițu se ridică de la locul său, înhață de pe o masă din apropiere o mapă de carton gros cu meniul restaurantului și se duce glonț la masa profesorului, unde o lasă cu un gest repezit, în timp ce ceilalți patru băieți, la mesele lor din umbră, reușesc cu greu să-și înfrâneze râsul cu sughițuri. Chițu se întoarce la masa lui de lângă intrare făcând grimase aproape demente de victorie. Profesorul Panciu abia dacă a întors un pic
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ambele brațe, un caiet mare și gros. Da' știu că ține la caietul ăla ca la ochii din cap! Își păzește gemenii gazelei! Râdeau în dorul lelei, urmărind-o cu privirea. Antonia le făcea cu mâna un semn scurt și repezit, tuturor, c-un zâmbet ca de fiecare zi. Dragoș privea în urma ei în timp ce se îndepărta și se gândea că aveau înaintea lor toate zilele următoare și o viață întreagă ca să afle ce avea să urmeze după ce avea să-și pună
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tristă e viața aceasta!... Dar, să fug de idei triste, azi m-am plimbat numai în talia rochiei și să vezi tu ce talie am, cineva mi-a zis: [... ] Bebeluș, băiet zburdalnic, de ce-mi mai aduci aminte cât de repezite erau ceasurile când eram amîndoi? Căci acum, singură și făr' de tine, trec ceasurile așa de greu, trec zilele așa fără urmă și fără nici-un farmec. // Și poezia promisă tot o aștept, dar ea nu mai vine, ah! Zgrăbunțule, de ce
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
voaletă îl observă și zise calculat, cu ton de veche prietenie : - Ce mai faci, domnu’ Lupu ? Am auzit c-ai fost bolnav ! Bătrânul încuviință grav : - Așa a vrut Dumnezeu. După asta m-am făcut bini. - Vrea să cumpere șifoniera, aruncă repezit, pe deasupra capului, ginere-său, domnu’ David. Bătrânul clătină din țeastă și oftă admirativ : - Așa o șifonieră ! - Asta cât face, domnu’ David ? arătă clienta o oglindă. - Asta ? Asta nu-i ceva pentru dumneavoastră. Pentru dumneavoastră am eu altceva. Fain. Ovreiul trase
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
întâmplat! Discut eu cu el! Surpriză totală. Și uimitor ce s-a petrecut atunci. Jos pe podea, toată lumea se ridicase în picioare, și saluta. Și rămaseră toți așa, în picioare. De lângă Gosseyn, cu o voce brusc întretăiată, Vocea Patru spuse repezit: - Da, Majestatea Voastră! Imediat, Majestatea Voastră! Ce întorsătură neașteptată!... Un băiat rege, cu puteri depline... Dar Gosseyn gândi: Ce fel de puteri? 4 Era o încăpere aurită. Aceasta fu prima impresie a lui Gosseyn: decorația interioară evidenția culoarea galben-aurie. Podelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cu chestia asta. Scoase din buzunar un radio din plastic alb de dimensiunea unui pachet de țigări. Pe una din fețe avea o plasă circulară, și pe margine un buton roșu. Doctorul apăsă pe buton și o voce clară și repezită îl chemă pe doctorul Bannerjee la sala de primiri Q. Doctorul îl închise și-l strecură sub perna lui Lanark. — Te vor auzi și ei. Dacă vorbești în el și mă chemi, ei transmit mesajul mai departe; mă numesc Munro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe care scria SALĂ DE AȘTEPTARE. înăuntru erau patru bărbați în jurul unei mese, iar unul spunea în dialectul Midland: Da, dar ce nu înțeleg eu e... — Ați putea să ne scuzați? îi zise un altul lui Thaw pe un ton repezit. Thaw se așeză pe un scaun confortabil și spuse: — Desigur. Vă rog, continuați. Eu aștept doar. Atunci, ați dori să așteptați afară? îl invită bărbatul cel iute, ridicîndu-se și deschizînd ușa. Thaw se așeză pe canapeaua lipită de zidul coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Trecu prin ea pînă ajunse la benzi mai uscate. Singurul vehicul pe care-l văzu fu un jeep militar care luă șuierînd o curbă și, împroșcînd cu apă în arce sfîrîitoare, se opri lîngă el. — Vino aici! strigă o voce repezită. Am pușcă, așa că nu-i de glumă. Lanark se apropie. Un grăsan în uniformă de colonel stătea lîngă șofer. Grăsanul zise: — Cîți sînteți aici? Unu. — Vrei să te cred? Unde te duci? — La catedrală. Nu știi că treci printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
privi cu ochi iscoditori, apoi continuă)... Dacă stăm să ne gândim, aveți ceva cu totul deosebit în înfățișare. Hainele exotice, oarecum ... nu veniți cumva de pe câmpiile fertile ale Nordului? Clătină din cap, din ce în ce mai iritat de propriile-i reacții. Tânăra continuă repezit: - Și dacă stăm să ne gândim, e uluitor că un polițist a încercat ușa și că alarma n-a funcționat. Mișcă mâna în care scânteia un obiect de metal, strălucitor ca oțelul în soarele amiezii. Nu era nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
va acorda cu plăcere un minut. Coborându-și glasul până la nivelul unei șoapte, îl întrebă: - Era cumva... ăă... sub influența... Cayle aprobă cu un semn din cap, temându-se să vorbească. Căpitanul spuse cu o voce joasă, pe un ton repezit: - Du-te înăuntru și fă-l să dea tot ce poate. Un personaj foarte important l-a căutat azi de două ori și el nu era aici. Acum e nervos. E înspăimântat de ceea ce spune când e beat. Știi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
rămas cu ochii țintă la deținut: - Ei, spuse el, în cele din urmă, pe cine avem noi aici? Se opri când simți privirea lui Hedrock ațintită asupra lui. O parte din veselie îi dispăru imediat. - Cine ești dumneata? spuse el repezit. Hedrock îi răspunse: - În seara zilei de 5 octombrie, sau cam așa ceva, ai fost vizitat aici de un tânăr numit Cayle Clark. Ce s-a întâmplat? - Întrebările le pun eu, replică Martin, și din nou înfruntă privirea lui Hedrock. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-i plină noaptea, a lor dulci și moi icoane 28 {EminescuOpVI 29} (170) Împle văile de lacrimi de-un sclipit împrăștiet Când în cârduri cuvioase sus pe cer se mișcă - ncet. Înrădăcinată-n munte cu trunchi lung de neagră stâncă, Repezită mult în aer din prăpastia adâncă, A-mpăratului cel roșu stă măreața cetățue, (175) Poalele-i în văi de codri, fruntea-n ceruri i se sue. Și prin arcurile - nguste făclii roșii de rășină Negrul nopții îl pătează cu bolnava
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dând la o parte măștile din fața barului. Astea ce naiba le-ai mai cărat încoace? ― Nu sânt ale noastre? De ce să le las? ― Mă rog... Să-ți pregătesc cada? ― Cada! Am poftă să înot! Se azvârli pe un fotoliu cu picioarele repezite înainte: Ți-am spus că mor de plictiseală... Povestește ceva! Inginerul rânji. ― Uite, flăcăule, n-aș vrea să te dezamăgesc, dar, spre deosebire de alții, mie circul de astă-noapte mi-a cam epuizat resursele. Și ce mi-a rămas păstrez pentru zile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mă numesc Rel Greer. Lui Hedrock asta nu-i spuse nimic, afară doar de faptul că nu e Kershaw. Hedrock n-avea nevoie să-i spună Greer cine e "ea". Înainte de a putea el să vorbească, Greer îi spuse destul de repezit: ― Hai cu mine! Trebuie să te schimbi. Uite acolo. Observînd probabil șovăiala aproape imperceptibilă a lui Hedrock, rînji: sau poate ești prea rușinos ca să te dezbraci fără un paravan, ceva. ― Nu sînt prea rușinos, zise Hedrock și făcînd cîțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Întinse mâna: — O, Îmi cer scuze, am uitat să mă prezint. Mă chemă Rose. — Mustafa... spuse tânărul, Înghițind cu greu, iar mărul lui Adam i se mișcă În sus și-n jos. — De unde ești? Întrebă Rose. — Din Istanbul, răspunse el repezit. Rose ridică din sprâncene și o urmă de teamă Îi trecu peste chip. Dacă Mustafa ar fi avut vreo experiență anterioară cu provincialii, ar fi putut detecta complexul de informare al provincialului - teama de a nu avea destule cunoștințe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Marianei dar ea Începe dintr-odată să vorbească: — Mii de micuțe pre-Margot, micuțe Margot care nu vor avea niciodată oportunitățile pe care le-a avut ea. Vorbesc despre orfani, Wakefield. Orfanii din România. Mariana Își deschide geanta cu un gest repezit și scoate un prospect mototolit pe care Îl desface brutal În fața ochilor lui: — Privește, pentru numele lui Dumnezeu, privește! Wakefield privește: niște bebeluși cu granulație mare zăcînd Într-o mizerie plină de cocoloașe Într-un dormitor Întunecos. — Știu, bîguie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
l Înmînează, zîmbind. — Prima parte a fost Îndeplinită, și cred că pot să te ajut și cu a doua. Dar la restul trebuie să mă gîndesc. Îi privește chipul În căutarea vreunui semn vizibil de dezamăgire, dar ea doar Îndeasă repezit cecul În geantă și spune cu răceală: — Ne Întîlnim la casa de bilete a Parcului Arhitectural mîine, la zece. Dispare Înainte ca el să apuce să Întrebe de adevărata lor Margot. Ce s-a Întîmplat? Chiar și Diavolul se freacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]