329 matches
-
asurzitor s-a găsit și Petre Stoica să treacă la cele veșnice. Pentru unul dintre cei mai mari poeți contemporani și traducătorul expresioniștilor germani, la noi (Georg Trakl, în primul rînd), n-a mai fost loc nici măcar de o știre repezită, acolo. A murit la Jimbolia, avînd alături opera sa impresionantă, Muzeul Presei "Sever Bocu", în fața unui pahar cu absint la Cafeneaua Apunake. Dar, poate, e mai bine așa, în liniște, celebrat doar de confrații săi, în cărțile și revistele lor
Rating și tiraj pe vii, bolnavi și morți by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6944_a_8269]
-
cu chestia asta. Scoase din buzunar un radio din plastic alb de dimensiunea unui pachet de țigări. Pe una din fețe avea o plasă circulară, și pe margine un buton roșu. Doctorul apăsă pe buton și o voce clară și repezită îl chemă pe doctorul Bannerjee la sala de primiri Q. Doctorul îl închise și-l strecură sub perna lui Lanark. — Te vor auzi și ei. Dacă vorbești în el și mă chemi, ei transmit mesajul mai departe; mă numesc Munro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe care scria SALĂ DE AȘTEPTARE. înăuntru erau patru bărbați în jurul unei mese, iar unul spunea în dialectul Midland: Da, dar ce nu înțeleg eu e... — Ați putea să ne scuzați? îi zise un altul lui Thaw pe un ton repezit. Thaw se așeză pe un scaun confortabil și spuse: — Desigur. Vă rog, continuați. Eu aștept doar. Atunci, ați dori să așteptați afară? îl invită bărbatul cel iute, ridicîndu-se și deschizînd ușa. Thaw se așeză pe canapeaua lipită de zidul coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Trecu prin ea pînă ajunse la benzi mai uscate. Singurul vehicul pe care-l văzu fu un jeep militar care luă șuierînd o curbă și, împroșcînd cu apă în arce sfîrîitoare, se opri lîngă el. — Vino aici! strigă o voce repezită. Am pușcă, așa că nu-i de glumă. Lanark se apropie. Un grăsan în uniformă de colonel stătea lîngă șofer. Grăsanul zise: — Cîți sînteți aici? Unu. — Vrei să te cred? Unde te duci? — La catedrală. Nu știi că treci printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu aceeași veselie pasionată. "Mamă, tai?" întrebam cu foarfeca-n mână, stând pe pat, la spatele ei, iar mama, închipuindu-și că-mi fac de lucru cu vreo hârtie, spunea "Taie, mamă!" și continua să bată în același ritm ciudat, repezit, cu furculița printre ițe. Iar eu tăiam, opin-tindu-mă și scoțând limba de efort, fusta ei cea mai bună (și aproape singura), pe care și-o pusese pe ea pentru prima dată. Tăiam adânc, de-a lungul coapsei ei transpirate, dezvelindu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cale de ieșire părea cea spre defileu, dar după ceea ce pățiseră acolo cu o zi în urmă, nici unul dintre ei nu era dispus să mai treacă prin el prea curând. Mas se ridică în picioare și vorbi în felul acela repezit, cu care împăratul se obișnuise de atâta vreme: ― Dați-mi documentele, Sire. Cele originale, referitoare la dinastie. Eu voi rămâne în colibă în timp ce Înălțimea Voastră și cu Mos veți încerca să-i distrageți. Dacă ies din încercuire, sunt sigur că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-ți dau voie să alegi... ― Doamne, ezită Stin, Maria mi-a zis că nimeni nu are de ales. Că viețile noastre sunt stabilite dinainte, că ne știi toate păcatele și toate virtuțile încă din leagăn. Fetița zâmbi și, la gestul repezit al operatorului, făcu să dispară florile pe o porțiune mare a pajiștii în mijlocul căreia apăru o bancă de piatră. ― Stai jos. Stin se conformă imediat, de parcă vreun șef militar fioros, și nu o fetiță care vorbea ușor peltic, i-ar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
așa... N-am fost niciodată foarte receptiv la opiniile colegilor, dar pe Păp’șelu l-am ascultat atunci și nu a fost rău, avea în el puterea de a observa și chiar de a sintetiza ceea ce vedea. Avea un mers repezit, era parcă preocupat continuu de ceva și chiar era, cred că atunci când l-au folosit ăia la sindicat a fost cel mai fericit, căci se putea ocupa în voie și cu abnegație de pachete cu portocale, bomboane, ceva jucării pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
îmbujorase ca un trandafir: — Măria ta, îți spun ca să afli: doamna Maria sunt eu, neam de domn și soață de domn, nu oricare venetică ce trage ițele ca să nvrăjbească boierii. Atunci am înțeles supărarea ei. Plângea în hohote și vorbea repezit: — Țara-i mică, Oltenia-i plină de austriecii lui Veterani, și la București două curți domnești, una aci și alta în casa beizadelelor lui Șerban Vodă. Măria ta îți pierzi capul și mă lași văduvă cu o casă de copii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vreo două mii. — Ce mai este nou? — Ienicerii de la Stambul n-au primit solda de astă iarnă. E rost să se taie între ei. — Să așteptăm să vedem și minunea asta. — Minunile trebuie ajutate, măria ta. Vătaful vorbea într-un fel repezit mâncând de multe ori vocalele și cum discuția lor se făcea în șoaptă în timp ce flăcăii din ceata cealaltă dansau stăpâniți de ritmul lăutarilor, vodă își încorda toată luarea aminte ca să priceapă tot. N-am știut că ești vătaf de călușari
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lume și, în loc să mă pocăiesc, mă cert cu Dumnezeu și-l întreb de ce să merit eu să fiu trădat de sfântul căruia chiar eu i-am pus inel și cârjă de mitropolit în mâini.” Vorbea vodă încet și o gâfâială repezită îl întrerupea din când în când ca și cum ar fi avut un nod în gât. Lacrimile i se prelingeau pe obraz și măria sa nici nu le simțea. L-am luat pe după umeri dând să-l așez în jilț, dar dânsul s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cel vechi, însângerat și murdar, aruncat pe masa din lemn de alături. Fiind cu spatele nu vede grupul care se apropie. De abia când sunt foarte aproape, sanitarul întoarce capul și când dă cu ochii de ei, strigă cu glas repezit: Duduia Camelia! Imediat, o infirmieră înaltă, blondă, iese dintr-un cort apropiat. Fără nici un cuvânt dispare după pânza groasă ce ține loc de ușă ca să apară aproape imediat în tovărășia a doi brancardieri ce poartă o targă. Un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a ținut multă vreme. Până și în liceu. Ba chiar până și azi, în anumite ocazii. Și azi, când sunt mulți într-o cameră, oameni mai străini, și trebuie să spun un "bună ziua" general, adesea nu pot, ori îl spun repezit, comic, exploziv, fiindcă îl spun printr-o mare sforțare făcută asupra mea. În fond este emoția mare față cu o împrejurare mai deosebită - și aceasta are ca bază timiditatea. De mic, am fost foarte religios. Când cineva vorbea nerespectuos de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
călugăriței - că părinții pusnici din Sfânta Agură i-au dat canon să mănânce lapte numai de la o vacă, pentru ca să nu îmbătrînească degrabă, - Adela îl spune ca o perfectă actriță de comedie. Iar la cuvintele "părinții pusnici din Sfânta Agură", bisericește repezite, ea completează textul luîndu-și o figură sastisită și făcîndu-și o cruce mare, cu o grăbită aplecare a bustului înainte - închinăciune adâncă în fața schivnicilor plini de solicitudine pentru tinerețea călugăriței de la Văratic. Problema e simplă. Cu tot intermezzoul stupid, de care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cufundat în apă, pământul se muia. Sus, în ceață, pe puntea opustului alerga un felinar cu lumină vâscoasă și puțină. Prin zvonul ploii se auzea o chemare întreruptă de vijelia care cădea în valuri. Lângă felinar apărea o umbră. Răsuna, repezită, o strigare. Opustul începea să pârâie și să se miște. Aninat de un capăt de grindă, felinarul se clătina în șuvoirea ploii. - Lanțul ! răcnea un glas. Leagă-l la buhai Acuma, sloboade ! Zuruiau verigile de fier. Scrâșnind, stavila uriașă pornea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
care au avut de suferit. — M-am întrebat adesea cum arată elefantiazisul, zise dr. Board. Mi se pare că Shelley avea o fobie față de boala asta. Dr. Cox avea cu certitudine o asemenea fobie. Stătea într-un colț și bolborosea repezit, iar directorul-adjunct îl îndemna să se adune. — O expresie bine aleasă, remarcă dr. Board, acoperind icnetele de oroare stârnite în timp ce Judy, care acum era în mod clar gravidă în luna a douăsprezecea, își continua transformarea. Minoic timpuriu, nu ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
întâmplat! Discut eu cu el! Surpriză totală. Și uimitor ce s-a petrecut atunci. Jos pe podea, toată lumea se ridicase în picioare, și saluta. Și rămaseră toți așa, în picioare. De lângă Gosseyn, cu o voce brusc întretăiată, Vocea Patru spuse repezit: - Da, Majestatea Voastră! Imediat, Majestatea Voastră! Ce întorsătură neașteptată!... Un băiat rege, cu puteri depline... Dar Gosseyn gândi: Ce fel de puteri? 4 Era o încăpere aurită. Aceasta fu prima impresie a lui Gosseyn: decorația interioară evidenția culoarea galben-aurie. Podelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
tristă e viața aceasta!... Dar, să fug de idei triste, azi m-am plimbat numai în talia rochiei și să vezi tu ce talie am, cineva mi-a zis: [... ] Bebeluș, băiet zburdalnic, de ce-mi mai aduci aminte cât de repezite erau ceasurile când eram amîndoi? Căci acum, singură și făr' de tine, trec ceasurile așa de greu, trec zilele așa fără urmă și fără nici-un farmec. // Și poezia promisă tot o aștept, dar ea nu mai vine, ah! Zgrăbunțule, de ce
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
luat iar! Dau să mă ridic și cad la loc pe pat. Mă târăsc spre telefon și formez numărul de la Salvare. Dinții mi se încleștează de durere, nu pot articula primele cuvinte. Cu chiu cu vai, îi zic unei doamne repezite că am o criză de colică renală. “Așteptați, trimitem mașina!” Înghit la repezeală o fiolă de piafen. Nu trece! Mai rad una: degeaba, dar mă ia și stomacul. Trezesc toți vecinii. Inutil să mai aștept Salvarea: nu vine, domne, nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
aparițiile extraterestre, efectele ei „speciale“. Lăsați divinul să se arate în mod liber, așa cum s-a putut naște el în mintea omului pe vremea în care nu era încă o ustensilă, o pârghie în mâna unor meseriași cu respirație asiduă, repezită. Mulți dintre cei care m-au cunoscut m-au luat drept un negativist, drept cineva care neagă - probabil din spirit de provocare - valorile recunoscute ca autorități. Pentru ei, e adevărată doar ideea de autoritate; care trebuie acceptată pentru că experiența și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mai stăm de vorbă, sau ți-i trimit prin mandat, cum îți convine... Mai e o săptămână și se face două luni de când i-a dat ultima dată. Cumsecade biata Ivona, fată bună, o știe de-o viață : slabă-slabă, și repezită, și cu nasu lung, și-și vopsește blond păru, și-l poartă scurt : cum era la douăj-de ani, așa e și-acuma. Ani de zile a tot venit la lună în casa lor, primea carte poștală de la Ivona și-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de bine nu pleacă niciunu d-acasă, e știut că dacă pleacă bărbatu, tot femeia-i de vină. Să stea, la ce să stea ? S o vază pe Ivona, cu dinții ei de cal și cu nasu lung, slabă și repezită și toată ziua cu țigarea-n gură și cu prietinile la telefon, păi să nu-ți vie să-ți iei câmpii ? Stă pe ziar, pe pungile goale de plastic, și molfăie o bucată de pâine uscată de la cumnată-sa ; că dinții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai mare necazu... Așa că-l bodogăne ea ce-l bodogăne, da vine și-l încheie. Se apleacă, strânge pungile de plastic, le-mpăturește și le pune-n țoașcă. Face toate astea încet, de când a mai îmbătrânit, nu mai e așa repezită. Da nici nu-i vine să plece, nu se ndură... Nu se-ndură, când se gândește că a făcut drumu degeaba. Cap sec, cap sec, își șoptește singură, ocolește burlanu de lângă scară, dă colțul casei și merge spre poartă cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a macaroane am mai mâncat în bucătăria asta ! Cu macaroane l-am făcut mare pe Tudor, mi-a zis odată madam Ioaniu. Și, când m-așed pe scaunu ăsta, parcă m-așed la mine-acasă, uite, parcă-l și văd pe băiat, ce repezit era, și ca lupu-nghițea, tot cu grijă : ba să plece la școală, ba să plece la joacă. Fii atent, îi ziceam io, mestecă cu grijă, că se duce pe partea ailantă. Da el tot ca lupu-nghițea : tot cu grijă să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ne Întîlneam peste o lună, nu m-ai fi cunoscut ca pe o tîrfă. Aș fi fost o brunetă care n-ar mai fi semănat așa de mult cu Veronica Lake. — Iisuse Hristoase! — Nu. Lynn Margaret Bracken. Prea iute, aproape repezit. — Uite ce e. Aș vrea să te mai văd. — Îmi dai cumva o Întîlnire? — Normal. La tarifele lui Patchett, nu-mi permit altceva. — Ai putea să aștepți Încă o lună. — Nu, n-aș putea. — Atunci să vorbim pe șleau. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]