226 matches
-
rolul esențial în geneza repolarizării inițiale se continuă și pe parcursul platoului. Curentul rectificator (IKir) care asigura efluxul bazal de K+ se reduce foarte mult în această fază, fenomen cunoscut sub numele de rectificare anormală, jucând un rol important în întârzierea repolarizării comparativ cu celula nervoasă. Se produce în schimb activarea progresivă a curentului potasic de rectificare întârziată (IK). Acesta este un curent spre exterior activat de voltaj, cu o cinetică foarte lentă, care se activează progresiv în timpul platoului potențialului de acțiune
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
în schimb activarea progresivă a curentului potasic de rectificare întârziată (IK). Acesta este un curent spre exterior activat de voltaj, cu o cinetică foarte lentă, care se activează progresiv în timpul platoului potențialului de acțiune miocardic, fiind principalul curent care cauzează repolarizarea, atât la fibrele cu răspuns rapid cât și la cele cu răspuns lent. IK este puternic influențat de neuro-modulatori și reprezintă unul din sediile de acțiune al mai multor medicamente antiritmice (Chinidina, Sotalolul, Amiodarona) [18-22]. Faza 3 - Repolarizarea finală Urmează
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
care cauzează repolarizarea, atât la fibrele cu răspuns rapid cât și la cele cu răspuns lent. IK este puternic influențat de neuro-modulatori și reprezintă unul din sediile de acțiune al mai multor medicamente antiritmice (Chinidina, Sotalolul, Amiodarona) [18-22]. Faza 3 - Repolarizarea finală Urmează fazei de platou, fiind caracterizată de revenirea potențialului de membrană la valoarea de repaus de -90 mV. În această fază, curenții cationici spre interior reprezentați în primul rând de curentul lent de Ca+2 (ICa-L) se reduc progresiv
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
membrană la valoarea de repaus de -90 mV. În această fază, curenții cationici spre interior reprezentați în primul rând de curentul lent de Ca+2 (ICa-L) se reduc progresiv și devin mai mici decât curenții cationici spre exterior, ceea ce determină repolarizarea celulei. Curenții spre exterior în timpul fazei 3 sunt reprezentați de curentul tranzitor spre exterior (Ito) care se continuă și în această fază, curentul de rectificare întârziată (IK), care atinge valoarea sa maximă și de recuperarea rapidă a curentului rectificator (IKir
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
recuperarea rapidă a curentului rectificator (IKir) [23-25]. Refacerea concentrațiilor ionice Se face prin activitatea pompelor ionice; ATP-aza Na+-K+ dependentă elimină din celulă micile cantități de Na+ care au pătruns în faza de depolarizare rapidă și reintroduce K+ ieșit pe parcursul repolarizării. Expulzarea Ca+2 se face prin mecanismul de antiport Na+-Ca+2 și într-o mică măsură sub acțiunea ATP-azei Ca+2 dependente [26, 27]. Fazele excitabilității miocardice Capacitatea unei celule miocardice de a răspunde la acțiunea unui nou stimul
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
există posibilitatea obținerii de răspunsuri propagate, folosind stimuli cu intensitate mai mare decât valoarea prag. Potențialele obținute în acest mod sunt însă diferite de potențialul de acțiune normal având o amplitudine mai mică, o fază 0 mai lentă și durata repolarizării mai redusă. Mecanismul ține de recuperarea doar parțială a numărului canalelor de Na+ necesare pentru o nouă excitație. Aspectul diferit al potențialelor de acțiune din perioada refractară relativă favorizează și el apariția aritmiilor cardiace. Faza refractară totală Cuprinde faza refractară
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
potențialului de acțiune și până la sfârșitul fazei supranormale, dincolo de care se obțin răspunsuri normale la stimuli prag [1]. Durata fazelor refractare depinde de frecvența de activare, scăzând la fibrele cu răspuns rapid atunci când frecvența cardiacă crește [28]. Medicamentele care prelungesc repolarizarea prin blocarea curentului de K+ rectificator întârziat (IK) prelungesc durata fazelor refractare, exercitând un efect antiaritmic [29]. AUTOMATISMUL MIOCARDIC Automatismul (cronotropismul) este proprietatea miocardului de a genera spontan stimuli cu caracter ritmic. Aceasta se datorează existenței la nivelul țesutului miocardic
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
sistemul nervos vegetativ. Sinteza recentă de medicamente capabile să blocheze selectiv curentul If (Ivabradine) crează posibilitatea de-a modula frecvența cardiacă fără a influența alte fenomene electrice ale miocardului [31-33]. - curentul de Ca+2 spre interior se activează la sfârșitul repolarizării, atunci când potențialul de membrană scade sub -55 mV; la aceste valori ale potențialului, canalele de tip L fiind inactive, curentul se realizează prin intermediul canalelor de Ca+2 de tip T (transient). Acestea se găsesc predominant la nivelul celulelor miocardice cu
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
canalele de tip L, fiind inactivate imediat ce celula a fost suficient depolarizată. Deoarece în membrana fibrelor pacemaker lipsește curentul de potasiu rectificator (IK1), responsabil de menținerea potențialului de repaus la celulele contractile, curenții spre interior If și ICa-T, activați de repolarizarea membranei celulare, nu sunt compensați de un curent corespunzător spre exterior, producând depolarizarea diastolică spontană de fază 4. Atingerea potențialului de prag corespunde activării canalelor de calciu de tip L; întrucât membrana celulelor pacemaker conține puține canale de Na+, depolarizarea
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
de sus în jos și de la dreapta spre stânga (fig. 5.17). Are o amplitudine redusă datorită grosimii reduse a miocardului atrial și o formă rotunjită cu durată de 80-100 ms datorită propagării relativ lente a excitației în miocardul atrial. Repolarizarea atrială se manifestă sub forma unei unde mici, mascată însă de depolarizarea ventriculară peste care se suprapune. Segmentul PQ reprezintă întârzierea impulsului electric la nivelul nodului atrioventricular, potențialele generate la acest nivel fiind prea mici pentru a fi evidențiate pe
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
orientat spre stânga, în jos și ușor înapoi. - Unda S este expresia depolarizării regiunii epicardice a bazei VS în partea posterioară a acesteia. Vectorul său este orientat spre dreapta, în sus și ușor înapoi. Segmentul ST reprezintă prima fază a repolarizării ventriculare (repolarizarea lentă) corespunzătoare platoului potențialului de acțiune al fibrelor miocardice ventriculare; pe parcursul acesteia nu iau naștere diferențe de potențial semnificative între diferitele regiuni ventriculare, segmentul ST fiind în mod normal izoelectric. Unda T reprezintă faza finală a repolarizării ventriculare
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
stânga, în jos și ușor înapoi. - Unda S este expresia depolarizării regiunii epicardice a bazei VS în partea posterioară a acesteia. Vectorul său este orientat spre dreapta, în sus și ușor înapoi. Segmentul ST reprezintă prima fază a repolarizării ventriculare (repolarizarea lentă) corespunzătoare platoului potențialului de acțiune al fibrelor miocardice ventriculare; pe parcursul acesteia nu iau naștere diferențe de potențial semnificative între diferitele regiuni ventriculare, segmentul ST fiind în mod normal izoelectric. Unda T reprezintă faza finală a repolarizării ventriculare (repolarizarea rapidă
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
a repolarizării ventriculare (repolarizarea lentă) corespunzătoare platoului potențialului de acțiune al fibrelor miocardice ventriculare; pe parcursul acesteia nu iau naștere diferențe de potențial semnificative între diferitele regiuni ventriculare, segmentul ST fiind în mod normal izoelectric. Unda T reprezintă faza finală a repolarizării ventriculare (repolarizarea rapidă), pe parcursul căreia potențialul de membrană revine la valoarea de repaus. Datorită faptului că regiunea epicardică se repolarizează înaintea celei endocardice prin durata mai scăzută a potențialului de acțiune la acest nivel, vectorul corespunzător este orientat spre stânga
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
ventriculare (repolarizarea lentă) corespunzătoare platoului potențialului de acțiune al fibrelor miocardice ventriculare; pe parcursul acesteia nu iau naștere diferențe de potențial semnificative între diferitele regiuni ventriculare, segmentul ST fiind în mod normal izoelectric. Unda T reprezintă faza finală a repolarizării ventriculare (repolarizarea rapidă), pe parcursul căreia potențialul de membrană revine la valoarea de repaus. Datorită faptului că regiunea epicardică se repolarizează înaintea celei endocardice prin durata mai scăzută a potențialului de acțiune la acest nivel, vectorul corespunzător este orientat spre stânga, în jos
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
presupune că potențialele din zonele epicardice și endocardice, chiar dacă nu sunt egale ca durată au o perioadă în care se suprapun sau diferențele dintre ele sunt prea mici pentru a fi decelate pe ECG de suprafață. În faza finală a repolarizării, fibrele epicardice se recuperează înaintea celor endocardice, vectorul de repolarizare fiind orientat spre stânga, în jos și înainte. Intervalul Q-T reprezintă durata activării electrice ventriculare măsurată de la începutul undei Q și până la sfârșitul undei T. Durata normală a intervalului
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
sunt egale ca durată au o perioadă în care se suprapun sau diferențele dintre ele sunt prea mici pentru a fi decelate pe ECG de suprafață. În faza finală a repolarizării, fibrele epicardice se recuperează înaintea celor endocardice, vectorul de repolarizare fiind orientat spre stânga, în jos și înainte. Intervalul Q-T reprezintă durata activării electrice ventriculare măsurată de la începutul undei Q și până la sfârșitul undei T. Durata normală a intervalului Q-T depinde de frecvența cardiacă, existând mai multe formule
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
T. Durata normală a intervalului Q-T depinde de frecvența cardiacă, existând mai multe formule deduse empiric care aproximează valoarea corectată în funcție de intervalul R-R. Alungirea intervalului Q-T se întâlnește în situații variate (tulburări electrolitice, ischemie miocardică, medicamente care prelungesc repolarizarea), predispunând la apariția de tulburări de ritm severe. Au fost identificate și anomalii determinate genetic ale canalelor ionice implicate în repolarizare care determină alungirea intervalului Q-T, cunoscute sub numele de sindroame de Q-T lung [52, 53]. Unda U
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
în funcție de intervalul R-R. Alungirea intervalului Q-T se întâlnește în situații variate (tulburări electrolitice, ischemie miocardică, medicamente care prelungesc repolarizarea), predispunând la apariția de tulburări de ritm severe. Au fost identificate și anomalii determinate genetic ale canalelor ionice implicate în repolarizare care determină alungirea intervalului Q-T, cunoscute sub numele de sindroame de Q-T lung [52, 53]. Unda U reprezintă o mică deflexiune care urmează inconstant undei T, evidențiabilă mai ales la frecvențe scăzute. Semnificația undei U este incertă, fiind
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
determină alungirea intervalului Q-T, cunoscute sub numele de sindroame de Q-T lung [52, 53]. Unda U reprezintă o mică deflexiune care urmează inconstant undei T, evidențiabilă mai ales la frecvențe scăzute. Semnificația undei U este incertă, fiind atribuită repolarizării fibrelor Purkinje care au potențiale de acțiune mai lungi decât restul miocardului sau potențialelor declanșate în timpul relaxării miocardului ventricular (postdepolarizări induse de distensie) [1, 54]. Derivațiile electrocardiografice Electrozii pentru culegerea potențialelor generate de activitatea inimii sunt plasați în diverse puncte
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
o electrocardiogramă normală nu este neobișnuită chiar și la pacienții cu angină severă și nu exclude diagnosticul de ischemie. Totuși, electrocardiograma de repaus poate arăta semne de boală aterosclerotică coronariană, cum ar fi sechele de infarct miocardic sau tulburări de repolarizare. ECG-ul poate ajuta în clarificarea diagnosticului diferențial dacă este făcut în timpul durerii, ceea ce permite detectarea modificărilor dinamice ale segmentului ST în prezența ischemiei, sau identificând tulburări care sugerează afectarea pericardului. În mod particular electrocardiograma efectuată în timpul durerii poate fi
GHID din 2 septembrie 2009 de management al anginei pectorale stabile - Anexa nr. 2*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/215598_a_216927]
-
Intervalul valorilor concentrației plasmatice maxime a olopatadinei la starea de echilibru ( 35 până la 127 ng/ ml ) observat în acest studiu reprezintă o margine de siguranță de cel puțin 70 ori mai mare pentru olopatadina administrată topic , referitor la efectele asupra repolarizării membranei celulelor cardiace . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică : preparate oftalmice ; decongestionante și antialergice ; alte antialergice . Cod ATC : S01GX 09 Olopatadina este un antialergic/ antihistaminic puternic și selectiv , care își exercită efectele prin mai multe mecanisme de acțiune distincte
Ro_733 () [Corola-website/Science/291492_a_292821]
-
lopinavir testată , corespunzător unei expuneri la lopinavir totale de 7 ori și de 15 ori concentrațiile plasmatice libere realizate la om în cazul dozei maxime terapeutice recomandate . În contrast , concentrații plasmatice similare de lopinavir/ ritonavir nu a determinat întârziere în repolarizarea fibrelor cardiace Purkinje canine . O concentrație mai mică a lopinavir/ ritonavir nu produce un blocaj semnificativ al canalelor de potasiu ( HERG ) . Studiile privind distribuția tisulară la șobolan , nu au evidențiat o retenție cardiacă semnificativă a substanței active ; ASC la 72
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
lopinavir testată , corespunzător unei expuneri la lopinavir totale de 7 ori și de 15 ori concentrațiile plasmatice libere realizate la om în cazul dozei maxime terapeutice recomandate . În contrast , concentrații plasmatice similare de lopinavir/ ritonavir nu a determinat întârziere în repolarizarea fibrelor cardiace Purkinje canine . O concentrație mai mică a lopinavir/ ritonavir nu produce un blocaj semnificativ al canalelor de potasiu ( HERG ) . Studiile privind distribuția tisulară la șobolan , nu au evidențiat o retenție cardiacă semnificativă a substanței active ; ASC la 72
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
alte specii , s- a produs mărirea splinei cu histiocitoză . Colesterolul plasmatic a fost crescut la rozătoare , dar nu la câine , trigliceridele au fost crescute numai la șoarece . În contrast , concentrații plasmatice similare de lopinavir/ ritonavir nu a determinat întârziere în repolarizarea fibrelor cardiace Purkinje canine . O concentrație mai mică a lopinavir/ ritonavir nu produce un blocaj semnificativ al canalelor de potasiu ( HERG ) . Studiile privind distribuția tisulară la șobolan , nu au evidențiat o retenție cardiacă semnificativă a substanței active ; ASC la 72
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
gt; 20 % sub valoarea de la inițierea tratamentului . Alungirea intervalului QT Date din studiile non- clinice ( in vitro and in vivo ) , la doze mai mari decât cele recomandate la om , au indicat că sunitinib are potențialul de a inhiba procesul de repolarizare a potențialului de acțiune cardiac ( de exemplu prelungirea intervalului QT ) . Creșteri ale intervalului QTc la peste 500 msec au apărut la 0, 5 % din cazuri și modificări față de valorile inițiale mai mari de 60 msec au apărut la 1, 1
Ro_999 () [Corola-website/Science/291758_a_293087]