239 matches
-
La fel ca orice alte reprezentări, stereotipurile sunt supuse devenirii, fiind tributare culturii, societății și istoriei, au o anumită logică internă și sunt dependente de anumite politici care guvernează societatea la un moment dat. Să nu uităm faptul că procesul reprezentațional presupune reconstruirea lumii individului, printr-o procesare simbolică complexă. Această reconturare a realității cuprinde mai multe etape, individul trecând, așa cum precizează Popper, prin trei lumi. Prima lume este cea a dimensiunii fizice a existenței, ea fiind legată cel mai mult
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
teoria constructului personal, Millas pune pe seama bagajului imagologic și a contextului în care s-au format reprezentările și imaginile individului. Mai mult decât atât, investigând imaginile contemporane pe care le au turcii despre greci și invers, Millas consideră că procesul reprezentațional depinde de o meta-imagine, acea imagine care este influențată de felul în care eu cred că celălalt mă vede pe mine587. Mai exact, în studiile sale, Millas evidențiază faptul că imaginea pe care un individ o are despre altul sau
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
există o ruptură foarte clară. Stereotipul îl ajută pe individ să privească lucrurile confortabil, ignorând eventualele neconcordanțe cu realitatea, aceasta din urmă fiind predeterminată de stereotip"588. În acest sens, stereotipurile pot fi văzute ca imagini înrădăcinate sau chiar deprinderi reprezentaționale care, declanșate de anumiți stimuli, generează reacții. Mai mult decât atât, există o legătură evidentă între procesul de formare a stereotipului și cel al relației identitate-alteritate, despre care discutam în cel de-al treilea capitol. Între cele două procese se
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de anumiți stimuli, generează reacții. Mai mult decât atât, există o legătură evidentă între procesul de formare a stereotipului și cel al relației identitate-alteritate, despre care discutam în cel de-al treilea capitol. Între cele două procese se află fenomenul reprezentațional, în sensul că identitatea și alteritatea se construiesc în urma interacțiunii, iar stereotipul este puternic influențat de experiențele individului și grupului, în ideea că acestea sunt cele care ghidează reprezentarea stereotipală și-i conturează conținutul prin crearea unor etichete și introducerea
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
individului și grupului, în ideea că acestea sunt cele care ghidează reprezentarea stereotipală și-i conturează conținutul prin crearea unor etichete și introducerea, sau chiar generarea, unor categorii. Având în vedere importanța pe care experiențele personale le au în cadrul proceselor reprezentaționale și implicit în configurarea stereotipurilor, se pune întrebarea ce se întâmplă cu acestea atunci când experiențele și evenimentele trăite de individ contrazic conținutul stereotipurilor? În ce măsură se poate vorbi despre o anumită rezistență a stereotipului la schimbările de situație prin care trece
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
elemente, sau, după caz, le elimină altele. Prin urmare, având în vedere faptul că prin imagine individul reconstruiește lumea, atribuindu-i sensuri și semnificații cu ajutorul conștiinței interpretative, răspunsul pe care indivizii îl dau evenimentelor sociale, culturale și istorice, adevărate provocări reprezentaționale, depinde în foarte mare măsură de categoriile cu ajutorul cărora le judecă. Miturile, credințele, presupozițiile și stereotipurile sunt reprezentări care ghidează individul și pot fi considerate repere pentru procesul imagologic în care se construiește practic imaginea. În acest sens, investigarea imaginii
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
sunt reprezentări care ghidează individul și pot fi considerate repere pentru procesul imagologic în care se construiește practic imaginea. În acest sens, investigarea imaginii presupune descifrarea proceselor și fenomenelor care stau la baza acesteia, cunoașterea lor presupunând atât înțelegerea mecanismelor reprezentaționale cât și a contextului cultural-istoric în care s-au format. În linii mari, imaginea din interiorul istoriei poate fi considerată reprezentarea pe care individul o are într-un anumit spațiu și timp, acea reprezentare care se transformă o dată cu societatea, interesele
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
este relevantă, cunoașterea și comunicarea socială neținând cont de autenticitatea și acuratețea informațiilor conținute de acestea. De fapt, atunci când procesează un obiect, individul apelează la transformări simbolice, iar măsura în care acestea reflectă realitatea nu are nicio importanță pentru procesul reprezentațional. Așa cum subliniam, în cadrul procesului reprezentațional, percepția devine realitate. Prin structurile logico-epistemologice ale imaginii, individul găsește o justificare a propriului său statut, rezolvând astfel problema identității sociale și comunicaționale, dar și o justificare a atitudinilor și comportamentelor față de ceilați. Din acest
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
socială neținând cont de autenticitatea și acuratețea informațiilor conținute de acestea. De fapt, atunci când procesează un obiect, individul apelează la transformări simbolice, iar măsura în care acestea reflectă realitatea nu are nicio importanță pentru procesul reprezentațional. Așa cum subliniam, în cadrul procesului reprezentațional, percepția devine realitate. Prin structurile logico-epistemologice ale imaginii, individul găsește o justificare a propriului său statut, rezolvând astfel problema identității sociale și comunicaționale, dar și o justificare a atitudinilor și comportamentelor față de ceilați. Din acest punct de vedere, caracterul evaluativ
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
vedere fenomenologia imaginii cu ajutorul căreia individul iese din realitate pentru a o reconstrui, atribuindu-i astfel sensuri cunoscute. Practic, aflat în mijlocul unei realități în continuă transformare, în care reprezentarea obiectelelor necesită procesări complexe, individul apelează la șabloane mentale, scurtând procesul reprezentațional și traducând astfel necunoscutul în termeni familiari. De fapt, ceea ce psihologia socială numește reprezentare socială, etnopsihologia numește stereotip și etnostereotip, iar filosofia și imagologia numesc imagine. Indiferent de paradigmă însă, imaginea trebuie văzută ca un fenomen în care se structurează
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
obiectelor reale sau imaginare. Prin imagine, realitatea dispare pentru a face loc simbolurilor și semnificațiilor. Imaginea este unirea subiectului cu obiectul, întrucât nu doar obiectul dobândește sens prin imagine, ci și subiectul prin felul în care se poziționează în cadrul procesului reprezentațional, dar și prin felul în care se raportează la conținutul obiectului. Această relație poate fi explicată prin faptul că subiectul, pentru a exista, trebuie să se raporteze conștient la sine, ori această raportare implică un proces imagologic. Conștiința de sine
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
mituri și simboluri, până la reprezentări sociale, presupoziții, stereotipuri și etnostereotipuri, trăiesc prin comunicare și mor în absența acesteia. Comunicarea este cea care, prin mesaj, susține transmiterea reprezentărilor și simbolurilor, asigură cadrul pentru dezvoltarea unei anumite gramatici a imaginii, susținând procesele reprezentaționale prin interacțiunea dintre indivizi și schimbul de idei și opinii. Din acest punct de vedere, comunicarea este un act de imagine pentru că ascunde în ea o anumită metafizică a reprezentării. Mesajul și interacțiunea sunt acte imagologice, de ele depinde viața
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
logic sau obiectul reprezentării. Reprezentările omului despre lume poartă amprenta a ceea ce strămoșii lui și-au imaginat, moștenirea genetică cuprinzând conținuturile dezvoltate și simbolurile inventate de specie. Aceste materiale colectiv-inconștiente îl aduc pe om în situația de a avea repere reprezentaționale, fără însă a le conștientiza. Spre deosebire structurile logico-epistemologice, imaginea de dinainte de istorie reprezintă un model pre-reprezentațional, cum este arhetipul, care participă doar la timpul speciei, rămânând într-un anumit sens în afara timpului istoric al individului. În acest sens, individul
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
privi lumea, de a se raporta la alteritate într-un anumit context. Revenind, astfel, la ideea că imaginea este o permenantă căutare a sensului, putem spune că ea nu neapărat descrie subiectul, însă evidențiază motivele și interesele acestuia în plan reprezentațional, intenționalitatea lui și felul cum se raportează la obiect, poziția lui în cadrul dimensiunii reprezentaționale și comunicaționale a imaginii. Din acest punct de vedere, analiza reprezentării sociale, dar mai ales a stereotipului și a etnostereotipului, are sens, mai întâi de toate
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
la ideea că imaginea este o permenantă căutare a sensului, putem spune că ea nu neapărat descrie subiectul, însă evidențiază motivele și interesele acestuia în plan reprezentațional, intenționalitatea lui și felul cum se raportează la obiect, poziția lui în cadrul dimensiunii reprezentaționale și comunicaționale a imaginii. Din acest punct de vedere, analiza reprezentării sociale, dar mai ales a stereotipului și a etnostereotipului, are sens, mai întâi de toate, pentru a înțelege subiectul, în planul cunoașterii, conținutul stereotipului oferind informații relevante doar pentru
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
comunicată, 45 memorie explicită, 37 memorie implicită, 37 memorie istorică, 38 memorie socială, 43 memorie-imagine, 50 mentalitate, 20, 61, 85 meta-imagine, 17, 64, 251 mit, 25, 95, 99, 100, 101, 104, 105, 107, 110, 111, 114, 115, 116, 124 model reprezentațional, 61, 87, 127, 136, 219, 246 morfologia imaginii, 10, 45 motive mitologice, 87, 91 natură umană, 5, 19, 139 om, 5, 10, 11, 19, 20, 27, 29, 30, 32-35, 37, 65, 92, 94, 103, 105, 106, 118, 119, 125, 127
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
același timp, literatura concentraționară ne oferă și cunoașterea celui care prezintă respectivul fapt real, a subiectivității acestuia. Secolul al XX-lea a fost teatrul unor multiple masacre, a căror estetizare pune probleme etice și estetice; problemele nu apar la nivel reprezentațional, care implică dihotomia adevărat/ fals, ci funcțional, întrucât se literarizează experiențe cutremurătoare. În viziunea unor cercetători ai fenomenului, această literarizare intră în tensiune cu însăși funcția artei, care este hedonismul. Oroarea nu este acceptată ca obiect artistic, invocându-se consecințe
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
apropiată de dezideratul unei comprehensiuni socio-psiho-pedagogice a reprezentărilor. Este de menționat evidentul caracter perfectibil al prezentului demers. Odată cu persistența temporală în acest CP, numărul reprezentărilor se amplifică gradual, devenind din ce în ce mai larg și complex, dar și selectiv, dând naștere unui Sistem reprezentațional. Printr-o selecție mai atentă, prin fortificare și printr-o mai profundă implantare în structurile interioare afectiv-emoționale anumite RPP se transformă în convingeri psihopedagogice. 4.6.4. Credințele - convingerile psihopedagogice (CPP)tc "4.6.4. Credin]ele - convingerile psihopedagogice (CPP
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
și nuanțat prin relațiile interdisciplinare cu literatura, filosofia, semiotica, lingvistica, artele, media, antropologia, dar mai cu seamă cu sociologia, concepte precum geografia (cartografia) simbolică sau metaforică, geografia socială, geografia imaginară etc. fiind larg acceptate. Comună este tratarea spațiului ca strategie reprezentațională într-o ma-nieră transdisciplinară și interculturală 20. La rândul ei, gândirea sociologică a acceptat treptat vocabularul de specialitate al geografiei, împreună cu concepte precum margine, periferie, spații, granițe și frontiere, contribuind la denaturalizarea și problematizarea acestora 21. Riguroasa disciplină a geografiei
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
economică, socială sau culturală", fără doar și poate, cu repercusiuni și asupra suveranității naționale, pe care Ceaușescu le-a exploatat la maximum în propaganda sa. Raportându-ne la aceeași definiție, tot imperialism poate fi numit și cel apusean (epistemologic, metaforic, reprezentațional și discursiv: literar, cinematografic, diplomatic, istoric, academic etc.). Deși cele două forme de imperialism, sovietic și occidental, care s-au exercitat asupra spațiului nostru, au caracteristici diferite față de imperialismul real, concret și teritorial, totuși ele justifică prin realitatea brutală a
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
alții comunică în plan narativ cu o anume dificultate. În aceste condiții, trebuie considerat faptul că pe de o parte, narațiunea poate fi un numitor comun care să permită o înțelegere sporită a punctelor importante și a limitelor din forța reprezentațională a mediilor individuale și pe de alta, că sensul narațiunii în diverse media oferă oportunități pentru o reexaminare critică și pentru o extindere a vocabularului analitic al naratologiei. În acest fel, studiul narațiunii poate fi util și în domeniul mass-media
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
Noțiunea de contract didactic arată astăzi că, dincolo de prezența efectivă, apare o anumită virtualizare a acțiunilor didactice și mediatice care se joacă în procesul de predare-învățare. În acest caz, avem de-a face cu o autoconstrucție a condițiilor comunicaționale, afective, reprezentaționale și cognitive specifice situațiilor învățământului la distanță sau ale dispozitivelor mediatice. (Alava, 2004) Se naște un univers autoformator, rezultat al procesului sistemic contextualizat și creator de context, care, prin intermediul actorilor și al interacțiunilor acestora cu dispozitivul, produce un spațiu extensiv
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
față), analitice de tipul celei intitulate Diddling Considered as One of the Exact Sciences/Escrocheria considerată ca una dintre științele exacte sau a celei cu nume julesvernian The Balloon Hoax/ Farsa cu balonul confirmă preocuparea ideologică a autorului pentru funcția reprezentațională a creației artistice. Diddling... este idubitabil un manifest estetic cu cifru, în care conținutului ficțional al literaturii i se atribuie necondiționat calități transcendente. Realitatea în sine rămîne o fenomenalitate neinteligibilă. Semnificațiile ei de profunzime pot fi revelate doar prin transfigurare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
realiza singuri acest lucru pe parcurs. Desigur, nimeni nu reușește să facă vreo distincție cu certitudine, textul dovedindu-se pînă în ultima clipă a redactării oarecum suspendată foarte organic, din punct de vedere tematic, evenimențial și stilistic. O mică ruptură reprezentațională se produce în momentul începerii aventurilor pe Jane Guy, povestirea devenind ceva mai profesională, mai aplecată asupra detaliului marinăresc și făcînd, prezumtiv, intrarea în scenă a omului mării (Pym). Supoziția nu rezistă, însă, în totalitate. Detaliile tehnice abundă și în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se manifestă ca nucleu al universului textual. Ultimul se țese în jurul său asemenea plasei în jurul păianjenului. De aceea, putem sesiza în relatarea minuțioasă a naratorului-jurist arta echilibrului inexpugnabil. Avocatul de succes pare să îi înțeleagă importanța vitală, întrucît metaforele sale reprezentaționale se construiesc împrejurul acestui semnificant. De exemplu, biroul unde lucrează este o alegorie a balanței inexplicabile între antinomii. Cei doi funcționari principali care îl deservesc, Nippers și Turkey (numiți de Petre Solomon Cleștișor și Curcanul), trec succesiv prin metamorfoze bizare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]