287 matches
-
postmodernistă este responsabilă de apariția unor tensiuni valorice, riscul major fiind acela ca școala să își piardă reperele. Mai mult, delimitarea tranșantă între tradițional și modern devine periculoasă. În fond, procesul schimbării nu presupune anularea valențelor tradiționalului, nu-și propune repudierea acestuia, ci doar reașezarea pe alt temei a educației. Un proces real de schimbare în educație va așeza la temelia sa un cadru valoric ce va servi drept ghid orientativ sau grilă de evaluare a calității transformărilor propuse. Nu putem
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
mesajului la transmițător. Acest hash este definit ca media următoarelor trei elemente: dimensiunea unei piese de imagine, cod comun, hash 1 de protecție. Transmițătorul face o verificare a hash 2 pentru a vedea dacă mesajul a fost primit în condiții bune de către receptor, astfel că repudierea ulterioară este imposibilă.* Confidențialitatea și disponibilitatea datelor. Ultimele două funcții/atribute de securitate ale unui sistem țin de asigurarea confidențialității și disponibilității datelor. Confidențialitatea datelor este asigurată prin encodarea mesajului în imagine. Informația mesajul secret, este disponibilă oricând, doar părților
Asigurarea securităţii informaţiilor în organizaţii by Bogdan-Dumitru Ţigănoaia [Corola-publishinghouse/Science/894_a_2402]
-
europeană spun ei -, care înseamnă transparență, civilitate, rațiune și morală, o cultură a discursului societal și tot ce ține de persona, adică de exigența educării unui om socialmente acceptabil, plăcut de către toți și neurât de către nimeni, s-a articulat pe repudierea laturilor "de umbră" ale culturii și civilizației continentului, care se întind pe un spectru semantic foarte larg, de la să spunem marginalizarea și excomunicarea anormalului, a nebuniei sau a bolii și a anomaliilor sexuale, la reprimarea retoricii de cauționare a acestora
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aducătorul unor alte principii, scoborând în concertul de fulgere de pe muntele Sinai cu tablele logicei noi în mâini”, se poate citi în articolul intitulat Gramatică. Iar peste câțiva ani, într-una din cele mai patetice confesiuni publicate în revista unu, repudierea convenției va constitui, iarăși, tema fundamentală a reflecției: „Arta ș...ț pretinde un material luat din neobicinuit, care să supere timpanul convenției, să-i calce în picioare rochiile de mătase, certificatele de studii. Toate raporturile și gusturile admise date de-
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
obstacolul, limita, închiderea. Însăși poetica avangardistă a lui Voronca gravitând fie în jurul constructivismului, fie al suprarealismului, era de natură să întrețină asemenea scheme de organizare a spațiului imaginar. În varianta sa constructivist-integralistă, exigența, de pildă, a de-subiectivizării poeziei (antisentimentalismul, repudierea retoricii, anecdoticului, cultul „obiectivității” și al sintezei intelectuale aplicate unei lumi a obiectelor ce miza pe senzație, pe o concretețe și plasticitate în stare să ofere o replică verbală materialității lumii date etc.) invita la întoarcerea spre un afară mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
rămas în lumea esențială, arhetipală, adevărat (adevărată, nu reală), printre modele, acoperindu-se doar cu vălul magiei și putând în orice clipă fi restabilit, restaurat, repus, reintegrat în starea sa inițială printr-un act de revenire la adevăr și de repudiere a lumii acesteia, greșite, lumea culorii sărite la tipar. Soluția creștinului e la fel de paradoxală ca a lui Don Quijote. E om și i se cere să fie Dumnezeu. A fost creat curat și e murdar, și trebuie doar să se întoarcă
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
supremației spiritului în relația sa cu carnea, nu este în stare să înăbușe dorința, simțurile și "calul negru" platonician. De-aici se poate deduce că păcatul cărnii incriminat de doctrina platonician-creștină este un fals, și adevăratul păcat este înfrânarea și repudierea cărnii, mânăstirea boccaccescă fiind locul unei ipocrizii nesfârșite. Sfințenia acelui perimetru este doar de ochii lumii, populat de actorii (hypocritai) purtători de măști ale aparențelor, ale salvării acestora. În spatele uniformei călugărești apare, insidioasă și universală, uniforma cărnii", conchide Gabriel Liiceanu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fervoarea mistică (sau teologică) a lui Nicolae Balotă nu explică întrutotul infailibilul său discernământ politic. Înclinăm să credem că, mai curând, însuși cultul său pentru lectură - care presupune liniște, diversitate a opiniilor, comunicare afabilă cu semenii - a dus la o repudiere a extremismelor, însoțite întotdeauna de acte de vandalism și de urlete. Nicolae Balotă detesta tot ceea ce perturba actul lecturii. Tânărul savant nu numai că nu rămâne indiferent la dezastrul civilizației românești, dar înregistrează chiar, cu un fel de panică, semnele
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
Gheorghe Grigurcu Consacrîndu-i poetului Cezar Ivănescu o interpretare la dimensiunile unui volum, Petru Ursache practică o critică ce s-ar putea numi existențială. Ce înseamnă aceasta? O repudiere a acelui „exercițiu” ce urmărea „blînda asasinare a autorului” pentru a rămîne exclusiv opera, limbaj în sine, desfăcut de relațiile cu ființa meditativă, afectivă, corporală, căruia, bunăoară, structuralismul i-a dat o impozantă ilustrare, prin repunerea în drepturi a ființei
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
spectacolele pentru turiști. Revitalizarea formelor pierdute de dragul pitorescului lor naște tipare fixiste - creatorul original avea reprezentarea unui stil pentru că trăia și se exprima prin el în timp ce revival-ul este un "citat în stil". Cu toate acestea sau poate tocmai de aceea repudierea de plano a acestor forme de largă circulație mediatică din sfera de interes a cercetătorului este o greșeală; ele trebuie luate în considerare ca o realitate a timpului nostru, ca fenomene vii cu granițe labile și estetică proprie. Optica diacronică
Întâlnirea de la Innsbruck by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16917_a_18242]
-
două fluvii distincte: cel al actanților propriu-ziși și cel al publicului mai mult sau mai puțin avizat. Dintre aceștia se distinge unul doct, ce întruchipează Europa cu toate bunele și relele ei: cu prosternarea în fața unor exponate preponderent apusene, cu repudierea altora, autohtone, mai greu de asimilat, cu poncife în aprecierea valorii unor compozitori, arhitecți, artiști, dar și cu pătrunzătoare judecăți despre istorie, artă, popor. Este, dacă vreți, un soi de Enciclopedie a sufletului rus, tratată însă nu în maniera vulgar-depreciativă
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
interesa cu preeminență „instrumentele de lucru și metodele de redactare“, „stările infertile , de sterilitate și inhibiție, de vulnerabilitate și crispare“, „tabieturile, tipicurile, alinturile, capriciile și chiar și viciile ce însoțesc îndeobște elaborarea unui text literar“, „ îndoielile și vanitățile , dubiile și repudierile de sine în perspectiva timpului“, „ispita abandonului, iminența momentelor de lașitate interioară sau, dimpotrivă, asumarea actului creator pentru valoarea lui cathartică“. O subtextuală decepție mustește în liniile unui asemenea aparent pedant program de investigație. Sine ira et studio, prozatoarea vădește
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
caracterul difuz și oral al exprimării, în amestecul de timpuri și senzații, având în comun, fără îndoială, o origine faulkneriană. Sensurile multiple ale narativității creează complexitate la toate nivelurile (sintactic, psihologic, existențial, moral). Dinamica sensurilor e susținută de densitatea verbală, repudierea adjectivului, mișcare asociativă în două-trei planuri, jocul suprapunerilor dintre prezent și trecut, investigația de profunzime a unei conștiințe morale răscolită de reacții negative față de o greșită înțelegere socială a individului ultragiat. Dificil la lectură pentru că e dificil ca scriitură, elaborat
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
își roade mustața de încordare, Eminescu tace în prostație contemplativă, ambele atitudini trădînd intensitatea ritului. Cînd textul citit amenință să capete tente pornografice, Negruzzi sau Pogor invocă autoritatea de interdicție: „duduia de la Vaslui“, o abonată fidelă preschimbată în simbol al repudierii paginilor licențioase, ale cărei scrisori indignate devin motiv de proscriere a textelor corozive. Secvențele acestea canonice - (faul, faul ), (scoate-l, scoate-l ), (porco, porco ), („scaunul lui Gheorghiu“) („duduia de la Vaslui“), („prost e Paicu!“) sau („carul cu minciuni“) - sunt formule de
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
lui Nicolae Manolescu și Eugen Simion din anii '60, G. Călinescu nu mai are apărători la fel de statornici și de convingători. Dacă nu cumva greșesc, G. Călinescu nu se află astăzi printre referințele criticilor tineri. Ei continuă o simptomatică atitudine de repudiere a modelului călinescian, persistentă de vreo trei decenii, din mai multe pricini declarate, alcătuind un adevărat rechizitoriu: clișeizarea unor formule critice transmise pe cale didactică până la sațietate, absolutizarea criticii estetice într-un moment de expansiune a culturalului postmodern și a relativismului
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
se află în bună conviețuire, până la un amestec binevenit, ca să nu mai vorbim de faptul că separarea genurilor e o credință strămoșească. Și chiar critica în înțelesul consacrat al cuvântului n-are de ce să se simtă vexată, știind de unde vine repudierea... În plus, cei mai mulți mari scriitori prețuiesc "nobila dialectică a criticii". Între aceștia, și Nichita Stănescu care, nici mai mult, nici mai puțin, aduce "Omagiu criticii literare și criticilor literari, pe care îl citez pe ordinea de zi". O face cu
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
răul este mlaștina sexualității... acea tenebroasă și umidă noapte a Femeii primordiale, de care Cristmas fuge cu oroare, după ce, tot cu oroare și cu ură, s-a apropiat de ea și a cunoscut-o, ca femeie... Secretul mântuirii ar fi repudierea actului sexual și refugierea în sfera androginului pur... Halucinanta goană a lui Cristmas, după omor, noaptea, gol, sub cerul înstelat, - sălbatica nuditate astrală; apoi, pe șosea, fasciculul brusc de lumină care îl proiectează alb ca un negativ pe fundalul negru
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
Baudelaire, construită pe același calapod logic: „Tous les élégiaques sont des canailles”; se vede treaba că formula s-a transmis din generație în generație, fiind mereu adaptată la imperativele ideologice și/sau estetice ale momentului -n.m.T.U.). Scăpaseră de repudiere doar vreo două-trei epigrame.” vi i Mihai Sorin Rădulescu, Genealogii, Editura Albatros, București, 1999. ii Apud Mihai Sorin Rădulescu, op.cit., p. 198. iii Pentru mai multe detalii privind ascendenții lui Al. Paleologu vezi Mihai Sorin Rădulescu, op.cit., pp. 198-200. iv
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii (II) by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6737_a_8062]
-
acceptă. Un poem se numește Arta moartă a comparației (probabil ca o trimitere la Instituția moartă a poștei, volumul lui Ionuț Chiva) și, iarăși, poate fi citit în două feluri. Ca o declarație de unicitate zen și, desigur, ca o repudiere a unei formule literare. „Înainte să-mi strîng cortul,/ mia zis ceva foarte frumos din Semiologie,/ că la astm suflul plămînilor e ca vîntul șuierînd pe sub uși,/ la pneumonie ca scîrțîitul zăpezii aerate sub tălpi/ și că plămînii bolnavi de
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
Ceaușescu (parte a campaniei de asigurare a succesiunii în familie) și momentele lui de dizgrație (nu stă pe covorul roșu; e în planul doi; sau, dimpotrivă, apare-n poză cu presupusa lui consoartă, Poliana), asocierea la putere a Elenei sau repudierea ei, apoi retușările de fotografii, absențele sau înlocuirile în primul eșalon al puterii. Să nu uităm că exploatarea fotografiilor de presă e una din primele reguli învățate de la fratele cel mare din Est, începînd cu acel cadru al celor 12
Stop-cadre din Epoca de Aur by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13542_a_14867]
-
acolitului lui Stalin, A. A. Jdanov, care a formulat aceste cerințe mai răspicat în 1946, cunoscute și la noi, la vremea lor, și aplicate cu oarecare întârziere. Criticii noștri din anii 1948-1950 au preferat să vehiculeze termenul de proletcultism, în ciuda repudierii lui de către Jdanov sub învinuirea de deviaționism și nesupunere față de partid, până în 1951, când a intervenit o schimbare în fa-voa-rea noțiunii de realism socialist, de sorginte stalinistă. A doua opțiune clară este aceea exprimată de Nicolae Manolescu, într-un răspuns
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
tunam și fulgeram împotriva existențialiștilor" - ar fi a treia contradicție explicită. Scrisorile celor doi arată, într-adevăr, că-i preferau pe mistici, iar în această ecuație existențialiștii nu putea fi decât repudiați. Aviditatea noastră de clasicism era legată, teoretic, de repudierea celor două curente literare: sămănătorismul și tradiționalismul" - a patra contradicție. Tradiționalismul și sămănătorismul sunt, în fond, false forme de clasicism. Dar în conservatorismul comun celor trei curente, cerchiștii creau o delimitare, încercau separarea valorilor eterne ale clasicismului de cele conjuncturale
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
perioada pro-sovietismului afișat a trecut, s-a promovat, la fel de agresiv, un autohtonism dintre cele mai primitive, un naționalism furibund. Din punct de vedere al propagandei oficiale, naționalismul de după 1965 a fost prezentat drept contrazicere a comunismului din prima fază, drept repudiere a idealului sovietic; în realitate, a fost vorba doar de un nou ambalaj pentru exact aceeași politică, adică pentru comunismul intransigent, pur și dur, pentru respingerea programatică a europenismului. Doar naivii își mai pot închipui astăzi că, între anii 1947
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
în totalitate, instrumentul lingvistic? S-ar cuveni să-i rejectăm în numele unui dezolant parti pris etnic pe Konrad, Nabokov, Lawrence Durell, Becket, Kundera, Brodski? Să-i omitem pe Fundoianu, Voronca, Panait Istrati, Gherasim Luca, Ionescu, Cioran? Înregistrăm, e drept, o repudiere a entității românești pe meridianele străinătății, dar și la noi acasă. Din motive pe care n-ar avea rost a le aminti aici, conaționalii noșțri au căpătat o proastă reputație în Occident, nu chiar în anii din urmă (nu apare
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]
-
del mattino), Poveste (Racconto), Leagăn (Culla), Din apă ieșeau trupuri albe de plopi (Dall'acqua uscivano corpi bianchi di pioppi) - ar sublinia, o dată în plus, faptul că "antipatia" poetei față de redundanța tropilor, față de frazarea metaforică, precum și "sărăcia transparentă a sintaxei", "repudierea abundenței lexicale", pentru a o cita pe traducătoarea italiană însăși, reprezintă - pentru orice cititor al poeziei Anei Blandiana - capcana întinsă de simplitatea care ascunde profunzimea, paradoxul mallarmean al prăpastiei de tăcere care zace în adâncurile Cuvântului. Apariția antologiei în limba
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]