456 matches
-
poet nu e volubil când e adus în situația să divulge strategia și armele sale de elită. Cum priviți diletantismul în actul de creație artistică? Vă referiți, desigur, la diletantismul care "împănează" creația literară cultă. Nici măcar nu-l privesc. Îmi repugnă. Vă dau cuvântul de onoare că, la douăzeci de ani, dețineam un bagaj estetic net superior față de bocceluța oricăruia dintre actualii debutanți. Întregul câmp magnetic al poeziei mele e traversat în toate sensurile de curenții electrici ai teoriei. Eu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lui Eugen Ionescu. Poate că se și „realizează” (rămâne de văzut ce înseamnă asta : dacă e vorba de mașină, vilă, week-end-uri, pentru care muncește 8 ore pe zi, eventual în altă meserie decât a sa, muncă fără chiul, care-i repugnă și îl obosește, asta e „realizare” ?). Se gândește oare din când în când, ca Jean din piesa amintită, la nevastă și copil ? Sau, de fapt, nu i-a iubit cu adevărat niciodată. Sufletele tautologice nu sunt în stare să iubească
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de bine dotat" și "generos". Mențiuni în fugă despre Nichifor Crainic, N.I. Herescu, Istrate Micescu, C.I. Parhon și Pamfil Șeicaru. Îl amuză anecdotele colportate de Brătescu-Voinești, de arhiereul Tit Simedrea, de alții, pe care le și notează în carnete. Îi repugnă comportamentul actorului Ștefan Ciubotărașu de la "Naționalul" ieșean care pălmuise o "elevă" de Conservator și nu recunoștea. Travestit în cuconu Ilie (Leu), Sadoveanu consideră că ambianța de la "Capșa" nu e "tocmai boierească". Noncitadinul stabilit la București, om al pădurilor și apelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ilogice, în armată n-am avut dreptul să le discut. Ajuns civil, mi-am luat revanșa și nu le-am mai primit tăcînd. Dacă m-am sustras de la ceva, m-am sustras de la orice formă de monitorizare și rinocerizare. Îmi repugnă să fiu în interiorul unei mulțimi cu aceleași reacții. Exemplu minor: aflat alături de sute de persoane care aplaudau viu, intens, entuziast, frenetic, căutam să dau mîinilor o altă ocupație ori un alt ritm. Neplăcîndu-mi ordinele, nu mi-au plăcut nici „campaniile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de Măndica și de Sergiu) la redactarea numărului (1/1980). Speram să-l scot pînă la finele lunii, dar, iată, se opune Filioreanu, cerînd modificarea paginii întîi și, implicit, a altora din interior. Argumentele mele trec pe lîngă el. Îmi repugnă teama lui superstițioasă de a nu „greși”. Cu astfel de precauții, va aplatiza curînd totul. În discuție, am invocat „specificul revistei”, pe care încă nu-l înțelege! Mi-a replicat că n-am suficientă „orientare”. Nu m-aș mira să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dovedit statornică în prețuirea valorilor”. Las deoparte faptul că n-a fost așa, și subliniez eroarea de a crede că poți face impresie cu astfel de considerații... patriotice. Destinate urechilor celor de la partid, ele sună găunos pentru ceilalți, cărora le repugnă tradiționalismul de ocazie. O intenție diferită s-a văzut la Ovidiu Genaru, care și-a compus cuvîntul (de premiat) sub forma unei apărări a poeziei. Uitîndu-se complice în sală, el a enunțat ca pe o cugetare proprie, pedant și ușor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cîte zile avem de trăit”. E vorba - nu încape îndoială - de „trecerea prin veranda verde”! Constat din nou că G. e „tare” în definiții: „Răzbunarea e o atitudine umană care-mi displace... Nu sînt în stare s-o profesez... Îmi repugnă!” Cît fals și redundanță! Dacă aș băga un pieptene și mai des în text, aș putea să arăt că autorul Conversației în oglindă nu stăpînește uneori prea bine nici acordul gramatical: „Tatăl tău n-a simțit esențialul: prezentul și viitorul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
totodată depă șind-o: cu alte cuvinte, veninul lui nu poartă o dată isto rică anume. El își asumă datoria de a-i cunoaște pe ceilalți și de a se defini pe sine, întreprindere cât se poate de ingrată: naturii noastre îi repugnă să devină conștientă de ea însăși pentru că nu poate ajunge la asta decât în paguba actelor, și pentru că există o incompatibilitate între cunoaștere și acțiune. Obnubilați de faptă, de coinci dența dintre sinele nostru și lucruri, suntem înclinați să ne
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
bolnăvicioasă de prostie; cât despre starea de sălbăticie, ele o idealizau fără să o îndrăgească de fapt, „natura“ nefiind accesibilă decât celor care con sim țeau din când în când să se coboare până la „nero zie“: lor, lucrul acesta le repugna în mod absolut. Inteli gența, convertită în superstiție, devine dușmana tuturor valorilor exterioare exercitării ei și nu mai oferă nici o aparență de realitate de care te-ai putea agăța: operează cu golul, este vidă. Cine i se dedică din cult
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
așa cum te-ai duce la ghicitoare; avea un apartament într-o mânăstire de maici și o strană în biserica ținută de capucini, dar se ducea acolo cu tot atâtea precauții cu câte femeile galante ale vremii mergeau la întâlniri. Îi repugna orice formă de fast. Grija ei cea mai mare era să nu facă nici un zgomot. Dorea din tot sufletul să se bucure de celebritate și să-și câștige o mare considerație în lumea bună, dar le voia în bună liniște
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu o noapte înainte, că acum se odihnea și că mă va vedea cu siguranță astă-seară; i-am transmis regretul meu de a nu-mi mai putea prelungi șederea, am pus să înhame și am plecat. Doamnei de Chevreuse îi repugna să arate cât de groaznic se schimbase unei persoane care n-o revăzuse de pe vremea când era în floare. Pe lângă exil, Doamna de Chevreuse mai avea o supărare care îi otrăvise viața. Avea părul îngrozitor de roșu; era convinsă că nimeni
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ce căuta acolo, unde lingușirea și hoția sunt virtuți, iar munca și talentul viții demne de compătimit”. Amintirea ca atare ca formă de dilatare emoțională transfe- rată unui anumit tip de discurs nostalgic este respinsă, iar ceea ce pare să-i repugne naratorului este chiar retorica grandorii, recuperabilă estetic prin romantism, dar care disimulează un mecanism emfatic. Chiar dacă naratorul ne-a prevenit că nu atât umoarea, cât starea de moment este ceea ce decide o severă judecată, acest alibi camuflează o idiosincrasie profundă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Convorbiri critice»”. Un discipol care aprecia „sistemul estetic profund” al maestrului, dar îl considera, în același timp, complex și original, greu de aplicat de altcineva, el însuși neînțelegând să-l „împrumute” cu totul. Precum mărturisește într-un articol polemic, „îi repugnă subtilitatea scolastică ce despică firul în patru”, „afectatul cult al adevărului” sau „ortodoxia estetică pedantă”. Într-adevăr, chiar în lucrarea de seminar cu care debutează și care deschide volumul Cronici literare sunt demontate numai anumite elemente ale structurii piesei Apus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
După o săptămână, mai pregnant la Paris, am regăsit masa enervantă de turiști care au invadat Europa, ca niște gândaci de bucătărie. Toți sunt la fel, îmbrăcați identic, mergând identic, acționând identic. M-am cutremurat, m-am speriat, mi-a repugnat. Ieri, joi, am citit dimineața, bărbații roluri de bărbați iar femeile pe cele de femei, dar tot fără a ști ce vom interpreta. Seara ni s-au spus rolurile și s-a făcut o primă lectură, dar fără a primi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să lucreze la zidurile exterioare care se înălțau în spatele sanatoriului și a stat departe de ceilalți deținuți timp de trei luni. Între timp, a mai fost anchetat în jurul lui 15 octombrie 1951, când i-a mărturisit lui Șleam că îi repugnă total metoda violentă și că multe nopți s-a frământat la gândul tuturor lucrurilor pe care le-a făcut la Pitești, pe care nu și le va ierta toată viața. I s-a răspuns că lui Țurcanu îi vine să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
că, până în noiembrie 1951, Pătrășcanu a lucrat, la cererea sa, cu Andreev și deținuții de drept comun la zidurile exterioare care se înălțau în spatele sanatoriului. Într-o altă întâlnire cu Șleam, în octombrie 1951, i-a spus acestuia că îi repugnă total metoda violentă și că multe nopți s-a frământat la gândul tuturor lucrurilor pe care le-a făcut la Pitești și pe care nu și le va ierta toată viața. Aflând de la un reprezentant al Securității că lui Țurcanu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
totuși apropiată de ei, mă prevenise: pentru un Frate, un internațional este un translocal. "Ce se întâmplă în alte părți cu ai noștri?" Dacă jihadiștii sunt cumva fasciști, atunci locul lor ar fi printre conservatorii ireductibili. Acestor activiști religioși le repugnă violența stradală, ei sunt antiamericani în mod accidental și procapitaliști din înclinație. Clasele noastre conducătoare n-ar trebui să tragă storurile în fața avântului acestui islam de piață. Când vezi la Amman supermagazinul Mekkastore, un shopping mall la pătrat, cinci etaje
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
asupra continuării ocupării ansamblului orașului. Discrepanța între ceea ce se spune, lucuri pe care dorim să le auzim (retrageri locale, facilități în eliberarea permiselor, înlăturarea unui baraj din zece, schimbarea tonului etc.) și ceea ce se face pe teren, lucruri care ne repugnă să le vedem (rețeaua de colonii, construirea de poduri si tuneluri, încercuirea localităților palestiniene, exproprierile de terenuri, distrugerile de case etc.) ia proporțiile unui joc dublu, după unii, sau ale unei schizofrenii, după alții. Vechea târguială "un dunam în plus
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Crezi întotdeauna contra unei credințe anterioare, și istoria religiilor are acest lucru în comun cu cea a științelor, faptul că progresează (în timp, nu în înțelepciune) dând lovituri violente, mai ales când își surprinde adversarul pe picior greșit. Evreilor le repugnă să-i atingă pe cei morți, iar cohanim* așteaptă la poarta cimitirului, tocmai pentru că egiptenii petreceau un timp exagerat de mare îmbălsămând cadavre și construind necropole. Celebrul "Altfel nu pot!" al lui Luther, reluat la nesfârșit de-a lungul secolelor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că sunt dispus să mă culc cu ele. Cred că de aici mi se trage tulburarea. Numai că nu mi-e deloc simplu să îmbrățișez o femeie când mintea nu-mi funcționează ca lumea. Nu vreau să înțelegeți că îmi repugnă femeile grase. Tulburarea și repulsia sunt două lucruri complet diferite. M-am mai culcat eu cu femei tinere, grase și frumoase. Mi-a plăcut. În cazul în care tulburarea este direcționată cum trebuie, răsplata este pe măsură. Dar se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pr. Lombardi a avut influențe determinante asupra vieții politice în primul deceniu de după al doilea război mondial în Italia, raportul dintre pr. Lombardi și don Calabria s-a limitat la aspectul spiritual și moral al comunității creștine. Comisia politică îi repugnă lui don Calabria. Pe el îl interesează omul, sufletul său, venirea Împărăției lui Dumnezeu și mântuirea omenirii. Pius XII l-a responsabilizat pe părintele Lombardi să elaboreze un proiect de reformă a Bisericii și a Curiei romane. Părintele Lombardi a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
înțeles că nimic nu este mai primejdios pentru condiția umană decât fanatismul, destrămarea sensului critic și adeziunea oarbă la postulate profetice. Mesianismele istorice sunt calea sigură spre sclavie, algoritmul umilirii individului, în numele unei fictive libertăți colective. Cinismul profesioniștilor puterii îi repugnă acestui îndrăgostit de absolut. [...] Constrâns să vegheze între cei patru pereți ai unei celule înghețate (nu i s-a dat căldură), izolat vreme de zece ani de semenii săi, Djilas descoperă tâlcul ideii de identitate a sinelui. Îndărătul neputinței aparente
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
atunci când spune: «Nu judecați ca să nu fiți judecați» (Matei 7,1); C) Este înțelept, având ca țintă a vieții săvârșirea cu exclusivitate a binelui, virtuții: el cunoaște și alege mijloacele cele mai nimerite pentru săvârșirea binelui și evitarea răului. Îi repugnă înfumurarea, care, după cum se știe, este păcat de moarte, izvorul tuturor nenorocirilor și prăbușirilor morale; D) Are o deplină concordanță între gând, vorbă și faptă. Pentru el, cuvântul dat este datorie curată și-l îndeplinește cu orice risc.” Având în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ci de-a dreptul vesel-cinic în critică, văzută ca domeniu în care coabitează în dulce devălmășie, fără să-și primească replica, judecăți de apreciere din cele mai contradictorii adesea extravagante, îmi este nu numai străină, ci de-a dreptul îmi repugnă. Ea contravine imaginii despre răspunderea actului critic ce trebuie să ne ghideze în tot ce înfăptuim. E vorba, se înțelege, de activitatea cronicarului literar și nu de critica de tip eseistic sau hermeneutic pe marginea unor respectabile opere intrate în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
era împreună cu colegii și o făcea pe grozavul. Dom' Mihai, clatină din cap Luchian, strîngînd totodată din umeri, și eu sînt inginer, și matale. Și eu și mata, îmbolnăviți de artă, încercăm să creem ceva. Mie, sincer să fiu, îmi repugnă sfaturile mercantile, care se vor artistice, în sprijinul creației. Nu mă pricep la literatură. Ce să-ți spun ? Generalități? Am spus cam cît știu... Ce facem, schimbă el brusc tonul, pe unde-o luăm? întreabă, arătîndu-i pe Lupu și Brăduț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]