1,218 matches
-
rolul lui Sucre, colegul de celulă a lui Michael Scofield. Wade Williams a citit scenariul primului episod și a refuzat inițial să-l întruchipeze pe ofițerul Brad Bellick, deoarece personajul i s-a părut a fi unul „odios și dezgustător”. Repulsia față de personaj își avea rădăcinile în faptul că Williams era tatăl unei fetițe de patru ani, dar agentul său l-a convins să se prezinte la audiții, unde a și câștigat rolul. Ulterior, actorul a fost lăudat în numeroase ocazii
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
întind apoi, tremură în aer, semnalizează nevoia de a fi băgat în seamă. Vreau să mă târăsc sub tălpile femeilor pe care le întâlnesc, ca să le admir privind de jos ținuta dreaptă, gleznele delicate. În același timp, simt și o repulsie - nu o jenă, o repulsie - față de cleiul atracției și dorinței. Este un amestec ciudat de emoții și instincte care mă învăluie, făcându-mă să mă apropii de femeile acestea ca un cocoșat de niște eleve. Poate e timpul să merg
Rawi Hage (Canada) - Gândacul by Irina Vainovski-Mihai () [Corola-journal/Journalistic/6283_a_7608]
-
semnalizează nevoia de a fi băgat în seamă. Vreau să mă târăsc sub tălpile femeilor pe care le întâlnesc, ca să le admir privind de jos ținuta dreaptă, gleznele delicate. În același timp, simt și o repulsie - nu o jenă, o repulsie - față de cleiul atracției și dorinței. Este un amestec ciudat de emoții și instincte care mă învăluie, făcându-mă să mă apropii de femeile acestea ca un cocoșat de niște eleve. Poate e timpul să merg iar la doctor, fiindcă în
Rawi Hage (Canada) - Gândacul by Irina Vainovski-Mihai () [Corola-journal/Journalistic/6283_a_7608]
-
trage în jos,. „Cînd cei din jur discută probleme prozaice, mă abstrag, devin surd la ceea ce se spune. Nu o fac în mod polemic, dar mă plictisesc și, automat, evadez spre ceva mai înalt.” (p. 25) A treia formă e repulsia față de spiritele blasfemiatoare, care acoperă de deriziune orice lucru valoros. „Sufăr ca lovit cu biciul ori de cîte ori este maculat un lucru pe care îl iubesc sau îl admir.” (p 210) A patra formă e incantația poetică, Alex trăind
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
depășită relativ ușor, cea a gloriei, sau cel puțin a notorietății, pe care principele poate s-o asigure sau s-o suprime, e de alt ordin și exercită o puternică presiune psihologică. Sistemul stelei duble, acest fascicol de atracție și repulsie mutuală, a existat în tot cursul istoriei și îl putem urmări la toate nivelele, de la lupta singulară a lui Dante la cea a șansonetiștilor din cabaretele franceze. Raporturile între cei doi actori ai acestei drame stranii au variat mai mult
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
ajută pe politicianul Giculescu să schimbe partidele ca pe pantofi, fără o minimă preocupare de spălare a picioarelor sale. O murdărie care răzbate și în felul în care vorbim unii cu alții sau unii despre alții. Stilul jegos nu provoacă repulsie tocmai din acest motiv, ci se bucură de căutare. Cu cît murdărești mai tare, cu atît se cheamă că ești mai puternic în România. Dacă nu arunci sticla goală de Coca-Cola pe unde îți trăznește prin cap sau sticla de
Libertățile murdăriei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16443_a_17768]
-
liberale, a pus în fapt umărul la reabilitarea celei mai revoltătoare malformații din istoria civilizației moderne. Despre artificiile logice, despre jongleriile cu noțiuni, citate și fapte istorice viclean montate în așa fel încât să ducă la o scandaloasă diluare a repulsiei față de fascism, simultan cu discreditarea democrației americane și a unora dintre cei mai importanți susținători ai ei - în numărul viitor. (Cât de dezastruos dezinformată și dezorientată în privința caracterului criminal al fascismului este o bună parte din opinia publică românească se
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
Nobunaga nu era decât generalul inamic care-i ucisese soțul și o adusese acolo, prizonieră umilită în tabăra dușmană. Nobunaga își dădea seama întocmai ce se întâmpla în sufletul surorii sale. Prin urmare, pe lângă mulțumirea datorată siguranței ei, simțea o repulsie necontrolată față de femeia aiurită care nu putea înțelege marea iubire a fratelui său. — Hideyoshi, las-o-n pace, se ridică brusc Nobunaga de pe scăunelul său de campanie. Nu-ți consuma energia. Apoi, dădu la o parte capătul unei perdele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
meu, care era atât de bigot și care se ruga atât de mult lui Dumnezeu, cum de nu l-a ascultat Dumnezeu În rugăciunile sale și a lăsat să se Întâmple așa ceva? Și s-a născut În gândirea mea o repulsie față de Dumnezeu. Eram copil, un tânăr neștiutor, că aveam doar șase clase atunci. Sigur, mai târziu, prin studii filosofice, marxiste, mi-am format concepția materialistă despre lume - dar atunci, la vremea aia, nu aveam nici o pregătire. Ne-au pus În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
auzit de la cineva că a avut o erupție cerebrală și e puțin... cum să spun? ... nu se poate mișca. Eu pe Ceaușescu Îl urăsc mai tare decât pe Hitler. În sufletul meu și În concepția mea față de Ceaușescu am o repulsie și chiar un sentiment de răzbunare care n-ar merge totuși până acolo Încât să-l ucid. Dar nu pot să nu-l acuz, pentru că mi-a creat frică prin sistemul lui de supraveghere politică. La clasă, când vorbeam de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
decât printr-un misterios suflu interior, era părăsit acum de armonia lui și mi se arăta ochilor cu oribilele trăsături ale unui bărbat... Da, gândii, ce coșmar! Apucă-te să mângâi și să săruți un bărbat... Simții un val de repulsie și o lăsai din brațe. Da, știu, zise ea, sânt odioasă. Dar nu mă pot stăpâni... Lumea mă admiră, colegele, toți care mă cunosc... Matilda, mi se spune în față, tu ești un om și jumătate! Dar eu știu, aproape
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu ceilalți." (Trebuia atât de puțin, gândii, ca totul să fie în ordine! și nici acum nu trebuie mai mult, dar văd că nu-l faci, puținul acesta, și continui să-mi arăți acest chip de bărbat care îmi stârnește repulsie!) Revenii însă asupra acestei gândiri. Nu, acum nu mai putea face nimic, afară, poate, de un singur lucru și anume o transfigurare, să revină Matilda de dinainte de căsătorie! dar cine se poate transfigura când asupra lui apasă masa brutală a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Cu acea tipesă n-ași fi putut face dragoste nici pe insula lui Robinson Crusoe, preferând reveria ne-împlinirii, acuplării cu o femeie care mi-era mult mai străină decât o capră sau o măgăriță. Pentru a da peste cap repulsia, ființa umană ar trebui să aibă forțe gigantice. De aceea uneori preferă moartea decât să fie silită să stea în casă cu urâtul... Pentru el însă ea era, desigur, o lumină. Dar întrucît avea asta vreo legătură cu Amăicălițului? Pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cei doi ani în a căror revenire nici eu nu mai credeam. O liniște armonioasă ca scurgerea unei ape i se așternuse peste chip, pe care n-o avusese niciodată. Nici exaltări fascinante, dar nici chip răvășit, care îmi stârnise repulsie în acea zi când ne întorseserăm de la Tasia și când semăna cu un oribil bărbat. Desigur, mă vedea, dar nu se mai uita la mine și nu pentru că nu vroia, ci pentru că eu nu mai existam. Îi eram străin. Dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ieși peste noi. Corpul îi tremura ca o piftie, era gras și nu fugea prea tare, șoldurile scabroase i se mișcau leneș. Alerga de la un capăt la altul în încăperea plină de birouri. În același timp, grasul Calistrat țopăia de repulsie ferindu-se de ceilalți șobolani, care, căutând prin toate părțile vreo gaură de scăpare, se urcau pe pereți, reveneau peste mesele goale, săreau chițcăind și într-adevăr unul îl atacă și el scoase un țipăt și smuci din fundul lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Bine, Matilda, continuai, văd că nu vrei să vorbești, călătorie sprâncenată (și mă apropiai din nou de ea, îi luai mâna și i-o sărutai, ea și-o retrase ca și când i-ar fi atins-o o viperă, căci o bruscă repulsie îi apăruse pe chip), ai grijă de fetiță și vezi să nu ajungă acolo în noua ta familie o biată făptură vitregită, fiindcă n-o să fie bine, te avertizez, oricât de mare e ștabul cu care ne-ai trădat, pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de mine!" Izbucnii în hohote. "Totuși ai o minte de măgăriță, deși vorbești, îi spusei schimbîndu-mi cu o mare satisfacție picioarele pe birou, altfel n-ai proiecta acest sentiment asupra trecutului. Când nu mai iubești, poate să apară și această repulsie, această greață pentru un om care nu-ți mai place, dar asta nu înseamnă că a existat totdeauna. Există acum, asta da, și un om curat, un ins care face bravadă de puritate sufletească, nu aruncă ceea ce simte acum peste
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a existat totdeauna. Există acum, asta da, și un om curat, un ins care face bravadă de puritate sufletească, nu aruncă ceea ce simte acum peste ceea ce a simțit altă dată. Fiindcă se naște o îndoială: cum ai putut suporta această repulsie atâția ani? Cine se înșală atât de grosolan atâta vreme n-are șanse să-i apară convingerea că nu va cădea într-o murdărie și mai mare. Vrei să-ți exemplific cu ceva, dacă e vorba să ne luăm după
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spun, sînteți profesor de filozofie, o s-o înțelegeți și o să mă înțelegeți și pe mine." În acest timp urmăream contorsiunile gurii lui, care nu știu de ce îmi sugera, ca și în primele clipe când îl cunoscusem, un nedefinit sentiment de repulsie, de murdărie, și o dorință de a mă desprinde de el, cu toate că insul îmi făcea destăinuiri care ar fi trebuit să mă acapareze. Îl întrerupsei: "Dar de ce nu ne așezăm la masă?" Nu auzi. Mă îndepărtai, luai de pe masă un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aparențele, cum se zice cu îndreptățire, sânt înșelătoare. O pură anatomie nu ne poate spune mare lucru, deși prima noastră reacție se produce comițând o dublă eroare, datorită iluziilor pe care le investim brusc într-un chip zis frumos, și repulsiei la fel de instantanee întîlnind un chip urât. Dar cine poate nega că un chip poate fi frumos pentru că e urît? Și altul urât tocmai fiindcă e atât de frumos? Nu se poate explica astfel de ce, de pildă, o urâtă găsește un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nici eu și nici acest Mircea nu sîntem inși respingători." "Toți ceilalți da, nu sânt dar tu ești." " Da, se poate ca tu să nu fi văzut în mine decât ceea ce am respingător. Toți avem în noi ceva care stârnește repulsia, dar nu uita că și virtutea (vorbesc de cea adevărată) poate fi respingătoare pentru un ticălos." " Deci eu sânt o ticăloasă!" " Da, cam ești!" "Și totuși mi-ai spus că mă iubești încă! Iubești o ticăloasă?" "Iubești un ins respingător
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
într-un mod înspăimîntător și devenea violent, dar numai cu mine!" "Astăzi crezi că era beat?" "Daaa, și în faza asta îi dispare complet simțul primejdiei, în toate sensurile, și pe cât de slab și de blând e în faza de repulsie față de băutură (slab în adevăratul sens al cuvântului, fizic și moral), pe atât de agresiv și rezistent devine în timpul crizelor alcoolice. Nu e adevărat că era violent numai cu mine. Odată s-a bătut pe stradă cu șapte inși (mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
posibilități neverosimile; în acest context, afirmația sa conform căreia „decât întâmplări posibile anevoie de crezut (äýíáôá ?ðièáôá), trebuie preferate mai curând întâmplările imposibile cu înfățișarea de a fi adevărate (?äýíáôá å?êoôá)”1, pare a anticipa într-o oarecare măsură repulsia anumitor autori moderni față de realsimil. Oscar Wilde, de pildă, remarca paradoxul că există romane atât de asemănătoare cu viața de zi cu zi, încât nimeni nu poate crede în plauzibilitatea lor. Și tot el, cu ironia inconfundabilă, afirma că adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poeților! -, care îi ironiza, se știe, pe cei ce încep să povestească „Doamna marchiză a ieșit la ora cinci”, pentru Arghezi întregul mecanism pus în mișcare de literatura realistă este, deopotrivă, monstruos și seducător. Există, întocmai ca la Valéry, și repulsie, dar și fascinație în această repudiere. După ce ridiculizează apoi dimensiunile exagerate ale romanelor de acest fel („ceva gros la cotor și cu coperți”), scriitorul nostru își manifestă repulsia tocmai față de acele trăsături ale realismului de care, în practica poetică, el
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
realistă este, deopotrivă, monstruos și seducător. Există, întocmai ca la Valéry, și repulsie, dar și fascinație în această repudiere. După ce ridiculizează apoi dimensiunile exagerate ale romanelor de acest fel („ceva gros la cotor și cu coperți”), scriitorul nostru își manifestă repulsia tocmai față de acele trăsături ale realismului de care, în practica poetică, el însuși s-a lăsat, nu de puține ori, sedus: banalitatea materială, de structură și îndeajuns de evidenta vulgaritate. Dacă citim cu atenție un alt articol polemic, celebru și
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]