2,221 matches
-
a constituit obiectul unor cercetări speciale de teren. În orice caz, ambele fac parte din fondul de aur al literaturii noastre orale. Faptul îndreptățește Colinda Junelui bun să aspire la statutul de etalon etnic, deținut până acum exclusiv de Miorița. Resemnarea, pasivitatea ori gândul la ce se va întâmpla după moartea eroului își găsesc contraponderea în Colinda Junelui bun, care ne înfățișează bărbăția și corectitudinea, efortul personal și victoria obținută prin mijloace cinstite, ca trăsături psihice esențiale ale personajului principal, pe
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
ar fi cunoscut colinda Junelui bun, aceasta ar fi putut deveni un pendant al Mioriței. S-ar fi acceptat încă de la mijlocul sec. al XIX-lea, că românii pun în valoare două tipuri de comportament: de o parte pasivitatea sau resemnarea, de alta, lupta și eficiența. Fiind însă mult mai cunoscută în lumea literelor românești și universale, cunoaștere datorată, în mare măsură, tot lui Alecsandri, doar Miorița a fost luată în considerare pentru stabilirea profilului psihic al românului, de unde și controversele
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
caută în timp, în Istorie și nu în ei însuși. Constat că fântânile nemărginirii care susură în scrisul lui Cervantes au secat în operele scriitorilor europeni. Că existența diurnă a nenumăraților Sancho se scaldă în apele impure ale mărginirii și resemnării, că lumea dezbinată într o Europă ce se crede unită, în loc de o confrerie a iubirii și a curajului, domnește o confrerie a fricii și a urii. Vârsta de aur, magnifica vârstă a conviețuirii în bună pace între litere și politică
"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE LITERATURA EUROPEI. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
nu lipsită de subtile trăsături grotești, frizând deșertăciunile omenești ale slujitorilor Domnului, ironia e înlocuită de căldură când e vorba, însă, de pontiful dezertor, unul dintre cele mai profunde personaje izbutite de Michel Piccoli, plin de o tristețe și o resemnare la vederea căreia îți pleci, copleșit, ochii în fața eternei sale umanități. Spaimă de puterea neputincioasa, pentru că toți ne supunem talazurilor istoriei, de nepătruns precum căile Domnului, amenință direct ceremonialul solemn și autoritatea Sfanțului Scaun. Replică i-o oferă, în film
BA-L AVEM, BA NU-L AVEM! - corespondenţă specială de Tudor Caranfil, care analizează filmul HABEMUS PAPAM () [Corola-journal/Journalistic/26452_a_27777]
-
timp foarte scurt. Care este viziunea românilor, despre evoluția României, despre felul în care se desfasoară lucurile în țară? Nu știu dacă pot fi o portavoce a românilor plecați din România. Impresia generală, venită dinspre jurnaliști desigur, este aceea de resemnare. Încrederea că lucrurile s-ar putea transforma prea curând în bine, zdruncinată și de aportul de știri tot mai pesimiste a posturilor de știri din țară, este tot mai mică. Așa că au schimbat strategia, românii din afară au devenit din ce în ce mai
Marius Dobrescu, TVR Internaţional: Românii din străinătate sunt resemnaţi - INTERVIU () [Corola-journal/Journalistic/26520_a_27845]
-
să mergi evidența populației a municipiului București unde ți se eliberează CNP-ul, apoi te întorci cu dosarul înapoi la Evidența populațeie la sectorul 1 după care se semnează de către primar, ulterior va ajunge la starea civilă”, își povestește cu resemnare în ochi viața, femeia născută în România, dar care, după război s-a trezit că locuiește în Ucraina. Pare un hățiș de acte și un labirint de drumuri de efectuat. Aceasta este viața Mariei Priscup de 2 ani de zile
Născută româncă dar ajunsă ucraineancă din întâmplare, Maria Priscup, de 70 de ani, se luptă de 2 ani pentru a se putea întoarce acasă () [Corola-journal/Journalistic/25918_a_27243]
-
corolarul: punerea ei între paranteze, cum se pare că se petrece acum, face din fenomenul cultural unul de nișă, frecventabil de puțini oameni, a căror înstrăinare e reală și căreia ei înșiși îi caută definiția în alegația donquijotismului practicat ca resemnare. Vom recunoaște, totuși, că actul de consum cultural își are dificultățile sale, se impune prin el însuși ca selectiv la extrem în captare, departe de ceea ce, nu cu mulți ani în urmă, se considera ca avînd o destinație sans rivages
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > PANTOFII PANACEU Autor: Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Știu, doamnă, ce pantofi preferați: Tocul înalt - fantezii! Tocul jos - resemnare, speranțe trecute, Nemulțumirea de sine. Pantoful fără toc, exuberanță, tinerețe, Siguranța vârstei trăite. Pantoful înalt, cui, erotism, dorințe, iluzii. Știu, doamnă, ce fobie sunt pantofii, Un panaceu la nervi, la bogăție, Plictiseala ascunsă în sute de pantofi. Fiecare cu rețeta
PANTOFII PANACEU de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381704_a_383033]
-
și ei. Ajunsese să își numere anii între sfârșiturile de săptămână și concedii. Dar nu simțea regretul trecerii lor. Vârsta nu mai conta. Era mult timp de când se plictisise să mai creadă în miracole, în ideea unei vieți mai bune... Resemnare? Probabil. Din când în când, își simțea sufletul precum mucegaiul din baie. Ștergea cu atâta răzbunare faianța, până nu mai vedea negrul acela hidos al mucegaiului. Dar nu trecea mult timp și acesta reapărea. Avea și Mira nevoie de o
9 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381714_a_383043]
-
succesul electoral recent al noului partid în patru landuri e spectaculos și pus greșit pe seama „invaziei arabe“, cum a calificat această „realitate socială“ papa Francisc. (Osservatore Romano, venerdì 4 marzo 2016) Mai toată lumea e împotriva renunțării la granițe și la resemnarea în fata invaziei islamicilor și idolatrilor afro-asiatici. Dar nu asta e dilema AfD-ului, ci faptul că germanii, mai ales cei din est, sunt împotriva reeducării postbelice politic corectă, după cea marxist-leninista a încetat brusc, odată cu Lagărul de tristă amintire
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381575_a_382904]
-
succesul electoral recent al noului partid în patru landuri e spectaculos și pus greșit pe seama „invaziei arabe“, cum a calificat această „realitate socială“ papa Francisc. (Osservatore Romano, venerdì 4 marzo 2016)Mai toată lumea e împotriva renunțării la granițe și la resemnarea în fata invaziei islamicilor și idolatrilor afro-asiatici. Dar nu asta e dilema AfD-ului, ci faptul că germanii, mai ales cei din est, sunt împotriva reeducării postbelice politic corectă, după cea marxist-leninista a încetat brusc, odată cu Lagărul de tristă amintire
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381575_a_382904]
-
ar spune că mai există colegi, în privat, sau în altă parte, că mai există variante unde poți face ceva. Dar ei sunt prea orgolioși să recunoască că îi depășește problema în sine. Sunt orgolioși cu viețile oamenilor. Nepăsarea și resemnarea celor din spital era sub orice critică. Când se punea problema ca fiica mea să fie operată de anevrism, am întrebat unde este reanimarea; mi s-a spus că este la etajul 1. Intervențiile se fac la etajul 7, deci
“Ne-am petrecut noaptea dezamorsând o bombă care stătea să explodeze” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20191_a_21516]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > RESEMNARE Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului În podgorii desfrunzite, numai crucile se văd, de araci și joarde frânte. Să aștepte un alt rod. Pomii cu brațele goale, lăcrimând privesc spre Cer
RESEMNARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384276_a_385605]
-
Publicat în: Ediția nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului În podgorii desfrunzite, numai crucile se văd, de araci și joarde frânte. Să aștepte un alt rod. Pomii cu brațele goale, lăcrimând privesc spre Cer. De a morții resemnare în frunzele care pier. De la munte la câmpie, viața în vis așteaptă Primăvara să învie într-o altă etapă. Dar în natură domnește rece vânt vijelios. Iar ploaia nu contenește să cearnă Cerul noros. Toamna își scrie cuvântul pe destine
RESEMNARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384276_a_385605]
-
viața în vis așteaptă Primăvara să învie într-o altă etapă. Dar în natură domnește rece vânt vijelios. Iar ploaia nu contenește să cearnă Cerul noros. Toamna își scrie cuvântul pe destine omenești, vieții rătăcind avântul în ai timpului nămeți. Resemnarea se așterne pe natura pustie. Ducând cu vise eterne, speranța-n reverie. © Maria Filipoiu 29.10.2014. Referință Bibliografică: RESEMNARE / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1406, Anul IV, 06 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria
RESEMNARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384276_a_385605]
-
nu contenește să cearnă Cerul noros. Toamna își scrie cuvântul pe destine omenești, vieții rătăcind avântul în ai timpului nămeți. Resemnarea se așterne pe natura pustie. Ducând cu vise eterne, speranța-n reverie. © Maria Filipoiu 29.10.2014. Referință Bibliografică: RESEMNARE / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1406, Anul IV, 06 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
RESEMNARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384276_a_385605]
-
să-i separe într-un mod, desigur, foarte dureros. Ea ajunge să se mărite cu un om bun și extraordinar de devotat, pe care învață încet-încet să-l iubească, cu o dragoste domestică și blândă, care seamănă mai degrabă cu resemnarea decât cu pasiunea. Peste ani și ani, în casa ei ajunge, ca oaspete, EL. Marea, unica și devastatoarea ei iubire, la care nu încetase niciodată să viseze și care îi cere să lase totul și să plece împreună. Ce credeți
Cărți de plâns by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18275_a_19600]
-
de ani și ani că fac parte din generația de sacrificiu. Aș putea fi ipocrit și să spun că aș accepta și asta pentru ca generațiilor următoare să le fie mai bine. Asta le-ar conveni de minune îmbuibaților acestui sistem. Resemnarea noastră este aur pentru ei. În spatele acestei resemnări își pot ascunde atât nepriceperea cât și nemernicia. Eu însă m-am săturat să o tot iau în barbă. Cu atât mai mult cu cât încă nu am gustat curcubeul... P.S. Skittles
Gustul curcubeului [Corola-blog/BlogPost/97054_a_98346]
-
generația de sacrificiu. Aș putea fi ipocrit și să spun că aș accepta și asta pentru ca generațiilor următoare să le fie mai bine. Asta le-ar conveni de minune îmbuibaților acestui sistem. Resemnarea noastră este aur pentru ei. În spatele acestei resemnări își pot ascunde atât nepriceperea cât și nemernicia. Eu însă m-am săturat să o tot iau în barbă. Cu atât mai mult cu cât încă nu am gustat curcubeul... P.S. Skittles n-are nici o vină...
Gustul curcubeului [Corola-blog/BlogPost/97054_a_98346]
-
Pomii, doar își pierd frunza în rece vânt de Toamnă. Dar se revigorează după coșmar de Iarnă. Prin Toamna viețuirii, nostalgic trece omul. Că prin pecetea firii, Iarna îi curmă drumul. Iar când speranța moare din visuri efemere, își duce resemnare în lumea de himere. A omului iubire transpusă-n sentimente, se pierde-n amintire, cu șiruri de regrete. Nostalgia rămâne ancorată-n văl de timp, cu doruri și suspine. Să renască în alt chip. © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: PRIN TOAMNA
PRIN TOAMNA VIEŢUIRII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383725_a_385054]
-
cuprinsul gândului trudit Mi-am desenat cărări de întâmplare. Și-n cuib de disperare-am ațipit! Munți am mutat. Și-am răsturnat și-o mare Da’-n nicio zare nu te-am mai găsit! În tălpi am iarăși spini de resemnare Îmi e atât de frig și-am obosit M-ai blestemat cu-această căutare Ce niciodată nu va lua sfârșit... Referință Bibliografică: Căutări arzânde / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1238, Anul IV, 22 mai 2014. Drepturi de
CĂUTĂRI ARZÂNDE de AURA POPA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383740_a_385069]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > RESEMNARE Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului https://www.youtube.com/watch?v=iD WtuMjDd 8 Un flaut trist îmi cântă, de plecare... plânsul lui, acum, dezleagă un mister: sorbit-am timpul, lacom
RESEMNARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383787_a_385116]
-
trist, rece acord vibrează. Eu, lut, pe-al Tău altar mă voi jertfi. Vă las acum, să îngrijesc de mine. Aștept cuminte. Facă-se voia Lui! Ziua în care numai noaptea vine, mă-nchin și spun adio flautului. Referință Bibliografică: RESEMNARE / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1390, Anul IV, 21 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
RESEMNARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383787_a_385116]
-
mai longevivă... Atâta de specifică, încât din ea își trage seva formidabila statornicie a înaintașilor noștri, care - așa cum bine spune cronicarul - „au stat în calea tuturor răutăților”, din ea s-a plămădit în zicale molcoma filosofie româneasca a fatalității și resemnării („Ce ți-e scris în frunte ți-e pus”, „Capul plecat nu-l taie sabia” etc.), cu ajutorul ei, în perioada medievală, creștinismul de pe aceste meleaguri a fost fertilizat pe direcția contemplativismului, ea se constituie în multisecularul ax al istoriei noastre
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380303_a_381632]
-
dar care promit foarte mult și care se completează foarte bine de-a lungul piesei. Mă gândesc aici la ,,atașamentul fără crâcnire’’ și zelul în îndeplinirea sarcinilor de serviciu al Colonelului Negreanu și al Umbrei 2, dar și la tristețea, resemnarea și năruirea iluziilor pentru care în acele vremuri unii oameni, și nu puțini la număr, au ajuns să plătească cu viața. Este vorba de Dan Andrei (Refugiatul din Rusia) care, prin felul în care își interpretează rolul dublat de precauție
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]