503 matches
-
în monografia Poezia lui Mihai Beniuc, concepută în disciplină academică. Autorul este preocupat de identificarea temelor, evaluarea estetică a faptului poetic și încadrarea tipologică a poeților care determină în epocă, sub influența lui O. Goga, Aron Cotruș și Lucian Blaga, resurecția vieții literare din Transilvania. Ca „direcții de lucru”, criticul a avut în vedere „degajarea trăsăturilor esențiale furnizate de poezia lui Mihai Beniuc și încercarea de a integra această creație în istoria poeziei românești”. Prin urmare, o valorizare sub două aspecte
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
în politropia omului și a culturii”, RITL, 1982, 1; Condurache, Portret, 195-200; Eugen Simion, Sfidarea retoricii, București, 1985, 206-211; Liviu Petrescu, Sus, la locul Păltiniș, ST, 1987, 10; Dan Pavel, Cum pătrunde spiritul în lume, „22”, 1992, 6; Gabriel Andreescu, Resurecție spirituală la Păltiniș?, „22”, 1992, 6; Ierunca, Subiect, 159-173; Ioana Pârvulescu, Cunoașterea limitelor, RL, 1994, 44; Negoițescu, Scriitori contemporani, 243-248; Edgar Papu, Scriitori-filosofi în cultura română, Craiova, 1994, 78-89; Ierunca, Semnul, 87-91; Ștefan Borbély, Gabriel Liiceanu, F, 1995, 1; Papahagi
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
este orientat către viitor și nu către trecut, pentru legitimitatea sa. În culturile bazate pe orar, viitorul este separat de trecut și transformat Într-un domeniu temporal separat și independent. Aceste culturi nu comemorează, ele planifică. Nu sunt interesate În resurecția trecutului, ci În manipularea viitorului. În noul sistem de referință, trecutul este numai un prolog la viitor. Ceea ce contează nu este atât ceea ce s-a făcut ieri, cât ceea ce poate fi realizat mâine. Calendarul și orarul mai diferă și Într-
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vor fi publicate integral, cu titlul original, abia în 2000. Analizând aceste pagini consistente și „revoluționare”, Ion Vartic crede chiar că S. a fost „liderul Cercului Literar de la Sibiu”. Afirmația poate fi acceptată, dar numai în direcție poetică, eseul intitulat Resurecția baladei („Revista Cercului Literar”, 5/1945) fiind într-adevăr fundamental pentru definirea atmosferei poetice din anturajul „cerchiștilor”. Balada, în optica eseistului, se opune „poeziei pure”, nu cu violență, ci bazându-se pe elemente de valoare tradițională, fiind „concepută de astă
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
perioadei (Dimitrie Cantemir, Antim Ivireanul, Radu Greceanu). Punctul culminant atins prin Biblia de la București a coincis aproape perfect cu începutul secularizării literaturii, ce avea să elimine textul sacru din preocupările literare. De abia epoca modernă, prin mișcarea tradiționalistă și prin resurecția eseului teologic (după 1989), a restaurat din prestigiul unui model literar și al unei surse de inspirație practic inepuizabile. C.M., R.V.
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
conturarea lui, autorul stăruie asupra dezbaterilor pe care acesta le-a suscitat, amintindu-i pe principalii participanți la discuție și pe precursorii postmodernismului, mai apropiați sau mai îndepărtați în timp. Sunt sintetizate o serie de note care particularizează literatura postmodernă (resurecția realului, ironia și parodia, biografismul, intertextul, textualismul, impuritatea genurilor, autenticismul, atenția acordată detaliului, preferința pentru banal, anodin, derizoriu, abolirea purității lirismului). În fața unui tablou deconcertant prin diversitatea de opinii, exegetul speră că unica soluție de cunoaștere a fenomenului este aceea
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
caută, asumându-și această condiție și evaluându-i cu obiectivitate urmările. SCRIERI: Panciatantra (povestită de ...), București, 1970; Literature, Mimesis, and Play, Tübingen, 1982; Dionysus Reborn. Play and the Aesthetic Dimension in Modern Philosophical and Scientific Discourse, Ithaca (New York), 1989; ed. (Resurecția lui Dionysos. Jocul și dimensiunea estetică în discursul filosofic și științific modern), tr. și postfață Ovidiu Verdeș, București, 1997; God of Many Names. Play, Poetry, and Power in Hellenic Thought from Homer to Aristotle, Durham-London, 1991; Ghosts, Vampires, and Werewolves
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
numai cu tenacitatea curiozității și cu celebra sa flexibilitate față de cele mai dificile circumstanțe, doctorul Honigberger trecea rapid de la confortul cabinetului de spițer la munca pe un șantier arheologic improvizat și imprevizibil, de la resuscitarea celor atinși de maladiile tropicale la resurecția orașelor moarte. Există totuși mai multe cazuri de farmaciști exploratori În epocă și oarecum În același areal 4. Eugène Jacquet reproduce pe larg expunerea exploratorilor (mai mult sau mai puțin improvizați) Mohan Lal și Alexander Burnes, și Îl numește pe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
modernismul excesiv”. Dar puține poeme ale sale au rezistat eroziunii timpului. Mai toate cele în proză s-au pulverizat, măcinate lăuntric de retorică și sentimentalism. În versuri însă vibrează intermitent, cu incontestabil efect liric, simțăminte gingașe, precum cel provocat de resurecția unor icoane din copilărie. Poetul își amintește, cu duioșie, caii familiei, care goneau, „singuri, cu carul gol, / spre raiul Sălajului”. Evocatorul li se adresează astfel: „Înveliți pe spate cu cergile dichisite / de dulcea mea Mamă, / V-ați oprit în fața casei
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
mintea cea de pe urmă, Chișinău, 2000; Sabatul sau Noaptea vrăjitoarelor politicii moldovenești, Chișinău, 2000. Repere bibliografice: Gheorghe Mazilu, „Cămașa lui Nessos”, „Tinerimea Moldovei”, 1989, 26 februarie; Gheorghe Mazilu, Riscul experimentului, „Nistru”, 1990, 2; Vladimir Beșleagă, Mitul ca un avertisment sau Resurecția unei conștiințe critice, LA, 1995, 36; Valeria Grosu, Teroarea lucidității, „Sud-Est”, 1996, 2; Grigore Chiper, Disecția calotei înghețate, „Contrafort”, 1996, 3; Emilian Galaicu-Păun, Cămașa de transpirație, „Basarabia”, 1996, 3-4; Vitalie Ciobanu, Întoarcerea celui risipitor, „Contrafort”, 1996, 4; Nicolae Leahu, Poezia
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
ortodox și militarist”. E vorba, cu alte cuvinte, de o atitudine pur idiosincratică, în care „vorbele de duh” sunt amestecate cu (sau se bazează pe) numeroase prejudecăți culturale, stereotipuri etnice sau fanatisme mărunte. Oricum, e o atitudine perfect compatibilă cu resurecția misticismului și a naționalismului la începutul anilor ’90, ceea ce explică popularitatea cunoscută de Ț. în epocă, avertizând însă și asupra limitelor eseisticii sale, unde ideile se susțin (când și mai ales dacă detașarea de obiect e posibilă) aproape exclusiv prin
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
Pamfile și broasca țestoasă, LCF, 1991, 23; Nicolae Bârna, Pamfile și broasca țestoasă, L, 1991, 3; Ov. S. Crohmălniceanu, O partidă de șah câștigată magistral, CC, 1991, 8-9; Valeriu Cristea, Când absurdul devine firesc, ADV, 1991, 522; Corin Braga, Halucinaria - resurecția onirismului, RL, 1992, 6; Eugen Simion, Mitul mioritic în variantă textualistă, L, 1992, 7; Gabriel Dimisianu, Onirismul subversiv, RL, 1992, 10; Un roman în dezbatere: „Nunțile necesare”, CNT, 1992, 17 (semnează Ioan Groșan, Traian T. Coșovei, Florin Sicoie, Gheorghe Iova
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
și referințe bibliografice 172 Capitolul XI. Odiseea curriculumului modern în secolul XX 175 11.1. O cale comprehensivă printre curricula moderne 175 11.2. Progresivismul și ideile curriculare moderne 176 11.3. Curricula progresiviste versus curricula eficientiste 177 11.4. Resurecția eficientistă postbelică 178 11.5. Declinul criticist și restaurator 179 11.6. Deceniul marii literaturi curriculare 180 11.7. Explozia cercetărilor psihopedagogice și curriculumul în anii ’60-’70 181 Note și referințe bibliografice 182 Capitolul XII. Optimizarea modernă a curriculumului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un atu cunoscut de milenii, dar niciodată valorificat integral. Vechii greci întrezăriseră această șansă avansând câte un mythos sau câte o theoria despre paideia, physiopoiesis și chiar despre enkyklios paideia. În prezent, aceste reprezentări geniale se află într-o spectaculoasă resurecție, fiind reluate în termenii noi, științifici, ai curriculumului integrat. O viziune mitică fabuloasă care promitea eudemia și athanasia prin paideia - adică prin lifelong education - începe să devină realitate. Teoria curriculumului n-a îndrăznit încă să se prezinte ca „știință și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și cel antic, cu genele necesare pentru a supraviețui în acest univers halucinant, ci trebuie format; format prin educație, de-a lungul întregii vieți, prin valorificarea integrală a tuturor posibilităților sale de formare. Este vorba, în mod clar, de o resurecție a paideia, cu hybris-ul ei cu tot: cu ambiția formării „omului complet”, a „omului desăvârșit”, precum androgynos, a omului creativ și curajos care a zburat în cosmos, asemenea titanilor care au vrut să uzurpe tronul olimpian al lui Zeus
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Nuntă chimică pe care, mai apoi, a dezavuat-o, considerând-o un simplu ludibrium, o „joacă” fără valoare. De altfel, această povestioară s-a și pierdut. Nu și tema ei, însă. În preajma anului 1616, speranțele lui Andreae au cunoscut o resurecție spectaculoasă. Nunta Electorului Palatin cu fiica regelui Angliei i s-a părut că prevestește acea unificatio universală visată de el. Între 1614 și 1615 a conceput și a răspândit vestitele Fama și Confessio; la ele, în 1616, va face referință
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Mari, ale virilității. Lor li se adaugă și arta politicii pe care, de asemenea, numai virtuoșii și înțelepții sabatici trebuie să o practice. Cu Etica, Symbiotica și Politica, Homo pansophicus va putea lua parte și înțelege profund miracolul nocturn al resurecției hristice. A doua zi le va putea pătrunde surâzător și duminical în lumea a șaptea, mundus spiritualis, „lumea evlaviei și a religiei”, care permite accesul deplin la partea revelată a pansofiei. Este lumea senectuții senine, când Homo pansophicus este pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o nouă ordine socială?). Răspunsul era un categoric „Nu!”. După rostirea acestui „Nu!”, Counts s-a despărțit de progresivismul clasic, propunând un progresivism nou, care însă era articulat cu o viziune social-politică de sorginte socialistă (marxist-leninistă chiar)13. 11.4. Resurecția eficientistă postbelicătc "11.4. Resurecția eficientistă postbelică" Imediat după al doilea război mondial, mișcarea curriculară eficientistă, redusă la tăcere câteva decenii, a reclamat un nou drept în cetatea dezbaterilor educaționale. Impulsionată de progresele managementului științific, mișcarea a avansat teoria curriculumului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
era un categoric „Nu!”. După rostirea acestui „Nu!”, Counts s-a despărțit de progresivismul clasic, propunând un progresivism nou, care însă era articulat cu o viziune social-politică de sorginte socialistă (marxist-leninistă chiar)13. 11.4. Resurecția eficientistă postbelicătc "11.4. Resurecția eficientistă postbelică" Imediat după al doilea război mondial, mișcarea curriculară eficientistă, redusă la tăcere câteva decenii, a reclamat un nou drept în cetatea dezbaterilor educaționale. Impulsionată de progresele managementului științific, mișcarea a avansat teoria curriculumului ca ajustare educațională la viață
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Hyde Park, acolo unde trăise aproape întreaga viață. Cei care l-au condus pe ultimul drum își aminteau doar că, în 1970, declarase că domeniul curriculumului clasic este „muribund”. Uitau că el propusese remedii pentru resuscitare și chiar pentru o resurecție adevărată. Era, într-adevăr, personalitatea din domeniul științei și educației capabilă să determine această schimbare de amploare. Nu numai datorită carierei remarcabile, ci mai ales supleții gândirii sale, aptă să depășească prejudecățile și regulile metodei prin intuiții geniale și revelații
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu zeii care diriguiesc soarta oamenilor. Dacă această întâlnire va avea loc, atunci vom asculta „simfonia destinului” interpretată de știința curriculumului ca meșteșugită artă (techné) a predestinării. Cel care scrie aceste rânduri speră, căci în babilonia teoretică de astăzi presimte resurecția eutimică a paideia, după milenii de surghiun la care civilizația și cultura euroatlantice o condamnaseră. În cele ce urmează descriem, pe scurt, atmosfera în care se desfășoară marele shift curricular postmodern, panorama explorărilor, înfruntarea paradigmelor și unele aspecte semnificative pentru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
câteva cazuri rare, în tot spațiul euroatlantic nu au apărut încă practici educaționale menite să formeze un „nou mod de a gândi”. Nici vorbă de curricula ultramoderne centrare pe hiperraționalitate și integralitate pepaideumenică! Nici vorbă de școli creative și de resurecție paideutică! Tradițiile prăpastiei culturale, apărută în „amurgul Evului Mediu” prin separarea trivium-ului de quadrivium, sunt perpetuate habotnic. Cele două culturi - umanistă și realistă - continuă să rămână rupte în secolul XXI. Cei doi semidocți ai epocii moderne, umanistul și realistul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Philippide ș.a. Tinerii care debutează după 1960 vor evolua în bună parte sub influența catalitică a acestor naturi, vor redescoperi sursele reale ale lirismului sub prestigiul conștiinței lor exemplare.” Materia este împărțită pe capitole-idei: Specificul liricii sociale, Patos și angajare, Resurecția lirismului, Refacerea tradiției, fiecare corespunzând câte unei generații și unei tendințe. De o atenție deosebită se bucură, explicabil, poeții din jurul revistei „Steaua”: A.E. Baconsky, Aurel Rău, Aurel Gurghianu, Victor Felea, Al. Andrițoiu, Ion Horea, Ion Brad. Dar nu sunt
POANTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288857_a_290186]
-
Cherejan afirmă: „Să refuzăm confuzia și s-o denunțăm”; întrucât „arta este cea mai nobilă răzvrătire a omului”, vicisitudinile contextului istoric pot fi „depășite de generația tânără care, adeptă a principiilor creștine”, respinge „planul demonic” și devine conștientă că o resurecție a omului nu este posibilă decât prin artă. O rubrică permanentă, „Cronică”, e susținută de N. T. (Nae Tarabă), semnătură sub care scrie Nae Antonescu. El îi comemorează pe Pavel Dan și pe Duiliu Zamfirescu, îl elogiază pe C. Daicoviciu
PRIETENII ARTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289022_a_290351]
-
refuză înstrăinată vechea exaltare festivă, pentru că personajul liric e prizonierul definitivei înstrăinări: „oasele mele,/mai departe de mine decât/ rocile mari ale lumii”. Ca o închidere cu tâlc a cercului, „psalmii luminii” din Voce încearcă să comunice jubilația „unei noi resurecții” după „iarna letargică”, fără nevoia de a mai „țese distanța dintre gura mea și enorma ureche a lumii” și exersând „cu smerenie” instalarea în tăcere, sub efigia „Cumințeniei pământului”, „această făptură închisă-n muțenie: talpă de piatră”. Prozatoarea, fără vocația
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]