507 matches
-
și Afghanistan, influența politicii interne a statelor vecine asupra procesului de democratizare din România postcomunistă etc.), dar și cu privire la subiecte ce vizează "punctele fierbinți" ale hărții globale, cum sunt cele legate de Orientul Mijlociu, relația dintre lumea islamică și cea occidentală, resurecția dictaturilor în diverse părți ale lumii, dilema configurării sistemului relațiilor internaționale din perspectiva monocentrismului ori a multicentrismului, procesul de globalizare. Cel de-al doilea aspect provocator pentru autorul acestei lucrări ține de reușita clarificatoare a demersului său prin îmbinarea inspirată
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
maestrului nu a ajuns la demnitatea de a fi un autentic Învățăcel. Lauda - ca și cârtirea, Înălțarea - ca și căderea, fidelitatea - ca și lepădarea, solidarizarea - ca și lașitatea, adorarea - ca și respingerea sunt secvențe cât se poate de firești ale resurecției umane prin Învățare. Toate fac parte din... legile omenești! În orice operă de discipolat are loc o curioasă contrabalansare dintre iubire și ură, dintre identificare și contestare, dintre acceptare și refuz. Dar să nu credeți că numai Învățătorul este dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
substratul său binefăcător. Ea este precedată de o anumită tensiune interioară, se petrece printr-o anumită repliere a ființei și rezonează Într-un anumit fel În zilele care urmează. Întâmpinarea unei sărbători constituie o ocazie de lucrare asupra noastră, de resurecție individuală, comunitară. O sărbătoare ce trece pe lângă noi fără să ne afecteze, fără să lase urme Într-un sens pozitiv e ca și cum nici n-ar fi. De fapt, sărbătoarea există; noi nu suntem demni de ea! O sărbătoare care nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
ora de religie era transformată Într-o o predică sau ședință de catehizare. Pe acest considerent, mulți erau de acord, dar se aflau și Într-un mare dezacord În privința ideii de introducere a religiei În școală. Un avantaj al acestei resurecții spirituale constă În faptul că ea are loc Într-o perioadă de redefinire culturală a Europei, de reașezări juridice și diplomatice. Procesul de introducere a religiei În școli se poate racorda Încă de la Început la o dinamică ce va marca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
cum ar fi respectarea alterității confesionale, a interculturalismului, a toleranței și respectului reciproc. În cele mai multe cazuri, inițiativa introducerii religiei În școală a revenit clerului, care, prin diplomație, persuasiune și efort, a militat pe căi legislative, politice și personale pentru această resurecție spirituală. Lor li s-au adăugat unii reprezentanți laici, oameni de cultură - societatea civilă, În genere. Cele mai multe piedici au venit din partea unor oameni politici, Înregimentați sau purtători ai vechilor regimuri totalitare. Regimurile politice, dar și o parte a populației au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
ce ajută pomii și florile să crească etc., acest motiv le Înglobează pe toate acestea, datorită forței transfiguratoare ce rezultă din conlucrarea unui interior (omenesc) cu al unuia exterior (divin). Învierea presupune nu o simplă acțiune din exterior, ci o resurecție interioară ce stă sub zodia unei exteriorități care ne depășește, dar ne cheamă să-i urmăm exemplaritatea. Ne lepădăm de o viață veche, secundă pentru a da curs unei vieți reînnoite, fundamentale. Stârpim omul vechi din noi pentru a lăsa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
conturează valoarea. Important este fenomenul ca atare (rugăciunea, participarea la ritualurile sacre), dar și discursivitatea născută pe marginea acestuia. Desigur, actul sacru nu poate fi substituit de „povestirea” acestuia, de teoria despre religie În general. Dar trebuie să recunoaștem că resurecția și demnitatea unui fenomen sunt sporite și de calitatea discursivității inevitabile. De pildă, creșterea religiozității unei comunități și a conștiinței identității confesionale sunt explicabile și prin extensiunea comentariilor despre religie, prin creșterea ocaziilor de cunoaștere a specificității unei religii (prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
au, în anii 1990 și 2000, continuatori - nu epigoni sau imitatori, ci succesori originali și legitimi -, cum ar fi Corin Braga și Octavian Soviany. Repere bibliografice: Simion, Scriitori, III, 260-264; Convorbiri. Eugen Simion-Dumitru Țepeneag, CC, 1991, 1; Corin Braga, Halucinaria - resurecția onirismului, RL, 1992, 6; Gabriel Dimisianu, Onirismul subversiv, RL, 1992, 10; Corin Braga, Onirism estetic și onirism halucinatoriu, RL, 1992, 21; Dumitru Țepeneag, Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, 1993, passim; Octavian Soviany, Onirici și optzeciști, CNT, 1994, 7
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
palat de Imperator, Deșert, pustiu căci D(umne)zeu e mort..."38 (ms. 2287) Ai impresia că M. Eminescu scrie (direct) inscripții funerare, făcând previzibil aforismul lui Cioran. Însă, M. Eminescu nu îndreaptă radicalitatea gândirii lui ("Dumnezeu / E Mort") spre resurecția unui supraom. El dă valoare trecerii omului (sofianicului blagian, de mai apoi): pe fiecare treaptă prin care "pulberea trece" se întâmplă un eveniment (istoric, individual), un "complex al lui Ghilgameș", un cutremur care a străbătut ființa umană: În lut și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a zilei de 24 ianuarie în mediul rural, mai ales în noile provincii, s-a insistat pe un anume paralelism cu registrul temporal al creștinismului ortodox, pus astfel în slujba ideii naționale. Ideea unirii a fost apropiată de aceea a resurecției creștine, nu doar ca simplă exagerare a unui funcționar zelos, ci pentru a reprezenta mai convingător o stare de spirit: redescoperirea, revitalizarea, reînvățarea identității naționale de către și împreună cu noii cetățeni ai regatului. Ritualul religios era, de altfel, un ingredient decisiv
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Începe cu Samuel Huntington, ci cu Montesquieu XE "Montesquieu" și cu Herder XE "Herder" , dacă nu chiar cu Herodot XE "Herodot" . În ziua de azi, el este adus Însă din nou sub lumina reflectoarelor, odată cu Întrebările privitoare la criza (sau resurecția?) identităților naționale, la fenomenul mondializării, la caracterul particular ori universal al valorilor noastre. Chiar un subiect mărunt și bine localizat, cum este Transilvania, nu poate fi abordat, la ora actuală, decât În contextul mitologiilor Europei Centrale, al marilor clivaje religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
unui stat european Împotriva altuia a fost ocuparea Cehoslovaciei de către Uniunea Sovietică, În 1968. Acum mai ales, după căderea Zidului Berlinului și după sfârșitul „războiului rece”, prezența americană În Europa și existența NATO reprezintă forme de a ține sub control resurecția diverselor atavisme, tribalisme, revanșisme. Ele nu au dispărut, e o iluzie să ne Închipuim acest lucru. Administrația Bush s-a pronunțat consecvent În favoarea extinderii NATO; este Însă meritul istoric al administrației Clinton că decizia a fost luată. În 1991-1992 nimănui
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
mintea cea de pe urmă, Chișinău, 2000; Sabatul sau Noaptea vrăjitoarelor politicii moldovenești, Chișinău, 2000. Repere bibliografice: Gheorghe Mazilu, „Cămașa lui Nessos”, „Tinerimea Moldovei”, 1989, 26 februarie; Gheorghe Mazilu, Riscul experimentului, „Nistru”, 1990, 2; Vladimir Beșleagă, Mitul ca un avertisment sau Resurecția unei conștiințe critice, LA, 1995, 36; Valeria Grosu, Teroarea lucidității, „Sud-Est”, 1996, 2; Grigore Chiper, Disecția calotei înghețate, „Contrafort”, 1996, 3; Emilian Galaicu-Păun, Cămașa de transpirație, „Basarabia”, 1996, 3-4; Vitalie Ciobanu, Întoarcerea celui risipitor, „Contrafort”, 1996, 4; Nicolae Leahu, Poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
prezent temporal doar un declin al vieții religioase sociale/instituționalizate. Timpul recent este cel ce cunoaște, pe de o parte, ocultarea unor credințe și rituri consacrate instituțional, iar pe de altă parte, izbucnirea neașteptată a altora, până atunci neglijate. Exemple: resurecția practicilor orientale concomitent cu o criză a instituției Bisericii creștine; explozia unor vechi „erezii”, „schisme” din primele secole ale creștinismului ce devin obiect de analiză a sociologiei religiilor. Ocultismul, cu toate metamorfozele lui, de la astrologie și chiromanție la levitație și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
latura sa impresionistă. B. afirmă că modelul Călinescu nu mai este întru totul de urmat și că o critică estetico-filosofică, fără a fi excesiv normativă, ar fi mai potrivită și mai utilă noilor generații de literați. Se manifesta aici și resurecția unui mai vechi conflict din anii interbelici, între școala critică de la București și cea de la Cluj (Liviu Rusu, D. Popovici), dar și, în genere, între critica estetică (M. Dragomirescu, T. Vianu) și cea impresionistă (G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu ș.a.), reflex
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
în prim-plan pe Superman (1938), intrăm în ceea ce a rămas acceptată ca Golden Age of Comics (Epoca de Aur a benzii desenate), care a durat până în 1949, când interesul față de aventurile super-eroilor a scăzut dramatic (revitalizat în 1956 odată cu resurecția lui Flash, cel mai rapid om de pe Pământ, an care inaugurează The Silver Age of Comics, Epoca de Argint, care durează cam până prin 1967-1970).774 Impactul lui Superman este atât de puternic încât acele 13 pagini ale primei sale aventuri
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
În proiecția teoreticianului, „devenirea (evoluția) formelor realizează una dintre cele mai spectaculoase reprezentări ale istoriei reale a literaturii”, mai mult - „istoria vie, reală, palpabilă a literaturii s-a scris prin actul genezei, devenirii, dispariției, metamorfozei sau, pur și simplu, prin resurecția unor forme aparent revolute”. Se optează pentru conceptul formă/forme în locul termenilor gen și specie, considerați ca „inoperanți”. Postulând ipostaza unui homo narrativus ca „instanță originară și, implicit, arhetipală a formelor literare”, V. își ordonează reflecția pe capitole precum Reîntoarcere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
exprimate în ritmuri de copleșitoare gravitate, cu inflexiuni stilistice de tulburătoare atmosferă religioasă. Cu aceeași devoțiune, s-a aplecat și asupra lui Aron Cotruș, căruia i-a prefațat mai întâi ediția de Versuri (1978) și apoi i-a consacrat studiul Resurecția unui poet (1981). Noua ediție (1995) reprezintă forma structural revăzută a studiului anterior, expurgată de concesiile dogmatice și restabilind profilul real al poetului. Criticul descifrează mesajul poeziilor lui Aron Cotruș, le sistematizează sensurile pe coordonatele unor teme și motive centrale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
București, 1975; Ethos și cultură sau Vocația tinereții, București, 1972; La Politique culturelle en Roumanie, Paris, 1974; Copilăria unui Icar, București, 1974; Artă și ideal, București, 1975; În focarul timpului, București, 1977; Neliniștea fântânii, București, 1978; Constelații diurne, București, 1979; Resurecția unui poet: Aron Cotruș, București, 1981; ed. (Aron Cotruș), București, 1995; Arbori pentru veșnicii, București, 1981; Țara omeniei și oamenii săi, București, 1983; Ioan Slavici sau Roata de la Carul Mare, București, 1985; Pietre pentru templul lor, București, 1985; Peisaj interior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
ceea ce majoritatea socialiștilor olandezi refuză. La începutul războiului, iluzii analoge sînt de asemenea răspîndite în Belgia prin puternica personalitate a lui H. de Man care, la 28 iunie 1940 îndeamnă pe militanții din POB să "intre în cadrul unei mișcări de resurecție națională...", să se adune "... într-un partid unic al poporului belgian unit prin fidelitatea față de regele său și prin voința de a realiza suveranitatea Muncii". Ca și alți intelectuali proveniți din socialism îl putem cita aici și pe francezul F.
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
printre membrii săi se număra G. B. Shaw și H. G. Wells. (n. tr.) ** Louis Auguste Blanqui, om politic și teoretician socialist francez. (n. tr.) * Parti ouvrier belge (POB) * Parti socialiste ouvrier révolutionnaire (PSOR) ** Parti ouvrier français (POF) * Risorgimento (în ital. resurecție): mișcare naționalistă, ideologică și politică care duce la formarea unității naționale italiene, 1859-1870. (n. tr.) * Organisation des Retraites ouvrières et paysannes (ROP) * Comité pour la reprise des relations internationales ** Comité de défense syndicale * Doctrină partid a generalului Boulanger (1837-1891), militar
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de la "jeune fille en fleurs" (de care probabil visantul auzise doar, nu citise textul lui Proust). Pe de altă parte, la toponimul prezent în text, nu se poate face elidarea și nici așa-numita "liaison". Probabil că este vorba de resurecția unei amintiri de carte poștală ilustrată. 121 AS: De ar fi căutat mai bine, ar fi găsit "papelard" în dicționarele de cuvinte rare. Iată explicația lui: Papelard: (pa-pe-lar; le d ne se prononce et ne se lie jamais), n. m.
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
primordialitatea întemeietoare ce pulsează dincolo de timp și spațiu? Este îndrăgostitul un cronicar abisal și aparent naiv al tensiunilor transcendente? Frivolitatea sa nu este semnul unui alt tip de putere decât cel ancorat imanentului, imaginea unor stigmatizări dinspre absoluturi ce înnobilează? Resurecția aferentă inaugurării trăirii întru ascensiunea mistică impune saltul ontic peste complexitatea epuizantă a mundanului ca dimensiune cuprinsă în cadrele grosierului imanent. Cel dăruit acestei escaladări luminate teofanic dinspre piscurile transcendenței nu-și poate urma pasul vertical decât întru sacrificiul sinelui
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
atemporal unde ne redescoperim superiori față de persoana ce credeam că suntem. Alături de chipul pictural adorat în incandescența iubitoare, îndrăgostitul se înalță spre această dimensiune pentru a o coborâ pe pământul vieții sale de zi cu zi. El speră într-o resurecție în care se va înlocui cu sinele său ideatic. Credința în metamorfoza sa ontică el o întoarce împotriva sa dorind mistuirea propriei identități temporale și saltul triumfător spre invincibilitatea propriei firi. De aici convingerea că cel îndrăgostit își poate sfida
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în care o dimensiune himerică este creată spre a fi apoi uitată și redescoperită ulterior. Cel îndrăgostit se autoiluzionează subminând prezența lui reală în lumea fluctuației cotidiene. Desigur, el nu reușește coborârea propriului fantasm în paradigma terestră a existenței sale, resurecția, metamorfoza ce ar respinge total pragmaticul mundaneității de zi cu zi. În esență, el nu devine eroul neatins de tristețea înfrângerii, personajul ce crede că a mai fost cândva, într-o vârstă a iubirilor absolute, a exuberanțelor ferite de ofilirile
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]