2,173 matches
-
să te facă a socoti moartea ca pe o salvare din infernul trăit prematur. Cezar Ivănescu, Val Condurache, Mihai Ursachi, cei trei răstigniți pe cruce și băgați în malaxorul românimii de vii. Ultimele lor pîlpîiri s-au stins, imprimînd pe retina lor o lume românească nebună, nebună, nebună. Românii care se zbat în mizerabilul malaxor care omogenizează respingătorul conținut, atunci cînd văd o stea strălucind în ceruri, au o singură dorință: s-o ademenească și s-o înglobeze în pasta lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o supui și să te supună la cele mai excitante orgii, să o violezi, să o rupi cu dinții, să o lingi în pizdă, să o mângâi și apoi, ca un miracol, să te trezești dimineața cu himenul intact pe retină. De ce se amăgesc unii că pot învinge durerea și nu că, de fapt, amăgesc bolile? Gata, m-am lecuit de singurătate! Pancreatita nu-mi mai scuipă cuvintele în closetele publice, lombosciatica băncilor din grădina publică s-a lecuit odată cu venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
catargul corăbiilor, durerea de a fi singur se confunda cu nostalgia depărtărilor, pacea de a întinde mâna provoca îmbrățișări în stâncă. "Petre, încetează să te cauți acolo unde nu poți fi de unul singur! Amăgești oglinda cu promisiuni exfoliate de pe retina lui Dumnezeu și asta e prea puțin fie și pentru un contur de fotografie. Nu poți coborî, nu poți urca în icoană, acoperă lumina cu o pânză neagră și fugi! Dumnezeu este îngăduitor cu lașii, Dumnezeu este bătrân și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Pe un perete, proiectorul ejacula imagini diverse. Femei vesele, triste, fericite, îndoliate, blânde, acre, frumoase, urâte, virgine, futute, desfutute, răsfutute, dezbrăcate... Aparatul de pro-iecție prezenta fotogramele una după alta, la interval de 5 secunde; imaginea ca o minge de tenis: retină percepție însușire asociere arhivare. Printr-un tub de lumină, Petru era conectat la realitatea formelor, semi-concretul; trecea prin filtru iluzia cât să îngroașe conturul. O stare de strabism cosmic împletea nimicul. Proiectorul geam deschis în icoană, Dumnezeu ștergea lentilele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Lumiere scria despre viață pe un perete în cabinetul terapeutului. Ritmul dădea tonusul, ritmul schimba senul, ritmul impunea cadența, stângul pe tobă, dreptul în icoană, aleluia... Sunetul sintetiza mișcarea, sincron în sticla cu lapte, amin... Terapeutul urmărea vitalitatea: formarea imaginii retină, nervul optic; percepția imaginii absorbția, transmitere spre creier; disiparea imaginii scurtcircuitarea luminii, diluarea senzației, descompunerea formei... ipoteze ale unei schizofrenii consemnate cu majuscule într-un certificat de incompatibilitate. Imaginea, de la intrare până la ieșire, se proiectează în 0,4 miimi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu mai este. Ambulanțe prin vene grăbeau clipele spre un crematoriu al concretului difuz, inodor, insipid. Memoria asociativă este cea care grăbește derularea percepției sau o îngreunează. Ea leagă imaginile, completează lipsurile sau uneori trunchiază prin uitare. Memoria oferă persistență retinei, îndulcind trecerea de la o fază la alta. Domnule rezident, privește boul ăsta în ochi, dar privește-l adânc și vei înțelege că omul nu-i decât o suprapunere de lentile: unele compatibile, altele se fac cioburi când se ating. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
moarte; călugării umpleau buzunarele cu licurici pentru noaptea cea de pe urmă; preoții ascundeau mucuri de lumânări aprinse în cerul gurii; egumenul își săpa mormânt sub o candelă aprinsă în cimitir. Ultima zi a săptămânii luminate stăvilea setea de întuneric în retinele somnambulilor. Livada mănăstirii cocea visele pe toate părțile. Gherasim și Ilarion, sub un nuc bătrân, cojeau soarele ca pe un vierme de pe obrajii merelor, apoi îl striveau sub talpa bocancului. Gherasim și Ilarion cădelnițau întunericul din căușul inimii peste creștetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nesațul. Petre, ai un suflet cât un cuptor de pâine! Tristețea, deznădejdea, disperarea nu pot să aprindă focul. Transfigurări de duminică vreau pe chipul tău! Privește-te dimineața în oglindă și o să vezi cum visele încă îți rămân lipite de retină. Mereu vei fi altfel și mereu vei fi tu în ele. Viața este o înșiruire de trepte, rabdă-le să crească în tine! După atâtea virginități pierdute, cale de-ntors nici măcar în uterul nopții nu vei găsi. Aici îți este Iordanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de anchetă; parcă dormea, parcă făcea calcule, parcă pândea; cu ochii închiși, maiorul veghea mai limpede turma; așa proceda tataia când gândea afaceri, așa lega ideile cel mai bine închidea ochii; se ferea să nu-i fie citite cifrele pe retină, să nu-i divulge cineva planul, să nu-i descopere dușmanul poporului intenția civică. Când era sigur de reușită, ridica pleoapele, brusc, a iluminare; satisfăcut, afișa un rânjet dominant, apoi își freca mâinile plin de sine. Hei, deschide ochii, tataie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
accidentele ei paradiziace, a mai rezistat o vreme, s-a zvîrcolit, a refuzat să cedeze odată cu lumina. Dar nu există paradis În absența luminii, drept care strălucirile și curcubeiele mele de după unsprezece ani au lunecat pe alte ceruri, mai joase. Pe retina interioară s-au deplasat ele, menținîndu-se acolo pînă În ziua de azi. Căci omul poate să-și piardă vederea, dar nu și memoria vizibilului, funcția ochiului poate să dispară, Însă nicidecum amintirea lumii arate cu privirea. În spatele pleoapelor, Învie lumea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Cel puțin la Început, nu adaug nimic din propria mi imaginație. Am aproape doisprezece ani. Intru În grădina de flori de acasă. Cunosc toate aleile, le știu pe dinafară. Nu văd potecile, dar e ca și cum le-aș avea lipite de retină. Înaintez pe alee și ocolesc locul unde se află stropitoarea verde. Dincoace de pleoape, ea mi se arată ca fiind acolo, dar, ca să fiu sigur, Întind mîna. O găsesc și am impresia că lumina nu a dispă rut de tot
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să spun că am văzut marea, ci doar reflectarea tăioasă a soarelui din undele ei. Intrat În apă aproape de mal, În covoindu-mă și aplecîndu-mă, expunîndu-mă valurilor care-mi intrau În nări, izbuteam uneori să mai prind cu un colț de retină această rază. Nu-mi mai amintesc cum Îmi reușea, pare-se că eram tare caraghios. Mă prefăceam că mă lansez Înot În apă pînă-n brîu și, răsucindu-mă cumva, captam reflexul luminii, o senzație suficient de intensă ca să mă mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu care ne Împrieteniserăm și să-i povestesc istorii cu profesorii mei de la Cluj. Ne luase mama, În vara aceea a lui 1965, pe mine și pe sora mea, Lia, și ne dusese la Eforie Sud. Aici mi-a incendiat retina și mi s-a cristalizat pentru totdeauna În memorie cel din urmă rest de lume, de spațiu, de cosmos, o linie de aur, găsită cu greu și pierdută Îndată, o rază indirectă, devia tă, adierea unei răsfrîngeri. Era prin luna
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
CÎnd ele se desprind din neant, deci cînd Își fac simțită dintr-odată prezența, Înfățișarea le este pictată dinlăuntru, vocea e cea care le-o iluminează, cuvîntul. Dacă se Întîmplă ca interlocutoarea să mă Încînte, ea mi se arată pe retina din adînc... Dar ce anume se ivește acolo?... Oricum, ceva strălucitor, vaporos, feminomorf și foarte, foarte plăcut. Ce mai?! O zînă! „Cum arăt, după părerea ta?“, mă trezesc că mă Întreabă cîte o domnișoară proaspăt Întîlnită. Simte că proximitatea ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cel mai probabil ieșite din modă, dar orice emoție autentică obligă la cromatism. În sepia, rămîn femeile placide, biro cratele, nesăratele, iar liturghioasele și voluntarele o cotesc spre negru și se scufundă. Să ne ferească Însă Dumnezeu și aici, pe retina cu pseudo-imagini feminine, de marile jerbe de scîntei... Sau să nu ne ferească, să ne lase pradă arderii pînă la capăt. De cele mai multe ori Însă, adică aproape Întotdeauna, pe retina mea din adîncuri defilează umbre... Umbre des prinse dintr-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se scufundă. Să ne ferească Însă Dumnezeu și aici, pe retina cu pseudo-imagini feminine, de marile jerbe de scîntei... Sau să nu ne ferească, să ne lase pradă arderii pînă la capăt. De cele mai multe ori Însă, adică aproape Întotdeauna, pe retina mea din adîncuri defilează umbre... Umbre des prinse dintr-o ceață străvezie, dintr-o zi Învolburată de nori sau dintr-o noapte mînjită de raze. Borges avea dreptate spunînd că orbii nu trăiesc În Întuneric, ci Într-un fel de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce e cu lumina din ochii stinși, de unde vine ea? În absența luminii, ochiul e inutil. Liliacul și alte vietăți ale Întunericului se descurcă de minune fără ochi. Dar iată că vin niște foști văzători, astăzi orbi, pretinzînd că pe retinele lor pustii, la ocazii, frumusețea femeilor Își deflagrează aureolele. Lumina Înseamnă totuși energie, fotoni, fuga fără oprire Între corpuscul și undă, lumina poate fi reflectată, refractată, focalizată, o Înțelege oricine. A orbilor Însă, foști văzători, e doar o amintire, o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
au priceput să rețină că Valea Măriei lumina Bucureștilor e mult mai vie decît aceea de prin alte locuri, că toamnele Clujului lasă să curgă din văzduh un fel de miere diafană, iar la noi, În nord, aceeași memorie a retinei crede că razele erau de un galben Îmblîn zit, rarefiat, neauriu, necopleșitor. Amintirea lasă Însă deo parte iernile a căror luminozitate venea mai degrabă din pămînt. Există din fericire un perimetru nu prea mare, unde universul a adunat cu dărnicie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
punte de corabie, i-am intuit pînă la urmă și Înălțimea. Nu crescuse mai Înaltă decît mine, așa cum Îmi păruse În cizmele cu tocuri pe drumul spre casă, nici măruntă nu mai era ca În copilărie, după cum mi-o Înfățișa retina mea interioară ori de cîte ori Îmi retrăgeam mîna de pe trupul ei. M-a rugat chiar să nu-i mai caut șuvița galbenă de pe frunte. Nu mai avea cum să se găsească acolo, iar părul, În răstimpul de două decenii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nici pe dracu’, treci colea și lasă-mă pe mine! — Ăăăă... păi... — Tu n-auzi? Fără comentarii, că știu eu ce-i de făcut! Avea ochii migdalați, de bună seamă negri. Migdalele astea n-au răsărit de la bun Început pe retina mea subiectivă, ci doar după ce mi le-a descris ea. A fugit după un timp cu un bun prieten de al meu. A reapărut Însă la vreo doi ani, măritată cu altcineva și pusă strașnic pe aventură. Despre prietenul cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
află pretutindeni și nicăieri În același timp. Iar, odată traversată această linie, ce voi face? Cred acum, În chiar clipa cînd scriu, că voi privi spontan Înapoi și, Îndată, de jur Împrejur. Cum adică, să privesc? Cum și cu care retină?... Răspunsul mi l-am dat mai demult, iar acum, prin cărțile sale, vine și mă confirmă mai puțin obișnuitul cărturar Dumitru Constantin-Dulcan. Întrebat dacă studiul morții clinice aduce argumente concrete În favoarea realității lumii celeilalte, neuropsihiatrul afirmă: „Unul din cele mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mizerie din muguri de bambus fierți, combinați cu alge wakame, într-un revoltător sos de zahăr). Ca odinioară lui Argus, privirea mi se multiplică însutit, ochii cercetează, flămânzi, împrejurimile. Printre zecile de kanji cu numele magazinelor și ale localurilor tradiționale, retina înregistrează, la un moment dat, ceva familiar. Un M galben-aprins se profilează în depărtare, precum Meka emirului macedonskian. Este doar simbolul unui McDonald's, dar, pentru mine (sau, în fine, pentru fratele porc, dar vă rog să nu mă întrerupeți
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care poate fi comparată cu un tren care deraiază sau cu o alunecare de teren pe versantul unui râu. Centrul vederii constituie o parte din scoarța cerebrală. în partea din spate a craniului. Impulsurile sunt transportate de nervii capului de la retina ochiului până acolo. în centrul vederii imaginea este transformată în cunoaștere. Cunoaștere umană. Și eu l-am întrebat dacă știa Biblia lui Doré. Nu. N-o știa. Timp de mulți, foarte mulți ani eu am citit Biblia lui Doré, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Zi de zi și seară de seară bunicul și cu mine citeam Biblia lui Doré cu ajutorul acestui aparat. O singură foaie putea să ceară o săptămână de lectură. Lupa făcea să dispară distanța dintre ochi și locul cercetat, iar pupila, retina și pata pe care o studiam erau unite sau se topeau într-un tot pe care noi obișnuiam să-l numim Vederea. Odată îl studiam pe Simon, cel care mai târziu avea să devină apostolul Petru, aflat la pescuit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o sticlă de vin foarte vechi, într-un săculeț de pânză. O am și acum, o s-o păstrez neatinsă. A promis că va merge la neurologie, după Revelion. Căci am fost șocată de ceea ce am văzut la examinarea FO. Vasele retinei erau foarte încărcate, imaginea era sugestivă pentru circulația proastă. M-am și mirat că un tip slab are o vascularizație așa deficitară. A promis că merge să facă un examen Doppler șiun control la cardiologie. Apoi, am stat mai bine
Ultimul control medical al lui Dumitru Tinu. Ce planuri avea pentru fiul său by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/80452_a_81777]