4,965 matches
-
valuri (poale) se unduiesc după tainice reguli, știute numai de cei inițiați în pașii Horei noastre tradiționale, care ba își crește circumferința, ba și-o strânge (concentrându-se, lamură, spre centrul nevăzut al lumii străbunilor). Maria Toacă se întreabă, aproape retoric, de ce anume a fost aleasă tocmai data de 8 octombrie, pentru prăznuirea Zilei Municipiului Cernăuți, decretată - deducem - în anul 2000. Domnia sa intuiește că aceia care au fixat data au avut în vedere ,,distracția cernăuțenilor”, fiind ,,îndrăgostiți de magia seducătoare a
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Puterea stă în imaginație” este un proiect finanțat de CEE Trust, aplicant principal Miliția Spirituală, parteneri: Centrul de Resurse pentru Participare Publică CeRe, Grupul pentru Patrimoniu și Acțiune Civică, Asociația One World Romania și Asociația Română pentru Dezbateri, Oratorie și Retorică ARDOR.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93834_a_95126]
-
îmbibat de bere și de hegelianism - în copilărie alergam în crîngul din marginea orașului întindeam cleiul pe bețigașe înfigeam bețigașele-n ramuri de plop deasupra lor coborau seara sticleții o zbatere scurtă un gîngurit obosit întîile semne ale unei sinucigașe retorici - sunt cuvinte ușoare ca sămînța de plop în țările disperate cu ieșire la mare și cel care scrie acolo sortit e pe veci să aleagă între răfuială și alibi Delfica o fărîmițare bolnăvicioasă a spaimei ca-n romanele cu sertare
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
livadă cu prunci și cete de grauri pentru noi umilința a fost singura stea acoperișul sub care cei puternici au refuzat să vorbească și îndelung am tăcut ca peștii sub mare ca peștii pe uscat ne-am zbătut în năvoade retorice într-un târziu când ne-am întors din pribegie frunzele refuzau să ne mai dăruie umbra iarba se ofilea în fața noastră iar ei înfrigurați și tăcuți țineau în brațe ca pe un copil din flori un fag singuratic pe care
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
departe... se află un final neplăcut, inevitabil, pe care te decizi cu greu să-l accepți, să-l gîndești... măcar să-l gîndești... Băi, zice, nu fi sinistru... mă evapor automat... zbang la domiciliu' personal, la mama! Și iar să reîncep, retoric, afectuos... Fratele meu iepure... a fost odată ca niciodată... o să-ți îndrug chestii de cînd eram adolescent, copil, tînăr... Umblam ca turbatul la un moment dat, cînd m-am reîntors în Iași din Dolhasca, prin 1975, băteam ca bezmeticul doar
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
într-o țară liberă". Articolul e nesemnat, dar pe exemplarul aflat la îndemîna noastră sînt notate cu creionul inițialele autorilor: St. C. & M. W. (St. C. = Ștefan Cazimir; M. W. = un elev din cl. XI). Cei doi stăpîneau binișor artificiile retorice și efectele persuasive ale repetiției:"Vom ilustra�, "Vom demonstra" - "Vom demonstra"; "față de organizația noastră" - "față de părintele nostru" - "față de clasa muncitoare"... Remarcabilă prin aplomb și densitate este parada clișeelor obligatorii: luptă, ură, dușmanul de clasă, demascare, exemplul sovietic, Lenin și Stalin
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
Laura Pavel Amara întrebare cioraniană "Cum poți fi român?" este, se știe, o parafrază după faimoasa interogație retorică a lui Montesquieu - "Cum se poate să fii persan?". Descifrând resorturile adânci ale disperării cioraniene, iscată și de relația conflictuală între identitatea personală și identitatea etnică, Matei Călinescu atrăgea cândva atenția că, la vremea sa, Montesquieu nu luase în considerare
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
protocolar în cele ce urmează. Anunț în mod responsabil că oricum nu sînt în stare. Nutresc totodată convingerea că persoana despre care scriu aici digeră greu tandrețea de cofetărie a aniversărilor și nu se simte în largul ei sub căptușeala retorică a complimentului. E frumos și firesc să-i spui la mulți ani, dar nu trebuie să insiști. Pentru bunul motiv că eroina acestor rînduri are mult de lucru și nu se cade să-i irosim timpul. Antoaneta Ralian, căci despre
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
de toate porcăriile sublime, amenință să devină axul gingaș și subțire, lesne de rupt de poștași nemernici uneori, al vieții motanului ce-am fost și-al hipertensivului ce cu onoare și propranolol sînt. Observ că, scăpat de sfătoșenie, o cotesc retoric! Să nu uităm, corespondența generală poartă-n aer, nescris, dar simțit adînc de inimile noastre cu tic-tacul cam rapid titlul Recviem pentru Scămoșilă. Să ne amintim, surîzînd îngăduitor, de subcapitolele Ruina unui samovar, Vaca la țară, Culinare, Copilării din amintire
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
introductive, Vianu afirmă că textul a fost inițial destinat a servi ca prefață la Estetica, dar că ulterior el a renunțat la publicarea lui, socotind că punctul său de vedere se va impune de la sine. Poate fi aceasta un artificiu retoric; oricum Proiectul... a fost publicat în 1938. Textul este, înainte de toate, pledoarie în favoarea demersului urmat de Tudor Vianu în Estetica. După cum Vianu va sublinia în prefața la Arta prozatorilor români că critica literară nu este o artă grefată pe o
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
alte coordonate și paralele, se întâmplă cu muncitorii români plecați să lucreze peste hotare. Să fi ajuns noi, românii, un popor de mână ieftină de lucru? Pe de altă parte, principala cauză a stagnării noastre în șiragul de tunele este - retoric - invocată ca fiind lenevia. Congenitală, balcanică, mioritică, cinică, veche, cum o fi. Mai subtilă totuși, aș zice, de genul: "Sarea-i bună la fiertură/ însă nu peste măsură". Indiferentă la filozofia muncii, masa cere bucate. Până una-alta, tot omul
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
mona lisa / aveam o carne castă timpurie / ca un pământ virgin / mâncam agrișe / apostolii veneau cu flori de măr în mână / mă ajutau să trec calea ferată”. Se poate identifica în astfel de versuri mult din înclinația avangardistă spre persiflarea retoricii tradiționale a poeziei, cu accente particularizate la un Gellu Naum în amestecul de frazare “nobilă” și de derapaj calculat către prozaic și deriziune. Protagonistul sam, în care s-a văzut și “un fel de ‘mopete’ cu care împarte deopotrivă minuscula
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
și internațional, dar la tribună era în realitate legat fedeleș de mâini și de picioare. Putea expune doar foile puricate în prealabil de cerberii cabinetelor oculte. Numai ceea ce avea stampilă oficială pe margine îi îngăduia contactul cu auditoriul. Întreg ritualul retoric care-l făcuse celebru, se derula acum în gol, un simulacru de continuitate. Apariția în public, cu mare pompă nu erau altceva la urma urmei decât o umilire a marelui om, forțat să se supună unui canon venit de sus
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
fără diacritice propuse de publicațiile românești. Iar viteza de lectură poate fi reglată prin-tr-o simplă apăsare de tastă, în sensul sporirii ei până la limita inteligibilității. Vocea turuie neobosită într-o cadență care ar pune la pământ orice erou de epopee retorică. Ea poate fi oprită unde dorește cititorul, ca textul să fie abordat acolo cuvânt cu cuvânt sau literă cu literă. După care, prin acționarea unei alte taste, sinteza vocală e lansată din nou cu aplomb de raliu pe pista textului
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
prețul beznei între Vămi lângă styx psalmistul grec soare și văzduh și cer îmi despoaie de mister Maica-n octostih s-o trec - finule tot chinul e sângele prin athanor nu sudoarea din folclor timbrul vocii mi-a scăzut ritm retoric să risip? geniul îmi răpi ne/chip maraton la azimut melos bal ludiclumesc? pierdum chei a-l slobozi o dată în veac o zi zeii craniul ni-l rotesc munții scad și ape pier plâns la râs/versant invers vârful schitului
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
îndoieli și veșnice așezări sub semnul întrebării este istoria, cîtă vreme memoria e, dimpotrivă, teritoriul siguranței, al adevărurilor afective, dar absolute. „Poate fi povestirea vremurilor grele o formă a răzbunării asupra acestor vremuri?", se întreabă, mai mult sau mai puțin retoric, Adrian Cioroianu. Involuntar, lui îi răspunde unul din intervievații Smarandei Vultur din Memoria salvată: „Ce se amînă se răzbună.", spune el, vorbind despre antisemitismul românesc interbelic, niciodată luat în discuție. Ceea ce istoria nu supune criticii e asumat pe cont propriu
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
dar eram prea aproape de mine șI mestecam în fiecare zi lujerul de cucută al sinelui iresponsibil înghițindu-mi memoria picătură cu picătură până ce mi-a crescut pe cerul gurii un sfârc ce-mi hrănea agonia cu spurcata licoare a interogației retorice și Dumnezeu a creat apoi suprarealul lăsându-mă liberă în acest pampas edenizator, liberă să încerc, liberă să zbor, liberă să fug, liberă să urlu, liberă să tremur, liberă să înnebunesc, liberă să râd, liberă să salivez, liberă să rostesc
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
omagial Paul Cornea, scos de Polirom acum doi ani, cartea lui Gabriel Mihăilescu atestă atat largă capacitate a scrierilor lui Cantemir de a interesa și suscita discuții, indiferent de epocă, metoda sau modele zilei, cît și importanța crescîndă a perspectivei retorice pentru interpretarea și mai corectă apreciere a literaturii române vechi. Mai bine spus, după ce au trecut printr-o fază de valorizare istorică, apoi prin una "estetică" și în fine prin una îndatorata expresivității involuntare, deci gratuite, textele literaturii vechi - romane
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
într-un scop bine definit și urmărit într-un proiect coerent, despre capacitatea acestei literaturi de a încorpora și utiliza modele culturale ieșite astăzi din uz, dar definitorii pentru tiparele de gîndire ale unor epoci anterioare, cum ar fi cele retorice cu scop fie persuasiv, fie dialogic, disputational, teatral în ultimă instanță. Cartea lui Gabriel Mihăilescu plasează problemă barochismului lui Cantemir în contextul conexiunilor barocului din sec.al XVII-lea și al XVIII-lea cu rolul crescut al elocintei, respectiv al
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
dominantă europeană a unei epoci, ci și cu unele din codurile de lectură complicate ale posterității, ceea ce o face interesantă - zice autorul, citînd din Mircea Cărtărescu - chiar și pentru o anumită contemporaneitate. Autorul examinează patru categorii figurative, patru "mari dominante retorice" din textul Istoriei ieroglifice în încercarea de a izola patru din principalele componente ale construcției persuasive urmărite tot timpul în filigranul cercetării sale: figurile inversiunii și ale reversibilității (anastrofa, hiperbatul, chiasmul ș.a., care se pretează adeseori "abuzului formalist" atît de
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
o pictează pe față cu piureuț de broccoli și se aruncă nervoasă asupra tastelor, ca să te amendeze pentru limbaj. Nu uită să pomenească proastele moravuri din țara asta, faptul că tineretul e vulgar și prost crescut și să se întrebe retoric, la final, “Unde o să ajungem?”. Alteori, comentatoarea pudică e proaspătă pensionară căreia i-au luat nepoții calculator cu internet. Comentatorul de tip Cătălin Botezatu în mizerie. Nu are argumente și, în general, nimic de spus. A intrat doar ca să te
Comentatorul paranoic versus comentatorul care nu a făcut sex de mult by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21188_a_22513]
-
alb și negru. Iisus Hristos nu a încuviințat prostituția atunci când i-a pus pe gânduri pe acuzatorii Mariei Magdalena („Cine este fără de păcat să arunce primul piatră!”), nici Papă Francisc nu a dat undă verde homosexualității atunci când s-a întrebat retoric „Cine sunt eu ca să judec?”. Dar și Unul și celălalt s-au interpus între prigonitori și prigoniți și le-au adus aminte primilor că datoria fundamentală a oamenilor este să-i accepte pe frații lor. :: The One, iunie 2014 Foarte
Solidaritate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82353_a_83678]
-
cam atît am avut să-ți spun despre zen-ul absolut în care îmbraci tu o intimplare de mahala românească. Mi s-a părut un articol subtil și personal. Adică cu o notă de amprenta personală în ea, împodobita cu stilul retoric și elegant cu care ne obișnuiești. Cred că părerile sunt împărțite privind articolul, eu nu te cunosc în calitate de om/persoană, insă cred că ai avut articole mai pline de substanță și elegantă decât acesta. Spre să am plăcerea de a
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]
-
pentru om!". De nu va fi fiind acesta mai degrabă un autoportret, nu-i nici o îndoială că, în cazul particular care-l tulbură, Caragiale identifică ceva din legea de nepătruns a vieții. O sumă de paradoxuri - chiar și cu interstițiile retorice de care nu se poarte elibera - și consecința unei ,voințe oarbe de a fi": În capul cel mai bolnav, cea mai luminoasă inteligență - cel mai mîhnit suflet, în trupul cel mai trudit! Și dacă am plîns cînd l-au așezat
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
presupune, aș putea improviza, știu cum se întîmplă, căci am fost și eu îndrăgostit cîndva. Dar la ce ar folosi? Pe cine interesează cîntecul de dragoste al celui care nu mai iubește? (Vă rog să nu răspundeți, sunt întrebări pur retorice.) Prin urmare, voi face un simplu rezumat. A trecut nunta, s-a terminat și cu petrecerile, prietenii s-au întors fiecare la treburile lui, mulțumiți că făcuseră o faptă bună. În cele din urmă, proaspăt căsătoriții au rămas singuri. Atunci
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]