253 matches
-
unui Iago românesc al epocii marilor Mușatini. Comentariile științifice sunt topite într-o penetrantă ironie (gen Manzoni) prin care povestitorul pătrunde psihologia individuală și socială. Trăsătura stilistică dominantă a scriitorilor încadrați în a treia variantă stilistică este oralitatea. Dacă prin retorism am înțeles, în primul rând, adresarea emfatică și persuasivă către lector, accentul căzând pe receptare, oralitatea privește emițătorul artist, exprimarea cât mai "naturală" a acestuia, lipsa de emfază, plăcerea autoascultării. De obicei, are loc orientarea spre limbajul familiar sau (și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vorbelor vechi. O ultimă "particulă" rotită și accelerată în aceste scrieri atât de gustate în epocă este aceea a limbajului politic. Primele elemente ale limbii de lemn a "politichiilor" vremilor de atunci și dintotdeauna, au fost extinse și întărite prin retorismul bombastic al frazelor patetic așezate cu emfază excesivă în vorbirea unor personalități semnificative din istoria României. De altfel, se poate vorbi despre relația izomorfă, profundă și insinuantă, pe care aceste romane și nuvele istorice o au cu mentalitățiile socio-culturale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
îndată însă s-a putut observa instituindu-se, apoi dezvoltîndu-se un nou tip de "transcendență socială", acela despre care putem spune că ține și de un misticism laic, și de un pozitivism sacralizat. De fapt, prin ritual, prin simboluri, prin retorismul său, a apărut o nouă formă de religiozitate politică, reconstituită în jurul unui sistem relativ coerent de valori colective: cultul Dreptului, al Dreptății, al Libertății și al Solidarității, sărbătorirea Patriei, credința în Progresul omului, în apariția în conștiințe a unei noi
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în scenă. În mod evident, elogiul valorii beletristice semnalează, indirect, defectul major, pentru că insuccesul nu s-a datorat exclusiv circumstanțelor exterioare, cât unor grave inadecvări de fond, drama lovinesciană fiind receptată, în genere, drept pură "literatură dialogată" și de un retorism parazitar, în felul improvizațiilor pe scheme livrești (din același motiv al lipsei de "autenticitate" refuzase Iorga, am văzut, publicarea notelor de călătorie ale tânărului pasionat de arheologie). Într-adevăr, deși e compusă din scene de mare tensiune dramatică, piesa nu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și fluierul. Acestea au puterea magică de întoarcere a turmei și de adunare laolaltă. Ca să intre pe aceeași lungime de undă, mioara „aleasă” din mulțime are partitura ei, adică „sare în vînt”, „sare-n pămînt”. Nu se face risipă de retorisme, de secvențe narative, colindele asigurîndu-și conciziunea prin limbajul gestic. e. Sfaturile ce se dau păstorului divin merită o atenție specială. Oile se autosacrifică. Este în firea lucrurilor: turma, în mare cantitate numerică, în vreme ce berbecii sunt sacrificați mai puțintei, aproape simbolic
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de scrisori, etc. o autobiografie cu numeroase variante, de-a dreptul flexibilă și proliferabilă la infinit. În structura personajului de factură caragialiană, o mutație semnificativă intervine la nivelul limbajului: logoreea lui Mitică, inofensivă chiar atunci când e stârnită de indignare (Situațiunea), retorismul patriotard al gazetarilor sau politicienilor burghezi, au evoluat înspre stadiul malign al discursului doctrinar al activiștilor, descris de Costache Olăreanu astfel: "cuvintele se așezau în scară, senzația era că mergi pe niște clape. Cu ajutorul notelor joase aveai oricând posibilitatea tragicului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
carte, Emil Gulian înregistra „uriașe enumerări de imagini, de foarte multe ori de o calitate excepțională și întotdeauna inedite”, adăugând însă că e vorba de „un flux de imagini înșirate ca mărgelele pe ață, fără vreo coerență, nici măcar interioară”; acestui „retorism metaforic” și „juisanței de imagini” i-ar lipsi „firul interior”, totul reducându-se la un „exercițiu” care duce la un „cerc vițios al metaforei ce se caută tot pe ea”. O altă formulă a aceluiași, că „sângele nu curge prin
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sobră, de austeritate clasică, a interpretării. În urma unui concurs este numit profesor la Catedra de declamație a Conservatorului bucureștean (1873). V. a fost un adept al realismului segregat de naturalism, pe care îl repudiază, și degajat de orice emfază și retorism (Despre declamațiune), totodată un profesor cu merite deosebite, prin clasa lui perindându-se o pleiadă de viitori mari actori, printre care Grigore Manolescu, C.I. Nottara, Mihail Mateescu, Iancu Brezeanu, Vasile Toneanu, Ioan I. Livescu. În stagiunea 1883-1884 i s-a
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
literare. Știe să depășească structura și normele compoziționale, destul de simple, ale vechilor modele, supunându-le unor transformări artistice sub influența literaturii omiletice ucrainene, ruse sau polone, tot mai complexă în epoca barocă. O serie de componente ale Cazaniei - dramatismul și retorismul, proza ritmată, narațiunea istorică, elogiul naturii și al omului, lauda patriei și a limbii naționale - pot fi interpretate ca influențe ale barocului. Prin intuiția și talentul său, V. a reușit să deceleze acele structuri poetice ale textelor religioase înăbușite de
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
6.Interpretează afirmația: “Nu voi fi niciodată un don Juan!”. 7.Prezintă două trăsături ale romanului modern, pe baza fragmentului. 8. Ilustrează o modalitate de caracterizare prezentă în citat. 9. Exemplifică o calitate particulară a stilului, din lista: ironia, autoironia, retorismul, armonia, demnitatea. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA INTERBELICĂ Testul nr. 70 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: TEXT A [...] într-o zi de iarnă
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
prefera antepunerea. Așadar, formele acest, această, acești, aceste sunt mai numeroase decât cele cu particula -a: acesta, aceasta, aceștia, acestea. Aceste adjective antepuse, folosite uneori în contexte în care ar fi putut apărea doar nominalul articulat, imprimă textului un anumit retorism 8: să-și facă o idee despre ce înseamnă această gală a societății civile (CLR) acest sector foarte important care este acela al controlului civic al vieții politice (CLR). La cazurile oblice 9, am întâlnit în postpunere, într-un singur
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
și în provincii. Din provincii se ridică mari oameni de cultură. Literatura intrată acum în așa numita ”perioadă de argint”, își pierde măreția clasică și creează un stil nou, căreia îi sunt caracteristice, teatralitatea, gustul pentru ornamentul excesiv. Influențate de retorismul epocii, operele autorilor reprezentativi: Seneca (filosofie și tragedie), Persius (satirăă, etc. aduc o veritabilă înnoire estetică prin interesul pentru conflictul pasiunilor umane și pentru aprofundarea psihologică. Gustul tot mai accentuat pentru faustuos își pune amprenta și asupra arhitecturii și artelor
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
cu tentă de pamflet și caricatură, o tipologie care include politicianul venal, pe arivist și cartofor, pe trubadurul pesimist. Critica socială culminează cu incendiara 1907. Mai reușită e lirica intimistă, grațioasă și delicată. La fel, sonetele, concentrate și lipsite de retorism. Cu un lirism în deficit, prea cerebrală, poezia este a unui eminescianizant priceput în dramatizarea sentimentelor, bun psiholog, dar cu o irepresibilă pornire didacticistă, cu resorturi etice. Între proza și publicistica lui V. există un flux continuu de teme și
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
ori, atunci când dorim pentru noi un alt chip, în strania încercare de a împăca răspunsul existenței noastre... Construindu-și cartea inteligent, Theodor Codreanu evită capcana cea mai primejdioasă, aceea de a face din Eminescu o realitate încremenită în festivisme și retorisme de doi bani, exprimate în vechi sau noi limbaje de lemn. Demonstrând o bună cunoaștere a domeniului, profesorul de la Huși ne invită, în fond, ca și alții, la o nouă lectură a textului eminescian... "Tribuna învățământului": (I), nr. 531, 27
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și teza încrâncenată a "schimbării", visată cu ardoare și disperant de fiul protopopului din Rășinari, cu dor neostoit de "Coasta Boacii", Theodor Codreanu înclină mai mult spre prima variantă. Cuvântul "schimbare" poartă cu el riscuri grave și imprevizibile, acela al retorismului fiind, sigur, unul dintre ele. Tocmai de aceea formulele schimbare și alteritate s-au transformat în lozinci ultrapolitizante după balconiada din decembrie 1989. Eminescu, adept al "echilibrului între antiteze", pleda cu toată puterea pentru fenomenele de "creștere", în spirit organic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
putem face și noi, printr’o banală electroliză, când la catod căpătăm apă „vie“, iar la anod apă „moartă“; dar meritându-și numele doar câteva zile... Adică forma de apă care exercită un efect benefic asupra vieții, respectiv - mă fură retorismul - malefic. Dar omul neinițiat nu știe că nu există benefic și malefic, + și -, adică 100% În manifestare, ci doar un 10%, În bine sau În rău, În plus ori În minus. Mama Natură a avut grijă ca noi, iscoditori ai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a cărei revoltă, a cărei speranță de eliberare e vuiet secular de codri și ape, nu susur intimist.”1 Urmându-l pe E. Lovinescu (criticul sburătorist scrisese: „Versuri declamatorii? Poate. Însă cu totul noi.”Ă, Vladimir Streinu respinge obiecția de retorism și declamatoriu adusă poeziei lui Goga, demonstrând persuasiv că fondul grav al versurilor cereau cu necesitate o asemenea tonalitate: „E un Horia poet care știe că istoria și revoluțiile țărănești se buciumă din tulnic, nu se îngână cu cavalul.”2
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
unul destul de riscant de folosit în epocă, desemnând un tip de relație afectivă sensibil diferit de cel al camaraderiei întru comunism a sexelor opuse], chiar astăzi am tors din caierul greu al vremii o zi minunată", într-un stil al retorismului vechi care se aseamănă destul de bine cu retorismul pașoptist. Nu e greu să ne imaginăm cum ar fi adaptat această propoziție personajele unor, de pildă, Paul Everac sau Corneliu Vadim Tudor: "Scumpa mea tovarășă, astăzi am reușim să zdrobim încă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
un tip de relație afectivă sensibil diferit de cel al camaraderiei întru comunism a sexelor opuse], chiar astăzi am tors din caierul greu al vremii o zi minunată", într-un stil al retorismului vechi care se aseamănă destul de bine cu retorismul pașoptist. Nu e greu să ne imaginăm cum ar fi adaptat această propoziție personajele unor, de pildă, Paul Everac sau Corneliu Vadim Tudor: "Scumpa mea tovarășă, astăzi am reușim să zdrobim încă un cap al hidrei burghezo-moșierești, pregătind prin unirea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
o inscripție cu cărbune pe albul imaculat al zăpezilor/ proclamă COMUNISMUL ESTE PRIMĂVARA LUMII/ și văpaia felinarelor de carbid profilează imens/ pe cerul înstelat/ pumnul strâns al piscurilor înălțat ca un steag". Primele volume surprind măcar prin inovațiile stilistice, prin retorismul adresării. Astfel în Anna-Mad se revalorifică vechi motive romantice, există o oarecare prospețime a limbajului poetic atât în exclamațiile retorice ("o, melancolia atlasului geografic!", "Ce echinocțiu nesperat/ între zi și noapte,/ Anna-Mad,/ Ce resemnată eternitate" - fie ele și sub forma
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
funerar, se prinde-n plasa lui ("Salomeea dănțuia lin pe întinsele prerii./ Moartea e un somn nesfârșit, un vis lung;/ - Despotică dinspre Lună solia îi vine tăcut,/ dincolo de pulpe până la piept ierburile triste o ajung"). Ambiguitatea construcției este accentuată de retorismul specific, inserarea în text a numelui autorului e una dintre tehnicile preluate de acești poeți de la generațiile anterioare și ea conturează un avertisment dat poetului, căci și el este supus trecerii și accentuarea numelui nu limitează la o persoană această
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și el o barieră, aceea dintre public și actor și să ia parte la asaltul asupra convenționalizării. Universul citadin e prezentat secvențial în aceste texte, imaginea tramvaiului, a biliardului ezită între concretețe și volatil. Din dialogul acesta imaginar nu lipsesc retorismele, adresările directe, exclamațiile, interogațiile, invocațiile sau invitațiile. Se conturează o ipostază a circarului care strigă/ invită adunarea la un spectacol care se vrea apropiat de cel al bâlciului, e o alunecare voită spre derizoriu. În mod paradoxal însă renunțarea la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
abia ghicită în țesătura versurilor (o prelungire a normelor de impersonalitate ale clasicismului), dar și o revenire spre discursul simplu, direct al unor reprezentanți ai Evului Mediu îndepărtat sau ai Renașterii. Discursul lui Stelaru recuperează într-adevăr ceva și din retorismul romantic: "Vai! iar se apropie moartea de tine/ Iar vine cu o mie de aripi, te uită!", Apele morții, "Hei, de-ajuns!", " Nu e anotimpul acesta al cincilea?", Anotimp, " Cine la miezul nopții stinge lumina/ Și-ncet pe scările de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
stinge lumina/ Și-ncet pe scările de carton urcă?/ Hamlet... Hamlet.../ - Cortina, trageți cortina", Miezul nopții. Adresarea directă face parte din aceeași încercare de resuscitare a cântului medieval, deși poate fi și o influență a liricii internaționale recente. Astfel de retorisme care fac să pulseze un discurs aparent demetaforizat, se regăsesc și la Vladimir Maiakovsky, dar și la Walt Whitman. Poemele lui Dimitrie Stelaru se constituie adeseori în arte poetice, multe dintre ele explicite, sunt metatexte care aduc în prim plan
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a proiecta totul într-un univers mitologic sau mitologizant. Tentația demonică, dacă se poate presupune că e reprezentată de această "Sonată a Diavolului", este derizorie și neluată în seamă. Tocmai descriptivul acesta sec aproape e poate mai impresionant decât orice retorisme. "Acum sub Luna lipsită de-un obraz/ ce se zice că era în eclipsă/ era o groapă din care alcoolul fumega/ și prin aburi îngeri dormind pluteau în elipsă/ pluteau îngeri cu aripi de mucava". Încununarea creației divine o reprezintă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]