357 matches
-
Rătăcire (1995) se reduce, în fapt, la un episod de tip kafkian, având asemănări și cu proza lui Alain Robbe-Grillet. Înregistrarea minuțioasă a faptelor în desfășurare, a situațiilor traversate de protagonist, muzeograful T., a percepțiilor și senzațiilor acestuia include și retrăiri (la țară, la Praga), nu fără ca, într-o mică secvență, procedarea autenticistă să fie ruptă de imixtiunea auctorială, ce își asumă atributul omniscienței. Monologul interior al lui T. continuă în romanul Mărturisirile unui neisprăvit (1999), în volum fiind reluat și
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
psihologice importante, care contribuie la formarea acestei relații particulare. Ele sunt următoarele: aă Imitația este o „percepție a experiențelor interioare ale altuia, care nu pot fi explicate logic, rațional” (M. Scheleriă. Ea implică din partea mea efortul de Înțelegere și de retrăire a stărilor psihice ale unei alte persoane. Dar imitația mai este și raportarea mea la un model, considerat de mine pozitiv, valabil ca reușită În viață și pe care-l adopt. bă Contagiunea afectivă este imitația sau adoptarea unor anumite
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
colective” repetă sau reactualizează evenimentele cu caracter valoric pozitiv având ca efect restaurarea și Întărirea ordinii axiologice și psihomorale atât a persoanei, cât și a cetății. Ele au un rol educativ-moral prin readucerea trecutului În prezent ca o formă de „retrăire”, de factură simbolică, fiind În egală măsură și ritualuri de retrăire dar și de restaurare psihomorală. Prin aceasta, ele au un rol de purificare morală, de catharsis colectiv. Acțiunea psihomorală Actul prin care eu mă manifest ca persoană, În care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
efect restaurarea și Întărirea ordinii axiologice și psihomorale atât a persoanei, cât și a cetății. Ele au un rol educativ-moral prin readucerea trecutului În prezent ca o formă de „retrăire”, de factură simbolică, fiind În egală măsură și ritualuri de retrăire dar și de restaurare psihomorală. Prin aceasta, ele au un rol de purificare morală, de catharsis colectiv. Acțiunea psihomorală Actul prin care eu mă manifest ca persoană, În care mă recunosc și care Îmi aparține și mă determină ca individ
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
schimbă numele în Crăciun-Fostini, dar prezența ei publică aproape că va înceta după 1924, deși continuă să scrie, în manuscris păstrându-se încă două caiete de sonete. Prima parte a culegerii din 1920 conține o poezie generată de rememorări, de retrăirea unei copilării întunecate de moartea mamei, de meditații triste și resemnare dureroasă. Timpul pare comprimat într-un prezent fără viitor, umbrele celor duși apasă obsesiv sufletul, provocând o stare de „durere trudită”, toamna trezește „o cântare strunată-n plâns” etc. Deși
SCURTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
al XIX-lea, ca și reacția antipozitivistă a lui Benedetto Croce, își afirmă opțiunea pentru un act critic cu orientare sociologică explicită, care să aibă în vedere literatura ca modalitate de încorporare a faptului real și să interpreteze opera ca retrăire a experienței umane în lumea socială. Respingând în egală măsură excesele interpretative ale sociologismului vulgar - spre care riscă să alunece chiar personalități marcante ale domeniului, cum ar fi Lucien Goldmann sau Robert Escarpit -, precum și pe cele ale noii critici, care
SERBAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289630_a_290959]
-
natal, capătă valoare simbolică. Figuri legendare, ca aceea a lui Ben-Iochai, populează visurile lui Daniel, calfă de alămar, literatura mistică intersectând istoria profană: un rabi Pincas face aluzie la tatăl scriitorului, Pincu Zissu, iar incendiul de la sinagogă îi prilejuiește protagonistului „retrăirea” unor evenimente petrecute cu două mii de ani în urmă. Un amestec indistinct de reverie, stări extatice și amintiri creează registrul specific, genul de fantastic al acestor proze, precum în Golem de Gustav Meyrink. Nuvelele din culegerea Ereticul de la Mănăstirea Neamțu
ZISSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
ape și la Cina cea de Taină, ori fantazează în marginea unor momente din biografia cristică. În general vorbind, poezia lui afișat religioasă acuză cerebralitatea și meditația, „rugăciunile” zvâcnesc cu adevărat liric doar incidental. Când motivul religios devine prilej de retrăire a unor emoții din altă vârstă, lirismul este autentic, însă emană nu atât din religiozitate, cât din candoare, din inefabilul transportării în ambianța copilăriei: „Joi porneam în cete la pădure, / S-adunăm călțunași și viorele, / Umpleam de chiot și cântec
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
în care agresorul este menținut în stare de arest. Putem menționa existența riscului de victimizare a lui A., prin relatarea repetată a experienței trăite la solicitarea anumitor persoane, dar și prin existența unor situații sau împrejurări care pot conduce la retrăirea de către aceasta a evenimentului căruia i-a fost victimă (de exemplu, întâlnirea cu rudele agresorului în comunitate, vizitarea/apropierea de locul în care a avut loc infracțiunea, etichetarea în mediul școlar). IV. Obiective: 1. oferirea de sprijin în vederea depășirii/diminuării
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
în care agresorii sunt menținuți în stare de arest. Putem menționa existența riscului de victimizare a lui N., prin relatarea repetată a experienței trăite la solicitarea anumitor persoane, dar și prin existența unor situații sau împrejurări care pot conduce la retrăirea de către aceasta a evenimentului căruia i-a fost victimă (de exemplu, întâlnirea cu rudele agresorilor în comunitate, vizitarea/apropierea de locul în care a avut loc infracțiunea, etichetarea în mediul școlar. IV. Obiective: 1. oferirea de sprijin în vederea depășirii/diminuării
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
un fenomen psihologic care se petrece în timpul somnului unei persoane și el este constituit dintr-o suită de imagini, disparate sau succesive, care constituie, de obicei un scenariu dramatic, pentru individul respectiv. Din punct de vedere psihologic visul este o retrăire simbolică, sublimate, a experienței de viață anterioară a individului, în cursul căruia revin „problemele” sale psihologice (frustrări, conflicte, traume, complexe, dorințe refulate, aspirații etc.) într-o manieră alegorică, simbolică. Psihanaliza a adus o importantă contribuție în explicarea viselor, la care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de adaptare După atenuarea manifestărilor emoționale primare, asistăm la instalarea unui proces de „adaptare” sau de „apărare” caracterizat prin următoarele: - estomparea manifestărilor emoționale de șoc (depresie, dezorganizarea comportamentului, tendințe regresive, tulburări neurovegetative); - rememorarea accidentului cu toate detaliile și circumstanțele acestuia; - retrăirea amintirilor și a experiențelor afective în raport cu obiectul pierdut. În timp se poate chiar observa organizarea unei „nevroze tematice” specifică acestei faze, prin incapacitatea realizării unui progres readaptativ. Această nevroză se caracterizează prin următoarele: atitudini regresive, activități revendicative, tendințe ipohondriace, manifestări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1981; Cumpenele, București, 1985; Filmare la două aparate, București, 1988; Atelierul de tatuaje, București, 2002; Loc deschis, București, 2003. Repere bibliografice:Dinu Flămând, Un prozator surpriză, AFT, 1981, 8; Irina Petraș, „Zilele cele scurte”, TR, 1981, 35; Ioan Holban, Profunzimea retrăirii, CNT, 1981, 36; Doina Uricariu, „Zilele cele scurte”, RL, 1981, 38; Cornel Moraru, „Zilele cele scurte”, VTRA, 1982, 5; Poantă, Radiografii, II, 174-176; Moraru, Textul, 221-224; Radu G. Țeposu, „Cumpenele”, FLC, 1986, 26; Ion Simuț, „Cumpenele”, ST, 1986, 7; Ioan
TABARAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
în abordarea temei au fost mai numeroase (87 de cazuri). Refuzurile au fost motivate de neîncrederea în operatorii ce investighează un astfel de subiect (teama că încă ar putea avea consecințe juridice declarațiile lor), precum și de dorința de a evita retrăirea acelor momente prin evocarea lor ori dorința de a uita cele întâmplate. Lotul intervievat prezintă următoarele caracteristici: femei cu vârsta actuală între 30 și 40 de ani - 14%; 40-50 de ani - 56%; peste 50 de ani - 30%. Profesiile și ocupațiile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
separat. Nu pot decât să punctez de pe margine unele aspecte. Sunt, desigur, mai multe explicații, iar eu fac cu plăcere tot felul de „asociații libere” - un motiv ar fi dispariția tensiunii sociale, dar și atracția exercitată de „interzis” ce permitea retrăirea unor emoții primare de tipul „incestului originar”! Un adulter, de exemplu, nu se justifică numai prin frumusețea persoanei întâlnite, ci și prin emoția puternică dată de erupția de adrenalină în sânge, o stare care te poate face și dependent, tot
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
subiectivitate. Lăsându-se călăuzit de memoria afectivă, aptă să rețină, pe lângă evenimentele semnificative, și detaliile existenței cotidiene, reface liber pașii apropierii sale de o mare capitală a culturii, dar și de un loc în care își duc viața oameni obișnuiți. Retrăirea experienței vieneze prilejuiește, într-o subtilă orchestrare de planuri temporale, regăsirea de sine a autorului, care își dublează mereu relatarea cu reflecții asupra propriei deveniri. Omul evită cu discreție să-și dezvăluie emoțiile și trăirile intime, în timp ce cărturarul își face
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
autorului obsedat, la vârsta maturității, de vacuitatea cuvintelor, pe care o simte că pe o trădare - cuvintele „s-au sfârșit desprinse / din coaja sunetelor crudă / monezi ușoare pentru schimbul / de necunoașteri și-ndoieli”. Salvatoare sunt racordarea la matcă formativa și retrăirea copilăriei, timp de inalterabila prezenta când sintagmele, azi terne, erau generos semnificante. Decurge de aici apariția recurenta a unor imagini precum „primul țărm”, „palisade pururi verzi / de sarmizegetusa”, „umbre de părinți / stratificate că o frunză”, din care crește treptat „rostirea
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
pe Cezar?”. Cauza evenimentului constă deci în ideea din capul persoanei prin intermediul căreia a avut loc evenimentul (Collingwood, 1956). Într-un spirit mai pozitivist britanic, Collingwood mută însă accentul de la trăit la „idee”, la rațional. Pentru el, înțelegerea nu înseamnă „retrăirea”, ci „reacțiunea”, adică reconstituirea gândului actorului istoric. În mod explicit, el pornește de la ideea că starea de spirit, trăirea subiectivă, este dificil de reconstituit. Ea rămâne individuală și greu de comunicat, însăconținutul de idei este posibil de pătruns printr-un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
istoric și-a pus în minte un anumit scop, el trebuie să treacă dincolo de suprafața conștiinței acestuia și să refacă procesul „spontan” de geneză a conținutului conștiinței acestuia. O asemenea analiză nu se poate realiza însă cu mijloacele intuiției, empatiei, retrăirii. Aceste mijloace sunt la același nivel (au aceeași putere) cu suprafața conștiinței actorului. Utilizând astfel de mijloace, automat istoricul va tinde să se înșele în același mod cu actorul pe care vrea să-l înțeleagă. Până acum am analizat procesul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de acumulare a fiecăruia. Sunt utilizate, în general, mai multe componente. Evitarea este foarte frecventă: aproximativ 50% dintre persoanele care au suferit un traumatism important evită să vorbească despre acesta. Emoțiile sunt, totuși, retrăite în mod involuntar, sub forma unei retrăiri a traumatismului în stare de veghe. Terapia îl ajută în mod progresiv pe subiect să înfrunte factorii stresanți și să modifice emoțiile care l-au copleșit prin povestirea traumatismului cât mai detaliat posibil. Relaxarea permite intrarea în terapie și oferă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
consumă mult timp și este puțin eficientă. Utilizarea imaginilor video permite, de asemenea, o apropiere de situația respectivă, controlându-se ritmul prezentării acesteia, atunci când natura stresului o permite. Expunerea în imaginație este o metodă mai directă: este necesar să provoci retrăirea senzațiilor corporale care au însoțit traumatismul. Managementul stresului permite combinarea reactivării factorului stresant cu un dialog intern ghidat, situație care reduce intensitatea emoțiilor schimbând gândurile automate în legătură cu pericolul. Au fost dezvoltate succesiv șapte etape. Cele șapte etape ale managementului stresului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
timp. Ceea ce îl interesează nu este devenirea istorică, ci povestirea celor știute, ilustrarea vie a defectelor și calităților umane, întâmplarea ieșită din comun, senzaționalul. Totul este selectat, ordonat și valorizat de înțelegerea, sensibilitatea, curiozitatea, interesul personal și de puterea de retrăire a autorului. Purtat de imaginație, el vede și simte, vibrează, participă afectiv la toate relatările, impregnând textul de un puternic subiectivism, dramatizându-l. Adoptă tonuri potrivite pentru fiecare situație, se bucură sau se văicărește, lăudă sau blamează, exprimându-și simpatia
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
de secvențe și reflecții. Câteva cicluri, Lirica veche sau Momente lirice, Carnet de război, Poeme simple, adună mai tot ce nu fusese editat, cele mai multe fiind simple notații, consemnări poetice ale unor întâmplări și stări. Cum pentru M. rememorarea este o retrăire, asemănătoare „cu muzica și cu poezia”, Cartea mea de aduceri aminte (1972), de asemenea postumă, vine să completeze cu mijloacele prozei, dar tot în registru liric, preocuparea de a-și înregistra și comenta trecutul, deși sunt mari porțiuni în care
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
colective” repetă sau reactualizează evenimentele cu caracter valoric pozitiv având ca efect restaurarea și Întărirea ordinii axiologice și psihomorale atât a persoanei, cât și a cetății. Ele au un rol educativ-moral prin readucerea trecutului În prezent ca o formă de „retrăire”, de factură simbolică, fiind În egală măsură și ritualuri de retrăire dar și de restaurare psihomorală. Prin aceasta, ele au un rol de purificare morală, de catharsis colectiv. Acțiunea psihomorală Actul prin care eu mă manifest ca persoană, În care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
efect restaurarea și Întărirea ordinii axiologice și psihomorale atât a persoanei, cât și a cetății. Ele au un rol educativ-moral prin readucerea trecutului În prezent ca o formă de „retrăire”, de factură simbolică, fiind În egală măsură și ritualuri de retrăire dar și de restaurare psihomorală. Prin aceasta, ele au un rol de purificare morală, de catharsis colectiv. Acțiunea psihomorală Actul prin care eu mă manifest ca persoană, În care mă recunosc și care Îmi aparține și mă determină ca individ
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]