1,186 matches
-
trecut pragul casei și a scris un articol intitulat „Muzeul din apartament”. Acum este din nou mândru. Alături de o pianina clasică are și o pianină electronică.Cânta și la chitară. Intre timp soția s-a resemnat. Dar și-a luat revanșa.S-a înnoit... „Ca și Veronica Micle Damele ce le cântați Știu ca să desfunde sticle, Dar înfundă pe bărbați”. (G.Lesnea) “E un secret,ascuns în noi Momentul plin de inspirație. Dar sînt mistere de creație Ce-s aplicabile în
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
9 dintre cei 45 de gazetari.”85 În 1996, după conferința de presă a președintelui Samaranch, un ziarist neamț își amintea: „Ceea ce s-a făcut la noi, înainte de căderea Zidului, ține de nebunia unui sistem. Sportul era conceput ca o revanșă împotriva capitaliștilor. Medaliile erau obiect de plan, iar campionii ar fi trebuit să le scoată pe bandă. Pentru asta, nimic nu era prea mult. Unele s-au aflat, altele nu. Se știe despre doping, despre sălile subterane de antrenament, dar
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
mai mult sau mai puțin incredibile, așa cum erau și acelea, publicate în 2002, în volumul Misterul camerei închise. Multe din ele se pot asocia în baza unor analogii sugestive, alcătuind, în felul acesta, veritabile microromane cu final absent. De pildă, Revanșa și Saliera aparțin, prin atmosferă și protagoniști, aceleiași familii de proze scurte cu pretext detectivistic, dar cu rezolvare homeopatică. Tot așa cum șirul format din secvențele O poveste de Crăciun, Un scandal la București, Serendipity și Ultima poveste pune în scenă
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
Răspunsul întârzie să sosească. Mostre din el, însă, se regăsesc pe tot parcursul acestei povestiri, de la presimțirea valorii anonimului, încă, Brâncuși și până la uluitoarea intuiție a unei viitoare teorii a relativității. Culmea e că, analizată la rece, cu instrumente rudimentare, Revanșa acreditează mai degrabă această soluție parapsihologică decât pe aceea, ce ține seama de realitățile calculului probabilistic. Lucrurile nu se opresc, însă, aici. (Las la o parte prezența, în cuprinsul cărții, a unei bucăți, mai puțin izbutite, intitulate chiar Mașina timpului
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
peste cap, în schimb purta o mustăcioară subțire, îngrijit tăiată și avea de partea lui avantajul de a fi mai tânăr cu cel puțin 10-15 ani. " (pag. 94) Dacă, pe acest justițiar distins, Otto Flamm l-a mai văzut, în Revanșa, în foaierul Academiei, ei bine, domnișoara Strohdeiher a avut privilegiul de a-l întâlni, tot acolo, într-o ipostază mai puțin obișnuită. Rămasă singură în hotel, ea descoperă, un seducător personaj de foileton: "Romanul se intitula Le Bouchon de cristal
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
rămâne într-o umbră a propriei ficțiuni, în cea de-a treia, însă, el atrage întreaga realitate în ițele sale onomastice. Substituie tot ce e de substituit și corijează toate titlurile de proprietate care trezesc suspiciuni. Puse cap la cap, Revanșa și Saliera nu s-ar respinge, de fapt, ca polii, tocmai secționați, ai unui magnet. Scenariul celei dintâi e cu bună știință realist în timp ce consistența celei de-a doua e în chip intenționat fantastă. Și unul, și celălalt, cu voia
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
lor grea, bahică și alimentară. Festivul se convertea într-un dezlănțuit festin nocturn la scară națională, răspuns brutal și nevrotic dat obsesiei procurării hranei, una dintre marile obsesii colective ale acelui timp. Era o trecere din coșmarul frustrărilor în coșmarul revanșelor, nu o eliberare. O revanșă prin desfrînarea elementarului. Fiindcă ieșirea dintr-un coșmar nu echivalează neapărat cu o eliberare de coșmare. Iar "omul norocos" din romanul lui Octavian Paler în captivitatea fără speranță a coșmarului permanent și generalizat se află
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
Festivul se convertea într-un dezlănțuit festin nocturn la scară națională, răspuns brutal și nevrotic dat obsesiei procurării hranei, una dintre marile obsesii colective ale acelui timp. Era o trecere din coșmarul frustrărilor în coșmarul revanșelor, nu o eliberare. O revanșă prin desfrînarea elementarului. Fiindcă ieșirea dintr-un coșmar nu echivalează neapărat cu o eliberare de coșmare. Iar "omul norocos" din romanul lui Octavian Paler în captivitatea fără speranță a coșmarului permanent și generalizat se află. Totul în această carte, una
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
siliți să lingă scuipatul de pe trotuar." Cînd toate astea s-au întîmplat, apărarea Capșei a căzut. Și, odată cu ea, alternativa. De-asta, pamfletul, cît mai e, se scufundă azi în monolog dramatic în deșert. Nu e tifla unui învingător, ci revanșa unui învins. Arghezi putea, la sfîrșitul demonstrației lui, să îndemne: "Confrate bolnav de dictatură și ursuzlîc: fii om cumsecade. Pune pălăria cea mare, ce-o ai la Iași în cuier, și vino la "Capșa". Aici sălășluiește fericirea: crema gălbuie, strudelul
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
de a descrie o răsturnare din rădăcini era în cele din urmă o punere în scenă, ceva exterior lui, o preformanță a capacității lui de mimare. Fără a fi martor sau participant direct, deținea aptitudinea de a fi verosimil. Curioasă revanșă a artei de a simula în dauna naturalului. La detașarea de obiect se adăuga o perfectă adăugare în substanță a unui produs imitat (el aplica ceea ce se condensa în formula "ca și cum"). Erezia consta în golirea de conținut a inspirației revoluționare
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
și vivacitate. Descopăr chiar că, la senectute, istoricul literar năzuiește să se întoarcă la aspirațiile (le-am putea zice chiar păcatele) tinereții: proza satirică. O pagină de confesiune din volumul Cu Liviu Rebreanu și nu numai dezvăluie nostalgia și posibila revanșă: "Cu mine sau fără mine, Rebreanu rămânea oricum un mare fluviu al literaturii române, chiar dacă multă vreme, precum Nilului, nu i s-ar fi cunoscut izvoarele. Din această pricină, nu voi regreta niciodată intenția de a-l fi repus în
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
a face cu pregătirea lor, au fost umiliți, loviți de prieteni, au cunoscut ipocrizia, ingratitudinea și ticăloșia unor oameni, presupus prieteni. Loviturile vieții nu i-au îndoit însă, și-au urmat calea cu naturalețe, firesc, fără resentimente și dorință de revanșă, iar mai devreme sau mai târziu victoria (în primul rând, morală) a fost de partea lor. Cum spuneam, toate interviurile merită citite (din fiecare, orice om cu mintea și cu sufletul deschise are ceva de învățat), dar trei dintre ele
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
a creat un spirit critic mai accentuat. Poate că, în secolul XIX, muntenii au evoluat mai mult sub raport economic... - îndeosebi, prin devenirea Bucureștiului capitală a Principatelor Unite... - Cu certitudine, acest fapt a fost important. Dar moldovenii și-au luat revanșa prin politic. Și ideile pașoptiste vin mai întâi din Moldova. Muntenii, începând cu 1848, au căutat să monopolizeze puterea și au izbutit. Apoi, liberalii, covârșitor, munteni, au fost mai mult la putere și n-au avut timp să filozofeze. - Firi
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
cade din-tr-un pom, ultimul fir de fum care se exală dintr-un colosal tăciune sînt mai impresionante decît scuturarea pomului și incendiul." O lume înțeleasă în mare, și veșnic disprețuită în nuanță, își ia, în vreo cinci sute de pagini, revanșa. Esența acestei viețuiri amatoare de bucurii efemere, de nimicuri trăite cu voluptate, e Sensul portocalelor: "Sîntem obosiți de economia încruntată solitară, vrem reîntoarcerea timpurilor pașnice. Cel care se mînie cînd vede smochina și lămîia, acela visează războiul. El se întreabă
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
unei astfel de sfidări enorme a logicii și a bunului-simț înseamnă că deraierea noastră nu e doar definitivă, ci și culpabilă. Trăim în aceste zile unul din cele mai respingătoare momente din istoria recentă a țării. E un moment al revanșei comuniste, combinată cu setea de putere a oligarhiei comod instalată în fotoliile de onoare. Sintagma "monstruoasa coaliție" n-a avut niciodată în istoria României o mai desăvârșită acoperire. Dacă liberalii își imaginează că în felul acesta își consolidează poziția pe
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
gloriei. În mod obișnuit, complicitățile indestructibile dintre cei vinovați de nenorocirea țării sunt bine ascunse. Chiar dacă generația a doua, a beizadelelor, își mai dă în petic pe la câte o televiziune de apartament, bătrânii crocodili comuniști n-au renunțat la ideea revanșei. Fie că se produce prin sprijinirea afacerilor copiilor, ginerilor sau nepoților, fie prin bâzâitul permanent, prin nerușinarea cu care se prezintă drept veritabili eroi ai nației. Dacă despre Niculescu-Mizil sau Ștefan Andrei s-a vorbit mai mult - mai băgăcioși și
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
să se implice într-o acțiune cu acute conotații politice, e un act de sfidare gravă. Aici nu mai e vorba de-un colonel și de trei-patru răcani cu pușca pe umăr. Aici e vorba de o veritabilă afirmare a revanșei regimului criminal comunist asupra unei societăți ce-și caută, bâjbâind, drumul spre normalitate. Problema îi vizează, dincolo de numitul Nițu, pe toți superiorii săi, până la ministrul Apărării. Acesta va trebui să taie în carne vie, înainte de a mânji încă mai tare
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
învinge spiritul (Decameronul lui Boccaccio, piesa Don Juan de Moličre și Don Giovanni al lui Mozart în interpretarea lui Kierkegaard). În fine, ca o prelungire corectoare a ultimei etape, autorul distinge un stadiu complementar, cel în care spiritul își ia revanșa asupra cărnii sub forma paideică a Bildung-ului cultural. Încheierea cărții are tonul unui avertisment premonitor: într-o lume în care seducătorii autentici - cei care ispitesc în numele spiritului - dispar și locul lor este luat de cabotini capabili doar de forma seducției
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
că cei care venerau planetele se făceau vinovați de idolatrie față de întruchipări materiale, s-a transformat azi într-un eșec. În secolul XXI europenii trăiesc fără să știe o reînvigorare uimitoare a astrologiei mithraice. Religia lui Mithra și-a luat revanșa peste milenii pentru înfrîngerea pe care a suferit-o în trecut, căci creștinismul este ros de o cohortă de superstiții magice în fața cărora învățătura lui Hristos nici măcar nu mai reacționează. În fața avalanșei televizate sau tipărite de zodiacuri ce îți prevăd
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
scăpăm repede de frică, iar zodiacul vine în întîmpinarea atenției anxioase cu care omul se așteaptă la toate relele de pe lume. Iluzia aceasta că, putînd prevedea ce va urma, putem preîntîmpina răul, dă cîștig de cauză mithraismului. Trăim în epoca revanșei lui Mithra.
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
de lux, ai unei propoziții anodine: "Marchiza a ieșit la ceasul cinci". Sîntem ostatici ai unui anunț din care-i greu să ne răscumpărăm..." (Regele Marc și rîul Iza). Sublim "prizonier", "ostatic" de lux al limbajului, Șerban Foarță își ia revanșa lucrîndu-l aidoma unui orfevru fantast, nesățios de insolite forme, îmbătat de mirajul proteiform al produselor d-sale. Prețiozitatea semnifică damnarea sa, dublată de voluptate. Dedat jocurilor verbale infinite, unei cascade de aliterații, omonimii, omofonii, de amețitoare acrobații fonic-semantice, poetul își
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
Am atâtea de scris! Voi avea timp să le aștern pe hârtie sau nici nu voi începe să le fac?" (p. 159-160). Omul politic și diplomatul George Macovescu au reprimat scriitorul din sine, care nu-și va mai putea lua revanșa niciodată, deși va încerca. În martie 1978, Ceaușescu îl înlocuiește în funcția de ministru de Externe cu Ștefan Andrei. Este pensionat și se simte marginalizat și înfrânt. Singura șansă care îi mai rămâne este să joace demn și cinstit în
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
agrement, din chefliii de ambe cheiuri, din cozile multicolore, vorbind în zece limbi, de la muzee, din străduțele interioare aproape pustii, unde rătăcirea fără ghid și fără hartă (te descurci și așa în Paris) nu ispitește. Acolo, orașul vechi își ia revanșa. Orașul nou e scurt și strîmt, cam cît merge naveta pe Sena, de la Tour Eiffel la Notre Dame, puțin în jurul insulei. E orașul consemnat în ghiduri, unde ai să găsești Parisul real și vizitabil, nicidecum pe-acela iluzoriu, trăit de
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
în muzee, înghesuiți, de cum vin, la raionul de la intrare, cu suveniruri și cărți în care iei cu tine ce-ai văzut, deși poți face, la Orsay, de pildă, și poze (fără blitz - aiurea...). Există, însă, un loc unde-și iau revanșa. Aproape de Pompidou, la Atelierul Brâncuși, cu intrare liberă și infuzie gratuită de mîndrie. Atelierul, care mai mult se pozează decît se admiră (bagă, dragă, zoom, și te mai uiți acasă...) e, într-un oraș modern, un colț de țară veche
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
frustrante prin exces, o formulă de echilibru devine o urgență. Putem să tragem deci concluzia că pentru comunitățile de frontieră o identitate europeană pur și simplu rămâne de redefinit". Pericolul formelor aberante pe care le poate dezvolta uneori dorința de revanșă a marginalului este ilustrat printr-un fenomen apărut în universitatea americană, multiculturalismul, deja datat, dar preluat și la noi ca instrument neproblematic, multifuncțional, prilej pentru eseistă să sancționeze ironic, o dată în plus, pe conaționalii atinși de sindromul Chirița : Evoluția globală
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]