3,455 matches
-
plantat. Lumea rămâne un deziderat neămplinit, o rană a ființei, care, cu toate strădaniile sale, nu poate atinge decât ipostază unui plâns al nepotrivirii ontice. Fie că e proiectat dinăuntru an afară, fie că e proiectat din afara ănăuntru, realul se revelă drept o "minciună", deci o pecetluire an veac a singurătății, cu atat mai acute cu cât se ăntretese, ăn jocul discursului imagistic, cu utopia mundana: "Mai devreme sau mai tarziu/ tot te vei ăntoarce/ la minciună țesuta ăntre tine și
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
întîlni din nou pe Penelopa. Fără a fi părăsit Ithaca, Penelopa știe, ca și Circe, că bărbații sînt la fel cu toții. Tipologia feminină e aceea care ne uimește în Odiseea. Dacă Elenă pare să fi provocat războiul celor zece ani (revelînd astfel evantaiul personalității masculine: viteaz că Ahile, credincios precum Patrocle, înțelept că Nestor...), Penelopa face mult mai mult. Știe să își aducă acasă mult prea iscusitul soț, căci oprind - prin propria voința - valul să se întregească (Verweile doch, aber bist
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
fără consultare și aprobare. Victimă cădeau în special persoanele voluntare, împătimiții inițiativei, temerarii dispuși să-și asume răspunderea pentru ce întreprindeau, prin urmare oamenii gândirii cu capul propriu, exploratorii căilor nebătătorite, implicați în muncă, absorbiți de necunoscutul ce li se revela într-atât încât nu mai aveau mintea la șefi, la orgoliul acelora de a spune ultimul cuvânt. Ei decideau pe loc ce e de făcut, ieșind din rutină, încălcând norme și reglementări în vigoare. Ce blamau și sancționau adunările generale
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
fără cunoașterea semnăturii: pentru că ea își are originea într-o conjectură istorică, din gura altuia, pe când spiritul fără cunoaștere e sterp; dar dacă spiritul îi face cunoscută semnătura, atunci înțelege limbajul celuilalt; mai mult, înțelege cum s-a manifestat și revelat spiritul (din esență, prin principiu) în sunet prin voce. Pentru că deși văd pe cineva vorbind, învățând, rugându-se ori scriind despre Dumnezeu, și cu toate că aud și citesc și eu aceleași lucruri, nu-mi e de ajuns ca să-l înțeleg; dar
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
mod scânteietor și ludic, numai că, aici, Guillaume-regizorul trișează remarcabil și inversează pe ultima sută de metri situația. Locul lui Guillaume, o adevărată fairy, un mignon, în registrul gingaș al denominațiilor unui argou foarte colorat, este luat de un heterosexual revelat pe neașteptate, quelle surprise!, și așezat cuminte la locul lui alături de o frumoasă autentică. Inversiunea minoritarului cu majoritarul din punct de vedere al genului sexual, a „fetei” cu „băiatul” și deopotrivă motivația ei sunt complet necreditabile, dar amintesc de un
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
neocolit în primul mileniu creștin, genul de vademecum avînd rostul de a călăuzi clerul pe tărîmul erudiției laice. Însăși efervescența scolasticii e un fenomen curat ecleziastic: filosofia era chemată să apere cu mijloace păgîne temeinicia unor adevăruri pe cît de revelate pe atît de iraționale, rostul ei fiind ancilar și deopotrivă tactic, căci fără arguția unor minți versate în uzul argumentelor, bătălia cu scop de persuasiune doctrinară nu putea fi dusă cu sorți de izbîndă. Dacă primele zece cărți ale Etimologiilor
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
acțiune, fiindcă „O literatură se deosebește de viața omului prin faptul că se poate întoarce asupra propriului trecut și dezvolta o posibilitate căreia nu i s-a dat curs” (Johnson, critic și poet). Există și un aspect tragic al perfecțiunii (revelat în eseul Ce este un clasic?): acela că literatura începuturilor poate fi mai bogată decât cea care îi urmează, iar un scriitor desăvârșit poate exercita și o acțiune sterilizatoare prin acapararea unei zone de limbaj unde ceilalți nu mai au
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
e un tastator de cursă lungă; nu cunosc, vreau să spun, dacă tot pe acest „suport” își gravează și narațiunile biografic-evocatoare ori nuvelele și povestirile pe care le izvodește de la o vreme. Căci în ultimii ani Al. S. s-a revelat și ca autor de literatură, dând la iveală o memorialistică cu totul remarcabilă, în cărți ce se numesc Efectele dosarului „dalmațian” și Tăblița și condeiul, remarcate de comentatori de talia Martei Petreu și G. Dimisianu. Și, mai nou, scrie scurte
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
o relație profundă și specială, evocată aluziv în romanul apărut un an mai tîrziu. Un episod din acest roman, plasat undeva la gurile Dunării în timpuri îndepărtate și rămas obscur pentru comentatorii săi (Die Geheimnisse der Prinzessin von Kagran) „se revelă ca o ultimă tentativă de contopire cu bărbatul iubit, grație unui dialog intercultural” și el ilustrează cât de interesant și de semnificativ poate fi „destinul lecturilor succesive” ale Luceafărului eminescian : aici se regăsește profilul zburătorului convertit în geniu dezolat și
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
irezolvabil dintre o pământeană și un increat, un nemuritor deci, duce nu doar la semnalarea câtorva paralele izbitoare, ci chiar la o cheie de interpretare a însuși poemului eminescian. „Împrăștiind aluzii intertextuale la Luceafărul în tot romanul său, Mircea Eliade revelă latura tenebroasă pe care poetul a eliminat-o” din forma definitivă a capodoperei sale, spune d-sa, reluând ideea din primul capitol. Această lectură „nocturnă” a Luceafărului în romanul lui Eliade precede cu vreo două decenii interpretările cunoscute din eseul
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
să spună ceva, spunea repede și fără strălucire. Nu era, vreau să spun, un om al spectacolului ; nu era deloc orator; retorica sa era săracă și nesigură; ideile lui aveau nevoie de un cadru de intimitate.Spiritul lui Preda se revelează, integral ,în opera lui.“ În două puncte mai ales mă despart de ceea ce se susține în carte în legătură cu Marin Preda : în presupunerea că a fost ucis de Securitate și în aceea că s-ar fi dus la Ceaușescu, după lansarea
Reconstituirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2424_a_3749]
-
care reordonează lumea autorului (ne-dramaturg) după o idee-mănusă pentru un demers regizoral propriu. Metodă ei este post-modernă. Deconstruind, prețuind valoarea cuvîntului și încărcătură lui, defrișînd într-un hătiș de sensuri, ea își deschide un drum nou, respectînd reguli dramatice, revelat prin propriile percepții și obsesii trezite, susținut coerent printr-o demonstrație estetică, regizorala. În ceea ce-l privește pe Mircea Cărtărescu, declară că este un dramaturg autentic, lucru vizibil nu doar din Levantul, dar și din Nostalgia și Orbitor. În orice
Fabrica de vise by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18184_a_19509]
-
poetic. Sistemul de gândire poetică se construiește din semnificații care rămân mult timp printre noi, și apoi trec în ecou, ca un sistem de citate.Ele sunt, și devin și ale noastre, pentru că cuprind și exprimă esența umană. Deoarece este revelat eternul uman. O chemare lansată, o invitație disimulată, spre Întrebare, spre Neliniște este opera poetică. Aceasta trezește latențe spirituale. Ea se identifică uneori cu speranța, deoarece este și ea o tensiune spirituală spre viitor. Poetul este locuitorul operei sale și
Metafora ca ritm al gândirii poetice. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/85_a_471]
-
fond, nici nu pretind a fi, rostul lor situîndu-se dincolo de acest criteriu), rămîn plauzibile și fascinante. Singurul aspect la care se mai poate contribui cu lucruri noi, după sclipitoarea desfășurare de silogisme de la Noica, este acela referitor la cauza absențelor revelate de autor: este ea un dat metafizic sau doar unul istoric? Am fost dintotdeauna înclinat spre determinismul istoric. însă nu despre asta mi-am propus să scriu acum. Vocație filosofică, românul nu are și nu a avut fiindcă a gîndit
Sufletul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16777_a_18102]
-
adevărul însuși căci el ne aparține în mod exclusiv. Ideile Ideile generale sunt sensibile. Ele apar la fel de neprevăzut ca și sentimentele. Ele nu pot fi programate ci doar căutate. Prezența lor nu poate fi decît constatată, - ființa lor capricioasă se revelă în conjuncturi de gîndire care nu pot fi precizate dinainte. Ideile generale planează deasupra noastră ca niște nouri. Prezența lor nu se face prea bine simțită. Ei plutesc acolo, sus fără a se obliga la o participare directă, activă la
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
a fost publicat primul capitol al romanului ce avea să devină Ravelstein o jumătate de an mai tîrziu, critica și publicul l-au întîmpinat ca pe un mare text despre un mare om și o mare prietenie: protagonistul Abe Ravelstein "revelă" fără chei speciale de interpretare persoana profesorului de filosofie politică de la Universitatea din Chicago, Allan Bloom, probabil una din cele mai controversate și mai influente minți ale sfîrșitului de secol american. Publicat în 1984, eseul lui, The Closing of the
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
fel de "imagini vide" în care ne plasăm gîndurile, sentimentele, (dez)iluziile etc.". Sau, atît de sesizant, cumpănind existența evocată cu propria-i existență, sufletul Celuilalt cu propriul său suflet, care, înaintînd în timp, devine transparent, comprehensiv: "Bacovia nu se revelă oricînd, el trebuie cercetat nu numai cu mintea, ci și cu inima; trebuie să intri în pielea "personajului" care a fost. Dacă trăiești confortabil, dacă nu știi ce înseamnă marginalizarea, dacă nu te-a cuprins niciodată oboseala, angoasa, disperarea, îl
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
critic al europeanului. Literatura americană actuală, exemplificată în jocul narativ acaparant din povestirea lui John Barth, în fragmentele poetice ale Renașterii Sudului (Robert Penn Warren, Ernest Suarez, James Dickey) sau în superbul eseu despre artă al lui Wayne Booth își revelează astfel originalitatea și valorile comparabile cu cele europene. "Practica noului istorism", eseul lui Stephen Greenblatt e o alegere excelentă, un text edificator pentru tendințele gândirii critice americane. Radiografia jurnalismului american actual, făcută de Sheilah Kast Rosapepe și conceptele de generație
Metafora viitorului by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16983_a_18308]
-
românesc La fel trebuie înțeleasă elogierea de către N. Steinhardt a românilor, a României, a stilului de viață românesc. Elanul scriitorului-călugăr împinge românismul spre ipostaza lui ideală, îl obligă să fie așa cum ar putea fi, îl inventează plecând de la o esență revelată în momente faste. Frazele lui N. Steinhardt sunt imperative, nu enunțiative: " Fericiți cei ce s-au născut în acest paradis românesc; cei ce l-au privit cu ochi veseli și înlăcrimați; cei în ale căror vine curge sângele șesurilor, dealurilor
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
Sau o sumisiune plină de luminiscentă umilitate la condiția duală a poetului, totodată creatură și creator, în raza unei iubiri ce se pierde bucuroasă într-o poezie-rugăciune: "să spun/ cît vocea mea/ mai poate să spună/ cum mi s-a revelat// că lumea aceasta/ poate fi iubită/ așa cum este/ Doamne dă-ne// atîta minte cît să înțelegem/ și suflet atîta cît să simțim/ bucuria de a fi/ în creație și în creatură? (Să spun). Dragostea și mila pentru toate cele ce
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
criminal și uzurpator al tronului Danemarcei, sinuciderea lui Kirilov, similitudinile între procesul imaginat de Kafka și procesul real al lui Dostoievski, prințul Hamlet și prințul Mîșkin, prințul Hamlet și prințul Harry, eroii tragici văzuți prin existența Antigonei, toate acestea sînt revelate de Ileana Mălăncioiu din acea poziționare pe care și-o propune, loc din care ea vede legăturile formidabile dintre aceste personaje devine altfel decît pînă la ea, altfel decît noi. Autoarea nu dă în vileag totul, nu-și aruncă așii
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
la Brașov o ședință literară cu aceste traduceri, într-o după-amiază cu zăpadă. Și cu căldura inimei Tale împrăștiată în toată camera, ca mirosul de gutuie!" Concluzionând, putem spune că această ediție a corespondenței Blaga-Domnița Gherghinescu, luminează două personalități remarcabile, revelează cititorului moduri înalte de trăire și sublimitate sentimentală, un fel special de poetizare a existenței, de trăire a ei în spațiul ideal. Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania, Domnița Nebănuitelor Trepte, București, Editura Humanitas, 183 pag., f.p. Pas de deux Un alt
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
Marinescu, Liviu-Ioan Stoiciu... Un poem, tipărit în carte, precum acel Ce ai făcut în Noaptea Sfîntului Bartolomeu?, care se poate citi în cheie dizidentă, dar rămîne pentru totdeauna o reușită în registru literar dincolo de lectura efemer-contextuală a momentului, ni-l revelează, de pildă, pe Nicolae Prelipceanu drept un poet dizident. Autori de "utopii negative", precum Bujor Nedelcovici sau eu însumi, în Fisura, s-ar alătura acestui gen de dizidență aluzivă, căreia i-ar aparține, între alții, și Ștefan Agopian, Augustin Buzura
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
puțini au îndrăznit atunci să remarce caracterul ei profund subversiv. Dacă înainte de 1989 asemenea observații nu s-ar fi putut face, nici măcar aluziv, fără riscuri considerabile, este evident că pentru cititorul de astăzi lectura volumului recent reeditat la Editura Polirom, revelează, înainte de orice, o voce care subminează prejudecata stupidă - vehiculată insistent de regimul comunist - conform căreia scriitorul ar fi trebuit să servească "idealurile partidului", "angajarea colectivă", politicul în defavoarea eticului ș.a.m.d. O carte despre tragic - scrisă așa cum este scrisă Vina
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
Carrière în Cercul mincinoșilor (Povești filosofice din toată lumea) retipărit la Humanitas, noiembrie 2001 (prima ediție, 1999, a stârnit un foarte viu interes pentru scenaristul și dramaturgul care lucrase cu Bunuel, Milos Forman, Jean-Luc Godard, Peter Brook și care s-a revelat, în ultimul deceniu, ca pasionat al filosofiei orientale). E specifică, fiindcă nu poate fi definită ca aparținând unei anume culturi - în pură tradiție a oralității -, e pe tipar "vechi" și totuși adaptată timpurilor noastre. Jean-Claude Carrière a selectat textele după
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]