568 matches
-
fraților ei de limba română. Poeziile Tatianei Scurtu, publicate în revista ”Ecou” a școlii, ori în presa locală și națională, s-au impus ușor publicului iubitor de literatură. Vocația lirică pe deplin formată, patosul autoarei, mereu atentă la lumea care reverbera în sufletul ei, luciditatea observației poetice, limbajul cu accente de baladă, erau doar câteva aspecte care individualizau creațiile sale în contextual poeziei scrise de tânăra generație. Volumul de poezii pe care Tatiana Scurtu il publică acum la Editura Eurocarpatica din
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
sa printre străini. Limbajul poetic simplu, rostit în graiul molcom și dulce al spațiului moldovenesc, topește în retortele sale toate comorile păstrate în pământul frământat al Basarabiei. Rostirea solemnă din letopisețele cronicarilor se împletește cu verbul înfiorat al Doinei eminesciene, reverberând în invectiva și imprecație, ori transmițând patosul poeziei lui Alexei Mateevici și Grigore Vieru: “Nistrule, de ce ești frate Cu Prutul care desparte Doi copii de-același neam, Două frunze de pe-un ram? Râuri, voi, ce despărțiți Și-napoi nu
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
a vieții, desigur, după relația mea cu Dumnezeu și cu familia. Reporter: Operele tale trădează un autorul grav, un profund gânditor care le-a plămădit. Dezvăluie-ne câte ceva din munca ta de laborator creativ. Liviu Mocan: Eu nu sculptez. Eu reverberez, eu vibrez. Pentru mine, actul de creație este o reverberare, un ecou al creației divine în mine, eu sunt în primul rând o sculptură și abia apoi un sculptor. Pe mine, sculptura care sunt, mă modelează Marele Sculptor, zi de
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348058_a_349387]
-
sunt, mă modelează Marele Sculptor, zi de zi, clipă de clipă, El face ceva în această creație, care sunt: sculptura Liviu Mocan. Apoi, ca ecou al acestor lucrări pe care le face Sculptorul, cu majusculă - Marele Sculptor - în mine, eu reverberez. Astfel, am pus chiar într-un poem această realitate care ține de actul meu de creație: „Ecouri ale propriei mele dăltuiri, îmi sunt dăltuirile, Sărmane întruchipări, galbene, albe. Eu nu sculptez, eu reverberez, Șoaptele iubirii se împiedică și în mine
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348058_a_349387]
-
cu majusculă - Marele Sculptor - în mine, eu reverberez. Astfel, am pus chiar într-un poem această realitate care ține de actul meu de creație: „Ecouri ale propriei mele dăltuiri, îmi sunt dăltuirile, Sărmane întruchipări, galbene, albe. Eu nu sculptez, eu reverberez, Șoaptele iubirii se împiedică și în mine, sărmanul. Ți dacă astfel e dat, ce alta pot face sub soare, A face mai bun decât marelui flutur și alb, Cutie de rezonanta, eu sunt.” Dacă actul de creație ar fi o
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348058_a_349387]
-
iar un morman de crătiți i se urcau în față ca o piramidă. - Ea ne face să ne simțim consumați de vină! - Elena, Victor...Elena, Victor...! țipă strident o voce ca glaspapirul de partea cealaltă a ușii. Un ciocanit greu reverberează prelung. - Elena, Vicotor...Coborâți imediat...este Colonelul!... repede, repede...strigă glasul apretat din spatele ușii din stejar bine lustruite. Elena și Victor tresar. Se privesc vinovați. Ies din dormitor și coboară scările câte două odată. Colonelul, lat pe canapea, cu fața
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
line, eufonii fără cusur, lied, baladă sau doină transpuse modern, dezmierdare, alint, în versuri suave care te ating și te mângâie. Seamănă cu „vraja visului de-o noapte” - cum recunoaște autoarea, sau poate, mici „scântei de vis”. Corzile inimii tale reverberează. Se întorc în ecou. Empatizează. Actul de creație este încă firav precum făptura ghiocelului sub zăpezi, dar are o forță care învinge crusta grea a gheții și omătului. Când se va ivi, el va împrumuta ceva din făptura soarelui. Și
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
său, doza pronunțată de nostalgie, dar și subtilitatea umorului din unele versuri ale sale, toate acestea constituie armele unei prize de necontestat la public. Poetul novăcean adună, între paginile cărților sale, simțirea acută sau gravă a poporului român, creația lirică (reverberând nuanțe evidente epico-dramatice) derulându-se spectral între momentele cheie ale vieții pământene: nașterea, pruncia, adolescența, maturitatea, senectutea și, inevitabil, moartea, căreia i se dedică o epopee aparte, abundând în ritualuri (pre/neo)creștine, bocetul cu valențe imemoriale, dar și dureroasa
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE – 9 IUNIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365464_a_366793]
-
din nopți stârnite de-o uimire, Că-și sfâșiau dantele-n post amante obosite... Adoptă-mă, îți vin copil, din moartea unui astru Cu tot ce am divin în mine, Dar absolut și sfânt M-am rătăcit din cerul meu, reverberând albastru, Când Dumnezeu crea desculț, viață pe un alt Pământ.... Antonela Stoica 30 Mai 2017 © Referință Bibliografică: PE UN ALT PĂMÂNT / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2348, Anul VII, 05 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
PE UN ALT PĂMÂNT de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366445_a_367774]
-
teren care se va descoperi ușor a fi fost al trădării și al rușinii.” (Antonie Plămădeală, Basarabia. Sibiu, 2003, p. 126) Existența unor aleși ai Domnului, chemați la afirmarea și susținerea românismului unitar s-a propagat ca un puternic ecou reverberat în inimile adevăraților români promotori ai Unirii. Basarabia, Mireasa înrobită a fost Martira care a tras semnalul întregirii tuturor românilor. După Împlinire însă, visul Miresei a rămas doar o amăruie închipuire, nelăsând loc nici bucuriei, nici măreției. După numai 15
BASARABIA-MIREASA MARTIRĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366108_a_367437]
-
delfini, foci, vidre de mare (lei) și balene vin și înoată mai mult decât s-ar aștepta localnicii, țipătul și hârjonelile sau confuntările se aud, când e vremea liniștită, până în casele oamenilor de pe țărm, adesea și mirosul de sânge ce reverberează spre mal. În timpul verii, un fenomen numit de localnic “umflarea apelor” se petrece în acest perimetru afund: ape bogate în nutrienți din adâncimile “canionului” din ocean urcă la suprafața ca niște “vârtejuri de ochi marin” și apoi ca un mic
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
un fel de afinitate stilistică, tuturor celor trei spații. După cum pasiunea sa pentru scenă, pentru viața teatrului, a spectacolului se întâlnește, într-o armonioasă și originală unitate, cu atracția, la fel de constantă, la fel de tiranică, pentru verbul poeziei. Lumile celor două universuri reverberează una spre cealaltă, ca o oglindă cu două fețe. De aici, poate (dar nu numai), titlul, focalizând, pe de o parte, factura elegiacă a poemelor și, pe de alta, solitudinea actului poetic. Monologul liric se aude dincolo de cortină, fără spectatori
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
măi frățioare? Dar și câțiva mâți cu pureci Stau în calea mea să-i calc: Dâ-ne mă' cu puțin talc Și pe urmă să ne judeci! Un cocoș aruncă-n noapte Țâfna dintr-un cucurigu Pân-la Dunăre că digul Mai reverberează-n șoapte Referință Bibliografică: Ora trei / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 266, Anul I, 23 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ORA TREI de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355773_a_357102]
-
anume te-a determinat să scrii? - “Cum poți să zici că nu scrii, că nu-ți pasă,/ Când ard cuvintele-n tine și cer să iasă...”, am afirmat într-un poem. Cred că a scrie este o chemare interioară care reverberează cumva, cu tainele de neatins ale divinului. Prin adâncire în Cuvânt am realizat că cercetarea lucrurilor adânci ale lui Dumnezeu sunt o slujbă împărăteasca. Dumnezeu răsplătește de fiecare dată efortul pe care îl faci în a-L cunoaște mai profund
DESPRE ARMONIA APARUTA CA URMARE A CUNOASTERII DINCOLO DE APARENTE, INTR-UN DIALOG CU SCRIITORUL SLAVOMIR ALMAJAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355900_a_357229]
-
probabil aceeași textura ...că și chitară pe care o frânge în brațe. Și-mi place chitară mângâiata dulce și sentimental de un chitarist îndrăgostit...șoaptă aceea care, armonios picurata în sufletul meu...acompaniază vocea joasă și masculină ...Voce care imi reverberează în corzile inimii.Imi place să-i privesc mâna cu degete prelungi ... Și știu că dacă mi-aș trece vârfurile degetelor peste vârful degetelor lui aș simți truda și dăruirea și pasiunea și orele lungi perfecționând mai-mult-ca-perfectul.. El ar zâmbi
FEMEIE,CHITARA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356030_a_357359]
-
Încolăcindu-se ca șerpii-n asfințit, În molecule-albastre se nasc trucuri Ce întrerup rotundul liniștit... Insinuându-se cu tainică ardoare Printre tăcutele suspine de sirene, Blesteme răvășesc devastatoare Tărâmul basmului ascuns în gene... Și un coșmar de negru și ecouri Reverberând în valuri de furie Se sparge-n mii de clipe și tangouri Ce-au eșuat în prag de agonie... E-o nebunie de culori și de durere Cu geamătul pierdut în hăul morții; O clipă de repaos valul cere S-
FURIA MĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355012_a_356341]
-
of the 20th Century" (author Octavian Curpas) transposes the readers into the lives and the vast array of emotions immigrants feel while being uprooted from their own sweet yard, whose smell of flowers and folk songs of youth will ever reverberate în their minds. The trip of self-discovery is sprinkled with ambitions, pitfalls, frustrations, despair and inner-struggle aș well aș with achievements and rewards. From Sibiu, my own native region to LA, my own adopted City of Angeles, Dumitru Sinu aka
BY OCTAVIAN CURPAŞ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355521_a_356850]
-
un jurnal în care notițele de fiecare zi s-au scuturat de asperitățile inevitabile ale prezentului și sunt înnobilate de aura pe care le-o conferă acțiunea focului lăuntric, de trecerea timpului. Poveștile, spuse la masa unui hotel american, sunt reverberate în paginile acestea, sunt resususcitate, până când, aproape se simte mirosul verilor din copilăria care a fost odată. Într-un caroiaj de paralele și meridiane geografice, cu aventuri savuroase și principii de viață, care, de la un caz la altul au fost
FRAGMENTARIUM AL EXILULUI ROMÂNESC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356985_a_358314]
-
pas, Să facem la răspântii un popas. Secunde, ore, zile, ani înșir Într-un concert fantastic de clavir, În cupă aburită, vinul vechi, Din timpuri ireale, neperechi. Cum visele de aur nu apun, Deviză neclintită-gândul bun, Lumină peste timpul drămuit, Reverberând puternic, insolit. Referință Bibliografică: Fărâme de cer, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 283, Anul I, 10 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
FĂRÂME DE CER, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356700_a_358029]
-
voi să zic ! NOI ADEVĂRURI Noi adevăruri crude, tăioase, cavernoase, Ne readuc istorii din vremuri glorioase Și alte desantate povești ades ratate, Ce și-au pierdut aroma, dar sînt adevărate! ȘI ÎNCĂ CEVA PESTE FIRE Și încă ceva peste fire, Reverberînd duios în amintire. DAR AȘTEPTAREA CE-I ? Tot așteptăm, dar așteptarea ce-i ? Un zumzet de de albine asasine, Un sens obscur uitat într-un știubei Cu semne vagi, imbolduri infantile. Și adevărul ce-i, daca nu are Un sens
SINTEZE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355608_a_356937]
-
încă dinainte de 1989), a consilierilor locali, a preoților celor două parohii, a profesorilor și a elevilor din localitate, care au și recitat o parte din poeziile autoarei. Întreaga manifestare a fost una încărcată de trăire și emoție sufletească, ce a reverberat la poezia doamnei Emilia, iar cuvântele de apreciele ale domnilor Nicolae Băciuț, Mircea Dorin Istrate,Ioan Solea, Silvia Pop, cei care au prezentat cartea, au fost în același ton emoțional cu asistența. Rar am trăit o asemenea manifestare plină de
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369025_a_370354]
-
de a privi viața. Profunzimea reflecției nu este străină de un anume clasicism al meditației, trăsătură vizibilă în efortul de a sonda în adâncime stările și sentimentele fundamentale. Poezia lui Mihai Țopa este un jurnal liric al stărilor sufletești ce reverberează în versuri clasice emanate, uneori, dintr-un stil popular. Scriitorii antologați în această lucrare, așa cum sunt mai toți creatorii, sunt fiii durerii, cum spunea filozoful grec Constantin Tsatsos.Tot ce au mai frumos în ei s-a născut din durere
CRESTOMAŢIA CA REPREZENTATIVITATE ÎN MIEZUL CUVÂNTULUI LITERATURĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370934_a_372263]
-
Dincolo. Că flacăra sfântă a Ofrandei ardea în amintirea clipelor de fericire trăite-mpreună. Pentru a nu știu câta oară se confirma dictonul poetului Gh. A. Stroia, că „iubirea este acel perpetuum mobile al vieții pe pământ”, ale cărui ecouri reverberează și Dincolo. De fapt, acesta este și leit-motivul volumului de poezii „Ofrandă iubirii”. Toate poeziile și poemele exprimă iubirea poetului față de ființa dispărută, definită cel mai bine în ultima strofă din „Căutări”: „cum de-ai lăsat Tu, Doamne/ ca să rămână
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
gonite de păcat O melodie evadată din abis Trezea capelmaistru cufundat în vis Fuga lui Bach neîndrăgită de stafi i Spărgea timpanele ascunse în chilii Dansau șiruri de note-n ritual bizar Ascultători puțini, fără abecedar. Imaginile răscolite de furtuni Reverberau sarcasm în fuga din genuni Plutea auditoriul tâmp în ireal Concertul de pian suna prea matinal Imagini de calvar se estompau în noapte Mulțimea melomană se distingea prin șoapte. Referință Bibliografică: Executia-spicuiri / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
a „poetului ce-i ca Omul“ (evident, nu cât vârful carpatic din Masivul Bucegilor, Omul, „sfinxuit-pisc“, de sare cu vreo 15 metri peste înălțimea de 2,5 km), desigur, în deceniul scurs între anul 2005 și orizontul anului prezent, 2015, reverberând indiscutabil tot mai înspre profunzimile realului „seismat“, „vulcanic“, ori „riftuit-sacru“ : Cu pumnul pe i, antologie din anterioarele-i volume (București, Palimpsest), 2007; Ferestre pentru labirint (Cluj-Napoca, Ed. Grinta), 2008 („ferestre“, ori lumești, sau ortodoxe / catolice icoane-pe-sticlă, „nesparte“ încă peste trei
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]