1,027 matches
-
devină sentimental, Stoian G. Bogdan își ia seama și plasează o ironie. Când și aceasta începe să se absoarbă în porii hârtiei, și-aduce aminte de cele câteva cărți pe care le are la suflet. (Exerga, de pildă, e o reverență făcută lui Gore Pirgu.) Ambiguitatea aceasta de umoare e doar una dintre premisele succesului. O alta, nu neapărat a doua pe listă, e oferită de structura cărții. Titlul e grăitor: multe pagini creează spațiu de desfășurare pentru o galerie de
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
zvonuri despre faptele de cruzime ale bolșevicilor, unii fugari trec Nistrul și își caută de lucru prin gospodăriile localnicilor. Dar pecetea secolului de ocupație țaristă (1812-1918) se mai păstrează încă sub diferite forme. Nepotul îi spune mătușii "tiotea", formula de reverență este cea rusească (Anastasie Mironovici, Constantin Alexandrovici), adulții vorbesc între ei rusește cînd nu vor să fie înțeleși de copii. Nume sau diminutive ca Tamara, Tatiana, Aniuta, Natașa sînt utilizate frecvent. Uneori m-a bătut gîndul - mărturisește autorul - să scap
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
ochiul cercetând pe Zoroastru/ ori ocolind cu teamă pe Aleph),/ ce năluciri învie și ce drumuri/ deschide văzului închis sub pleoapă?/ și ce otrăvi dezleagă din parfumuri/ ce nimeni nu e-n stare să priceapă? / și cărei dimineți îi face reverență/ pieptul tău fraged, bumbii-i de agat/ pe care rareori a așteptat/ ochiul închis în vis și mefiență? / Unde sunt florile, (mireasma lor barbară)/ pe care le-am sădit acum un an? / Unde, pe-al lumii putred portulan/ se-nalță
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
emoția, participarea; simți nevoia să intri în dialog, să-ți spui punctul de vedere, ceea ce pentru orice scriitor înseamnă o reușită. Repetările au rolul unei mantra care-l trezește pe cel care nu răspunde de prima dată. "Cioc-cioc fac iernii reverențe/ corbi cu ison subpământean/ lovesc cum au lovit mai an/ în fără de sfârșit cadențe/ ca ieri, ca azi, ca niciodată/ mârțoaga vremii-i răpciugoasă./ Doar Doamna-i dreaptă și frumoasă/ ca azi, ca ieri, ca niciodată". (XVI)
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
Într-un fel, Matteo Garrone reînnoadă cu tradiția neorealismului italian, felia de viață este livrată însă ca un biftec în sânge, trântit astfel încât fleica să răsune înfundat precum corpurile de vieri ale mafioților măcelăriți fără figuri de stil sau aristocratice reverențe făcute tradiției. Și cei care în final îi ucid pe cei doi tineri porniți în marea lor aventură fluturând numele eroului favorit au aspect de mezel. Există ceva respingător, grețos în obezitatea acestor huidume încălțate în șlapi, un fel de
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
deoarece el tocmai s-a lepădat de darul său. Atunci de ce se face această mișcare scenică, care nu mai are acoperire firească și sens? Dar toate aceste rezerve îi privesc pe cei care au conceput spectacolul și au făcut o reverență exagerat de adâncă în fața gustului unui public cât mai larg și nu pe artiștii interpreți, care și-au însușit deplin și au dat viață cu strălucire unei noi forme de spectacol teatral, împământenită de acum și pe scenele românești.
Când profesionalismul își spune cuvântul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7323_a_8648]
-
Marina Constantinescu Am plecat spre Arad, via Cluj. Trebuia să ajung la Arad pentru că Victor Rebengiuc primea un premiu, o distincție importantă, Bene Merentis, acordată cu reverență si dragoste. Mi s-a părut aproape o datorie să fiu prezentă, să-l asigur, încă o dată, de prețuirea mea. Apoi, am hotărît să merg dintr-un gest de solidaritate față de Laurian Oniga, directorul Teatrului de Stat, cel care face
Farmecul cetății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5990_a_7315]
-
de o consistență teatrală profundă. Prezentul măcinat de urît, de rele și de grele a fost suspendat magic. Ne-am strîns ca să aplaudăm cariera unui artist, a unui destin, a unui nume: Victor Rebengiuc. Prin asta, s-a făcut o reverență față de istoria teatrului, a filmului, pentru că Victor Rebengiuc face parte din ce este major în cultura română. Cei mai mari regizori au lucrat cu Victor Rebengiuc. Și mă gîndesc la Liviu Ciulei, la Lucian Pintilie, la Radu Penciulescu, Silviu Purcărete
Farmecul cetății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5990_a_7315]
-
Mihai Beniuc și Geo Dumitrescu. De pe la mijlocul anilor ’70, Adrian Păunescu urcă poezia (a lui și a altora) pe scena Cântării României. Mici acte de curaj sunt compromise de mari lașități, iar pretenția de a rosti adevărul este copleșită de reverențe făcute puterii. Dintr-un posibil disident, autorul Istoriei unei secunde devine un poet de Curte. Cel mai mare dușman al lui Adrian Păunescu, poetul deopotrivă aclamat și huiduit, a fost el însuși. A avut, desigur, spre deosebire de alții, meritul de a
„De liniște ființa mea se teme”… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5941_a_7266]
-
de mângâiere, încât îmi amintesc că i-am spus, cu disperarea celui care se scufundă: „Spuneți-mi ceva, că mă usuc!”. Se va fi speriat... Și ce putea să-mi spună? A găsit totuși o cale, renunțând la pronumele de reverență și chiar spunându-mi pe nume: 5.XI.987 Păltiniș Elena dragă, Te aștept oricînd în jurul lui 15 Nov, nu într-o Duminică. Pe curând, nu-i așa? al d-tale, C.N. Nu-mi amintesc exact când am ajuns, în
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
calul de bătaie al unei cărți care atacă din mai multe direcții o specie inventivă de oameni ai cărții: pe cei care recurg la construcții logice specioase pentru a șterge granițele dintre ce se știe și ce se crede. O reverență formală în fața raționalității și a tezaurului de descoperiri științifice este urmată la ei de o piruetă în direcția iraționalului, a adevărurilor apriorice, a unor credințe neanalizabile și a unor ipoteze fanteziste. Cartea este semnată de profesorul Frederick Crews de la Universitatea
Iar trădează cărturarii? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6234_a_7559]
-
detașat, irită ochiul dornic de menajări ideologice. În totul, Nae Ionescu e tăios și franc, adică sincer pînă la imprudență și liber pînă la indiscreție. E îndeajuns să ne amintim de scrisorile către Armand Călinescu, mostră de curaj curățat de reverențe prudente, pentru a intui aplombul lui Nae Ionescu. În fine, la Nae Ionescu întîlnim ipostaza spiritului vernacular ridicat la rangul de temei al identității metafizice. „Spirit vernacular" însemnînd: definirea persoanei prin geniul limbii și prin gena rasei. Omul e acea
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
în tiparul convențional al elogiilor de circumstanță, elogii care, pe cît de nimerite sunt sub unghi moral și în discuții în tête-à-tête cu doctorii, pe atît de stinghere par în economia literară a cărții. Căci miza cărții nu stă în reverența morală, ci în sesizarea unei drame grație unui efect literar. E de la sine înțeles că meritul medicilor e imens și fără competența lor lupta cu cancerul ar fi zadarnică, numai că logica povestirii nu îngăduie antracte duioase de gratitudine suspinată
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
mari ai lui Ionesco. Căldura chipului său, expresia înțelesurilor de dincolo de cuvinte, de șoapte. Văd lumina unei inteligențe remarcabile. Și surîsul șugubăț. „Ionesco - Cinci piese scurte" este nu doar un spectacol de referință pentru cultura teatrală și spirituală. Este o reverență în față unei uriașe personalități pe care Alexandru Dabija, artiștii lui și Teatrul Odeon o fac cu iubire, respect și prețuire. Infinite. De asta au nevoie valorile oriunde pe lume. Valorile trebuie ferite, apărate de impostori, de lepre, de non-valori
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
România, după care a intrat în viața firească a societății ca familie regală și ca personaj carismatic. Cred că la ora actuală e un fel de imagine a înțeleptului satului. Omul bun și bătrân și la care te duci cu reverență, cu dragoste filială, cu respect. Dar cred că metafora cea mai bună e omul bun și bătrân al satului, actualmente al țării”.
Sociolog: De ce este iubit Regele Mihai I de români by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/62709_a_64034]
-
care le aduce fraților de baricadă oarece poziții, îl lasă pe dinafară, privitor al propășirii altora. Să fie, deci, dintr-o cutremurare în fața nedreptății sorții pornirea lui Ghica? Nu știm. Este, în orice caz, mărturisirea unui optimism fin, într-o reverență care n-are nimic dintr-un lamento. Dimpotrivă. O vizită la British Museum îl duce pe Ghica în fața frizei orientale a Parthenonului. Plăcerea îi este întreruptă de apostrofa Lordului Ald... (probabil Stanley de Alderley, unchiul lui Bertrand Russel, trecut la
Fraternitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6308_a_7633]
-
întotdeauna o persoană oficială, cu funcții importante în sistem. Cel care trage concluziile acestei plenare a tinerilor scriitori este Mihai Beniuc, prim secretar al USR. Concluziile sînt prezentate pe larg în pagina 1 a numărului 3 al „Gazetei”. Se observă reverența în fața conducătorului deja aflat pe drumul consacrării ca figură legendară, Gheorghiu-Dej, și a raportului său (raportul lui Beniuc se prefigurează ca un frate mai mic al raportului politic, de partid, ierarhiile în oglindă sînt limpezi). Supunerea literaturii în fața politicului este
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5426_a_6751]
-
juriului pentru că a premiat această carte care „a vibrat atât de tare în sufletul” său. Premiul pentru poezie, poate pronosticul cel mai ușor al acestei ediții, a fost adjudecat de Ion Mureșan, care, foarte fericit și emoționat, a făcut „o reverență în fața poeților din sală și din toată țara”, citând o replică a lui Ion Mircea, care, întrebat ce e poezia, a răspuns: „Poezia... e mai grea”. Doi absenți ai galei de premiere au fost Radu Mareș, care a primit Premiul
Festivitatea de decernare a premiilor USR pe anul 2010 by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5463_a_6788]
-
mecanismele creației se substituie reprezentației afectelor. Conștiința e încă ingenuă prin „mirare” (Zi de noiembrie). De ziua sa, autorul, obiectivat prin faptul că-și examinează „cîntul”, suflă, decorativ, „o cometă din cuvinte / în norii de cenușă verde” (ibidem). O adîncă reverență făcută unui mare înaintaș se înscrie în aceeași manifestare de tradiție elevată a provinciei, id est de ritual al Formei (Lucian Blaga). Aurel Rău e unul dintre puținii noștri poeți actuali care are un limbaj personal, caracterizat prin suavități rigide
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
închise.”). Poate fi efectul lecturii retrospective, poate fi o proiecție de cititor post-totalitarist care încearcă să găsească semnale care să confirme exasperarea unui scriitor adevărat copleșit la bătrînețe de onoruri cu iz politic și care se complace la nesfîrșit în reverențe. Dar, oricum ar fi, nu se poate nega că acel final în care Tudor Arghezi spune, la capătul unei perioade în care a fost făcut președinte de onoare al USR, i se dedică, iată, un eveniment de amploare, este numit
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5194_a_6519]
-
mult, de la un moment dat încolo îți dorești o variație de ton și o schimbare de perspectivă: vrei răutăți, indiscreții sau detalii scandaloase, ca să scapi de senzația că toată cartea stă într-o procesiune de cuvinte frumoase. Autoarea are atîta reverență față de persoanele pe care le descrie încît le dăunează prin părtinirea cu care le schițează portretul. O galerie de reușite umane care au asupra cititorului efectul unei monotonii encomiastice culminînd în sațietate. După ce te-ai plimbat pe marmura impecabilă a
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
că obișnuinței lor li se adaugă un farmec actual. (Nu-i întâmplător că de curând, un tânăr poet cum e Claudiu Komartin, și el uzând de o retorică vetustă, dar de o concepție freatică adusă la zi, a dedicat o reverență unui tragic personaj din Nu știu alții cum sunt, piticului Paminot.) Nu-i vorbă, frazele lui Foarță rămân lungi, rămân elegante și scufundate în propria sintaxă. Însă tensiunea lor e dată de ruinele de poveste pe care acestea se cațără
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
descifrezi personaje și întâmplări din New Orleans-ul perioadei. Sunt binecunoscute relațiile dintre Faulkner și Sherwood Anderson, scriitorul-fanion al regiunii, protector și sfătuitor al tânărului poet căruia tocmai îi trecuse prin minte să se reinventeze ca prozator. Mosquitoes e și o reverență, și un adio spus maestrului care îi deschisese porțile unui nou univers. Nu doar nesfârșitele petreceri cu alcool și conversații literare, ci și textele scrise împreună, în regim parodic-jocular au contribuit la cimentarea acestei prietenii, ci și viziunea asemănătoare asupra
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
povestitor ce are predilecție spre evocarea elogioasă. Nu are malițiozități sau uri manifeste, de unde și tonul de blîndețe ceremonioasă cu care face portretul intelectualilor pe care i-a întîlnit. E curtenitor fără tresăriri beligerante, trăsătură care îi împrumută aerul unei reverențe memorialistice. E o candoare stranie în tonul lui Zeletin, un fel de sentimentalism gingaș fără pete licențioase, triviale sau necuvenite. De aceea, cartea savantului are ceva mătăsos și cald, de blîndă curgere lexicală, fără tensiuni mari și, în consecință, fără
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
el a știut să o apere chiar cu forța pumnului, așa după cum vedem într-o faimoasa fotografie în care îi alunga pe ziariștii indiscreți. Titlul cărții mele de debut, De veghe în oglindă, s-a vrut, explicit, o formulă de reverența față de stilul imbatabil al cărților sale. Mă identificăm (autoiluzionându-ma) cu toate rătăcirile nevrotic-ironice ale adolescentului care nu-și găsește locul în lumea egoistă, indiferență, stearpa a maturilor. În toamna lui 2008, i-am propus lui H.-R. Patapievici să găzduiască
Singurătatea Capricornului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6542_a_7867]