361 matches
-
trasînd o linie pe talpă de la pernuța de sub degete pînă la călcîi. E o linie lungă, puternică, se tot Îndreaptă singură. Atingerea Îl gîdilă. Wakefield Încearcă să nu rîdă, dar cînd vede chipul studios al Zeldei, chicotește. — Ăsta-i trecutul. Reverendul zîmbește. Hai să vedem acum ce e cu viitorul. Îi ia În mînă celălalt picior și trasează alte și alte linii cu un deget cald. — Vei sta pe acasă un timp, spune ea, apăsîndu-și puternic degetul mare Într-un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acasă un timp, spune ea, apăsîndu-și puternic degetul mare Într-un punct care pare să fie conectat cu Întregul lui organism. Wakefield se cutremură. — În afară de citit, face și ceva reflexoterapie, Îi explică Zelda. Probabil o să te coste ceva În plus. Reverendul Telluride chicotește. Lui Wakefield nici că-i pasă; e foarte bine. Poate că a lătrat mereu la copacul nepotrivit, ca sa zică așa. Poate că propriul trup este singura casă pe care a avut-o vreodată și poate că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ochii Închiși, Wakefield se gîndește că ar trebui să se ridice, dar nu poate. — M-ai prins de... picioare. — Îndreaptă-te. GÎndește-te la chinezoaice. Pentru că aveau picioarele bandajate, trebuiau să gîndească pe spate. Au scris poeme. ținîndu-i picioarele În palme, Reverendul Telluride recită: — „Iubitul meu nu va veni la mine În seara asta, eu nu pot merge la el. VÎntule, poartă-ne tu iubirea“ Tien Li, secolul al treilea. Asta a fost povestea noastră, spune Zelda. Vremea, de fiecare dată vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fost, unde o să fii. Simte o lingoare Înceată, tentaculară, ridicîndu-se leneș ca o viță din piciorul lui, peste gleznă, pînă În șolduri. Își trage piciorul din mîna femeii și scotocește după șosete și pantofi. — Am auzit destule, mulțumesc. — Okay, spune Reverendul. Oricum trebuie să mă duc la muncă. — La muncă? Brusc lui Wakefield Îi pare rău că a pus capăt cititului În talpă atît de brusc; simte lipsa atingerii femeii, ar vrea ca ea să-i spună numele locurilor În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care le va descoperi. Ar vrea ca acest Înger, această regină voodoo, această piedaterrologistă să-i spună ce are de făcut. Se uită către Zelda, căutînd sprijin, dar ochii ei sînt Închiși, genunchii la bărbie, brațele Împrejurul genunchilor, aripile strînse. Reverendul trece deja de la sandale la pantofii de sport. — Am programări de respectat. Te-am strecurat printre ele de dragul prietenei mele. Wakefield Îi mulțumește, Îi plătește cei douăzeci de dolari pe care i-i cere, fără suprataxă pentru reflexoterapie. Ajunși Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Am programări de respectat. Te-am strecurat printre ele de dragul prietenei mele. Wakefield Îi mulțumește, Îi plătește cei douăzeci de dolari pe care i-i cere, fără suprataxă pentru reflexoterapie. Ajunși Înapoi la mașină, Zelda Îi dă cîteva indicii despre Reverendul Telluride: a fost adoptată de o familie de evrei din New Jersey, dar la 18 ani a plecat În Haiti, unde a fost inițiată În voodoo de un babalao pe nume Audevie și a Învățat artele divinației, așa că poate citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
faptului că umblă noaptea În chip de Înger, are În grijă spirituală o congregație voodoo bîntuită de strigoi furioși. Ce e cu strigoii? — Ei, se pare că azi sînt mai mulți ca niciodată, Îi explică Zelda intrînd pe strada lui. Reverendul tocmai a alungat trei spirite dintr-o casă unde cele trei neveste ale unui bărbat s-au sinucis. SÎnt atît de multe fantome În orașul ăsta, chiar și barurile sînt bîntuite. — Oaaa. E o gagică foarte tare. Chestiile alea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
renunțat cînd au descoperit că, de fapt, cosmosul se cacă pe personalitățile lor. Wakefield presupunea că acest val de căutători lăsase În urmă doar o spumă de cititori de tarot, de lucrători holistici de trupuri și oameni ca Zelda. Dar Reverendul Telluride... era cu totul altceva, o femeie oarbă, cu un dulap plini de aripi, o regină a tălpilor. Într-o noapte, În plus față de praful și mortarul aruncat În mod obișnuit din cărămizile zidului de către ciocănitul nebunului, Wakefield bagă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
era un ziar mic de tot, făcut sul și expediat din Grand Central Station. Am deschis mai întâi ziarul, am descoperit că era Luptătorul creștin alb, o fițuică veninoasă, scabroasă, de analfabeți, contra evreilor, contra negrilor, contra catolicilor, publicată de reverendul dr. Lionel J.D. Jones, D.C.D. „Curtea Supremă“, spunea titlul cu cele mai mari litere, „cere: S.U.A. să fie o corcitură!“. Al doilea titlu ca mărime spunea: „Crucea Roșie dă albilor sânge de negru!“. Pe mine asemenea titluri nu puteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu destul curaj pentru a spune adevărul despre conspirația internațională a bancherilor evrei și a comuniștilor evrei care nu va înceta până ce sângele tuturor americanilor nu va fi iremediabil poluat cu sânge de negri și/sau de orientali. CAPITOLUL TREISPREZECE REVERENDUL DR. LIONEL JASON DAVID JONES, D.C.D., D.T. Rămân îndatorat Institutului din Haifa de Documentare asupra Criminalilor de Război pentru materialele puse la dispoziție, care îmi permit să includ în această relatare o biografie a dr. Jones, proprietar al ziarului Luptătorul creștin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
biografie a dr. Jones, proprietar al ziarului Luptătorul creștin alb. Deși n-a fost pus sub acuzarea de-a fi fost criminal de război, Jones are un dosar foarte voluminos. Răsfoind acel tezaur de amintiri am descoperit următoarele ca fiind adevărate: Reverendul dr. Lionel Jason David Jones, D.C.D., D.T., s-a născut la Haverhill, statul Massachusetts, în 1889, a fost crescut ca membru al bisericii metodiste. Era fiul cel mic al unui dentist, nepotul a doi bunici dentiști, fratele a doi dentiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
un titlu de la U.B.E.V. din stocul aflat la dispoziție, ca să zicem așa. Când i-a murit cea de-a doua nevastă, când a început din nou să scoată Luptătorul creștin alb, numele i-a apărut în ziar sub forma: „Reverendul Doctor Lionel J.D. Jones, D.C.D., D.T.“. A scris și a publicat pe cheltuiala lui o carte care combina nu numai stomatologia și teologia, ci și artele frumoase. Titlul cărții era Cristos nu a fost evreu. Jones își argumenta punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
gingie pentru dinți falși, ajunseseră ambele să domine respectivele piețe. În 1955 el a reluat publicarea ziarului Luptătorul creștin alb. Cinci ani mai târziu, activ om de stat în vârstă de șaptezeci și unu de ani, bătrân alert, fără regrete, reverendul doctor Lionel J.D. Jones, D.C.D., D.T., mi-a făcut o vizită. De ce să-l fi onorat eu cu o asemenea biografie completă? Pentru a pune în contrast cu mine un asmuțitor rasist, un om ignorant și dement. Eu nu sunt nici ignorant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
potoli lucrurile. La ce ne servește să ne certăm între noi? Ce trebuie să facem e să stăm strâns uniți. Tocmai voiam să-i spun dumnealui ce-ți spun matale, zise Robert. În fiecare dimineață îi spun și domnului ăsta reverend exact același lucru pe care îl spun și acuma. Îi dau la micul dejun laptele cald și după aia îi spun: „Oamenii de culoare or să se ridice plini de-o mânie îndreptățită și-o să ia ei conducerea lumii. Albii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
singur martor care să mă fi văzut în compania omului cunoscut mie drept colonelul Frank Wirtanen. De trei ori m-am întâlnit cu Wirtanen: înainte de război, imediat după război și, în sfârșit, în spatele unei prăvălii goale aflată vizavi de reședința reverendului doctor Lionel J. D. Jones, D.C.D., D.T. Doar la prima întâlnire, întâlnirea de pe banca din parc, am fost văzuți împreună. Și cei ce ne văzuseră era foarte puțin probabil că ne fixaseră în memorie mai mult decât o făcuseră veverițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am întrebat. — O să fie deportată, atâta tot, zise Wirtanen. N-a comis nici o infracțiune. — Și Kraft? — Niște ani buni la închisoare, zise el. Nu-i nici o rușine. Bănuiesc că, oricum, preferă să stea la închisoare decât să se întoarcă acasă... Reverendul Lionel J.D. Jones, D.C.D., D.T., continuă Wirtanen, se va întoarce din nou la închisoare pentru deținere ilegală de arme și pentru orice altă faptă de natură penală pe care i-o putem pune în cârcă. În legătură cu părintele Keeley nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu tot planul, i-am spus. Casa este încercuită. V-ați ars. CAPITOLUL TREIZECI ȘI OPT AH, DULCE MISTER AL VIEȚII... Despre descindere - Despre Resi Noth - Despre cum a murit - Despre cum a murit în brațele mele, acolo în subsolul reverendului Lionel J. D. Jones, D.C.D., D.T. - A fost total neașteptat. Resi părea că iubește așa mult viața, că e așa de făcută pentru viață, încât nu mi-a trecut prin cap că ar putea să prefere moartea. Eram în suficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Kraft-Potapov și pe mine, mi-au luat Luger-ul și după felul cum ne-au căutat de alte arme ne-au transformat în niște adevărate păpuși de cârpă. Alți câțiva și-au făcut apariția, împingându-i pe scări în jos pe reverendul dr. Lionel J.D. Jones, pe Fuehrer-ul negru și pe părintele Keeley. Dr. Jones s-a oprit la jumătatea scărilor și i-a înfruntat pe călăi. Tot ce-am făcut, a rostit el maiestuos, a fost să fac ceea ce ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
manuale, restul, cărți despre călătorie și - era oare posibil? - religie. Luă din raft câteva dintre acestea și aruncă o privire mai atentă. Viața creștină Într-o epocă a Îndoielii, Transcendența spirituală și Iisus: viața ideală. Autorul celei din urmă era reverendul Michael Foster. Tatăl lui? Muzica era, credea el, rock. Recunoscu unele dintre nume, căci Îi auzise pe Raffaele și Chiara pomenindu-le; se Îndoia că ar fi recunoscut muzica. Porni CD player-ul și apăsă tasta „Eject“ de pe panoul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și legende sau capcane întinse turiștilor), cel mai cunoscut este cel al copiilor-lup Amala și Kamala, care l-au inspirat pe Kipling să-l creeze pe Mowgli, eroul unui celebru desen animat de Walt Disney. La sfârșitul lunii septembrie 1920, reverendul Singh este găzduit pentru o noapte într-un sat din India, când un localnic îi vorbește îngrozit despre existența „unei creaturi monstruoase în jungla din apropiere”. Înnebuniți de spaimă, fiind chiar gata să se mute în alt loc, sătenii îl
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
triangulaire", în Birnbaum (coord.), Sociologie des nationalismes, PUF, Paris, 1997, pp. 447-462. Text apărut sub titlul "L'argent entre économie et colonisation", în Journal des anthropologues, 84, 2001, pp. 53-60. 48 În Histoire des Rois ("Tantaran'ny Adriana", tradusă de Reverendul Callet, Académie Malgache, 1958, t. IV, pp. 580-710), care redă discursul suveranului fondator al monarhiei tananarive din primii ani ai secolului al XIX-lea, relația comercială este construită în cadrul dependenței tuturor față de suveran: schimbul comercial și relația comercială sunt încorporate
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
strategii nu va face decât să vă distragă de la succes. Π Urmăriți continuu strategia 100X. Sfârșitul „misiunilor”tc "Sfârșitul „misiunilor”" Dați vina pe „Blues Brothers”1. În prezent, oamenii asociază „misiunile” cu catastrofele (misiunea Challenger) sau cu o excentricitate (misiunea reverendului Jim Jones în Guyana). John Belushi și Dan Aykroyd au demontat misiunile în „The Blues Brothers”. Rugați să își explice comportamentul dezastruos, frații au susținut că „sunt într-o misiune din partea lui DUMNEZEU.” Cuvântul „misiune” și-a pierdut forța. Comicii
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
Which they will make an obedient father. LEAR: Your name, fair gentlewoman? GONERIL This admiration, șir, is much o' th' savor Of other your new pranks. I do beseech you To understand my purposes aright. Aș you are old and reverend, should be wise. Here do you keep a hundred knights and squires, Men șo disordered, șo deboshed, and bold, Va lua mustrări, pedeapsa n-o dormi, Ce-n slujba sănătoasei ordini ar Putea să-ți facă-acel fel de jigniri, Ce-altfèl
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
hîm attempting who was self-subdued; And, în the fleshment of this dread exploit, Drew on me here again. KENT: None of these rogues and cowards But Ajax is their fool. CORNWALL: Fetch forth the stocks! You stubborn ancient knave, you reverend braggart, We'll teach you. Obraznica asprime, portu-și constrîngînd În contra firii-i. El nu stie linguși; Cinstit și franc, în grăi doar adevăr, Și toți îl iau de bun; de nu, e franc. Cunosc felu-ăsta de misei, care-n franchețe
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cunoștințe de istorie, putem urmări cîteva din referințele făcute de Einstein. Ca să explice de ce nu putem Înțelege lumea dinăuntru În afară, el recurge la o fabulă destul de celebră: fabula Tărîmului plat - Platlanda -, născocită de un erudit exeget al lui Shakespeare, reverendul Edwin Abbott Abbott 3, la Începutul anilor 1880. Să presupunem că avem o lume bidimensională, cu locuitori bidimensionali. Aceștia vor ignora cu totul existența celei de a treia dimensiuni, iar fenomenele a căror explicație este banală Într-o lume tridimensională
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]