420 matches
-
mai exemplar al acestui proces. Lucrurile stau altfel în Franța, în special datorită disocierii existente aici între partid și sindicat, disociere necunoscută de Germania. În Imperiul Austro-Ungar, unde chestiunea naționalităților este primordială, socialiștii sînt incapabili să facă față ascensiunii lor. Revizionismul de stînga, inspirat de idealurile lui Sorel, reprezintă o manifestare în plus a acestui eșec înregistrat de socialism, față de problema națională: dezgustat de practica reformistă a socialismului ortodox, el concepe tot mai mult socialismul ca pe o noțiune morală, un
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
viitor apropiat, fără îndoială, la putere. O parte din ele au ajuns acolo datorită circumstanțelor excepționale provocate de război, dar odată cu revenirea păcii, acestea nu au considerat de bun augur repunerea în discuție a participării lor. Dezbaterea asupra "ministerialismului" și revizionismului care a stîrnit polemici cu cincisprezece ani în urmă este uitată și se pare că această politică nouă nu mai face acum obiectul unei discuții în rîndul mișcării: acest triumf ulterior tezelor lui Bernstein nu antrenează nici o dispută. Pe de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
reprezintă o dată capitală pentru istoria socialismului european, în măsura în care neliniștea sa față de fascism vine să se adauge unei crize mai vechi cu care se confruntă deja de mai mulți ani. În istoria socialismului internațional, ea constituie o a doua fază a revizionismului care trimite la cea apărută în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, ai cărui artizani sînt Bernstein și Millerand. Aceasta privește în principal socialismele din Belgia și Franța, organizîndu-se în jurul acestor două personalizăți care sînt H. de Man și
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și nu reprezenta decît o posibilă amenințare, devine o realitate mult mai presantă, iar socialismul ia tot mai mult act de sfidarea pe care i-o lansează fascismul. De o manieră mult mai profundă decît cea a lui Marcel Déat, revizionismul socialist al lui Henri de Man va căuta mijloacele de combatere a fascismului, dar numai după cîțiva ani, fiind asimilat de acesta printr-un proces care putea fi evitat. În 1926, Henri de Man publică o carte avînd un titlu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
lui Bernstein de acum trei decenii; este vorba despre o punere în discuție analogă discursului marxist, raționalist și pozitivist, încă larg răspîndit în Internațională și care servește drept limbaj de bază în analiza unei lumi aflate în plină evoluție. Totuși, revizionismul lui de Man își are originea într-o altă sursă: el integrează, într-adevăr, experiența de neuitat, dar imprevizibilă, a Primului Război mondial, reținînd în special o coordonată care i se pare a fi esențială, adeziunea masivă a diferitelor clase
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
un complex de inferioritate socială". În afara importanței primordiale acordate factorului subiectiv, este vorba aici despre punerea în discuție a noțiunii de plus-valoare și despre o analiză marxistă a clasei muncitoare: observăm amploarea unui asemenea demers și caracterul profanator al acestui revizionism față de care atacurile lui Bernstein par să fie mult limitate. Această revizuire a dogmei, această dezlănțuire împotriva marxismului este violent criticată de Vandervelde care, încă de la apariția lucrării, amintește cîteva principii de bază38: exploatarea capitalistă, în înțelesul economic al termenului
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nu a dispărut, fiind ușor de demonstrat. Însă liderul POB eludează chestiunile pertinente puse de către de Man care are meritul de a aduce în discuție transformările suferite de decenii întregi de către proletariat, emergența claselor mijlocii sau ascensiunea capitalului financiar monopolistic. Revizionismul său este însoțit de un interes indiscutabil pentru experiența fascistă italiană așa cum o arată corespondența sa cu Mussolini, din 193039. Într-un mod poate contradictoriu, de Man face apel în același timp la unitatea politică a proletariatului, care "departe de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
evoluează în timp, neputînd fi redusă doar la simple categorisiri. Demersul său teoretic este însoțit pînă în 1933 de opțiuni politice care îl situează mai degrabă la stînga ISM, în timp ce Vandervelde, puternicul conducător al POB se află la dreapta acesteia. Revizionismul de dreapta și critica de stînga se mai pot încă întîlni la această dată, însă ne-am face iluzii dacă l-am judeca pe de Man după evoluția sa ulterioară, și dacă am face-o pentru a relua o inspirată
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ocaziile folosite". Plasîndu-se în mod deliberat într-o perspectivă reformistă, Déat insistă asupra posibilităților de acțiune sporite, oferite de Stat după Primul Război mondial, precum și pe emergența claselor de mijloc, ceea ce de facto se rezumă la minimalizarea rolului clasei muncitoare. Revizionismul său, care nu poate să nu se lovească de discursul socialist tradițional, este primit cu mare interes de unii responsabili ai SFIO, aflați la extrema dreaptă, printre care și Albert Thomas; însă el este în mod intenționat ignorat de Léon
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Truman, într-o logică de bloc de care vor să se distanțeze. Italienii și polonezii refuză divizarea lumii care riscă să declanșeze "un război împotriva forțelor de progres și de pace", stigmatizînd "intervenția capitalistă reacționară în Grecia", denunțînd "naționalismul și revizionismul german". În încheiere, este adoptat un document comun: acesta condamnă divizarea lumii în două blocuri, apreciază favorabil ajutorul american oferit Europei, aprobînd cooperarea economică a țărilor Europei de Est15. Este vorba despre un text de compromis, a cărui redactare ambiguă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Să reținem că această revizuire istorică nu stîrnește nici o dispută de fond și încă mai puțin critici în cadrul Internaționalei, în vreme ce, altădată, acest demers iconoclast ar fi fost aspru pedepsit. Contrar crizelor revizioniste de la cumpăna secolului și apoi din anii 1927-1933, revizionismul explicit al SPD și repudierea din 1959 a marxismului nu atrag după sine nici o polemică și nici cea mai mică dezbatere de anvergură în cadrul socialismului internațional: semn vizibil al unei profunde schimbări a mentalităților și ideologiilor. Socialismul european de la începutul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Acesta a fost mai întîi publicat la Iena sub titlul mai evocator de Zur Psychologie des Sozialismus care a apărut în anul următor la Bruxelles, la Editura L'Eglantine sub titlul Au delà du marxisme, reeditare, Paris, Seuil, 1975. Despre revizionismul lui De Man, cf. lucrările lui Z. Sternhell, precum și bibliografia în legătură cu acest subiect pe care o prezintă în capitolul "L'idéologie fasciste en Europe", in op. cit.. Cf. și J. Gotovitch, "Du collectivisme au Plan du Travail", in 1885-1985. Du Parti
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Evicțiunea definitivă a anarhiștilor 1898-1899: Începuturile crizei revizioniste în rîndurile socialismului german, francez și rus 1900: Al V-lea Congres de la Paris. Crearea Biroului Socialist Internațional (BSI). Începutul structurării Internaționale 1904: Al VI-lea Congres de la Amsterdam. Condamnarea formală? a revizionismului lui Bernstein și a ministerialismului lui Millerand 1889: Expoziția universală de la Paris. Centenarul Revoluției Franceze 1900: Expoziția universală de la Paris 1907: Al VII-lea Congres (Stuttgart). Discutarea problemelor coloniale. Crearea unei organizații de femei și tineret 1910: Al VIII-lea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Zahl, Theodore 43 Zetkin, Clara 38 Zola, (mile 61 Zoretti, Ludovic 188 Zyromski, Je]an 139, 163, 167, 185 TABLA DE MATERII Prefață .......................................................................... Introducere .................................................................. Către un progres nedefinit al ființei umane (1889-1914) .................................................................. Constituirea Internaționalei ..................................... Geografia socialismului în Europa ......................... Marile probleme: revizionismul, colonialismul, lupta pentru pace ..................................................... Ruptura provocată de Primul Război mondial (1914-1923) .................................................................. Uniune sacră sau pacifism? ..................................... 1917-1918: marea cotitură ...................................... Divizarea și reunificarea mișcării socialiste (1919-1923) Un colos cu picioare de lut (1923-1940) Frumoșii ani ai unității regăsite .............................. Neînțelegerea fascismului, a doua
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
opune imaginea „celui care nu preface dubiul în apostazie și credința în fanatism”, măsurat de dictonul Părinților pustiei: „Nimic prea mult”. Potențarea unei asemenea atitudini ar putea schimba tematica discuțiilor actuale despre vinovăție, care viciază țesutul comunității românești (fie prin revizionismul resentimentar al victimelor, fie prin iresponsabilitatea absolvirii anonime a foștilor călăi)1. Creștinismul nu este un proiect de ameliorare a condițiilor economice ori sociale ale umanității, deși îi poate infuza regional soluții prin acea etică a datoriei care, așa cum arăta
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
românești”. La rândul său, Hitler i-a precizat lui Gh. I. Brătianu că Germania nu urmărea decât “interesul general european”. Totodată omul politic român era autorizat să transmită cercurilor conducătoare de la București că România putea beneficia de ajutorul Germaniei împotriva revizionismului ungar dacă respecta două condiții precise: Dacă politica României se desface de influența sovietică și dacă se realizează mai bune legături economice cu Germania“. În general Hitler sublinia faptul că “în ceea ce privește sprijinul de care are nevoie România, ea trebuie să
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
Antonio Labriola, Benedetto Croce, Giovanni Gentile, iar peste câțiva ani, pe Antonio Gramsci. Croce și Gentile au fost cei care au diseminat ideile lui Marx în interiorul curentelor fecunde ale culturii continentale, evitând astfel ofilirea acestora, prin reducerea marxismului la schemă "revizionismului împotriva ortodoxiei" care se regăsea la acel moment în plină dezbatere în interiorul celei de-a doua Internaționale. Croce îl recitește pe Marx accentuând aspectul metodologic, punând în evidență importantă enormă a descoperirii factorului economic care permite o reconstruire istorică mult
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
După această întrerupere, delegatul guvernamental român Gh. Dolgu a continuat, arătând că protecția minorităților a servit întotdeauna drept pretext, înainte de război, pentru mediile revizioniste ungare. El a luat notă că acum guvernul, patronii și sindicatele din Ungaria se fac promotorii revizionismului. Unii reprezentanți occidentali ai guvernelor, patronilor și sindicatelor s-au asociat la campania ostilă dirijată contra României, în legătură cu subiectul minorităților. Reprezentantul Franței uită că în propria sa țară însăși noțiunea de minoritate nu există și că sângele nu contenește să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
anticariat, cam pe degeaba, 20 de cărți, 15 reviste „Magazin istoric”, o colecție pe un an de „știință și tehnică” și una de „Cinema”. *Să aibă, oare, vreo legătură faptul că, la începutul activității sale, Robert Faurisson, contestatul promotor al „revizionismului istoric” (negarea existenței camerelor de gazare naziste), s-a ocupat, recurgînd la „hipercritica textuală”, de Rimbaud și Lautréamont cu atitudinea sa provocatoare de azi? O asemenea întrebare lipsește din articolul lui Jacques Juillard („Un nazisme si banal”) dintr-un mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai pregătite politic decât româncele. Pe de altă parte, releva liderul politic, s-ar fi întărit și partidul socialist, partizan al egalității în drepturi a celor două sexe. Or, în condițiile în care integritatea țării era amenințată dinspre Apus, de revizionismul horthyst, iar dinspre Răsărit de regimul sovietic, ar fi fost nevoie de măsuri de consolidare națională 3. Maria Dimitriu-Castano, președinta filialei de la Constanța a A.E.C.P.F.R., a respins acest punct de vedere, argumentând că accesul femeii în organele supreme ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
femei la strângerea tuturor energiilor împotriva ofensivei curentelor și partidelor extremiste a avut un larg răsunet în rândurile femeilor, mai ales în urma discursului rostit pe 1 noiembrie 1936 de Mussolini la Milano, prilej cu care liderul fascist a luat apărarea revizionismului horthyst, afirmând că atât timp cât nu se vor reda Ungariei „teritoriile sale istorice” nu va fi ordine în Bazinul Dunării. În aceste împrejurări, Comitetul Național al R.U.P., în Manifestul său din 5 noiembrie 1936 a făcut apel la toți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
Oradea, Arad, Constanța, Galați etc. La întrunirea A.E.C.P.F.R. ținută la București, pe 22 noiembrie 1936, în sala „Arta”, personalități de prestigiu ale mișcării feministe, Ortansa Satmary, Alice Voinescu, Cecilia C. Storck, Florica Georgescu ș.a., au dezavuat „tendințele nesăbuite ale revizionismului”. Ortansa Satmary a dat citire mesajului femeilor din Transilvania (transmis de Maria Baiulescu) în care ele protestau contra afirmațiilor lui Mussolini: „Astăzi după ce s-a realizat șidealul naționalț prin tratatul de pace, semnat cu învoirea tuturor statelor beligerante; după ce neamul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
falange. Instituția străjeriei urmărea educarea tineretului „în spirit religios și patriotic”, însă nu mai puțin și în scopul de a întări autoritatea regală și de a contracara influența organizațiilor de tineret legionare 4. Cu toate eforturile depuse pentru a stăvili revizionismul și agresiunea fascistă, în urma victoriilor obținute de Germania pe frontul de vest și a capitulării Franței, Carol al II-lea a fost nevoit să reorienteze politica externă a țării spre puterile Axei, sperând să-și salveze astfel tronul și integritatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
președinția d-nei Alex. Cantacuzino. După terminarea lucrărilor, s-a votat următoarea: Moțiune Congresul femeilor române, întrunit la Chișinău în zilele de 28, 29 și 30 noiembrie 1936, bizuindu-se pe drepturile românismului așezat de milenii în hotarele lui firești, respinge revizionismul, sămânța de vrajbă și de nouă vărsare de sânge. Cu tot dorul lor de frăție și pace, femeile române sunt gata la toate jertfele pentru integritatea țării. Cerem ca opinia publică din străinătate și din țară să fie bine luminate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
mare afluență de public, dând un entuziasm de nedescris mișcării de la „Arta”. Au luat cuvântul d-nele: Ortansa Satmary, Alice Voinescu, Lucia Cosma, Filitti, Claudia Dinulescu, Cornelia Cornescu Achimescu, Florica Georgescu, Cuțescu-Storck, care, în cuvinte înaripate, au combătut tendințele nesăbuite ale revizionismului, accentuând asupra drepturilor noastre imprescriptibile cucerite cu atâta jertfă. După discursul d-nei Cornelia C. Achimescu, d-na Ortansa Satmary citește un viu mesaj al femeilor din Ardeal, iscălit de d-na Maria Baiulescu. Mesajul femeilor din Ardeal Dreptatea noastră este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]