2,564 matches
-
scaun ca un om sfârșit. Așa îl găsea asistenta șefă când intra în biroul său pentru a completa diverse documente și pentru a aproviziona saloanele cu medicamente și alte obligații de serviciu. Când îl vedea pe doctor livid, cu capul rezemat de birou, nu se putea abține să nu-l întrebe: Vă e rău, domn' doctor? Nu, nu... S-a ivit vreun caz? Stați liniștit, odihniți-vă puțin, ați fost și de gardă astă-noapte... Vă închid ușa, dacă e ceva urgent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la căsuța lui și petrecurăm câteva ore împreună. Ne arătă grădina, via, pomii, ne servise cu de toate din ce avea. Trebuia să plecăm. Grea a fost despărțirea. Ne binecuvântase pe toți, iar noi îi sărutarăm mâna. Rămase în poartă, rezemat în baston, privindu-ne până nu ne mai putea vedea. Era luna august, în ziua de nouăsprezece. Întorși din vacanță, revenirăm fiecare la ale noastre. La începutul lunii octombrie, pe data de patru, miercuri, depusesem actele pentru reînnoire. Duminică dimineața
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
stea de vorbă și cu alți bulibași. Trebuia pus capăt acestei alergări fără istov, care măcina puterile oamenilor și le storcea vlaga prin lipsa acută de alimentare. În aceeași situație se aflau și animalele: caii, măgarii și catârii. Câinii se rezemau flămânzi de roțile căruțelor pentru a nu fi doborâți la cea mai neînsemnată adiere de vânt, fiindcă hrana puțină abia le ajungea oamenilor. Iorgu trimise vorbă printr-un om al lui, hotărât să-l întâlnească pe bulibașa Ciontu și să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de unul singur, birjărind bicicletele primarului satului, în persoana unchiului Vasile Sasu. Acesta venea acasă, la masa de prânz, cu o bicicletă din primărie, iar eu, care îmi căutam treabă prin atelier la bunicul, îl pândeam și cum o parca, rezemând-o de poarta ogrăzii, o arestam cu mare grabă. Cum de cele mai multe ori, bicicleta era de tip bărbătesc, cu fusul orizontal, eu ajungeam la pedale numai dacă băgam piciorul drept sub fus, ceea ce ducea la un final dezastruos, constând în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ca numele să fie unul comun, auzit de atâtea ori, care însă nu a atras atenția nimănui până acum. Îi vom spune Vera. În timp ce X se plimbă prin cameră, fumându-și tacticos țigara, Vera stă picior peste picior pe canapea, rezemându-și un cot de brațul din dreapta al acesteia. Este încruntată și gesticulează din când în când. În curând va începe să plângă, sau măcar așa pare din cauza nervozității ce i s-a întipărit în ridurile fine de pe frunte. X este
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dat așa importanță acestor lucruri minore, dacă într-una din zile, Valy nu m-ar fi invitat în încăperea lui secretă. Urmându-l, văd că din culise, pe scările în spirală, coboară undeva la demisol, în holul lung unde erau rezemate de o parte și de cealaltă a pereților igrasioși, năclăiți cu vopsea de ulei deja scorojită, tot felul de obiecte de decor: uși din carton, ferestre din polistiren, arbori, munți, dealuri, văi, scări din placaj, fațade de case, stâlpi de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o cascadă de râu din pefele, un izvor din polystiren, bănci rabatabile și nerabatabile, toate confecționate din carton, polystiren sau placaj, vopsite în așa fel încât să imite fie lemnul, fie piatra, fie cărămida, etc. Elementele de decor erau însă rezemate de așa natură că, pătrunzând printre ele cu mare atenție, ajungeai la o firidă, adică la o fostă ușă, acum un simplu spațiu confecționat din placaj și prins, la repezeală, în piroane. Valy dă la o parte placajul-firidă și mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Și-a căutat cu gesturi nervoase pantofii printre butoaiele cu varză, apoi a Început să meargă, bălăngănindu-se pe tocuri ca o marionetă cu sforile Încâlcite. S-a Împiedicat și s-a lovit de ceva, răsturnând un snop de stinghii rezemate de perete. A urmat o Înjurătură pe care, În ciuda impresionantului bagaj cultural pe care-l dețin În domeniu, n-o mai auzisem nicicând, iar apoi un toc și-a luat zborul În direcția mea. — Mi-e foame. E ceva de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de frig. Nu are nici un rost să explic ascultătorilor noștri În detaliu toate chinurile la care am fost supuși, timp de cinci zile. Scopul acestei evocări este cu totul altul. În a șasea zi, dis-de dimineață, trezindu-ne, am găsit rezemat de carlingă un tînăr care, după toate aparențele, venea dinspre Mediterana. Fusese trimis, cel puțin așa susținea el, În mod special pentru a ne ajuta să rezistăm pînă cînd vom fi găsiți de vreun echipaj de salvare. Lucru curios Însă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se răsti la ea cineva de la celălalt capăt al firului - și Închise. — ... Aș fi vrut să ne Întîlnim, mai spuse Christina, după ce venise deja tonul. Greșise oare numărul? De cele mai multe ori, tocmai din cauza atenției prea mari greșea. Sau din cauza Încordării. Rezemă florile de perete, scoase agenda din poșetă, o deschise, prinse receptorul Între ureche și umăr, citi cu voce tare și formă pe discul aparatului fiecare cifră În parte. — Alo? — Ah, da, bună ziua, doamnă, mă scuzați, era mama, ea nu știe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
găsit timp să mă Întrebe ce doresc. Am luat țigările și, cînd să ies, am aruncat o scurtă privire către masa de unde se auzea vocea. Mai să nu-mi cred ochilor! Unul din cei doi era Pablo. Stătea cu spatele rezemat de perete și, În pofida luminii insuficiente, l-am recunoscut imediat, după nasul lui cam mare și costumul În dungi. În aceeași clipă, mi-am dat seama și a cui era vocea răgușită de băutură care apăra, pe un ton atît
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mă lasă rece, mărturisește Santinelă, privindu-l în ochi pe Regizoraș, am alte preocupări. Cînd stai toată ziua în post, te uiți la almanahuri, reviste, citești cărți. Îți atîrni pușca în cui și te lași pe spate în scăunaș. Te rezemi de scîndurile alea dogite și-i dai bătaie. Flacăra, Scînteia, Sportul și unele străine dacă ești norocos. Literatură de orice gen, în afară de filozofie, pentru că nu e bună la nimic. Winnetou, Magicianul, Vraciul, Departe de lumea dezlănțuită și alte alea, ce-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dar nu știau cum să v-o spună. De ce vă lăsați mereu orbit de aparențe? — A fost mult mai simplu, numai că vouă vă place să complicați lucrurile, spune Roja. Degeaba, pentru că tot nu mă convingeți, adaugă. Angelina o aștepta rezemată de gardul Cișmigiului, chiar în fața Primăriei, netezindu-și cutele fustei care-i venea pînă sub genunchi. Cît de bine arată pe tocuri, își spuse privindu-i pantofii de la distanță, iuțindu-și pașii, făcîndu-i semne cu mîna prin aer ca să-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
te smulgi din mîna Părințelului, te gîndești că nimic nu justifică un asemenea risc, dar îți dai seama că e prea tîrziu, că n-ai încotro decît să mergi înainte, să-ți urmezi pas cu pas planul. Curistul stătea înăuntru rezemat cu spatele de un perete, sub un panou de placaj pe care era trecut programul la zi al tuturor cinematografelor. Alături de el, direct pe zugrăveală, era lipit un afiș obișnuit, care prezenta filmul Gheață verde. — Se întîmplă în nouă cazuri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la cișmea gata Încălzită de soarele care Înfierbântase totul, a cumpărat apoi o punguță de detergent, și, a Început să spele. O scenă casnică pe care Antoniu n-o mai trăise În anii de parteneriat al mizeriei, cu boschetarul Kawabata. Rezemat de șandramaua lui, după ce șontâc-șontâc a ajuns cu greu afară ajutându-se de cârje, Ben fumează și scuipă, privind-o pe fată cu ochii mijiți și uimire neprefăcută. -Ce mai face Uniunea Europeană, Ben? N-a bătut la ușa ta? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Când intru În casă tata mă ademenește cu vaselina, Îmi unge cu ea Încheieturile mâinilor, apoi intrăm Împreună În garajul Întunecos. Tata miroase a vaselină, a transpirație și a vin acru. Bicicleta pe care nu m-am urcat niciodată stă rezemată de un dulap de fier din garaj și tata o mângâie ca pe un copil. În bucătărie mă simt bine. Mama a umplut castronul alb cu salată de roșii cu ceapă. Mâncăm toți trei salată de roșii cu brânză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
alcool, beau pe rând votcă dintr-o sticlă din plastic, plată și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când În când abur cald Îmbibat cu băutură. Stau exact În fața vitrinei unde cerșea Plăcințica. Dintr-o coșniță peticită pe care au rezemat-o de peretele vitrinei, iese capul pleoștit al unui câine, tovarășul lor de foame și vagabondaj. -Pe ce parte este Europa, nu vă supărați? se trezește Antoniu că-l Întreabă pe un tip cu mustață, prezentabil și bine Îmbrăcat, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de urs, așezată lângă patul alb, imens, de formă rotundă,; ea pare o pată de cafea, pe o față de masă imaculată. Pianul alb este piesa forte a acestui spațiu descărcat de zorzoane și de inutilități stilistice. Capacul ridicat, și partitura rezemată de el, arată că instrumentul nu este un simplu decor, un artificiu al unui spațiu bolnav, ci, În mod evident se cântă la el. Un bărbat și o femeie, apropiindu-se amândoi de patruzeci de ani au intrat În apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ceva timp de când prietenul meu n-a mai... Nu trebuia să fii Einstein să-ți dai seama ce Însemnau punctele de suspensie. Din când În când, Anton mi se alătura când mergeam la brutărie sau la măcelărie. În timp ce el stătea rezemat de cadrul ușii - chibrit În gură, zâmbet de starletă pe buze, - eu cumpăram pâine sau cotlete de miel, comandate de maică-mea. Dar când Îmi băgam mâna În buzunar să plătesc, nevasta brutarului sau fata măcelarului Își ridica privirea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
parte, viață, În cealaltă, moarte. Pe la Începutul lui octombrie 1925, după o călătorie În sudul Franței, În care, surprinzător, mă invitase, Anton stătea pe scări cu o sticlă de șliboviță Între pantofii lustruiți. Zâmbea, arătând cu degetul mare peste umăr. Rezemat de perete, un cadou de casă nouă: o saltea pătată, adusă din Pensiunea Andersen unde locuia acum. — Deci chiar vrei să creadă oamenii că te-ai dus după țigări? Și când te-ai Întors, ușa era deschisă și doamna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a doua, cu bărbați care-și scoseseră vestele și se Întinseseră pe banchetă, albăstrii În jurul bărbiei, și cu femei cu părul prins În plase terne, asemenea plaselor de pe polițele de bagaje, care Își adunau fustele strâns În jurul lor și se rezemau de spătare În poziții nefirești, sâni mari și șolduri mici, sâni mici și șolduri mari, toate amestecându-se, de nedescâlcit. O femeie Înaltă și subțire se trezi o clipă doar ca să se plângă: „Berea aia pe care mi-ai adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Marea Neagră. Te taie când dai colțul străzii. Orașul e plin de colțuri. — Sper că vestiarele sunt Încălzite, spuse ea. Pe scenă n-ai destule haine ca să nu-ți fie frig. Ce bine mi-ar prinde să beau ceva fierbinte! Se rezemă cu fața albastră și genunchii Îndoiți de fereastra vagonului. — Suntem aproape de Köln? Cum se spune cafea În nemțește? Expresia ei Îl alarmă. Alergă de-a lungul coridorului și Închise singurul geam deschis. — Te simți bine? Ea spuse, cu ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
departe de linia ferată, că stătea nemișcat, să-l poți privi, În timp ce copacii și căsuțele de pe malul de-aici, cu bărcile legate la mal, rămâneau În urmă. Ridică cealaltă jaluzea și Îl văzu pe Myatt dormind pe culoar, cu spinarea rezemată de perete. Primul ei reflex a fost să-l trezească; al doilea - să-l lase să doarmă și să se Întindă Înapoi, În luxul oferit prin sacrificiul altuia. Simți că-i este recunoscătoare, de parcă i-ar fi dat o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bagajul. Coral nu era acolo, dar presupuse că se afla la toaletă. Ofițerul vamal bătu cu degetele În bagajul ei. — Și acesta? — E deschis, spuse el. Doamna nu-i aici. Nu veți găsi nimic. Când se văzu iarăși singur, se rezemă În colțul lui și Închise ochii, ca să evalueze mai bine afacerile domnului Eckman, dar când trenul părăsea Subotica, el adormise. Visă că urca scările spre biroul domnului Eckman. Înguste, fără covor și neluminate, ele ar fi putut duce la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ea se opri, ezitând, aplecată să-i vadă fața palidă și bătrână. Observă că doctorul avea sânge pe mustață. De după colț se auzeau voci și fata constată că nu avea timp să se decidă. Dr. Czinner stătea așezat, cu spatele rezemat de o ușă de lemn cu zăvorul tras, iar ea Îl târî Înăuntru și Închise iarăși ușa, dar se temu să tragă la loc zăvorul. Cineva trecu alergând, un motor tuși, apoi acesta porni și se tură și distanța Înghiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]