279 matches
-
părea că mă întreabă Mariana. Și așa cum pisicul cafeniu îi dormita în poală, așezat și sprijinit cu lăbuțele de dinainte pe un genunchi acoperit decent de rochița ei albastră, cuvântul meu greu și usturător, ce trebuia să-i ardă inima, ricoșă în ultima secundă, izbind mortal pe Nora: O rugai pe aceasta să-mi dăruiască o șuviță din părul ei „atât de verde”, s-o port în sân, ziua și noaptea, pentru ca să am și eu o speranță, care să nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu chițcăitu lor la superficialu hau-hau care le-am aruncat dă pă celălant trotal. S-a depărtat pedalând; orașu indiferent i-a halit, fără să să strâmbe. Io sunt ca mingea dă cauciuc care dai cu picioru În ea și ricoșază. După ce mi-am permis o oprire În drum (așa, ca să acostez la măsuța mea dân Popolare și să halesc un kil dă lături), am ajuns cu un timp meritor la șandramaua lu Julio Cárdenas, de altfel ipotecată. Chiar Înteresatu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și trăgea de acolo. Se aruncă la podea, lovi cu piciorul, rată. Individul trase un glonț... cît pe ce. Meeks scoase cuțitul, sări și Începu să Împungă cu lama la Întîmplare: În ceafă, În față... tipul țipa și trăgea, gloanțele ricoșau puternic... Meeks Îi tăie beregata, se tîrÎ spre ușă, o Închise cu vîrful pantofului, Își luă pistoalele și respiră pur și simplu. Incendiul se răspîndea: cadavre care se prăjeau, brazi cuprinși de flăcări. Ușa din față era singura lui scăpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tot fără succes. Încăperea deveni insuportabil de caldă. Aerul era Îmbibat de putoarea băuturilor. Ed se simți ca la Guadalcanal, cînd se ascundea de japonezi sub grămezile de cadavre. Uniforma Îi era fleașcă. Dacă trăgea În Încuietoare, gloanțele puteau să ricoșeze din blindaj și să-l omoare. Probabil că bătăile vor transpira afară. Or să urmeze o anchetă de la Interne, procese civile, tribunale, acuzații de comportament brutal la dresa poliției, cariere duse pe apa sîmbetei. Sergentul Edmund J. Exley pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Încercare Înainte să scoată pistolul: — Pierce, Nite Owl Înseamnă porno și heroină - afacerile tale. Vrei s-o-ncasezi pentru asta? Patchett scoase un pistol și Îl Împușcă de trei ori. Gloanțele pocniră sec - un amortizor distruseră dispozitivul de Înregistrare și ricoșară din vestă. Alte trei gloanțe: două În vestă, unul aiurea. Jack fu Împins de recul Într-o masă, se redresă și ochi. Plonjon peste masă, Patchett se repezi spre el, două focuri În gol, de aproape. Patchett În fața lui, cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zice Miranda? m‑a tachinat el și și‑a petrecut brațul pe după umerii mei. — Păi, ăă... eu.. Bâlbâiala a devenit imediat totală și deplină. Nu era loc de cuvinte când gândurile mi se izbeau unul de altul În cap și ricoșau dintr‑o ureche În cealaltă. Iau masa la Benihana. Christian știe! Miranda la Benihana! Arată adorabil În jacheta asta de piele! O să simtă mirosul de Benihana pe mine! Nu‑l săruta pe obraz! Sărută‑l pe obraz! — Păi, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
preocupată, că Întinse mîna să le ia, deschizînd geanta să le pună acolo. Apoi, Însă, ceva se frînse În ea și se Înfurie brusc. I le Împinse Îndărăt. — Nu le vreau! Ia-le. Dă-i-le nevesti-tii! Cutiile căzură și ricoșară În scaun. — Viv! spuse Reggie uimit și jignit. Nu fi rea! Ce-am făcut? Ce naiba ai? Viv! Ea coborî din mașină, Închise portiera și se depărtă. El se aplecă peste scaun, deschise geamul și-o strigă În continuare, Întrebînd-o uluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își coborî vocea și păru ușor timid. Te Întrebi cum m-am simțit lucrînd pentru acei refugiați, ascultîndu-le poveștile pe care trebuia să le aud - știind că alții au luptat În timp ce eu n-am făcut nimic. Aruncă o piatră care ricoșă de cîteva ori pe plajă. Dacă vrei să știi, mă Îngrozea. Mi-era silă de mine - nu pentru că obiectasem, ci pentru că obiecțiile mele nu fuseseră suficiente. Silă pentru că nu m-am străduit mai mult să găsesc alte căi - și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
direcția opusă, se vede turnul Canary Wharf, care clipește ca un ciclop excitat. Când ies din biroul lui Rod, mă ciocnesc de Celia Harmsworth, dar nu se Înregistrează victime pentru că, lovindu-mă de bustul impunător al Celiei, pur și simplu ricoșez. După ce Împlinesc vârsta de 50 de ani, englezoaicele dintr-o anumită clasă socială nu mai au ceea ce se numește sâni, ci sân sau chiar, În funcție de Întinderea proprietăților funciare și de vechimea ascendenței, bust. Bustul e incompatibil cu decolteul sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stau În camera de hotel În fața laptop-ului și-mi verific e-mailurile folosind funcția „acces de la distanță“. Îl auzi formând numărul Îndelung, undeva la capătul cel mai Îndepărtat al universului. Câteva secunde de paraziți guturali, apoi bipurile care dansează step ricoșând din satelit. Acces de la distanță. Nu așa comunic eu cu copiii mei? Îi apelez de câte ori trebuie, dar altfel Îi țin la distanță. De câte ori petrec efectiv timp cu Emily și Ben, câteva zile și nopți, sunt șocată de cât de vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am auzit sunetul șfichiuitor al mașinii de tenis. O minge servită cu putere a zburat rotindu-se peste fileu și a mușcat din zgură la doar cîțiva centimetri de linia de fund, a trecut pe lîngă picioarele mele și a ricoșat În gard. O a doua minge, și mai rapidă, a șters marginea de sus a fileului și a Împuns terenul la picioarele mele. Ultima minge a sărit la Înălțimea pieptului meu. Am pocnit-o cu racheta stricată, trimițînd-o peste plasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu privirea pe psihiatru, contestîndu-i În mod evident dreptul de a se afla acolo. Protejat de prezența ei funestă, mi-am ridicat camera și am Început să-i fotografiez pe participanți. Toată lumea a tăcut cînd sunetele motorului au Început să ricoșeze din ziduri. Știam că nu erau de acord cu prezența camerei, cum nu erau de acord nici cu prezența mea de atîta vreme În Estrella de Mar. Privindu-i prin vizor, mi-a trecut prin minte că aproape toți vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe o masă de snooker aglomerată. — Bobby...? am strigat. Hai, că abia avem timp pentru un set scurt... Mașinăria Își schimbă traiectoria, țintind mai sus și mai la dreapta. Mingea țîșni peste fileu, lovi ceva pe linia de fund și ricoșă În sus aproape vertical, avîntîndu-se peste Împrejmuirea de sîrmă Împletită. Am parcurs În fugă cei cîțiva pași pînă acolo, cu mîna ridicată deasupra capului, și am prins mingea În cădere. M-a stropit cu sînge pe brațe și pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cerul gurii zgâriat de varul mărunțit. Mai mult pe pipăite, înaintează de-a lungul holului. Se împiedică de echipamentul abandonat și împrăștiat peste tot. Cade greoi. Simte o durere sfâșietoare în coaste. Înjură amarnic. Deasupra capului său, gloanțele zăngăne și ricoșează pe laturile unui dulap metalic. Se întoarce brusc pe burtă și durerea tocmai amorțită țâșnește fulgerător la suprafață. Își descarcă automatul către niște siluete întunecate. Trage orbește, fără speranța să nimerească pe cineva. Doi soldați în mantale lungi de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gură, împroșcându-i partea din spate a capului pe un tablou al Führer-ului. Din cadrul ușii, locotenentul aruncă o privire indiferentă peste cadavru. Un tip din SS, Scharführer după cum arată gradele. Clădirea se cutremură din temelii, exploziile și zgomotele gloanțelor care ricoșează pe pereții din beton au o rezonanță năucitoare. La parter, Mâțu aleargă printre flăcările nestăvilite care luminează locul luptelor ca în miezul zilei. Din capătul coridorului, din spatele unei uși, este întâmpinat cu un tir concentrat de arme automate. Se adăpostește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se poate petrece în sufletul unui om consumat de ideea că poate tocmai glonțul plecat din arma lui fusese cel care cauzase moartea fratelui său? Nemții pornesc atacul sub acoperirea unui foc infernal. Gloanțele mușcă din zidurile clădirii, țiuind și ricoșând zgomotos. Puținele geamuri rămase întregi încep să cadă țăndări. Lăsați-i sa se apropie! ordonă Marius, luându-și fereastra în primire. Atenție la muniție! Știe că nu este ușor să stai liniștit și să aștepți, privind apropierea unei mulțimi inamice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mai este mult până la sfârșitul zilei când, probabil, noaptea va aduce o încetare a luptelor. Și o veșnicie până la sosirea trupele române, peste douăzeci și patru de ore. Deodată, o rafală scurtă de pușcă-mitralieră spintecă liniștea. Câteva gloanțe trec prin ferestre și ricoșează cu miorlăituri sinistre în pereții holului. Nemții atacă! ...Nemții atacă! Asaltul pornește prudent, dar la fel de hotărât ca și precedentul. Sub acoperirea mitralierelor din pădure, lanțul de trăgători înaintează târâș. Vin din toate părțile. Se ridică în picioare, aleargă câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a numitului Buzdugă. Poți atunci arunca în urmă un lung hohot de râs, viața e o comedie! Da, dar pentru asta trebuie să fii un comedian, s-o trăiești adică doar în suprafața ei, care, desigur, e plană, lăsând să ricoșeze pe deasupra ei orice fel de lovitură: nu te atinge și la bătrânețe poți râde și să faci cu ochiul... Ce-ar fi să părăsesc și eu orașul? mă întrebai. Dar nu descoperii în mine nici un ecou care să mă facă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unde ești? Strigătul abia se auzea. Newt căzuse oare în cealaltă conductă? Puțul se termina întivo fundătură verticală. Lanterna se afla pe jos, întreagă, dar copilul, nicăieri. Ripley se aplecă pentru a-și recupera lanterna când auzi un alt strgăt, ricoșând de pereții pasajului strâmt. ― Mamăăă! Ripley porni din nou prin tunel. N-avea decât să spere că se-ndrepta în direcția cea bună. Din cauza rapidității coborârii își pierduse simțul orientării. Încă o chemare sfâșietoare a lui Newt străpunse aerul. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
acolo, în viața ei, în hainele ei, în zâmbetul sigur, în inelul de aur alb cu perlă roz de pe degetul mijlociu. Cineva puternic, un lord al tranziției de care fantasmele, dorințele și puloverele mele lăbărțate de profesoraș se loveau și ricoșau penibile și descusute. Ne-am mai întâlnit o dată, în vacanța de iarnă, la târgul de carte de la Romexpo. De data asta nu mai puteam da vina pe întâmplare: fusesem urmărit, provocat să iau repede o decizie printre sutele de vizitatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe Splai, apoi încă o dată la dreapta, spre Curtea Domnească. Ruinele rămăseseră intacte, le numărai zidurile și turnulețele în geamurile clădirilor cu zece etaje. M-am frecat la ochi, ferindu-i de soarele metalic și-obositor: lumina aluneca peste cărămizi, ricoșată din sticla albastră. Am ocolit gaura de pe Șelari (canalul, unul din cele mai mari din zonă, avea probabil valoare istorică: dispăruse imediat după ’90), și-am oprit lângă „Hanul cu Tei“. Înainte s-o cunosc pe Maria, crezusem că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și mintea, și carnea la care râvneam și căreia îi căutasem de-atâția ani împlinirea. Rămăsesem singuri, încuiați într-o operă de artă ferită de vânt și zăpadă. Pândeam excitați viscolul dincolo de geamuri, cu răbufnirile aspre, rusești. Voleurile de lemn ricoșau în pereți, dar nu mai simțeam nimic în afară de nerăbdare. Îi ciupeam sfârcurile prin bluza mulată și-o mângâiam cu toată palma pe sex. Ne tăvăleam pe parchetul laminat, în căldura și umiditatea reglată de senzori. Scaunele dormeau cuminți, fiecare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dau nas în nas cu vreun nene în pijama. Am traversat din câțiva pași culoarul, după care am cotit în holul mare, singurul luminat cât de cât. Te dobora o liniște blândă, spitalicească. Nu tresărea un fir de praf, frigul ricoșa fără zgomot pe ciment și pe marmură. Dormeau cu toții: Eminescu, Odobescu și portarul. Nici unul nu m-a observat ieșind din facultate. Afară, am tras adânc o priză din aerul nopții. Mirosea bine, a răcoare, urină și libertate. Dincolo de puntea Facultății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uitat la Mihnea, nu știu dacă m-a observat, rămăsesem amândoi cu fața în întuneric. Prudent, ne-am apropiat de spărtură. Din deschizătură țișnea o lumină care, în loc să pătrundă în sala noastră, părea că, dimpotrivă, se-oprește în aer și ricoșează înapoi, la sursă. Parcă îți băga cineva o lanternă în ochi, după care raza descria o curbă, întorcându-se pe lentilă. Dacă mutai deschizătura în podea și scoteai o funie din rucsac, te credeai direct în Lost. Dincolo de spărtura paralelipipedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
claxonezi și treci!“ Am ocolit Burgtheater-ul, lăsând în urmă parcurile și grădinile înghețate. În spatele lor, pâlpâia Muzeul Fluturilor, care l-ar fi făcut invidios pe orice prozator: o hală imensă, jilavă, încărcată cu-o junglă adevărată, tropicală, prin care fluturii ricoșau ca muștele într-o damigeană cu vin. Doctorul Weidle îmi recomandase să merg acolo, făcea bine la nervi și, uneori, și la imaginație. Fluturii pluteau moi și leneși, unii îți mai aterizau în cap sau se odihneau pe tifonul cămășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]