328 matches
-
Cum, în murmurul sperioasei așteptări hiperpoliticosul Catul își fuma distins țigara, un urlet de leoaică înjunghiată sparse societatea: vîrful aprins al țigării, excesiv de prevenitor manevrate, atinsese pempantul bust, producînd catastrofa... Incalificabilul Catul! Cu Baba, întîlnirile erau tușate cum altfel! de rictusul său paralizant (și bonom în aceeași măsură). Pe cînd nu aveam încă atelierul spațios de-acum, încropindu-mi-l într-un cotlon al demisolului clădirii din Armeană, sîntem vizitați de Baba, venit într-un juriu. Nu-mi pot reprima orgoliul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Bienală la Dalles. Îmi dau seama că mă evită. Bănuind efectul textului meu cam... liber. Îl abordez, destăinuindu-i suspiciunea. Și recunoscînd că suprem admirativ textul nu voise decît să-i amplifice legenda. Da, da, dar cum... veni imediat hipnotizantul rictus. De revenit n-ai încotro la inevitabila periferie. 3 mai De plecat, perifrastic, de la constatarea lui Sorin Alexandrescu, peremptorie, că femeile noastre sînt din ce în ce mai frumoase. Acceptată, prompt simptomatic, de Horia Roman Patapievici, care-l și provocase tv în chestiune. Aș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
curiozități, nu dă semne de recunoaștere. Totul Încremenește din cauza aceastei distanțe arogante, de gheață, sub monocularismul ciclopic afișat de dandy. Nimic mai Înălțător, de pildă, decât să fii văzut și recunoscut de către Brummell, printr-o simplă clipire, printr-un mic rictus, imperceptibil aproape, condescendent. Dar și atunci riști să fii scrutat ca o insectă de privirea unui entomolog. Dandy-ul Își compune așadar un chip imobil, de mască. Nici un mușchi nu se mișcă, nici un zâmbet nu se Înfiripă. Nu Împurpurări și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Valentin, Zoil ș.a. Se percep, în cozeria doar aparent cordială a tânărului C., zvâcnirile acelei verve sarcastice, mușcătoare ce avea să facă din el un satiric de temut. Tonul e volubil și pare nonșalant, dar surâsul e mai curând un rictus, vădind o tensiune continuă a spiritului critic, o pornire de maliție, ațâțată de priveliștea ridicolelor de tot soiul. Intenționa să alcătuiască un ciclu de „studii fizico-psihologice naționale” - Moftangii și moftangioaice. În Rromânul, Rromânca, Savantul sunt persiflate șovinismul, snobismul, imoralitatea femeii
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
bibliografic și emoțional (Un tren, Cinema, Proust-ul din fiecare, Septuagenara). Un scut reprezintă referințele și asociativitatea în cea mai gravă dimensiune a scrisului/trăitului la acest autor: reevaluarea atașamentelor ideologice ale anilor ’50. Bunăoară, unele pagini din Logica evocă rictusul final din prozele lui Milan Kundera, iar bonomia tolerant-subtextuală în care spiritul dilematic învăluie totul, inclusiv cele mai atroce mârșăvii ale istoriei, nu pedeapsa, ci depășirea prin relativizare a vinovăției o urmărește: „bine, e în ordine, nici un om serios nu
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
clipe înainte ca blițul să le orbească, să pronunțe tainicele silabe franțuzești cărora puține dintre ele le cunoșteau înțelesul: „pe-tite pomme...” Ca prin farmec gura, în loc să li se întindă în semn de mulțumire voioasă sau să se crispeze într-un rictus neliniștit, se rotunjea grațios. Astfel tot chipul le rămânea transfigurat. Sprâncenele li se arcuiau ușor, ovalul feței se alungea. Spuneau „petite pomme” și o undă de fericire îndepărtată, de vis, le voala privirea, trăsăturile, lăsând să plutească pe clișeu lumina
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
clonele de pe Praxtor le depășiseră mult mai repede decât în procedurile standard ale Abației. Și totuși, refuzul Primului Beneficiu era un indiciu clar că acolo se petreceau lucruri care necesitau atenția imediată a Abației. Kalator își strâmbă gura într-un rictus dezaprobator când văzu zâmbetul care se lățise pe fața lui Radoslav. ― Niciodată nu m-ai plăcut prea mult, frate, continuă să zâmbească Abatele. ― Asta nu e drept, Sfinția Ta. Și nici adevărat. Vă respect și vă admir... Aș putea recita
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Ordinii. Și pe urmă, derapajul final. Evanghelismul și socialismul născute din cuvinte curg apoi prin vene. Energii minuscule eliberează altele, enorme, care curg în sens invers și-și strivesc izvoarele. Surîsul promisiunilor devine, pe parcurs, grimasă și sfîrșește într-un rictus. După încîntarea produsă de primele decenii, întunecarea celor din urmă. Transformarea umanistului în fanatic, al persecutatului în polițist. De la individualismul reînnoit, la conformismul reînnoit. Secolul al XVI-lea și secolul XX încep de "la stînga" și se încheie "la dreapta
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
tânăr furios” pentru care femeia este un soi de bon sauvage, un Vineri pe lângă Robinsonul liber într-o (nelimitată) captivitate. O foame de existență, de afirmare a voinței, minată de conveniențele socioprofesionale sau conjugale. O duritate energică, dar marcată de rictusul obosit-sarcastic. Un spirit însingurat din orgoliu și scepticism, ironic sau agresiv în fața convenției. În diferite ipostaze, acest erou-narator generic traversează toate textele lui O. Fraza scurtă, uneori telegrafică, indecizia și alternarea planurilor narative, relatarea indirectă și dialogul economic, frust, uneori
OMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
retezând ideea compromisului. El marchează distanța pusă de Marlowe nu doar între el și restul lumii, ci și între el și propriul sine. Firește, nu de intoleranță e vorba în acest discurs, ci de ridicarea barajelor rațiunii în fața dezumanizării, de rictusul amar stârnit de peisajul bogăției bolnave de aroganță și imoralitate: Malibu. Alte vedete de cinema. Alte căzi de baie roz și albastre. Alte paturi cu ciucuri. Alt Chanel 5. Alte limuzine Lincoln Continental și multe alte Cadillacuri. Alt păr răsfirat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sale succedanee și aparate succesoare) publica, sub semnătura lui Cristian Tudor Popescu, un articol exploziv Înainte de alegerile din 1996. Pentru mulți dintre noi a fost un articol dinamitard, adresat unui public care În mod normal vota cu Iliescu. Se numea „Rictusul bolșevic al președintelui Iliescu”. Mircea Mihăieș: În 2000, Între cele două tururi, tot Cristian Tudor Popescu a publicat un editorial, „Un scuipat În obrazul clasei politice”, denunțând faptul că această clasă politică a participat Într-un fel la ascensiunea lui
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ținea strâns cu dinții... Umbrele acestea, care sunt singura familie a adolescentului, îi par nesigure. Ciulește urechea la lectura femeii: un tânăr cavaler zărește prin bolta frunzișului donjonul unui castel... Privirea adolescentului devine scrutătoare, buzele i se crispează într-un rictus sfidător. Se pregătește să-i spună femeii adevărul pe care de acum îl cunoaște, adevărul frust și plat, pe care ea încearcă să-l ascundă sub „bolți“, „donjoane“ și alte frumoase vechituri. Adevărul ăsta a explodat azi-dimineață la orfelinat, când
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
jumătate de zi de suferințe, cât le mai rămânea de trăit... Umblă iar cu pași mari prin poiana mută acum. Unele capete se aplecau spre pământ; altele, nemișcate, păreau că tac la apropierea lui. Unul din ele zâmbea, într-un rictus amplu de durere. „El e“, își spuse Nikolai și aplecă țeava puștii spre ceafa omului. Nu avu timp să apese pe trăgaci. În partea cealaltă a poienii, geamătul reîncepu mai deslușit, conștient, pare-se, că era cineva acolo care-i
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
totul acolo a devenit domeniu imperial. Și apoi împăratul, asemenea oricărui alt nobil roman, ba chiar mai mult decât ceilalți, primește donații și moșteniri cu duiumul, de la toți cei care vor să fie considerați prieteni. Își pungește gura într-un rictus amar. Când e vorba de averi, categoria „prietenilor“ poate include pe oricine, fie că e vorba de figuri proeminente din imperiu ori de regi barbari. În plus, patrimoniul își însușește încetul cu încetul de la tezaurul public, mai mult sau mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pe el? Da’ de ce? Panicat, varsă iute otrava fără să se mai gândească: — I l-a arătat pe Drusus, fiul lui Germanicus, rozând de foame paiele din pernă... Înțelege în sfârșit că a depășit măsura. Deformat la chip de un rictus macabru, bătrânul împărat îi arată cu un deget tre murat ușa. Iese de-a-ndăratelea, ploconindu-se adânc de nenumărate ori. Odată perdeaua groasă lăsată în urma sa, înjură printre dinți fără să-i pese de însărcinatul cu corespondența imperială care așteaptă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de dezlănțuit. Și uite-o acum, răbufnește agasat, în loc să se caciorască și mai mult cu trecerea anilor ca toate femeile, a ajuns de o rară frumusețe. — Și-o fi găsit un amant, glumește Pusio. Fața îi înțepenește instantaneu într-un rictus speriat. Vorbe dintr-astea pot să-l coste cariera, dacă nu și capul. Rufus, în schimb, zâmbește amuzat. — Stai liniștit, că în viața mea am strâns multe păcate, dar turnătoria n-a fost niciodată printre ele. Își scrâșnește cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
direcție. Trebuia să-i atragă atenția să folosească numai nisip de Nil. Cel de la Coptos nu e bun. Nu e îndeajuns de fin. Străbat câteva culoare întortocheate în tăcere. La un moment dat, Rufus rostește cu fața deformată de un rictus amar: — Constați deci - sper - că aici, la Roma, execuțiile capitale sunt un fel de sărbătoare publică și locuitorii vin cu plăcere în această halucinantă grădină a supliciilor. — Abator de carne umană, murmură cu dezgust Pusio. Este destul de șocat. Tovarășul său
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
piatră. — Citește, insistă dialul, dar fără să-l forțeze. Marcia Medullina își împreunează și ea mâinile: — Nu-ți împietri sufletul când cineva îți cerșește iertarea. N-am de ce să-i jelesc nenorocirea, murmură Augustus, cu trăsăturile feței schimonosite într-un rictus amar. Și-a făcut-o cu mâna lui. I se cuvenea o pedeapsă și mai grea. — Și el e conștient de greșelile comise, face flaminul împăciuitor. Știe c-ai fost mai bun cu el decât merita. Tonul devine rugător: — Dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui mare și frumoasă strânsă cumva de parcă i-ar fi venit să plângă. Curvo. Curvă ordinară. — Toreadorule, Îi spuse ea În timp ce Închidea ușa. Toreadorul meu. Rămas În cameră, matadorul se așeză pe pat. Mai avea Încă Întipărit pe chip acel rictus pe care În arenă Îl transforma-ntr-un zâmbet permanent ce-i Înspăimânta pe spectatorii din primele rânduri care Înțelegeau ce se-ntâmplă de fapt. Își amintea de vremea când era În formă, și asta nu fusese decât cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
l-ai fi văzut ieșind fără flori, cu un zâmbet uitat pe buze, de care scăpa încet-încet, abia după câteva sute de pași. Nu puteai ști dacă e un zâmbet de bucurie al unei misiuni bine duse la îndeplinire, un rictus de dezgust produs de penibilul ultimei părți a scenei sau o grimasă de jenă datorată acelei apropieri prea intime de domnișoara S, căreia nu i putuse vedea decât ochii sticlind în întunericul vestibulului. Apoi l-ai fi văzut întorcându-se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
jenat și ridicol. Prefera să fie ignorat, ceea ce i se și întâmpla în meseria pe care tocmai o părăsise. De regulă oamenii îi mulțumeau, dar nu ca acum. Erau mulțumiri convenționale, din vârful buzelor, însoțite de un zâmbet absent, un rictus de complezență, în timp ce gândul le zbura la domnul S sau la doamna Z, iar Filip morfolea în întuneric parcă mereu aceeași felie de cozonac. De data asta însă, fusese altfel. Femeia îi mulțumise cu ochii ei frumoși, cu o privire
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
adevăr, respirația îi este regulată și sforăitoare, trupul îi e țeapăn și privirea oarbă. Sau mă vede prin somn, incluzându-mă fără voia mea printre personajele viselor lui meschine de mărire? Uite, parcă și gura îi e strâmbată de un rictus sarcastic de gardian de profesie, care-și păzește prețioasa-i pradă până și în somn. Nu, e insuportabil! Nu mă vede, căci are o privire ciudată, rece și tăioasă. Trebuia să-mi închipui, aspidă cum e, că doarme cu ochii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Soarele apunea fără vlagă dincolo de ograda lăsată în paragină. Se întuneca în cameră și privirea îi zbură ca un fluture de noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea între mâinile moartei. Ceara topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de ceară încinsă. Se gândi o clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de vlagă al lui Vanghele un macedonean între
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lipitorile. Privea în tăcere acest inechitabil transfer de sânge, în timp ce un servitor bătrân smulgea cu grijă de pe carnea grafului câte o lipitoare sătulă, pentru a o cufunda apoi într-un mic vas de aramă, plin cu apă și alge. Un rictus imperceptibil făcea să vibreze un mușchi de sub pleoapa grafului, trădându-i voluptuoasa durere și vinovata plăcere. Un frison molipsitor de agitație lacomă străbătu plantele din jur, ale căror glande tainice secretară lichide catifelate și aburi străvezii cu miasme grele, de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
uimitor de puternice. Dar ei eșuează mereu și mereu. Ei nu-și pot conexa cunoștințele. Ei... Probabil că observă expresia de pe chipul lui Craig. Se opri și întrebă cu un zâmbet slab: - Mă urmăriți, domnule Craig? Craig se înclină în fața rictusului ironic al celuilalt. Lungul monolog îi dăduse timp să-și adune gândurile. Spuse: - Imaginea pe care o am în fața ochilor este aceasta: un mic om de afaceri a fost ridicat de pe stradă și adus în fața președintelui Statelor Unite. Președintele s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]