245 matches
-
cu grandilocvență „grupul de consilieri editoriali“. Acesta este doctorul Enoch Scarthin, a anunțat Jake cu mândrie. El e expertul nostru în eroziunea solului. Alice și-a spus că doctorul Scarthin părea el însuși cam erodat. Era o fantomă mioapă și ridată, cu o piele gălbejită, ciupită parcă de vărsat. Iar acesta, a zis Jake bătându-l pe spate pe un broscoi cu ochi bulbucați, este J. Larry Tabasco. El e profetul nostru în materie de încălzire globală. Când, într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pentru a nu uita detaliile importante, va concepe acea coloană vertebrală a romanului în care va împlânta apoi, cu frenezie, nenumărate paragrafe. Ele se vor îmbuca, încetul cu încetul, pentru a da o formă finală tuturor gândurilor învălmășite în spatele frunții ridate pe care curg constant broboane de sudoare. Din această cauză, scriitorul este permanent contorsionat, gârbovit sub povara imaginației sale, o poartă pe umeri sau o poartă în spate ca pe o cocoașă, pentru că fiecare scriitor are o cocoașă personală nevăzută
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
după amiază ce agoniza sub picăturile imense de ploaie nesfârșită. Un Scriitor înfrigurat (de ce nu și înfricoșat?) care pășea cu pași din ce în ce mai mici către momentul în care reflectoarele aveau să fie aprinse din nou, iar măștile aruncate de pe fețe. Fețe ridate, hidoase, inumane. Fețe spoite în culori cenușii, cu ochi holbați, apoși, aproape morți. O sală de spectacol în care moartea scrijelea cuvinte obscene pe toți pereții, iar spectatorii aplaudau doar atunci când Iepurele era chinuit suplimentar. Un Magician care mergea de-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
émotions”, Les Emotions, Science et Vie, nr. 168, ediție specială, 1989, pp. 58-67. 82. Știați că un creier râde, iar celălalt plânge? Creierul și distribuirea emoțiilor Ați remarcat că, destul de des, chipurile sunt asimetrice: partea stângă e mai accentuată, mai ridată decât partea dreaptă, care este mai senină. Când suntem contrariați, jumătatea stângă a feței se contractă, însă atunci când surâdem, colțul drept al gurii se lărgește mai mult. Această disimetrie apare atunci când reconstituim, plecând de la două fotografii ale aceluiași chip în
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
că oricine ar dispărea din fața unei astfel de oportunități ar fi foarte neînțelept. Creatura îngerească a femeii cunoaște trecerea ireversibilă a timpului, poate îmbătrâni, așa cum se întâmplă în Sonetul XLIV, în care poetul își imaginează iubita cu părul argintiu, fața ridată, ochii pierzându-și strălucirea, iar glasul blândețea. „Această brutală descriere misogină este caracteristică pentru viziunea ambivalentă pe care o are Boccaccio asupra femeilor și a dragostei și pentru trecerea sa frecventă de la imagini exaltate la un realism popular.”585 Sesizăm
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că oricine ar dispărea din fața unei astfel de oportunități ar fi foarte neînțelept. Creatura îngerească a femeii cunoaște trecerea ireversibilă a timpului, poate îmbătrâni, așa cum se întâmplă în Sonetul XLIV, în care poetul își imaginează iubita cu părul argintiu, fața ridată, ochii pierzându-și strălucirea, iar glasul blândețea. „Această brutală descriere misogină este caracteristică pentru viziunea ambivalentă pe care o are Boccaccio asupra femeilor și a dragostei și pentru trecerea sa frecventă de la imagini exaltate la un realism popular.”585 Sesizăm
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
linguriță la 100 ml de apă clocotită. Pentru cearcăne: comprese cu infuzie de flori de tei, 4 lingurițe la o cană. Dezinfectarea ochilor: comprese cu infuzie din frunze de nuc, 4 linguri la o cană cu apă clocotită. Hidratarea pleoapelor ridate: comprese pe ochi cu decoct din rădăcină de nalbă mare, 2 linguri la o cană. Ochi iritați: comprese cu infuzie călduță de flori de soc, de albăstrele, de tei și de mușețel, câte o linguriță din fiecare, la un litru
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
omenește<footnote Omilia 11 la II Corinteni, 4, P.G., LXI, col. 515-516. footnote>. În privința aspectului fizic, Gură de Aur era mic de statură și plăpând, avea fața plăcută, dar slăbită de post și suferindă, obrajii trași, fruntea înaltă, liberă și ridată, proeminentă, capul pleșuv, urechile puțin mari, un chip plat, cu barbă, ochii adânci erau ca două torțe arzând și deosebit de ageri și de pătrunzători. Stomacul îi crea des probleme și adesea febră. Era foarte sensibil la frig. La fizic nu
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
lasă ademeniți și aproape târâți de mână cu o cordialitate posesivă de numitul Robert, printre alei, piațete și pasaje, halucinantul traseu nocturn sfârșind într-un bar, după toate aparențele pentru gay, călăuza părând a fi de-al casei. Robert cel ridat nu ezită să-și relateze povestea, de fapt obsesia legată de tatăl său, ex-diplomat la Londra și tiran al familiei prin nenumărate interdicții, valabile pentru fete, nu însă și pentru singurul băiat, proclamat doar la zece ani viitor cap al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în spate de o valiză și avînd în față o geantă mare de scrisori trecută pe după armătură, stăpînul său stătea sus cățărat și ghemuit precum o maimuță. (p 3) Mutra mică, cu fire de păr blond și rar, uscat și ridat ca o stafidă, era ascuns de o pălărie de pînză ceruită și căptușită cu pîslă; un fel de mantou din doc gri se ridica pînă la șolduri și îi stătea tot adunat pe burtă, în timp ce pantalonii, fără tălpici, i se
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și abia suflînd puțind și asudînd tremurînd cu biciul său Ultima izotopie este argumentativă: întreaga secvență argumentativă urmărește să arate cît de lamentabilă este starea poștei d'Auray. Semnalăm în special cele două COMPARAȚII atribuite cavalerului: ghemuit ca o maimuță, ridat și uscat ca o stafidă, cîteva PROPRIETĂȚI ale mîrțoagei: cu picioarele împleticite, slăbănoagă și, în final, atributele celor doi "actori", în cea de-a doua parte: petece, pete, zdrențe, bălegar, praf, jeg, rîie etc. 1. Cu toate că nivelul lexical este important
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
diferite de intensitate. Despre combinația fericire-dezgust/dispreț Paul Ekman precizează că, atunci când fericirea este amestecata cu disprețul, avem o expresie de superioritate, satisfacție de sine: gură are expresia dezgustului/disprețului, obrajii sunt ridicați (că în cazul zâmbetului), iar pleoapa inferioară ridata (că în cazul fericirii). Amestecul fericire-dispreț poate apărea, de asemenea, cu ridicarea unilaterală a colturilor gurii, combinată cu un zâmbet foarte discret 209. (b) există unele neînțelegeri, dar se reușește depășirea lor: patru familii. La subcategoria familiilor biparentale în care
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
mai bine la nivelul gurii și al nasului și, într-o măsură mai redusă, la nivelul pleoapelor inferioare și al sprâncenelor. Buza superioară este ridicată (cu sau fără dezvelirea dinților), iar cea inferioară fie este ridicată, fie coborâta; nasul este ridat, ridicarea obrajilor antrenează ridicarea pleoapelor inferioare, care sunt împinse în sus, sprâncenele sunt coborâte 224. P. Ekman și W. Friesen referindu-se la distincția dintre dezgust și dispreț apreciază: "Disprețul este relativ apropiat de dezgust, dar diferă sub câteva aspecte
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Gomorei! Soția vinovată rămase totuși sub acoperișul teribilului său soț. Cât îl privește pe tânărul amant, în pofida acestui stigmat al ridicolului și infamiei, găsi o partidă strălucită la câtva timp după aceea. Norocul vine dormind Un fost crai, gentleman destul de ridat, să ni se ierte această veche glumă, nu-și mai număra succesele decât după greutatea ducaților săi. El ceru căsătoriei ceea ce atențiile nu-i mai puteau aduce și alese o fragedă și robustă tânără fată de optsprezece ani, de familie
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nu mai aude nimeni, au început pregătirile orchestrei, tavanul se clatină sub tam- tamul tobei, două ghitare schelălăie, să acopere saxofonul. Poetul își aranjează cravata, împinge la o parte scaunul, repede ocupat de-un mops mexican, elegant, răgușit, o frunte ridată, doi canini lungi de aur. — Tovarășe, stimabile, aș publica la dumneata un articol despre un romancier de mare eleganță stilistică. L-am cunoscut azi, iată-l, poate ați auzit... și arată spre folcloristul sau farmacistul de lângă mine, în care recunosc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se deschide, apare o doamnă învelită într-o blană lățoasă. Se așază în colțul de lângă ușă, scutură părul ruginit și aspru. Un chip rectangular, trasat cu fermitate, pomeți puternici, buze pline și arse, nasul drept, cu nările mari, fruntea înaltă, ridată. O privesc și mă privește. Nimic nu tulbură nemișcarea în care s-a instalat. Nu i se aude respirația, privirea nu poate fi localizată, îmi dau seama că, de fapt, nu se uită la mine sau nu mă vede. Orbitele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
inginer A.P. Insomnie, cine știe, sau o fi dormit adânc, trezindu- se devreme, într-o dispoziție de lucru, mai harnic decât altă dată ? Inginerul se așază pe locul său, Ortansa se află în fața sa, o vede. Umerii triști, încovoiați, gâtul ridat, cu pete cafenii, ca la bolnavii de ficat. Părul prea scurt, ciufulit, cu mici porțiuni goale, peste care smocurile rărite și decolorate nu au putere. Obosită de vreun chef prelungit, indispusă de începutul altei săptămâni de lucru sau necăjită sau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
albastru al ochilor : ridicase înduioșat, milostiv, fără grabă, fără frică, înlăcrimat, aceeași privire rănită. — Vera, eu sunt idiot ? Râdea, ochii deveniseră negri, plăcere intensă... o, intensitatea. Deci, intensitatea și râsul, râsul plăcere, prelungind, sporind plăcerea. Râsul acela viu, vital, obrazul ridat, pergamentos. — În nici un caz, răspunsese glasul ei fierbinte, venit prea aproape. Dacă nu mă crezi idiot, trebuia să nu fi venit și să nu mai adaugi nimic. Nu pot face anumite lucruri ! Ca prieteni și colegi, așa, să rămânem, nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Șpriț e la a doua tinerețe și se mută În pat cu Boc. Sandu Își duce mâna la tâmplă și pune un cot pe masă. Seamănă cu un filozof autentic, măcinat de grijile lumii. Poate chiar ale Întregului univers. Fruntea ridată transmite că este măcinat de lupte interioare care nu dau semne că se vor sfârși curând. Habar nu aveți, bă... Boc e și el om, nu? Capetele partenerilor lui Sandu se mișcă În sus și În jos. Este... Are două
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai cunoști? Sunt eu, Ionică, mamă dragă! Femeia-și duse mâna la gură, apoi la ochi ca atunci când soarele era prea puternic, privi peste poartă, o trase în lături și se ridică pe vârfuri, să-și îmbrățișeze băiatul. Avea obrajii ridați, umeziți de lacrimi. Îl sărută, găsindu-și greu cuvintele: - Măi băiete, măi Ionică! Zăpăcită de surpriză bâiguia, încurcându-se și ducându-și mereu mâna la gură și la ochi. Cum de ne-ai lăsat?... Da, bine c-ai venit sănătos
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
văd același lucru, afinitățile și apartenențele filtrând diferit imaginile recepționate. Recepția fragmentează emisia. Să amintim însă că imaginile interioare nu rezistă mult la repetiția imaginilor industriale (chipul de star al actriței se suprapune în visele mele peste cel, palid și ridat, al aceleiași persoane cu care, vecini fiind, mă întâlnesc zilnic pe stradă). Omniprezența imaginii apare ca un factor de deregularizare a mecanismelor de delegare democratică. Nu numai fiindcă valorizează mai degrabă contactul decât conținutul și sacrifică argumentația articulată "frazei scurte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu ochiuri scânteietoare de cuarț, mobilele cu intarsii minuțioase, statuetele de marmură înfățișînd personaje enigmatice, dactilografele care mă priveau uimite de la birourile lor, totul era viu și concret. Privirea mi se apropia de câte un presse-papier de pe birouri, explora fața ridată a câte unei dactilografe și pornea apoi spre ușă, care se deschidea f ăcînd loc altei perspective. Ce palat era acesta? Și unde, în stânca moale a creierului, își săpa odăile și galeriile? într-unui dintre cele șase straturi ale
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aici se termina orice asemănare între tată și fiică. Elizabeth Short era o femeie care te făcea praf. El părea făcut praf: un schelet ambulant în pantaloni bufanți maro și un maiou soios. Avea umerii plini de alunițe și chipul ridat, spuzit de coșuri. Ne făcu semn să intrăm și ne anunță: — Am un alibi, în caz că vă trece prin cap că eu am ucis-o. Beton armat, cum mă vezi și cum te văd. Amabil până în măduva oaselor, eu am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
picioare și-mi întinse mâna. — Încântat, domnule Sprague, i-am spus și i-am strâns mâna, cercetându-l cu ochi iscoditori, la fel cum făcea și el cu mine. Capul familiei era scund și cu pieptul lat. Avea un chip ridat și bronzat și o claie de păr alb, care probabil că fusese cândva nisipiu. I-am apreciat vârsta cam la vreo cincizeci de ani, iar după strângerea de mână mi-am dat seama că era obișnuit cu munca fizică. Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
doamna Erskine. Aceasta se uită spre el cu ochii Încețoșați și doi centimetri de scrum Îi căzură pe jerseu. — E mort, nu-i așa? Micul meu Richard e mort? Ochii Îi erau injectați de atâta plâns și votcă, iar fața ridată și roșie. Arăta ca și cum ar fi Îmbătrânit cu zece ani În ultimele zece ore. Vecina se aplecă În față nerăbdătoare, așteptând momentul adevărului. — Încă nu știm nimic, spuse Logan. Am venit doar să vă mai pun câteva Întrebări, bine? Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]