205 matches
-
astea înzestrat c-o deșertăciune atît de mare, încît ar putea servi de prototip pentru acest viciu, după părerea mea cel mai nesuferit din lume. Măritîndu-se sora mea, el i-a promis o zestre de 2.000 de galbeni. Este ridicul cînd un om promite, în scris, ceea ce nici are, nici poate realiza; dar obligațiunea față de cumnatu-meu este pozitivă și bătrînul meu e ca și ruinat. Mai am o soră un geniu în feliul ei, cu o memorie ca a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și Mihaela s-au căsătorit clandestin și când mama ei apare intempestiv în ascunzătoarea însurățeilor, aceștia fac tot posibilul ca soacra să nu își identifice ginerele. Farsa ce se creează nu face însă decât să îi acopere pe necurajoși de ridicul. „Gengis Han”, cum o numește Sică pe mama Mihaelei, le știe taina, îi fusese dezvăluită de găzduitorul idilei lor. În final, totul se sfârșește, desigur, cu bine. În Călătorie în doi îndrăgostiții, separați o vreme, se reîntâlnesc întâmplător la mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
neutralité lorsqu s'agit de maintenir une attitude qui ne flanche dans aucun sens. Je pense ici à ces devins qui ne méprisent pas les manières institutionnelles de résoudre les problèmes, mais aussi aux spécialistes qui ne tournent pas au ridicule la divination (font exception les formes kitsch: la tricherie et l'imposture) et qui ne la voit pas en tant que "pensée sauvage". Le penchant pour les autres formes de la connaissance a été expliqué par l'échec relatif des théories
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
doamna Arnoux sau Denise Baudu, care aduc la oraș și cele mai bune calități 91. Denise devine o veritabilă Pariziana, care îl seduce pe versatul Mouret: "Et elle jetait à Mouret le regard moqueur d'une Parisienne, que l'attifement ridicule d'une provinciale égayait. Celui-ci sentit la caresse amoureuse de ce coup d'œil, le triomphe de la femme heureuse de șa beauté et de son art" [Zola, Au Bonheur des Dames, p.131]. Altele însă sunt repede pervertite de moravurile Parisului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
qui ont concouru à să formation. (...) la Parisienne procède du mal et du bien, de l'égoïsme et du dévouement, de l'esprit et de la sottise, de la crédulité niaise et du scepticisme le plus absolu, de l'ignorance la plus ridicule et de l'instruction de toutes leș sciences dont leș couches superposées depuis une longue succession d'années composent le terrain parisien" [apud Chevalier, 1985, p.19, subl.n.]. Complexitatea Parizienei se descoperă în multiple fete ale aceluiași chip: "Quant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și de pasiuni mici. În acest sistem de opoziții, Pariziana, doamna Dambreuse din marea burghezie, se opune mic-burghezei sentimentale, doamnei Arnoux, midinetei senzuale Rosanette și provincialei naive Louise Roque, femeie-copil: "D'ailleurs, Mlle Roque lui semblait une petite personne assez ridicule. Quelle différence avec une femme comme Mme Dambreuse!" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.371]. Din punctul de vedere al subiectului nostru se impun câteva tipuri de opoziție între personajele feminine. Dacă doamna Arnoux, sensibilă, tandra, resemnata și visătoare, întruchipează iubirea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sorties, toujours. Je ne pourrais tolérer ni contrôle, ni jalousie, ni discussion sur mă conduite. Je m'engagerais, bien entendu, à ne jamais compromettre le nom de l'homme que j'aurais épousé, à ne jamais le rendre odieux ou ridicule. Mais îl faudrait aussi que cet homme s'engageât à voir en moi une égale, une alliée et non pas une inférieure ni une épouse obéissante et soumise. Mes idées, je le sais, ne șont pas celles de tout le
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
tânărul S. Secula, prin secționarea calotei craniene: medicii de astăzi ne spun că se procedează mult mai simplu, creierul omului, pentru aceste scopuri științifice, scoțându-se pe la ceafă, pe urduinișul creierului mic. Nu folosim limbajul de specialitate pentru că am deveni ridiculi: n-avem nici cea mai mică idee despre asemenea chestiuni anatomice. Dacă, însă, medicii de astăzi au dreptate atunci rezultă că acest bandaj gros ce învelea capul și fruntea lui Eminescu era menit, mai degrabă, să acopere semnul celei de-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
doute). 2) Fricile obsedante sunt temeri nejustificate ale bolnavului reprezentate prin: agorafobie, claustrofobie, ereutofobie, nosofobie, dismorfofobie etc. 3) Impulsiunile obsedante sau „obsesiile impulsive” constau în apariția în câmpul conștiinței a unor porniri puternice, irezistibile de a comite acte fără sens, ridicule, absurde sau chiar agresive de tip criminal. M. Dide și P. Guiraud izolează, în cadrul impulsiunilor obsesive, următoarele tipuri principale de manifestări: a) impulsiuni obsesive orientate către acte banale, minore, dar absurde (ticuri, cuvinte obscene, gesturi etc.); b) impulsiuni obsesive cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atît activitățile formale cresc excesiv. Cu cît mai nebună era distrugerea războinică și sărăcirea izvoarelor de producere, cu atît mai grav și misterios vorbeau capii treburilor europene despre organizație - un cuvînt care, prin caraghios abuz, va ajunge curînd, din magie, ridicul. Umflarea formalismului social este semnul vremii noastre, vreme de exces politic și negustoresc. Politica și negoțul sînt formele cele mai evidente de activitate neproductivă, fiindcă amîndouă consistă tocmai în manoperarea formală a valorilor rezultate din fapta creatoare a producătorilor propriu-ziși
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nerecunoscut. Urând slavismul și pe ruși, care se sileau să-l sublinieze, el își zise că va sluji patriei înlăturînd tot ce e vestigiu slav. În privința caracterelor tipografice avea firește dreptate. Dar ortografia lui etimologică și limba pestriță italo-romînă sunt ridicule: Quînd va resbumba ultima trumbî Quare quele mai închise morminte înveste și desferrî Și fie-quare sbura-va, și corbu și columba În valea guea mare la vecinica pace au durere, Primi aud,i-vor quel sutteranu resunetu Și primi salta-vor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Neamțu, replică dizgrațioasă la Ruinurile Tîrgoviștii de Cîrlova: Vă iubesc, răsipuri sfinte, sămn mărirei strămoșești, Zid vechi ce de p-al tău munte, încă patria-mi slăvești. Poetul e un misogin sarcastic, cu veleități de witz romantic și cu invectiva ridiculă: Te hlizești, nelegiuito, și îți bați chiar joc de mine, Dar gândește că cuțitul poate fi și pentru tine. DANIIL SCAVINSCHI Oamenii epocii înțelegeau pe poet ca pe o ființă singulară, apăsată de soartă. Ideea damnării există în privința lui Daniil
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de observat că tendința de a interpreta satira ca o parodie vulgară nu e legitimă. Piesa trebuie jucată în mișcări stinse, subtil afectate, fiindcă eroii sunt realmente fini. Tragicomedia lor e de a fi complet izolați. Tinerii sunt niște marchizi, ridiculi prin afectare, spunând însă în substanță lucruri fine până la manieră. Dimitrache știe să șoptească "des douceurs": Jurământ îți fac, Elencă, cât ai trăi pă pământ Să-mi fii scumpa mea stăpână, pentru tine să trăiesc, Sufletul meu, starea, vieața, cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
buciume, tamburi, Turcii stau și-ascultă larma depărtată. * Printre stânci râpoase, prin adânci strâmtori, Unde urlă apa. * Într-o mantă neagră el e coperit Și e trist ca plopul ce s-a desfrunzit. Proza și dramaturgia reprezintă latura cea mai ridiculă a operei lui Bolintineanu. (Călătoriile sunt însă excelente.) COSTACHE STAMATI Poezia basarabeanului Costache Stamati (1786-1869) este impregnată de accente byroniene, prin poeții ruși, și e în general de tipul romantic, cu o vocație hotărâtă în direcția viziunii macabre și a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și antiunionist, poligraful Al. Pelimon (1820-1881), evocator în versuri de timpuri eroice. C. D. ARICESCU De la C. D. Aricescu (1823-1886), istoric bine documentat al mișcărilor de la 1821 și 1848, se pot reține dintr-o producție întinsă și aridă, ba chiar ridiculă, în maniera lui Bolintineanu, aceste emoționante versuri pe vechea temă a caducității civilizațiilor: Patruzeci de secoli trec pe dinainte Și fieștecare își recheamă-n minte Imperii, popoare, care nu mai sânt Care gem uitate în negrul mormânt, Sau care lăsară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
el jură răzbunarea cea mai cruntă veacului, aci, resemnat la ideea destinului fatal al oricărui poet, se înseninează și se abstrage. Nu mai este un "poet" răstignit, este Poetul, Geniul neînțeles de contemporani. Fără profunditate, Macedonski ar fi un cabotin ridicul, plin însă de o vibrație de sine adâncă el își compune o mască tragică de o extraordinară expresie. Sacerdotal, declamatoriu, cu o părere despre valoarea sa nebună, simțindu-se din esența aurului, diamantelor, eterului, divinității, poetul se extaziază de gloria
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
literare" și prin niște poeme în proză numite aquarele, soi de tablouri, de "fotografii morale" luate "sur le vif". Carol Scrob (1856-1913), "poet și ofițer", izbuti să încînte pe mulți contimporani cu oribilele lui romanțe, între care nu cea mai ridiculă este aceasta cântată până deunăzi: Știi tu când te țineam în brațe, Când îmi jurai amor, știi tu? Acele zile fericite Tu le-ai uitat, eu însă nu!... Din lirica mai puțin trivială a lui Th. M. Stoenescu, imitator al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Vameșul unui port măsoară riguros locul ocupat de o cireadă de vite ce urmează a se îmbarca și nu admite nici un fel de murdărie. Un vițel născut pe chei și neprevăzut în permisul de export dă naștere la cele mai ridicule încurcături. Un vas român suferă mari dificultăți la Liverpool, din cauza că a adus pe bord un câine, și animalele vii nu pot debarca în Anglia. Unui țăran autoritățile comunale îi fac din răzbunare act de deces, îi refuză dările sub
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
elegant, botine de glanț, un bonjur făcut după jurnal ca toată lumea bine educată, ș-atunci aș putea suferi viderea dumitale, dar în halul acesta, o, ceriule! mă sparii!", în sfârșit, cum o caracterizează Drăgănescu, eroul piesei: "O alcătuire de toate ridiculele trecute, prezente și viitoare, o fată bătrână și nebună, care-și închipuiește că nebunește pe toți bărbații și socoate că nu-i poți zice bună-dimineața fără să-i faci o declarație de amor. Când rea și nesuferită, când simtimentală și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
se întoarce acasă și scandalizează pe toți invitații lui Enache prin manierele sale, prin disprețul său și prin franțuzismul său contractat la Sadagura. Găsește o singură ființă care-l "pricepe", pe Gahița Rosmarinovici, o văduvă bătrână, pretențioasă, franțuzită, o "précieuse ridicule", în genul Muzei de la Burdujăni. Tânărul Iorgu declară un amor ridicol de înfocat Gahiței, care, firește, i-l primește la moment. Dar să stăruim puțin asupra personajelor și scenelor. Pitarul Enache Damian, "de 55 ani; poartă haine largi: antereu, brâu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și să nu mai faceți boieresc?..." Să se noteze că Răzvrătescu e subprefect și el poate că reprezintă în mintea lui Alecsandri instituțiile noi introduse în Moldova după Convenția de la Paris. Oricât ar zice Alecsandri că nu "biciuiește principiile, ci ridiculul", e clar că un democrat, care ar fi luptat în 1860 pentru apropiata împroprietărire, n-ar fi pus în gura unui tip ridicol propaganda pentru împroprietărirea țără-nească1. Această persistență în a combate ridicolele unei atitudini dovedește o pornire chiar împotriva
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
liberalismului". Admirabila sa bucată Boborul o isprăvește prin aceste cuvinte: " Așa s-a sfârșit Republica noastră! Așa Reacțiunea a sfâșiat cea mai eroică pagină a liberalismului romîn!"1 Iată-l, dar, pe Caragiale zugrăvind cât poate mai bine o aventură ridiculă și declarând că aceasta e "pagina cea mai eroică a liberalismului romîn", măsurând gradul de eroism al liberalilor după gradul ridicolului manifestat! Și să se bage bine de seamă: aici nu vorbește un personaj din nuvelă, vorbește însuși Caragiale, amestecîndu-se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
un personaj din nuvelă, vorbește însuși Caragiale, amestecîndu-se direct în opera sa. În schimb, are Caragiale o singură "pagină eroică" a conservatismului și a reacționarismului romîn? Și repet din nou: atitudinea reacționară nu s-o fi pretând și ea la ridicul?2 Dar, mergem mai departe: Caragiale și-a expus și teoreticește concepțiile sale sociale și politice, pe care, în opera sa literară, numai le întrevedem: 1 Momente, Schițe, Amintiri, ed. Minerva, p. 25. 2 Interpretările lui Ibrăileanu nu țin seama
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu bună judecată? Era încrezător? Avea spirit viu? Pricepea ușor? Vorbind era de spirit? Înțelegea gluma? Cât timp putea lucra cu mintea fără să obosească? Avea idei în politică? Era religios sau liber cugetător? Era superstițios? Avea frică exagerată sau ridiculă (de pildă de a atinge oarecare obiecte etc.)? Avea manii? De pildă de a număra lucrurile? De a face oarecare gesturi etc.? Avea oare alte idei bizare sau se deda la acte curioase? * Imaginația Avea multă imaginațiune? Avea spirit inventiv
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
inoperantă de vreme ce înșiși cei ce au instalat ficțiunea în rang de realitate știu că ei au intrat în eroare. Ei dau ...ovăz halucinației, o țeseală, o potcovesc, o călăresc, conștienți că interpretează un scenariu grotesc, coșmaresc și nu mai puțin ridicul. în mod firesc le refuzăm opțiunea, dar nu le putem refuza împrejurarea care, se-nțelege, nu are nimic comun cu patologia clinică -, nu putem ignora împrejurarea ce a generat drama pierderii identității. Drama lor este autentică, la fel și cauzele
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]