295 matches
-
sau metafizice. Sărbătorile nu sunt „ocazii“ festive ale propriei creativități. Rostul lor nu e seducerea destinatarului sau exhibarea talentelor personale, oricât de năvalnice. E vorba strict de un gest de solidaritate spirituală, caldă, pacificatoare, discretă. Pentru declarații de amor, giumbușlucuri rimate, glumițe sprințare, jocuri de cuvinte și finețuri retorice se pot folosi celelalte zile ale anului. De la o vreme însă și datina exprimată laconic, și inflația lirică privată pierd teren dinaintea unei soluții noi, stupefiant hibride: un amestec de gata făcut
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să mori scriind epopei / te-ntrebi despre climatul fulgerului, cu gândul / la roata care se-nvârte” - Tu, orb ca Homer; „Din momentul când ai început să cânți ți-ai asumat / infernul / din momentul când ai început să-ndrugi primele cuvinte / rimate / cazanele cu smoală au devenit îngrozitor de banale” - Către Orfeu). La fel ca în cazul sonetiștilor italieni ai Evului Mediu și ai Renașterii, în versurile lui U. iubirea devine soluție soteriologică, numeroasele poeme construite în jurul acestui nucleu tematic venind să reducă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
din „allein - wenig - König“ o rimă încă de când mergeam cu vacile la păscut în vale: „alleenig - wenig - Kenig“1. Rima și regele din jocul de șah al bunicului. Cunosc în dialect texte țesute pe carpete, rugăciuni, zicale despre vreme - toate rimate. Pe când eram copil, le luam în serios, iar mai târziu, ca adolescentă la oraș, în derâdere. La gimnaziu a trebuit să tocim pe de rost, luni în șir, baladele lui Goethe și Schiller. Pe care le debitam mecanic, prostește, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
frică... Ce ai?/ Nu vezi, tată dragă, pe-al ielelor crai?“ sau „Scăpatu-m-ai, Zeus, din mâini de tâlhar,/ Trecutu-m-ai peste al apei hotar./ De setea acum mă doboară,/ Prietenul meu o să moară!“. Încă mai rău era cu poeziile rimate dedicate Partidului: „Cu pieptul plin de bucurie,/ Pe tot cuprinsul românesc,/ Voioși îți cântă slavă ție,/ Partid al celor ce muncesc!“. Aici rima se împiedica, nu reușeai nici măcar să-ți intri în ritmul bătutului de covoare. Când recitai cu glas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de portrete duioase, moralizatoare, precum Domnul Dan), D. Iacobescu, Mircea Demetriade, Mia Vlad (Mia Frollo), Cridim (Christea N. Dimitrescu), Sandu Teleajen, Claudia Millian, N. Zaharia, Șerban Bascovici. În 1915 sunt incluse în sumar cronici permanente: politică, literară, teatrală, muzicală, artistică, rimată. Deși sporadice, nu sunt ocolite nici traducerile (Cehov, Verlaine). A.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288470_a_289799]
-
sfiește s-o transpună în Sărmanul Dionis: O lume întreagă de închipuiri [...] îi umpleau creierii, care mai de care mai bizară și mai cu neputință. El băga de samă că gândirile lui adesea se transformau în șiruri ritmice, în vorbe rimate, și atunci nu mai rezista de-a le scrie pe hârtie 128. Și mai departe, după un dialog semnificativ: Aș voi să văd fața lui Dumnezeu, zise el unui înger ce trecea. Dacă nu-l ai în tine, nu există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
LCF, 1967, 19; Mircea Vaida, „Lacrimi pe spadă”, TR, 1969, 20; D. Micu, „Lacrimi pe spadă”, RL, 1969, 25; Daniel Dimitriu, Ion Rahoveanu, CL, 1973, 16; Pamfil Matei, „Imn copilăriei”, T, 1974, 3; Piru, Poezia, II, 151-154; Dana Dumitriu, Confesiuni rimate, RL, 1976, 39; Olimpia Berca, „Orizontul regăsirilor”, O, 1977, 2; Ion Arieșanu, O poezie a seninătății, O, 1982, 48; Ion Arieșanu, Un gen de elegie, O, 1987, 24; Micu, Limbaje, 284-286; Dicț. scriit. rom., IV, 6-8; Radu Săplăcan, Exerciții de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
devenea trist? Așa era elementul său. O lume întreagă de închipuiri umoristice îi umpleau creierii, care mai de care mai bizară și mai cu neputință. El băga de samă că gândirile lui adesa se transformau în șiruri ritmice, în vorbe rimate, și atunci nu mai rezista de-a le scrie pe hârtie... mai ales garafa goală era în stare de a-l umplea de cugetări melancolice... Ah! garafa pântecoasă doar de sfeșnic mai e bună Și mucoasa lumânare sfârâind săul și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
versurilor cu rîma ale lui Blake poate fi regăsita, într-un registru diferit, mai subtil, uneori mai grav, si in poezia nerimată cum este cea a Cărților profetice. Oferim aici cîteva versuri ca exemplu al muzicii extraordinare pe care poezia rimata a lui Blake o emană: "Dedication of the illustrations to Blair's 'Grave', To the Queen" (1808): "The Door of Death is made of Gold, That Mortal Eyes cannot behold; But, when the Mortal Eyes are clos'd, And cold
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îndreaptă atenția asupra vieții politice, cu precădere asupra situației, evenimentelor și personalităților locale. Există câteva rubrici mai mult sau mai puțin permanente: cea intitulată „La tarabă”, scrisă în versuri, este o cronică satirică a societății românești contemporane, după cum rubrica „Cronică rimată” cuprinde, printre altele, sub titlul Miorlăituri din Brașov, relatări hazlii ale unor întâmplări și moravuri locale. Aceeași tematică o au majoritatea anecdotelor adunate sub titlul generic Brașoave, tot anecdote și snoave cuprinzând rubricile „Sacul cu ghimpi” și „Din snoavele lumii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
bibliografice ș.a. Se inserează totodată portrete și caricaturi, desene de Iser, unele mult gustate de cititori. Ilarie Chendi s-a străduit să facă din V. l. și a. o tipăritură vie și atractivă, găzduind numeroase polemici, discuții, dispute, dar și cronici rimate ce vizau mai ales „Sămănătorul” (Jalnică tragedie, Ce te vaieți, Scurtule?, Populare), pe Mihail Dragomirescu (N-are școală!) și pe A. C. Popovici. Majoritatea cronicilor rimate îi aparțin lui Victor Eftimiu. În ceea ce îl privește pe Chendi, el poartă un război
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290525_a_291854]
-
și a. o tipăritură vie și atractivă, găzduind numeroase polemici, discuții, dispute, dar și cronici rimate ce vizau mai ales „Sămănătorul” (Jalnică tragedie, Ce te vaieți, Scurtule?, Populare), pe Mihail Dragomirescu (N-are școală!) și pe A. C. Popovici. Majoritatea cronicilor rimate îi aparțin lui Victor Eftimiu. În ceea ce îl privește pe Chendi, el poartă un război continuu cu adversari dintre cei mai diverși: cu N. Iorga și cu revista „Sămănătorul”, cu Ovid Densusianu, Al. Macedonski, M. G. Holban, G. Ibrăileanu, teoretizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290525_a_291854]
-
Artist al formei, T. este un poet cu un registru literar totuși limitat. Un oarecare spirit facil, un anume retorism nu îi sunt străine. Mai ales în volumul Migdale amare (1928), alături de virtuozitatea imagistică (Cioara), se resimte stilul propriu cronicii rimate, schiței și polemicii versificate (În jurul unui divorț, Expunere de motive). Poezia se salvează, totuși, în mare măsură prin umor, adesea grefat pe fondul melancoliei, ca și prin expresia ei plastică impecabilă. Aceste calități îi conferă individualitate într-o epocă încă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
CL, 1986, 3; Florentin Popescu, „Profesorul de iluzie”, RL, 1986, 37; Mariana Ionescu, „Le Professeur d’illusion”, „Livres roumains”, 1987, 1; Ioan Holban, Poezii și romanțe, CRC, 1987, 11; Ion Arieșanu, Regăsirea de sine, O, 1988, 19; Ion Andreiță, Povestiri rimate, SLAST, 1988, 41; Cândroveanu, Lit. rom., 298-300; Nastasia Maniu, Ironie și duioșie, RL, 1989, 7; Ioan Holban, File de album, CRC, 1989, 10; Tudor Cristea, Poezie pentru copii?, ARG, 1989, 6; Cleopatra Lorințiu, Între ironie și înduioșare, LCF, 1989, 28
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
active constituie principalul sens al ideologiei sale. Obiectivitatea politică, sinceritatea caracterizează întreaga sa publicistică, inserată și în „Viitorul”, „Semnalul”, „Adevărul”, „Convorbiri literare”, „Cele trei Crișuri” ș.a. Volumul Sub mască (1916, semnat Mefisto) conține versuri apărute în „Flacăra”, la rubrica „Gazeta rimată”. Subiectele sunt tratate variat, în tonuri ce merg de la umor și glumă la pamflet și invectivă. Virulența critică și intenția moralizatoare sunt susținute de o anume abilitate literară, subordonată finalității polemice. Grădina lui Glaucon sau Manualul bunului politician (1937) sintetizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285609_a_286938]
-
cu pseudonimul B. Montana. Vehemența articolelor lui B., care împarte lumea în săraci și bogați, vine dintr-un complex social, cu energice descărcări resentimentare. Violent, dar fără spirit, el încearcă să-și convertească înverșunările în sarcasme. Numai că, în „petardele” rimate, pamfletarul nu-și alege imprecațiile. O grimasă de răutate ia locul umorului și în broșurile în versuri Demonii Mehedințiului (1932) și Romanța Severinului pe 1938 (1938). Intenția etică se perturbă în instantaneele lui grotești, luând forma unor șarje de cârcotaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
1927, conserva destul de grijuliu regulile prozodice, își organiza strofic și muzical textul altminteri mozaical la nivelul structurii imagistice foarte libere și, chiar în Ulise, cu al său discurs majoritar "reportericesc", se lăsa antrenat de tiparele catrenului relativ bine ritmat și rimat, în "imnurile" cunoscute, închinate ceaiului și cartofului. Pe de altă parte, e de remarcat că inevitabila, la majoritatea avangardiștilor, "cumințire" și "clasicizare" formală, apărută la vârsta maturității, se produce și în cazul său, încurajată de dorința de a-și găsi
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
supliment în corpul revistei („Satiră și umor de la canalul Dunăre-Marea Neagră”) sau autonom („Claxonul”, sub îngrijirea lui I. Avian). Rubrici: „În țepii Urzicii”, „Sport”, „Urzica ajută”, „Din zona dolarului”, „Penultima oră”, „Răbojul Urzicii”, „Epigrame și epitafuri”, „Lampa lui Aladin”, „Cronica rimată”. Se publică versuri satirice, fabule, cronici rimate, epigrame, monologuri, poezii pe rimă dată, semnate de Aurel Baranga (minifabule și alte stihuri), Camil Baltazar, Mircea Micu (parodii), Nichita Stănescu (Venus, Cu pământu-n jurul soarelui, Cu Topîrceanu în iarnă), Sașa Pană, Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
de la canalul Dunăre-Marea Neagră”) sau autonom („Claxonul”, sub îngrijirea lui I. Avian). Rubrici: „În țepii Urzicii”, „Sport”, „Urzica ajută”, „Din zona dolarului”, „Penultima oră”, „Răbojul Urzicii”, „Epigrame și epitafuri”, „Lampa lui Aladin”, „Cronica rimată”. Se publică versuri satirice, fabule, cronici rimate, epigrame, monologuri, poezii pe rimă dată, semnate de Aurel Baranga (minifabule și alte stihuri), Camil Baltazar, Mircea Micu (parodii), Nichita Stănescu (Venus, Cu pământu-n jurul soarelui, Cu Topîrceanu în iarnă), Sașa Pană, Al. Andrițoiu, Cicerone Theodorescu, Veronica Porumbacu, Zaharia Stancu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
tonul de șarjă umoristică, adoptat în relatarea episoadelor din lagăr, la fel ca în memoriile lui George Banea sau ca în producțiile versificate ale lui T. însuși din perioada prizonieratului, se deslușesc pregnant ororile războiului. Scriitorul a cultivat și cronica rimată sau parodia în scopuri politice, cu mai multă directețe decât Al. O. Teodoreanu sau Tudor Mușatescu, alături de care îl menționează E. Lovinescu. Primele cronici de acest fel se află într-un caiet intitulat Versuri din captivitate, litografiat în lagărul de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
creativitate (traducătorii nu se feresc să insereze cuvinte precum „etude” în loc de „studii”, sau, în spiritul mixajelor de astăzi, anglisme precum „cool”, „ladylike”, mai neașteptate însă când e vorba de expresionismul german). Nu e ușor nici cu strictele reguli ale traducerii rimate în română, care interzic - în afara cazurilor de forță majoră - rimarea de verb cu verb, sau substantiv cu substantiv (permisă în germană). Nu mai vorbesc de faptul că, prin nefrecventarea cotidiană a malurilor dâmbovițene, cei doi traducători pierd uneori simțul rezonanțelor
Poeme și aforisme de Gottfried Benn by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4195_a_5520]
-
de versuri (nu neapărat din România) încearcă să reconstituie cât mai exact conținutul de idei, cu sacrificarea ritmului și a rimei originale. În cel mai fericit caz, dacă textul original este unul cu prozodie clasică se va încerca o transpunere rimată, dar cu siguranță ritmul nu va mai semăna cu originalul. Așa se explică faptul că poeți de referință într-o literatură nu impresionează prea tare atunci când sunt transpuși într-o altă limbă (Eminescu însuși a avut parte adesea de versiuni
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
abia se mai vede un mercenar din ce în ce mai gîrbov îndepărtîndu- se/ abia se mai aud pașii lui din ce în ce mai străini”. Versul e lung: prelungit atît cît este nevoie pentru ca secvența discursivă să poată fi saturată. Prietenii și Cîntec de iarnă, două poezii rimate și ritmate, sînt mult mai palide. Ceea ce la Mircea Dinescu dă centrul de greutate al poeziei (geniu verbal încadrat în prozodie) este marginal și nesemnificativ la Ion Mureșan, întrucît structura lui e expozitivă și răsucită (auto)ironic. Vizionarismul, departe de
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
reușită este, însă, o altă elegie, recapitularea, cu multă milă de sine, a unei vieți de poet nerăsplătit. O reproduc aici, ca pe o amară, totuși, privind dinspre viitor, presimțire: „În cursul vieții meleatât de triste?/ Am scris atâtea cronice rimate,/ Ce dorm acum pierdute prin reviste -? Și tot nu-s încă o celebritate.// Am scris la Convorbirile Junimii/ Cu Petre Carp și Maiorescu Tit - / Dar m-au uitat așa curând sublimii/ Și nici la jubileu nu m-au poftit.// Contemporan
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]
-
sub pernă un fir de busuioc și o mică oglinjoară (în nici un caz oglinda nu va fi un ciob, dintr-o oglindă mai mare care s-a spart; se spune că cioburile aduc ghinion), rostind în acest timp câteva cuvinte rimate: „Busuioc, să-mi aduci noroc/ Iar tu, ochi de oglindă, să mi-l aduci degrabă-n tindă”. După acest succint ritual, fata pregătește masa pentru colindătorii de vârsta ei, fete de măritat și feciori de însurat, pe care nu-i
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]