295 matches
-
alt oraș. După care povestea a reînceput. Mai întâi au început să se smiorcăie pasagerii de lângă mine. Dar în câteva minute tot autobuzul bocea. Eu eram singurul care stătea impasibil, în timp ce bărbații săreau să deschidă geamurile, iar femeile își întindeau rimelul pe față, luând înfățișări gotice, de walkirii. Mai multe voci îi trimiseră la origini, sau între ele, pe mineri, pe politicieni. Mulți coborau unde se nimerea, cu fețele îngropate în batiste. Nu-i nimic - urcau alții, serioși sau râzând, plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era nașpa. S-a deschis ușa și a intrat Sabina. Pijamale cu floricele, halat roz-spălăcit, scămoșat. S-a bucurat că mă vede, vibra toată. Era slabă, cu privirea ușor derutată. În cinstea sosirii mele se rujase, își dăduse și cu rimel. Era drăguță, dar cu ceva patetic în felul de a se purta în lume. Aveai senzația că un tribunal de pe alt tărâm o condamnase pentru veșnicie. M-a sărutat cu o patimă timidă, apoi m-a luat de mână să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ovaluri cu fard de pleoape, dispuse simetric, acum unele aproape consumate iar altele neatinse, un bețișor de plastic având la capăt o bucățică de burete murdărit cu vernil, un oval mare cu pudră roz, o periuță neagră și unsuroasă de rimel , un creion dermatograf ieftin, care nu făcea parte din trusă și din cauza căruia cutia nu se închidea cum trebuie și, cine știe de ce, câteva mici garnituri de cauciuc. Mai scoase două sticluțe tronconice de ojă de unghii, una cu un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ar fi fost mai mult decât impudice. Deodată, femeia a început să plângă urât, ca un copil, urlând, sughițând și suspinând. Se aruncă pe umărul meu, cutremurată de plâns. I-am întors, jenat, fața spre mine: era schimonosită toată, iar rimelul i se întinsese, cum se frecase la ochi, pe obraji și până și pe buze. Am șters-o cu batista mea, pe când ea se ținea din toate puterile de brațul meu, suspinând și cernind. O târam spre marginea lacului, când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de piele, o femeie în care cu mare greu tate am recunoscut-o pe Irina. Fața ei lată de ardeleancă era fardată exce siv. Părul îl purta și mai scurt, cu un fel de breton caraghios peste ochii năclăiți de rimel. Cum soba noastră duduia din nou din toate puterile, zăpada de pe ea, un puf până-atunci, s-a schimbat instan taneu în șuvițe șiroitoare de apă. Femeia arăta acum ca o pisică udă și, în minutele cât a stat cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
n-o iei în serios. Rima avea o voce ciudată, mîțîită și egală, de parcă nici un cuvînt nu merita rostit mai apăsat. Lanark văzu păr negru și strălucitor, lăsînd descoperită o frunte albă, un ochi ușor mare și desăvîrșit, subliniat cu rimel, un nas mare și drept, o gură dreaptă, mică și nerujată, o bărbie mică, dar fermă, un bust bine conturat sub un pulover negru. Dacă îi simțea cumva privirea, se prefăcea că nu o sesizează ci își lăsa capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aștepta zâmbind. Îl mustră dulce: ― Ați ieșit fără palton. Nu sînteți prudent. Continuă fără tranziție, frîngîndu-și neputincioasă degetele: Măcar de mi-aș putea explica toate lucrurile acestea... Scoase batista din buzunarul capotului ștergîndu-și delicat ochii. Aveai impresia că-și menajează rimelul, deși nu era fardată. Cristescu făcuse sul declarația sculptorului și se bătea cu ea peste palmă. ― Când ați remarcat primele simptome? ― Din nefericire, destul de târziu. Ciudățenii care în mod normal sar în ochi imediat pe noi nu ne mai izbeau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plăcere. În realitate, ceea ce m-a împins să procedez astfel a fost zgomotul înfiorător pe care îl făceau tocurile ei ca niște țepușe. Dacă mai ascultam încă o zi păcănitul acela mi se închidea definitiv valva. În plus mai erau rimelul și rujul și alte asemenea vulgarități pe care prefer să nu le cataloghez. Am multe planuri în legătură cu sectorul meu de registre și mi-am ales — dintre numeroasele birouri goale — unul lângă fereastră. Am stat acolo întreaga după-amiază, cu radiatorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
perie de păr murdară, un fier de ondulat și un tub gol de crem autobronzantă. Georgia deschise sertarele măsuței de lângă pat și dădu peste o grămadă de ambalaje de gumă de mestecat, chiloți făcuți ghemotoc, bomboane de mentă pentru respirație, rimeluri, fotografii de la balul de anul trecut, chibrituri, un calculator, șosete murdare, numere vechi din Teen Vogue și People. Și un pachet de țigări, ceea ce nu o bucură prea tare. Apoi, trecu la rafturile somierei, căutând prin ele rapid și pipăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din geantă o oglinjoară și se studie: era o femeie tânără, cu trăsături est-europene frumoase, o față rotundă, de copil, Încadrată de un păr lung și buclat, blond-șaten, cu pomeți Înalți, un nas drept și gene lungi, impecabil accentuate cu rimel. Ochii ei căprui, migdalați, păreau mai degrabă triști. Mimă un zâmbet fericit și seducător În oglindă, apoi o puse la loc În geantă și pescui o carte de vizită. Aruncă o privire peste ea și spuse: — Aici. În colțul Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
operațiune. Nimic. Absolut. Nu plecase pregătită. Se panică. Să apară nemachiată În fața lui Matthew era ca și când i s-ar fi predat, ca și când s-ar fi dus la el și i-ar fi spus: „Iată-mă, pe mine, cea adevărată, fără rimel, fără ruj, știu că vei fugi speriat. La fel cum ai fugi dacă ai ști ce gândesc. Mi-aș dori să fiu o frumusețe perfectă, care să te lase fără grai, mi-aș dori să am sâni perfecți, cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vreun restaurant Împreună cu „ea“? Era fericit? Părea mai departe ca oricând. Oare Îl pierduse pentru totdeauna pe bărbatul de care se Îndrăgostise atât de neașteptat și de profund? Se sperie din nou și se privi În ochii negri, Își văzu rimelul ușor Întins din cauza dansului și rochia de mătase puțin strâmbată. Dimineață Kitty Îi mulțumi partenerului ei pentru noaptea minunată și Îl sărută distant pe obraz. Bill Blitz plecă furios că se chinuise În zadar. Cum vrei, tu ai de pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Întoarce către Frakas, care, reluînd cercetarea asupra meniului, spune: — Credeți că au miel azi? Mai vin doi bărbați, În care Wakefield recunoaște mirele și mireasa de cu o seară Înainte, Îmbrăcați acum cumsecade În costume de afaceri. Caută urme de rimel scurs, dar sînt amîndoi foarte fercheziți. — Hei, strigă Paulee, cum e viața de om căsătorit? — Să te fut, spune mireasa, absolut relaxat. Felurile indiene sînt vegetariene, cu excepția mielului lui Frakas, pe care Îl hăpăie cu lăcomia unui hămesit. Wakefield bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să ajungă la bar. Va trebui pur și simplu să spere că, într-adevăr, dragostea e oarbă. La intrare erau câteva numere vechi din Citizen și luă unul ca să-l țină deasupra capului. Putea măcar să împiedice să i se scurgă rimelul. Chiar în acel moment, o femeie se ivi de pe aleea alăturată. Îi trebui un moment să recunoască silueta răvășită și udă leoarcă. — Camilla! Ce Dumnezeu faci pe ploaia asta? Coafura de obicei impecabilă a Camillei era îmbibată de apă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
liniști Miria. Și În timp ce ea stătea culcată pe spate, iar Axel Rose aprindea luminile din magazin și ștergea pardoseala plină de păr și de sânge cu o cârpă, Miria Își luă trusa din geantă și Începu s-o machieze cu rimel și cu tuș, pentru a-i mări ochii - căci dacă Jonas mușcă momeala și vine la meci, după aceea mergem cu toții la gelaterie, iar dacă sunt trandafiri, vor Înflori. Valentina se gândi, pierdută. Până acum planetele au rămas la distanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de pe Cheapside, scotocesc repede în portfardul cel nou. În timpul orei de prânz de ieri am dat o raită rapidă pe la Selfridges, fiindcă mi-am dat brusc seama că încă mai folosesc același creion de contur de ochi gri și același rimel pe care mi le-am cumpărat când am absolvit, acum șase ani. N-aveam timp pentru o demonstrație, dar am rugat-o pe fata de la tejghea să-mi vândă repede tot ce crede că ar trebui să am. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și mai mult ruj. Am auzit că te-a dus la micul lui pub ? Micul lui pub. Ia uite la ea ! — Ăă... da. M-a dus. — Nici nu pot să-ți spun cât de bine mi-a părut. Scoate un rimel și începe să-și acopere cu și mai multe straturi genele deja ca niște țepi. Îți închipui, aproape că a trebuit să ne căutăm un alt grădinar. Deși, firește, a fost mare păcat. După ce-și făcuse atâtea planuri. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
planuri. Mă uit la ea bulversată. Simt că mi-a scăpat ceva. Ce tot spune aici ? — Ce-a fost mare păcat ? zic. — Nathaniel. Pepiniera lui. Plantele lui. Se încruntă la propria imagine și-și șterge cu degetul un punct de rimel de sub ochi. Nu știu ce chestii organice. Ne-a arătat planul lui de afaceri. De fapt, ne gândisem chiar să-l sprijinim financiar. Noi ținem la angajații noștri și îi sprijinim, Samantha. Mă fixează cu privirea ei albastră de parcă m-ar provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
măcar să nu fiu de acord. Așa e ! — Gata ? Eddie iese din birou cu o pălărie de pai pe cap. O să ne topim de căldură, să știi. — Eddie, te rog frumos, nu începe, i-o taie Trish, băgând pensula înapoi în rimel. Mergem la petrecere și cu asta basta. Ai luat cadoul ? — Și ce s-a întâmplat ? întreb, încercând să readuc conversația în punctul din care s-a întrerupt. Cu planurile lui Nathaniel. Trish își țuguiază ușor buzele în oglindă, cu ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
critic din cap. E o strategie complet antiproductivă. — Strategie ? spune Lissy, dîndu-și ochii peste cap. Strategie ? Jemima, oamenii ăștia au o relație, nu sînt parteneri de șah. — O relație asta e, un joc de șah, Îi aruncă Jemima, dîndu-se cu rimel pe gene. Mami zice că o femeie trebuie Întotdeauna să gîndească pe termen lung. Trebuie să-ți planifici cu grijă fiecare pas. Dacă faci o mișcare greșită, te-ai ras. — Vorbești prostii ! spune Lissy sfidătoare. O relație se referă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
meu e ticsit de tot felul de prostii. Deschid un sertar și arunc la Întîmplare hîrtiile În el, după care, ușor panicată, Încep să-mi aranjez pixurile În suportul pentru chestii de scris. La biroul alăturat, Artemis Harrison Își Împrospătează rimelul. — Întîlnirea cu el va fi o adevărată sursă de inspirație, spune admirîndu-se În oglinjoara de mînă. Știi, o groază de oameni sînt de părere că el a schimbat, de unul singur, fața marketingului mondial. Îi cad ochii asupra mea. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că azi ne vedem din nou. — Nu m-am Înșelat, spune Jemima. Ai puțină răbdare. Te așteaptă surprize de proporții. Mă strîmb la ea În clipa În care se Întoarce cu spatele ca să plece și Încep să-mi dau cu rimel. CÎt e ceasul ? spun, Încruntîndu-mă cînd văd că mi-am atins un pic pleoapa. — Opt fără zece, spune Lissy. Cu ce te duci ? — Cu taxiul. În acest moment sună interfonul și ridicăm ochii amîndouă. — A venit mai devreme, spune Lissy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Doamne, spune Lissy, cu ochii lipiți de ea. — Nu te mai zgîi atîta ! spun, prăbușindu-mă pe zidul grădinii. Lissy, eu una am clacat. Simt că-mi tremură picioarele. Cred că am neapărată nevoie să beau ceva. Și n-am rimel decît la un ochi, Îmi dau brusc seama. Mașina argintie oprește În fața casei și din ea iese același șofer În uniformă ca ieri. Deschide portiera și Jack iese din mașină. — Bună ! zice, mirat să mă vadă. Am Întîrziat cumva ? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tu, eu Îi ofer lui Jack ceva de băut, spune Lissy, cu un surîs care zice : E drăguț ! — Mersi, zic, răspunzîndu-i cu o privire gen „nu-i așa ?“ Mă grăbesc la mine În cameră și Încep să-mi dau cu rimel și la ochiul celălalt. CÎteva clipe mai tîrziu, aud un ciocănit discret În ușă. — Intră ! zic, așteptîndu-mă să fie Lissy. Dar În ușă se află Jack, care Îmi Întinde un pahar de lichior. — A, mersi ! spun recunoscătoare. Chiar Îmi prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-mpăcăm, gata. Nici măcar nu cred că le-a comandat el, ci l-a pus pe Sven să le comande. Se aude zgomotul apei trase la toaletă și Wendy iese din compartimentul de wc În care a intrat. — Uite... ăsta-i rimelul de care vorbeam, spune Katie iute, dîndu-mi un tub de rimel. — Mersi, zic. Și zici că... Îhm... dă și volum, și lungește ? Wendy Își dă ochii peste cap. — E OK, zice. Nu trag cu urechea ! Se spală pe mîini, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]