771 matches
-
Într-un fotoliu, În dreptul geamului deschis. I-a venit În minte o poezie citită cu luni În urmă: „Robustă inimă bătrână, mult ai trudit pentru mine, care Îmi risipesc toți anii navigând pe mare...“ Și totuși el nu avea sentimentul risipirii, nu trăia speranța prezentă, implicită În conștiința unei risipiri. Simțea numai că viața i se refuză. „Rosalind, Rosalind!“ A rostit Încet cuvintele În semiîntuneric până când camera s-a umplut parcă de ele, briza sărată și umedă i-a udat părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În minte o poezie citită cu luni În urmă: „Robustă inimă bătrână, mult ai trudit pentru mine, care Îmi risipesc toți anii navigând pe mare...“ Și totuși el nu avea sentimentul risipirii, nu trăia speranța prezentă, implicită În conștiința unei risipiri. Simțea numai că viața i se refuză. „Rosalind, Rosalind!“ A rostit Încet cuvintele În semiîntuneric până când camera s-a umplut parcă de ele, briza sărată și umedă i-a udat părul, iar briciul lunii a tăiat bolta, făcând draperiile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s-a despicat pământul, să ne înghită pe amândoi, nelăsându-ne timp să conștientizăm ruptura definitivă... De ce? Nu știu dacă universul a rămas surd și orb la zbuciumul meu sfâșietor... Ningea bezmetic, ningea trist și înduioșător peste întregul „decor” al risipirii fără de rost. A doua zi, în jurul orei 11.00, m-a sunat să mă anunțe că pot veni pentru a-mi lua în primire cheile de la casă.Am alergat cât am putut, alunecâd ades pe zăpada moale sub care se
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
în același timp om de treabă, iar toate lucrurile pe care le face sunt de asemenea trăinicie și folos, încât nu pot deveni desfăcute. A cântat de când s-a văzut copilandru, voios, cu sprinteneala vârstei fără vină, fără granițe ale risipirii energiei, fără lacăte la ușile inimii, pe ulițele satului Băcălești, județul Teleorman, în care a văzut lumina zilei, la 12 februarie 1947. Ca și în îndemânarea pentru treburile practice, în care se dovedește neîntrecut, cântecul e în el însuși, în
MĂRIN CORNEA. TRĂSĂTURI ALE CONDIŢIEI DE BIRUITOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364449_a_365778]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > VEAC ÎN RISIPIRE, DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Veac în risipire Noaptea-și pleacă obosite pleoape Și pe cer întâia stea apare. Moș Ajunul, iată, e aproape, Când se
VEAC ÎN RISIPIRE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364472_a_365801]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > VEAC ÎN RISIPIRE, DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Veac în risipire Noaptea-și pleacă obosite pleoape Și pe cer întâia stea apare. Moș Ajunul, iată, e aproape, Când se strânge satul a urare. Vesele ferestre luminate ... Crez - eres, naivă împletire, Izvorând din timpuri neuitate, Cerul larg deschis a mântuire. Clipe se
VEAC ÎN RISIPIRE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364472_a_365801]
-
a mântuire. Clipe se-nveșmântă cu eterne Gânduri ce visează viitorul, Iar urarea iernilor se cerne - Un amvon răsunător pridvorul. Carul vremii trece așa alene, Ne-a trecut pe toți prin răstignire. Amintiri cu luminoase trene ... Cronică de veac în risipire. Referință Bibliografică: Veac în risipire, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VEAC ÎN RISIPIRE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364472_a_365801]
-
cu eterne Gânduri ce visează viitorul, Iar urarea iernilor se cerne - Un amvon răsunător pridvorul. Carul vremii trece așa alene, Ne-a trecut pe toți prin răstignire. Amintiri cu luminoase trene ... Cronică de veac în risipire. Referință Bibliografică: Veac în risipire, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
VEAC ÎN RISIPIRE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364472_a_365801]
-
să te uite un timp, Au să-ți închidă poarta de intrare în Olimp. Riscul se anunță destul de mare, dar fie! Reziști tentației de a scrie poezie? Ar fi naiv să crezi că îți asiguri nemurirea: Veșnicia?...O clipă dilatată...risipirea. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Nemurirea / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
NEMURIREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361298_a_362627]
-
Sonnet IV Neprihănita frumusețe-n floare, de ce a risipirii fire ești? traducere adaptată Mihaela Tălpău Neprihănita frumusețe-n floare, de ce a risipirii fire ești? nu îți ascunde sufletu’-n fervoare, în fapte insipide și lumești natura-ți din buchetu’-i de frumusețe-ți ‘nalta divină și senina lumină ca
NEPRIHĂNITĂ FRUMUSEȚE-N FLOARE, DE CE A RISIPIRII FIRE EȘTI? de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362960_a_364289]
-
Sonnet IV Neprihănita frumusețe-n floare, de ce a risipirii fire ești? traducere adaptată Mihaela Tălpău Neprihănita frumusețe-n floare, de ce a risipirii fire ești? nu îți ascunde sufletu’-n fervoare, în fapte insipide și lumești natura-ți din buchetu’-i de frumusețe-ți ‘nalta divină și senina lumină ca un semn din cer ce-ți cade-ncet pe față, împrumutându-ți efemer
NEPRIHĂNITĂ FRUMUSEȚE-N FLOARE, DE CE A RISIPIRII FIRE EȘTI? de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362960_a_364289]
-
Nu Te-am pierdut niciodată printre nemernici și răi. Tată, primenește-mi venirea, că astăzi Ți-am adus pe însuși fiul ochilor Tăi! TATĂ, ACELAȘI EȘTI ȘI MARTEI ȘI MARIEI Mereu în grabă, dar pe dos tipsiei, iar mie însumi - risipirilor mărunte, frânturi din tot ce povesteai Mariei mă întristau ca umbra grea de nuc. Amarul din cuvântul Tău, cu-apăs icnit ce pe ascuns să-l duc, chiar inima mi-a spart-o. Cu câtă bunătate istovul Mi-ai mustrat
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
Tars Când voi vedea din nou prin ochii zorilor Cu lacrimi să plivesc poiana florilor Poeta pare să aibă „combustie” pentru un destin poetic întreg, iar „combustia poetică” nu se adună prin zgârcenie, ci se obține numai și numai prin risipire aidoma dragostei. Poezia Danei Borcea refuză spectacolul. E un „non-combat” pe toate fronturile, cuvintele nu iau în posesie lumea, doar se descarcă de ea ca să devină șoaptă, eventual grea „șoaptă de plumb” socială. Iar șoaptele se pierd apoi în vacarmul
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
Aseară l-am vazut din nou pe Goya. Mai bine zis, l-am simțit trecând pe deasupra caselor, fără grabă. Soarele abia apusese, inca i se mai zăreau sprâncenele la orizont. Cerul era plin de nori care se duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
Aseară l-am vazut din nou pe Goya. Mai bine zis, l-am simțit trecând pe deasupra caselor, fără grabă. Soarele abia apusese, inca i se mai zăreau sprâncenele la orizont. Cerul era plin de nori care se duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
Nostalgic,/ le trec dincolo, la ea,/ Cea numită, Adolescența. Mă mai uit,/ înainte de a sări coarda,/ Peste linia ei” (din poemul ”Anotimp albastru) Am redat întocmai așezarea în pagină a versurilor pentru că poeta are „știința” nașterii „câmpului poietic” din modalitatea risipirii cuvintelor pe pagină, din arhitectura subliminală a poemului. Poezia Elisabetei Iosif este o întoarcere inefabilă și curajoasă în lumea copilăriei dar și la izvoarele, marele temele dintotdeauna ale poeziei, copilăria, lumina, dragostea de mamă, chipiul mamei, căsuța copilăriei, lumina roșietică
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Strănută iarna, i s-a rupt mantaua, Printre rupturi... în lutul dezvelit, Un ghiocel, mai pare ațipit Ori rușinat... că-l ține vioreaua. Și printre nori căzuți în risipire, El, soarele, ascuns de-atâta vreme, Vădit timid, de parcă azi s-ar teme, Trimite semn, o palidă sclipire. Plâng streșini, lacrimi reci de gheață, Parcă, torcând, dintr-un fuior de nea. Natura... parcă s-a trezit și ea, Jur împrejur
MIROASE-A MUGUR... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367998_a_369327]
-
sunt simplu și eu... Profesorul scrie pe tablă subiectul, Eu?... Ronțăi semințe în spatele său. Cândva am ucis o emblemă în mine, Cândva am făcut dintr-un zece un mit... În bănci, eram toți, și la rău și la bine, Construind risipirea unui timp fericit. Aspri, tineri, frumoși și mai limpezi ca cerul, În ziua a șaptea umblam nicăieri, În toamnă prăjeam pe la colțuri castane, Iar luni?... Ne gândeam doar la ziua de ieri. Ce aspru e timpul... O clipă-l cuprinde
LICEALĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368059_a_369388]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU RISIPIRII Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 211 din 30 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU RISIPIRII Lui Nichita Stănescu Mai întâi, si întâi, ca orice fir de iarbă, m-am risipit într-o sămânță înfloritoare - era primăvară-n poiana
ELOGIU RISIPIRII de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366894_a_368223]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU RISIPIRII Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 211 din 30 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU RISIPIRII Lui Nichita Stănescu Mai întâi, si întâi, ca orice fir de iarbă, m-am risipit într-o sămânță înfloritoare - era primăvară-n poiana și o zi cu soare și roua fierbea pe frunte și-n barbă - mai apoi, ca orice
ELOGIU RISIPIRII de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366894_a_368223]
-
de soare și-n snopii de grậu, printre macii din lan - intr-un tainic amurg, ca orice stejar, m-am risipit peste umbră străbuna - era primăvară-n dumbrava și toți ostenii îmi dădeau onorul pre limba română. Referință Bibliografica: Elogiu risipirii / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ELOGIU RISIPIRII de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366894_a_368223]
-
ar intra în întunericul stricăciunii și a morții care ar duce la noaptea veșnică a iadului. Nădejdea sporește prin rugăciune: nădejdea Zilei din urmă, neînserate, când adierea Duhului va împrăștia cenușa și va arăta ca un „rug aprins” întru Hristos. Risipirea amăgirii și zdrobirea morții nu se vor săvârși fără mari încercări. Atunci, cine va chema Numele Domnului se va mântui. Așadar, Rugăciunea este o minune ce face minuni: Îl coboară pe Dumnezeu și înalță sufletul către El. Este o minune
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
ar duce la noaptea veșnică a iadului. Nădejdea și evoluția cunoașterii celei adevărate se cultivă și sporește prin rugăciune: nădejdea Zilei din urmă, neînserate, când adierea Duhului va împrăștia cenușa și va arăta ca un „rug aprins” întru Iisus Hristos. Risipirea amăgirii și zdrobirea morții nu se vor săvârși fără mari încercări. Atunci, cine va chema Numele Domnului se va mântui. Așadar, Rugăciunea este o minune ce face minuni: Îl coboară pe Dumnezeu și înalță sufletul către El. Este o minune
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
stil nuovo”. Nostalgii ale tinereții vin să deschidă paranteze de scepticism, acum, în anotimpul tomnatic. Câteva fragmente lucide de biografie Traduse cursiv Într-o limbă quasi necunoscută. Cu sunetele serii topite-n ierburi vii Tu îți trăiești himeric Toamna necunoscută.” Risipire, somn, oboseală ascunsă, mâini palide- elemente bacoviene aduc incertitudine existențială oferind prerogativele unei stări negative, dar și pregătind exodul în comparabilitate artistică venind din erudiție. Acest exod mental , operând rapid, ritmic, îi este poetului necesar pentru a echilibra cele două
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
ACASĂ, DIN ÎNDEPĂRTATE ZĂRI Autor: Angela Monica Jucan Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Motto: „România mea personală. O port aici, în suflet, ca pe un mugur de fluier” (Delia R. Hornfeck) Așa o risipire a românilor, ca în ziua de azi, n-a mai fost în toată istoria noastră - obișnuită cu băjenii, pribegii, iar la nivel înalt, exiluri - și fenomenul tinde să ia o și mai largă anvergură. La vârsta primului salariu, copiii își
ACASĂ, DIN ÎNDEPĂRTATE ZĂRI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367134_a_368463]