899 matches
-
de-aici se mută,/ definitiv,/ în rama strămoșilor,/ zilnic ștearsă de praf („Tristeți convenabile”). Limbajul acestei poezii are o funcție poetică, pentru că deplasează atenția de la referință la mesajul însuși: „Biciul lui Dumnezeu/ s-a vrut șarpele acesta,/ strivit în aurul risipit/ de propriul car alegoric./ Fire subțiri de lapte roziu/ din botu-i căscat se preling / unduind / către sânul/ de-acuma uscat”. Și acum intră mesajul: „Atât a rămas: / un dinte sfărmat/ și marele ochi de safir/ către cer/ înghețat.” („Sic transit
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
cu adevărat. Știu, Doamne, că nu am postit niciodată cum ar fi trebuit. Rogu-Te pe Tine, adună întregul meu chin într-un suspin și pune-un strop din mila Ta nemărginită într-o clipă a vieții mele atât de risipite și golite ca să pricep și eu întru smerenie ce spuse robul Tău iubit, Arsenie, cu înțelepciune, că orice clipă poate fi un timp și orice suspin - o rugăciune. Referință Bibliografică: Conștientizare / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CONŞTIENTIZARE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383966_a_385295]
-
bune a acestuia“. Aproape toate cântările acestei duminici sunt scrise la persoana întâi singular. Eu, cel care cânt sau rostesc slujba, sau cel care o ascult, sunt cel care „glasul desfrânatului aduc Ție, Doamne: greșit-am înaintea ochilor Tăi, Bunule; risipit-am bogăția darurilor Tale; dar mă primește pe mine, cel ce mă pocăiesc, Mântuitorule, și mă mântuiește“ (prima stihiră a Laudelor Utreniei). Am recitit toată slujba Duminicii de față. Într-adevăr, toate cântările și rugăciunile ei se referă la fiul
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
cu omul, nu ști ce-i poate... pielea. Sigur că Renée știa acest adevăr, dar, de modă veche fiind, ca și educația primită, ajunsese să-l nesocotescă. Se lăsase dusă de sentimente, de atracție și-atât! Mira oftă, regretând anii risipiți în această experiență a fetei. Își reveni totuși repede: cel puțin nu pierduse ca ea... o viață! Când termină cu toate gândurile astea, abia atunci observă că Bubă, motanul ei, se uita la ea insistent. Din privirea-i rugătoare înțelese
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
de inefabil necuprins fiindcă în mine noi destine se vor lupta să fiu desprins și dus departe-n altă parte spre-a-nvinge sau spre-a fi învins. Voi arde-n spații generații din care și eu am descins, eu, risipitul și-mplinitul mereu atras, mereu respins. Anatol Covali Referință Bibliografică: Mă voi întoarce / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1989, Anul VI, 11 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MĂ VOI ÎNTOARCE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383581_a_384910]
-
snobimea, fețele subțiri, se adună la sclifosite serate muzicale (Nadir, la ospățul melomanilor; Lacrima complicității). Acțiunea și peripul singuraticilor se mută și în alte spații (Valea Bârgaielor, Ochii dascălului Irimie), un cartier bucureștean, cum am anticipat (Logodnă la mezanin, Muzeul risipit), ba chiar la Malmö, unde, e drept, solitarii, emigranții Matei și Natașa, își unesc singurătățile într-un cuplu fericit (Hobby-ul anticarului Jason). O însemnătate aparte o are spitalul, locul în care ființa umană uită brusc nimicurile ce o preocupă
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
bătrân și mărul a ... XIX. 13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016. Ce tablou nefiresc Unii stau rezemați de hotarele lumii și privesc plictisiți fumul gros, risipit, Alții dau foc la rugi și atâta nebunii Morții cațără cruci, nu e timp de dormit, Mai aleargă prin jar cu călcâiele fripte, Cu cenușă-n genunchi, câțiva oameni, haotic, Adunând gloanțe vii și pumnale înfipte De la mame și fii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
nu mai sunt sfinți, parcă nu mai sunt zei, Unii calcă-n altar și se cred serafimi. Numai ulii sunt treji, după leșuri dau goana, ... Citește mai mult Ce tablou nefirescUnii stau rezemați de hotarele lumiiși privesc plictisiți fumul gros, risipit,Alții dau foc la rugi și atâta nebuniiMorții cațără cruci, nu e timp de dormit,Măi aleargă prin jar cu călcâiele fripte,Cu cenușă-n genunchi, câțiva oameni, haotic,Adunând gloanțe vii și pumnale înfipteDe la mame și fii cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
și-ncepură și ele să chiuie, apoi să se-nvârtească în neștire, ca Irina. Se dezlănțuiseră, eliberând energia sugrumată-n sufletul lor. Aveau atâta viață-n ele, atâta bogăție de dorințe neîmplinite, care trebuiau dăruite...Dar cui? Oricum, se cereau risipite, împrăștiate, spulberate, ca să-și ușureze sufletul de ele. Și mai ales, trupurile lor fierbinți, nerăcorite. De aceea dansau ca nebunele, chiuind, aproape urlând ca lupii flămânzi. Până obosiră, prăbușindu-se asudate pe scaune și pe canapea, amuțind cu totul. Doar
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
lacrimi amareSă crească cântări,Miresme de fori și verdeață!... XXVIII. TRIBUT, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017. Din tot ce am, Plătesc vieții, vamă! Din zâmbet, din lumină Și din cânt! Din lacrimi risipite Fără seamăn, Din zborul lin, Dar și din zborul frânt! Plătesc un bir Pe stropul de iubire! Pe primăveri-fugare Și pe-alint! Pe veri îmbujorate De lumină, Pe-apusuri blânde Și pe ierni pustii! Plătesc vieții, bir Pe amăgire! Pe
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
seamăn, Din zborul lin, Dar și din zborul frânt! Plătesc un bir Pe stropul de iubire! Pe primăveri-fugare Și pe-alint! Pe veri îmbujorate De lumină, Pe-apusuri blânde Și pe ierni pustii! Plătesc vieții, bir Pe amăgire! Pe roua risipită Printre flori! Pe diminețile-mbrăcate-n cântec! Pe ramuri verzi, Pe zboruri de cocori! Citește mai mult Din tot ce am,Plătesc vieții, vamă! Din zâmbet, din luminăși din cânt!Din lacrimi risipiteFără seamăn,Din zborul lin,Dar și din zborul frânt
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
osteniți de drum cu spuzele rămase peste noapte podele s-or freca de sărbători să străluceasc`atunci când mere coapte se vor griji de dat la urători cât statul iernii ele împletite din vetre peste casele din sat vor ridica esențe risipite chemări pentru cei merși la colindat *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: se pregătesc fuioarele să iasă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu
SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383208_a_384537]
-
întinderi nisipoase să nu-l descopere. Trebuia să lase vânatul să se apropie pas cu pas și să mănânce lujeri, mișcându-se în voie în toate părțile, deoarece în singurătatea aceea un glonț era o adevărată avere ce nu trebuia risipită, iar un bun vânător nu apasă niciodată pe trăgaci până când nu e sigur că nu va rata ținta. Răbdarea este pentru tuaregi ca o a doua piele în care intră chiar în momentul când sunt capabili să gândească. Răbdarea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de locuințe într-o singură vatră de sat, dând naștere unei așezări de mărime medie superioară, cu o populație între 1000 și 2000 de locuitori. Din punctul de vedere al tipului așezării, satul Lunca a făcut parte din categoria sate risipite (în lunca împădurită a Dunavățului), apoi devine un sat răsfirat, cu gospodării distanțate una 52 de alta, despărțite de grădini, imașuri, ogoare. în unele locuri ale vetrei de sat, Lunca se înfățișa și se mai înfățișează ca un sat adunat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
găsi un chioșc de ziare, din cele mai mari, din acelea care primeau toate ziarele și rămase acolo în așteptare. Din fericire nu ploua. Felinarele se stinseră, lăsând orașul cufundat, pentru câteva momente, într-o ultimă și scurtă obscuritate, imediat risipită când ochii se obișnuiră cu schimbarea, iar lumina albăstruie a primelor ore ale dimineții coborî pe străzi. Sosi camionul distribuției, descărcă pachetele și-și continuă ruta. Vânzătorul de la chioșc începu să le desfacă și să aranjeze ziarele în funcție de numărul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și latină: despre cirenaici însă, nimic... Astfel încât reputația - deplorabilă, bineînțeles... - a anihilat dorința și voința de a face dreptate, care presupun lectura fragmentelor, mersul la sursă. Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce a fost splendoare și măreție altădată, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile de apocalipsă - Lucrețiu își va aminti de ele în De rerum natura - ale navelor prost călăfătuite sparte de valuri și transformate într-o mulțime de scânduri risipite, scenă a morții pentru marinarii care nu știu să înoate... Tot atâtea lecții despre eternitate, timp, moarte, spectacolul comun al mării și al capriciilor sale, dar și spectacolul nepereche al ocaziilor sale, luminile aceleași și variațiunile lor mereu altele, caducitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a pururi dus Să ni-l gândim în cât mai sus. De cerul fix, de geam curat, Ea păr cu tâmple și-a răzmat, Un fard astral i-aprinde fața. Pe serafini îi trage ața Și sorii zornăie bănet Prin Risipitul Proxenet. Să prohodim și mai afund. Sunt un duhovnic trist și scund Ce cântă pînă-o va-ngropa: Pa, vu, ga, di, che, zo, ni, pa. Unicu-mi dascăl, să-l mai caut? Grăsime neagră l-a-necat S-a făcut urs
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lămpi de gheață, supt zăpezi,/ Tot polul meu un vis visează./ Greu taler scump, cu margini verzi,/ De aur, visu-i cercetează" (Idem). ă...î Poezia lui Ion Barbu conjugă motivul nunții ca o formă a magiei cuvântului care reîmpreunează Firea risipită. Universul există în lumina și căldura unei iubiri senzuale "ca toți amanții tineri". Este un delir cosmic al ceremoniei cuplurilor, al unui univers legat prin ordinea perechii și prin chemarea dragostei. ă...î Ion Barbu a sublimat în actul poetic
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe-orcine și oricum Daca-ndraznea să îmi apara-n drum. Dar anii au trecut ,azi sunt pustiu Nu am un rost,de mine nu mai știu, Iubirea m-a trădat și m-a mințit Astăzi de fapt eu sunt cel risipit. Tu-mi ești în suflet,prinsă la rever Cu ochii tăi adânci ,plini de mister Și azi că și atunci ,mari și cuminți Mă tulbur,mă ucid ,mă scot din minți Mă risipești fără să faci un gest Zâmbești din
DIN ALTA TOAMNA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361533_a_362862]
-
colț printre afișe lozinci papagali împăiați ce încă se moțesc rânjesc către oglindă apoi își zic fazani trecut uitat prezent îngălbenit tu țară mireasă timidă cu nuntași indeciși încremeniți la poza de grup iz de mucegai sepia trepte tocite vieți risipite talcioc totul de vanzare e ieftini poftiți de luați. Referință Bibliografică: În râșnița vremii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎN RÂȘNIȚA VREMII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362894_a_364223]
-
Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului S-a ridicat lumina moale-a toamnei! N-am simțit vara, pe unde a fugit... Prin aerul lânos frunzele Doamnei Dansează și cântă-n vântul risipit. E o melodie necunoscută În nuanțe de roșu, galben, maro Împrăștiate-n atmosfera mută Și cerul scămoșat nu mai este bleo... Cum,..anotimpu-n clipe se desface, E ostenit de dorul ce ne-mparte! Gândul e lumină în trsta pace Și
ÎMI RÂDE SUFLETUL de LIA RUSE în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363370_a_364699]
-
care ar atenua consecințele literaturii amorfe expediate prin comunicarea de masă sau ar direcționa-o spre calitate ar fi paralelismul cu forme culturale tradiționale, cenacluri, întâlniri, lecturi, recitări, în care consumatorii culturali să nu fie singuri în fața calculatorului cu opțiuni risipite și risipitoare selectivitații. Acest paralelism ar asigura și promovarea scriitorilor fără susținere de grup, care nu sunt în cărțile elitei, destul de grupată și cam aceeași din anii ’80, să nu fie izolați în fața directivelor sau stimulilor culturali dictați. Este ceea ce
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
sau altul, ci pentru împlinirea dreptului natural al propriului popor! Dar anul 2012 este și un an al marilor speranțe ale marilor schimbări așteptate de un popor gata de trezire. Este anul unei posibile dar și necesare recuperări a timpului risipit, și, prin lucrarea bărbaților și femeilor acestui pământ, să repunem în matca sa firească ordinea lucrurilor dintru începuturi. Conștiința unității neamului nostru nu trebuie să producă niciun compromis istoric, nu trebuie să mai producă eroarea abandonului deliberat, nu trebuie să
AM FOST Ş-OM FI! EDITORIAL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363378_a_364707]
-
plăpânde, grăbite și confuze - Un soare fără vlagă, străin, hipermetrop. Ascult tăcerea ierbii și mă gândesc la tine... Un roi de stele zboară din ochii-mi obosiți. Mi-s gândurile, toate, oceane cristaline, Sub aștri ce se-apleacă spre ele, risipiți. M-a năpădit tristețea, dar n-o las să m-absoarbă, I-am alungat și umbra din preajma mea, pe loc. Încerc s-adun nisipul dintr-o iubire oarbă, Să-l cern ușor prin sita cea fără de noroc. Pe un noian
IUBIRE ȘI DESTIN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363428_a_364757]