26,768 matches
-
aproape cu nimic de secvențele diaristice propriu-zise, pagini extrase din jurnalul elvețian al protagonistului: recunoaștem aceeași voce, aceeași tonalitate chiar, și mai cu seamă aceeași unică obsesie (Ema), cu deosebirea că uneori, prin flash-back-urile inspirate și mai cu seamă prin ritmul alert, pe alocuri chiar antrenant, paginile scrise la persoana a treia trezesc într-o mai mare măsură interesul cititorilor. În schimb, extrasele din jurnal, în loc să intensifice senzația de autenticitate (căci acest lucru pare să fie aspirația autorului), mai curînd o
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
Rey și José-Luis Barros. Cu toții mi-au spus că au fost emoționați, fără să știe de ce. Cinci mi-au mărturisit că plânseseră chiar. Nu știu ce provoacă emoția aceasta, comparabilă uneori cu cea generată de muzică. Ea se datorează desigur pulsațiilor unui ritm secret care ne parvine din exterior, dându-ne un fior fizic, dincolo de orice rațiune. Fiul meu, Jean-Louis a realizat un scurt-metraj, Les tambours de Calande - Tobele din Calanda - iar eu m-am servit de aceste bătăi profunde, de neuitat, în
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
face turul satului. Sunt atâția oameni că ultimii nu apucă încă să iasă din piață, și deja primii ajung de pe partea cealaltă. În această procesiune se văd soldați romani, cu bărbi false (numiți putuntunes, cuvânt a cărui pronunție amintește de ritmul tobei), centurioni, un general roman și un alt personaj, numit Longinos, îmbrăcat în armură din timpul Evului Mediu. Acesta din urmă, care în principiu păzește de profanatori trupul lui Christos, la un moment dat se bate în duel cu generalul
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
fost scoasă de către Ioan al XXIII-lea. Până la ora cinci, totul s-a terminat. Urmează atunci un moment de tăcere absolută, după care tobele încep să bată din nou fără încetare până în ziua următoare la prânz. Bătăile se supun unor ritmuri diferite, cinci sau șase la număr, pe care nu le-am uitat niciodată. Când două grupuri, care au fiecare două ritmuri diferite, se întâlnesc la un colț de stradă, ele se opresc față în față și atunci asiști la un
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
după care tobele încep să bată din nou fără încetare până în ziua următoare la prânz. Bătăile se supun unor ritmuri diferite, cinci sau șase la număr, pe care nu le-am uitat niciodată. Când două grupuri, care au fiecare două ritmuri diferite, se întâlnesc la un colț de stradă, ele se opresc față în față și atunci asiști la un adevărat duel de ritmuri, care poate dura o oră sau chiar mai mult. Grupul mai slab se pliază până la urmă celui
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
șase la număr, pe care nu le-am uitat niciodată. Când două grupuri, care au fiecare două ritmuri diferite, se întâlnesc la un colț de stradă, ele se opresc față în față și atunci asiști la un adevărat duel de ritmuri, care poate dura o oră sau chiar mai mult. Grupul mai slab se pliază până la urmă celui mai puternic ritm. Tobele - acest fenomen uluitor, devastator, cosmic, care atinge inconștientul colectiv - fac să vibreze pământul sub pașii noștri. E de-ajuns
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
întâlnesc la un colț de stradă, ele se opresc față în față și atunci asiști la un adevărat duel de ritmuri, care poate dura o oră sau chiar mai mult. Grupul mai slab se pliază până la urmă celui mai puternic ritm. Tobele - acest fenomen uluitor, devastator, cosmic, care atinge inconștientul colectiv - fac să vibreze pământul sub pașii noștri. E de-ajuns să pui mâna pe zidul unei case, ca să-i simți vibrația. Natura urmează ritmul tobelor, care bat întreaga noapte. Dacă
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
pliază până la urmă celui mai puternic ritm. Tobele - acest fenomen uluitor, devastator, cosmic, care atinge inconștientul colectiv - fac să vibreze pământul sub pașii noștri. E de-ajuns să pui mâna pe zidul unei case, ca să-i simți vibrația. Natura urmează ritmul tobelor, care bat întreaga noapte. Dacă cineva adoarme, legănat de aceste bătăi, el se trezește brusc atunci când bătăile se îndepărtează, abandonându-l. În zori, pielea tobelor se pătează de sânge: mâinile rănite sângerează de atâta bătut. Și sunt mâini aspre
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
spun dacă este un spectacol bun sau nu. Și dacă asta m-a interesat cel mai tare. Pe mine m-a prins, pe alocuri, această provocare țăcănită a lui Zografi citit de Nona Ciobanu, care încearcă să țină pasul și ritmul cu volutele autorului. Ficțiunea și realitatea s-au confundat definitiv în mintea mea, pierzîndu-și identitatea. Cu cîteva ore înaintea începerii spectacolului de la Teatrul Mic se încheiaseră cele 24 h petrecute de TV5 la București. Reporteri, prezentatori, cameramani, ingineri de sunet
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
într-o manieră post-modernă. Spațiile și modificările acestora sînt construite, grafic, pe calculator și proiectate pe un ecran uriaș astfel încît decorul propriu-zis, tradițional, rămîne reprezentat prin cîteva elemente de recuzită. Introducerea acestor proiecții, altădată realizate pe monitoare, creează un ritm alert al limbajului și reprezintă o soluție reală pentru vizualizarea tipologiei oamenilor statistici, în variantă masculină și feminină, interpretați cu umor, cinism, ironie și auto-ironie, într-un contur al aurei virtuale, de Florin Călinescu. Gheorghe Visu, Mitică Popescu, Lelia Ciobanu
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
de către fosta umbră a lui Coposu? O fi promovat vreo lege care să stârpească hoția ori să-i pună cu botul pe labe pe corupți? O fi făcut vreo fărâmă de bine țării, încât să merite eterna noastră recunoștință? în ritmul acesta, în câțiva ani România va fi împărțită între o majoritate cu paznici la poartă și o minoritate care încă îndrăznește să ia autobuzul pentru a merge la serviciu. xistă, fără îndoială, o complicitate între tartorii serviciilor de protecție și
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
părinții îi spuseseră de întâlnirea de la berărie, Mario speră ca ea să aducă vorba de asta ca s-o ajute să iasă din tăcerea aceea, însă ea prefera să cânte Rose Marie și puțin Schumann, tangouri de Pacho cu un ritm sacadat și plin de avânt, până când soții Mañara își făcură apariția cu fursecuri și malaga și aprinseră toate luminile. Vorbiră de Pola Negri, de o crimă din cartierul Liniers, de eclipsa parțială și de boala pisicii. Delia credea că pisicii
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
a coerenței acțiunii sale, a sistemului pe care îl construiește și, eventual, a relevanței în raport cu o anumită problemă.” (p. 49). Poliedrele apar din (supra)fețele textului, uneori de cîteva pagini (capitolul despre paradoxuri este de departe “cel mai” postmodern ca ritm și alternanță de stil), alteori de cîteva rînduri, adunate în jurul tipurilor de joc. Astfel, “sub lupă”, se văd “actorii”, narațiunile și efectele lor; jocul se metamorfozează în funcție de jucători, de miză sau de reguli. Nicidecum un puzzle de comentarii, textul aparent
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
decît un imens și devastator eșec. Foarte subtil mi s-a părut tratat în spectacol, de exemplu, raportul între feminin și masculin, între Pețitoarea profesionistă și Pețitorul amator, între grupurile de femei și cele de bărbați - cu apariții antologice - între ritmurile diferite de a se exprima, de a se mișca în costumele Mariei Miu, între tipurile de limbaj, de ritual, în suma gesturilor, a privirilor, a pretențiilor, în felul în care se așează și se ridică unii și ceilalți pe și
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
fel de oglindire, e un alt fel de scufundare în lumile și în conflictele propriului eu. E un alt mod de a juca teatru. E un alt mod de a te confrunta direct, la vedere, cu eurile personajului tău. Sînt ritmuri diferite, timpi diferiți, este un “atunci” și un “acum”, este o cascadă de cuvinte și de impresii “atunci” și o sărăcie teribilă de nuanțe și de reacții “acum”. Mi s-a părut că și traducătorul, Bogdan Budeș, a simțit exact
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
și de impresii “atunci” și o sărăcie teribilă de nuanțe și de reacții “acum”. Mi s-a părut că și traducătorul, Bogdan Budeș, a simțit exact toate acestea și a reușit să accentueze în traducerea piesei opozițiile dinamic/devitalizat și ritmurile frazelor ce derivă de aici. E o încercare deloc simplă. Și pentru actor, și pentru regizor, și pentru spectatori. Textul pare să aibă o structură laxă și, în același timp, indicațiile și notele autorului trasează un drum dificil, riguros, definind
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
pentru că Șerban Foarță, chiar dacă nu s-a manifestat ca artist plastic, avea, în esență, o importantă componentă vizuală. Poezia lui este una puternic cromatizată, accentul cade întotdeuna pe construcție, adică pe compoziție, punerea în pagină este de multe ori grafică, ritmurile sînt modulare, iar sursa geometrică, fie ea și a proporției de aur, este mereu în proximitaea vizibilă a textului. Ergo, Șerban Foarță era deja un pictor încă dinainte de a picta, era un vizual și un geniu al manualității încă dinainte de
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
premiile literare, îl cam nedreptățesc. L-aș defini ca pe un trubadur al vremurilor noastre, cu vădita plăcere a rafinamentului stilistic într-o lume a deraierilor (de altfel strălucește în limitele autoimpuse ale formelor fixe), cu plăcerea rimei și a ritmului armonioase, într-o lume dizarmonică, a pasiunilor ușor desuete și a vocabularului bine temperat într-o literatură tot mai atrasă de durități lexicale gratuite. Toate acestea vin pe linia ludicilor noștri Dimov-Brumaru-Foarță. Dar acest trubadur este un om ca oricare
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
de la un figurativism schematic la interpretarea imaginii zoomorfe, de la compoziția rectangulară la focalizările circulare, el a ajuns, la un moment dat, la forme complexe de modulare pornind de la cele mai puțin spectaculoase elemente geometrice. Întregul eșafodaj al imaginii, extensiile și ritmurile acesteia, indiferent de registrul stilistic și de unghiul de lectură, sînt efectul inepuizabilei capacități de combinare a formei cilindrice, adică a tubului. În substratul acestui proiect pot fi identificate două atitudini diferite care trimit direct la spațiul limbajului și la
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
o serie de întrebări. Dacă s-a tot scris despre subiecte, teme, motive mari și poezia și-a permis în sfârșit să fie și minoră, până unde se poate merge în această direcție? Dacă nu se mai scrie cu rimă, ritm și alte reguli prozodice stricte, cât de late, lungi, prozaice pot deveni versurile? Dacă materialul lexical poetic s-a îmbogățit cu fiecare epocă, cât de permisiv poate ajunge limbajul poeziei? Dacă vremea poemelor filozofice, ermetice ș.cl. a trecut, cât de
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
mai degrabă, lipsa umanului din poemele de început dădea impresia de impersonal, caracterizare ce nu a întîrziat să apară în cronicile vremii. Absența confesiunii lirice, a dramei, echilibrul și înaintarea egală nemulțumeau într-o oarecare măsură. Toată lumea aștepta ruperi de ritm, inovație, schimbare de ton și tonalitate. De la debut (în 1960, alături de Nichita și Cezar Baltag) și pînă la plecarea din țară (1973) sursa exprimării poetice se afla în literatura citită. Căutarea eului, identificarea ființei în vagul lumii, nostalgia neînfăptuitului, a
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
literatura ar intra în pămînt. Pe 26 februarie, Tzara scria: «Sosire Huelsenbeck, bum! bum! ba-da-bum! Nu se opune tonului inițial - Mare serată - poem simultan în trei limbi, proteste, zgomot, muzică neagră.»2) Huelsenbeck a făcut mult zgomot și a accelerat ritmul. În plină euforie, s-au inventat poeme abstracte, s-a făcut poezie cu cuvinte necunoscute. În sala arhiplină, Ball, chircit într-un costum cubist de carton, citea poeme. Hans Richter, prezent în acea seară, povestește: «Era rigid ca un turn
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
Iată cum reconstituie Noguez scena: «În localul afumat, spectatorii se înghesuie în picioare pînă la marginea micii estrade, plină și ea de o faună veselă. Două reflectoare proiectează umbrele gigantice ale veselilor ștrengari conducînd marele sabat... În acel moment, pe ritmul neîndurător de regulat al tobei mari, Tzara intră în tangaj, apoi se unduiește lasciv, ca o dansatoare orientală. În rîndul al doilea, un tip voinic, cu șapcă pe cap, cu o mustață și un cioc care îi maschează oarecum trăsăturile
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
du roman, Gallimard, 2003), el pare a formula concluziile unei dezbateri seculare. Despre roman s-a scris o bibliotecă enormă și în continuă expansiune. Dacă analizele istorice, tematice, filozofice, stilistice etc. se numără cu miile și continuă să apară în ritm alert, analizele consacrate romanului ca specie, rigorilor lui interne, sînt infinit mai puține: o bibliografie exigentă nu reține mai mult de cinci-șase titluri fundamentale - de la scrierea de tinerețe a lui Lukács pînă la contribuțiile deja clasice din anii noștri ale
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
lui „a fi sau a nu fi”, Oblomov sau chiar melodramele amorurilor dintre tînăra de viță nobilă și tînărul viteaz și harnic, dar sărac, din foiletoanele spălătoreselor. Acest livresc face fundamental parte din universul unei proze care palpită într-un ritm special, ritmul unei lumi altfel, dar foarte reală, aproape dureroasă la pipăit. O lume care, astfel, își ia revanșa asupra chiar a literaturii din care se naște. Zoltán Rostás, Sorin Stoica (coord.), Istorie la firul ierbii: documente sociale orale, București
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]